Plen
Sittings of the Senate of October 26, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.141/05-11-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 26-10-2009 Printable version

Sittings of the Senate of October 26, 2009

  1. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

  Ședința a început la ora 15.40.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Teodor Viorel Meleșcanu, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David și de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.

 
Tudor Panțuru (PD-L) - declarație politică având ca titlu Un stat român performant - deziderat doar declarativ pentru unii actori politici;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sală.

Am primit de la domnul senator Gheorghe David, secretar de ședință, care se ocupă de problema declarațiilor politice, o listă conform căreia 20 de colegi senatori și-au înscris numele pentru declarații politice generale.

Primul pe listă ar fi domnul senator Tudor Panțuru.

Este prezent.

O să vă rog să închideți ușile și, cu permisiunea dumneavoastră...

Numai un moment, domnule senator Panțuru, vreau să sun la Grupul parlamentar al PNL...

Domnul senator Dan Voiculescu este prezent.

După Domnia Sa urmează domnul senator Liviu Titus Pașca.

Domnule senator Frâncu, vă rog să-l chemați pe domnul senator Liviu Titus Pașca.

Stimați colegi, să începem.

Îl invit la microfon pe domnul senator Tudor Panțuru - Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul. Microfonul central.

 

Domnul Tudor Panțuru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Un stat român performant - deziderat doar declarativ pentru unii actori politici".

Declarativ, cu toții ne dorim o societate performantă, cu un grad mare de adaptabilitate la modificările structurale pe care societatea contemporană le operează la nivelul întregului mapamond.

Vrem să ne putem organiza, ca nație, astfel încât să realizăm un trai decent pentru toți conaționalii noștri și să oferim copiilor toate șansele unei realizări profesionale și personale la nivelul lor de aspirație.

Dramatic este însă că, după 20 de ani de reformă continuă, niciunul dintre punctele enunțate nu se regăsește pe lista realizărilor noastre.

Reformele din mers au produs bunăstare doar pentru o anumită categorie.

Creșterea economică însăși a fost produsă, paradoxal, tocmai de românii care au renunțat să mai spere ceva de la statul român.

Cei aruncați peste gard de restructurarea sistemului economic au ales nu numai să se salveze singuri, atunci când autoritățile române nu au găsit soluții pentru reintegrarea lor profesională, ci au optat să-și ajute și familiile rămase în țară și au revenit să investească aici.

Nu conducerilor înțelepte ale "chiriașilor" din Palatul Victoria li s-a datorat creșterea economică galopantă din perioada 2001-2008, ci românilor obișnuiți, fără pretenții în a deține activități de manageri performanți.

Cadrul general care a permis investitorilor străini înființarea de întreprinderi productive în țara noastră a fost creat de actul de aderare a României la Uniunea Europeană, nicidecum de nu știu ce politică rafinată de atragere a acestora.

Forța de muncă foarte ieftină din țara noastră a fost al doilea motor important în captarea atenției multinaționalelor. (Rumoare în sală.)

Programele politice declarative...

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnule senator, vă cer scuze.

Stimați colegi din Grupul parlamentar al PD-L, din Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și din Grupul parlamentar al PNL, vă rog respectuos, chiar dacă veniți mai târziu și semnați, să păstrați liniștea și să-l ascultăm pe domnul senator.

Vă rog, domnule senator Panțuru, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Tudor Panțuru:

Problemele politice declarative, enunțate în campaniile electorale, rămân, de cele mai multe ori, simple declarații de intenții.

Reformarea și restructurarea stratului birocratic român au ajuns doar sloganuri.

Singurul Guvern care s-a străduit să pună în aplicare cele promise în campanie a fost demis tocmai pentru că se străduia să desăvârșească procesul extrem de anevoios al transformării statului român într-o structură capabilă să ofere șanse egale de dezvoltare pentru toți cetățenii.

Liderii PD-L nu au dezertat însă de la aceste deziderate.

Susținem în Parlament învestirea unui guvern foarte flexibil, cu ministere mai puține, cu specialiști validați profesional și care și-au manifestat deja atașamentul față de bunăstarea românilor.

Suntem pentru învestirea unui guvern care să asigure stabilitatea în perioada campaniei electorale și care să se dovedească un partener de dialog adecvat pentru Fondul Monetar Internațional.

Programul de guvernare al Guvernului Croitoru vine să continue programele demarate de Cabinetul Emil Boc.

Restructurarea administrației centrale, găsirea celor mai bune soluții pentru o mai bună colectare a veniturilor la bugetul de stat și continuarea demersurilor pentru relansarea economică sunt priorități pentru noul Cabinet.

Dacă, într-adevăr, PSD și PNL doresc să pună capăt conflictului politic, așa cum susțin, atunci nu au niciun motiv să nu voteze Cabinetul Lucian Croitoru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu vă mulțumesc.

Ați vorbit 3 minute și 30 de secunde.

 
Ion Rotaru (PSD+PC) - declarație politică cu titlul S.O.S. agricultura României!;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rotaru - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Liviu Titus Pașca - Grupul parlamentar al PNL.

Domnule senator Rotaru, aveți cuvântul. Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Ion Rotaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, Declarația politică de astăzi se numește "S.O.S. agricultura României!".

Anii '30 caracterizau România ca o țară eminamente agrară.

Au fost ani în care eram considerați "grânarul Europei", România constituind un actor important al pieței agricole, exportând cantități mari de cereale prin renumita bursă de cereale de la Brăila, aceasta în condițiile în care producțiile din acea perioadă erau reduse, comparativ cu cele ale zilelor noastre.

Privind retrospectiv și comparând producțiile de atunci cu cele obținute astăzi în agricultura României, o să constatăm, cu stupoare, că peste 70 de ani de evoluție spectaculoasă a societății, în ansamblu, au însemnat un progres mai puțin coerent pentru agricultura românească, care, deși a făcut progrese, este departe de realizările de excepție ale multor țări din Uniunea Europeană sau alte state ale mapamondului.

Cei 20 de ani scurși de la Revoluție nu au reprezentat nici ei, cu unele excepții, acea revoluție atât de necesară agriculturii românești.

Fără a intra în detalii și fără a compara cifre privind producțiile agricole, o concluzie vine de la sine: din "grânarul Europei", dintr-o țară exportatoare, România, țară invidiată pentru calitatea pământurilor sale, țară care are potențialul agricol necesar să hrănească 80 de milioane de oameni, nu reușește să asigure din producția internă nevoile celor 20 de milioane de români.

Importăm astăzi cereale, plante tehnice, carne, peste 65% din necesarul de fructe și legume și multe altele, răsturnând total logica economică sănătoasă a anilor '30, dar și echilibrul balanței comerciale agricole.

Uriașul potențial agricol de care dispunem, bine gestionat și stimulat, ne-ar putea duce lejer, în câțiva ani, în rândul celor mai performante țări europene în domeniu.

Ce ne lipsește pentru aceasta? Probabil, voința politică și un nou mod de abordare a problemelor cu care se confruntă agricultura astăzi.

În 2004, agricultura României contribuia cu circa 12% la formarea produsului intern brut.

În 2008, această contribuție scade sub 8%, iar perspectivele acestui an sunt și mai sumbre.

Fiecare guvern postdecembrist, parlamentarii, oamenii politici clamează, cu orice prilej, o frază devenită stereotip: "agricultura - prioritate națională", dar acest lucru nu a avut niciodată corespondent în realitate.

Deși ne confruntăm cu o nouă criză economică, deși era momentul să încurajăm agricultura, în ansamblu, și investițiile în agricultură, în special, aceasta putând răspunde în timp scurt, real și eficient la o serie din provocările actuale ale crizei, Guvernul Boc, în înțelepciunea sa, a tratat agricultura țării ca pe Cenușăreasa de serviciu.

Dovada acestui tratament "generos" și "plin de considerație" pentru importanța acestui domeniu o constituie cei 1,31% din PIB

alocați Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin Legea bugetului de stat pe anul 2009.

Perseverând în cinism, Guvernul Boc mai sapă o groapă la fundația și așa șubredă a agriculturii românești și, la prima rectificare bugetară, nu numai că nu-i repartizează sume suplimentare, dar, într-un exces de patriotism, mai taie o bucată din anemica alocare bugetară a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Astfel, agricultura rămâne, și în acest an, prioritate națională... fără bani.

Nu același lucru putem spune despre Ministerul Turismului al doamnei Udrea.

Realizarea unui program național de îmbunătățiri funciare, cu o componentă majoră: reabilitarea și extinderea sistemului de irigat, ar fi trebuit să constituie prima opțiune investițională a țării, acțiune cu atât mai necesară cu cât an de an seceta și deșertificarea solului generează efecte catastrofale pentru agricultură.

Crearea perdelelor forestiere și realizarea unui program național de împădurire reprezintă o altă direcție neglijată de actualii guvernanți, cu efecte dezastruoase asupra agriculturii și mediului înconjurător.

Cercetarea agricolă, cândva performantă și eficientă, este la pământ.

Din cele peste 160 de unități de cercetare au mai rămas mai puțin de 40 de unități, iar baza lor materială s-a redus de la 200.000 de hectare teren la mai puțin de 18.000 de hectare.

Cercetătorii sunt tot mai puțini și prost plătiți.

Agricultorii români, producători de semințe sub licența marilor firme, cumpără ceea ce produc ei înșiși la prețuri prohibitive, dar vând cerealele și celelalte produse la prețuri descurajante.

Motorina pentru agricultură este scumpă, îngrășămintele și erbicidele sunt tot mai slabe calitativ, dar tot mai scumpe de la an la an.

În schimb, prețul laptelui este o batjocură, subvențiile pentru zootehnie nu au fost date, iar nivelul subvențiilor, pe ansamblu, este mult mai mic, comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, și creează dificultăți majore agricultorilor români într-o piață concurențială în care toți fermierii din Uniunea Europeană sunt, sau cel puțin ar trebui să fie, egali.

Accesul la finanțarea investițiilor în agricultură este lăsat, în mod discreționar, la mâna băncilor private - CEC-ul, ca bancă a statului, interpretând aceeași partitură -, atitudinea cvasiunanimă de respingere a agricultorilor de către bănci conducând în multe cazuri la renunțarea în realizarea proiectelor.

Fondul de Garantare a Creditului Agricol este decapitalizat și inoperant, iar accesarea fondurilor europene este, în continuare, greoaie și extrem de tehnicizată și birocratică.

Criteriile de selecție se schimbă în timpul sesiunilor, iar procedurile sunt lungi, complicate, timpul de evaluare durând șase-nouă luni.

Ultima lovitură dată agricultorilor o constituie eliminarea subvenției pentru irigații, care va ridica costurile pe unitatea de suprafață cu peste 10 milioane de lei vechi, ceea ce este faliment sigur.

Enumerarea problemelor poate continua pe multe pagini.

Am prezentat doar câteva din multele greutăți cu care se confruntă fermierii români, care nu sunt deloc noi, multe dintre ele cronicizându-se, rămânând mereu actuale prin lipsa de răspuns a factorilor de decizie.

Din nefericire, Guvernul Boc, lipsit de viziune privind politicile agricole - fapt demonstrat prin modul de alocare a resurselor -, a tratat cu o totală și condamnabilă indiferență acest domeniu, iar rezultatele se văd.

Iată de ce actualul Guvern trebuie să plece, să-i lase pe cei care au voința politică, care știu ce au de făcut și care sunt cu adevărat interesați de soarta agriculturii românești.

Elaborarea unor strategii coerente, finanțarea prin bugete multinaționale, investiții în sisteme de irigat, crearea unor structuri viabile de piață, susținerea cercetării, creșterea exportului și echilibrarea balanței comerciale agricole, subvenții la nivel național, creșterea suprafețelor împădurite sunt obiective majore ale oricărui guvern responsabil din această țară.

Eliminarea samsarilor și a evaziunii fiscale de peste două miliarde de euro din agricultură, scoaterea la suprafață a tranzacțiilor la negru, desființarea sistemului de achiziții pe borderou, comasarea terenurilor agricole, impozitarea excesivă a proprietarilor care lasă pământul pârloagă, taxarea inversă privind TVA-ul la produsele agricole, crearea la CEC a unei divizii pentru finanțarea agriculturii și regândirea criteriilor și procedurilor privind accesarea fondurilor europene sunt doar câteva soluții.

Omenirea a început cu agricultura și va sfârși în absența acesteia.

România poate avea un nou început, dacă nu va mai lăsa de izbeliște sute de mii de hectare necultivate, dacă va avea inteligența necesară să exploateze la maximum acest patrimoniu inestimabil, care este pământul țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu. Ați vorbit 8 minute.

 
Liviu Titus Pașca (PNL) - declarație politică având ca titlu România - între promisiunile mincinoase ale Guvernului Boc și amenințările lui Traian Băsescu;

Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Titus Pașca - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Attila Cseke - Grupul parlamentar al UDMR.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Liviu Titus Pașca:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată "România - între promisiunile mincinoase ale Guvernului Boc și amenințările lui Traian Băsescu".

Stimați colegi,

Nu întâmplător am ales acest titlu pentru declarația mea politică de astăzi, fiindcă aceasta este situația reală în care se află România, țară proaspăt-intrată în Uniunea Europeană.

Este suficient să parcurgi presa zilnică pentru a afla că, potrivit unui raport al Comisiei Europene, România a ratat până acum atragerea unor importante fonduri PHARE și ISPA destinate dezvoltării sociale și infrastructurii, din cauza incapacității administrative, a extinderii nejustificate a contractelor și a vulnerabilității achizițiilor publice.

Evident, necheltuirea banilor europeni conduce la adâncirea decalajului dintre țara noastră și țările dezvoltate de pe continent.

Conform raportului special pe fonduri al Comisiei Europene, există riscul ca România să piardă anul viitor fonduri nerambursabile în valoare de aproximativ un miliard de euro.

Ce ar mai fi de adăugat acestui tablou?

Ar mai fi minciunile Guvernului Boc, Guvernul din "visul de aur" al lui Traian Băsescu, care a promis creșterea nivelului de trai, a investițiilor, dezvoltarea infrastructurii etc., etc.

Ar mai fi de adăugat recentele analize ale "Pricewaterhouse Coopers", care avertizează asupra posibilei devalorizări puternice a leului în 2010, precum și asupra unei crize bancare care ar putea urma.

După ce incompetența evidentă a guvernării Boc a determinat Parlamentul să voteze o moțiune de cenzură care a și condus la căderea acesteia, după ce partidele care alcătuiesc noua majoritate parlamentară au propus o soluție de compromis, adică un premier independent, Klaus Iohannis, care să formeze un nou Guvern, iată că șeful statului, domnul Băsescu, adică cel care ar trebui să fie garantul echilibrului în țară și mediator al conflictelor, vine în fața națiunii cu un alt nume pe care dorește să-l impună drept premier.

Cu alte cuvinte, ca și în alte situații, în totalul dispreț al celui mai reprezentativ organ democratic al țării, adică Parlamentul, Traian Băsescu vrea să i se îndeplinească dorința.

Dacă nu, ne avertizează că va dizolva acest Parlament, care îi încurcă socotelile, chiar imediat după al doilea tur de scrutin pentru prezidențiale. Și pentru a nu ieși din nota obișnuită a declarațiilor contradictorii pe care le face nu de la o zi la alta, ci chiar de la o oră la alta, evident, președintele tuturor românilor a dat o rectificare: "Voi dizolva Parlamentul după al doilea tur de scrutin."

Dar Traian Băsescu nu se mulțumește să-i atace pe parlamentarii beneficiari ai "pensiilor nesimțite", ci îi amenință și pe cetățenii României că, dacă nu este votat premierul propus de Domnia Sa, vezi Doamne, românii nu vor mai primi pensii și salarii, pentru că FMI nu va mai livra a doua tranșă de împrumut.

Și uite așa, din amenințare în amenințare, neținând cont nici de Constituție, pe care de altfel o invocă frecvent, neținând cont de nicio normă a bunului-simț, domnul Băsescu a atins zilele trecute apogeul.

După ce și-a depus candidatura, a ținut să atragă atenția că România nu este nici a politicienilor, nici a mogulilor de presă, este pasămite a românilor. Și pentru că moare de grija românilor, Traian Băsescu face tot ce-i stă în putință să prelungească o criză politică căreia i-ar fi putut pune capăt prin acceptarea ca premier a domnului Klaus Iohannis.

Stimați colegi, Îmi îngădui în fața dumneavoastră să-mi exprim totala neîncredere în bunele intenții ale lui Traian Băsescu în ceea ce privește interesul public.

Bilanțul celor cinci ani de mandat este dezastruos.

În afară de poziționarea sa împotriva politicienilor, împotriva presei și, în general, împotriva tuturor celor care au alte opinii și nu-i îndeplinesc orbește indicațiile prețioase, Traian Băsescu nu cunoaște alt interes decât interesul său propriu, adică acela de a rămâne la putere încă cinci ani sau, dacă este posibil, tot restul vieții.

Cu alte cuvinte: "dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau."

Ei bine, pentru că anul acesta vom comemora 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, îi reamintesc domnului Băsescu că cei care s-au jertfit atunci au făcut-o pentru democrație, nu pentru a fi reîncarnat Ceaușescu, iar demonizarea Parlamentului de către Traian Băsescu, care acum pozează în cel mai curajos luptător împotriva mogulilor din presă și a politicienilor corupți, a rămas ultima sa armă de campanie electorală.

În pofida afișului său electoral, care introduce termenul de frică, specific regimurilor totalitare, nicidecum democrațiilor moderne, sunt absolut convins că această armă, adică frica, nu va avea nici pe departe efectul scontat.

Tocmai de aceea, domnule președinte, suntem siguri că nu veți câștiga alegerile prezidențiale.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Să te audă Dumnezeu!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Liviu Titus Pașca.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică intitulată Aceste greu de pronunțat nume ungurești;

Îl invit la microfon pe domnul senator Cseke Attila - Grupul parlamentar al UDMR, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator Cseke Attila.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Onorat Senat,

Titlul declarației politice de astăzi este "Aceste greu de pronunțat nume ungurești".

Declarația mea politică de astăzi este inspirată din mai multe emisiuni, reportaje sau comentarii apărute în spațiul public românesc, care de aproape 20 de ani, de când avem o democrație în formare în România, se confruntă cu mai mici sau mai mari dificultăți în pronunțarea numelor și prenumelor persoanelor publice, și nu numai, aparținând comunității maghiare.

Fenomenul poate fi regăsit și la alte niveluri, mai reduse, ale societății din România, poate într-un grad nu atât de accentuat, datorită conviețuirii de zi cu zi a mai multor etnii pe teritoriul țării, astfel că mai semnificativ și pregnant apare această problemă în privința persoanelor publice, fie că sunt politicieni, artiști sau pur și simplu intelectuali.

Nu aș dori să se creadă că toată această tematică este adusă în discuție de subsemnatul doar pentru că este vorba și de politicieni.

Departe de mine această intenție.

Mai mult, aș vrea ca prin semnalul meu să reușim să progresăm și în acest domeniu, așa cum - dacă se dorește, și sunt exemple în acest sens - s-a reușit în multe alte domenii ce privesc respectul pentru cultura, civilizația, chiar istoria celuilalt de altă etnie, chiar dacă acestea ar fi, câteodată, nu tocmai convergente cu ale noastre.

Măreția omului constă nu numai în ceea ce a reușit să acumuleze în sine prin cunoștințele dobândite, dar, în mod sigur, și în comportamentul pe care îl are față de celălalt, care, poate, are alte opinii, idei sau valori, inclusiv lingvistice, împărtășite.

La ce mă refer de fapt? La modul în care se citesc și se pronunță numele și prenumele persoanelor având naționalitatea și limba maternă maghiară.

Sigur, înainte de toate, trebuie să spunem că, prin construcția sa, prin identitatea sa istorică și lingvistică, precum și prin dezvoltarea sa ulterioară, limba maghiară nu este o limbă care să se asemene cu limba română, deși de-a lungul vremurilor s-au format cuvinte, dacă nu comune, foarte asemănătoare în cele două limbi.

Precizarea este importantă pentru a înțelege într-o oarecare măsură fenomenul cercetat, dar, totuși, stimați colegi, cred că avem încă multe de făcut și în acest domeniu.

Încep cu ce poate părea nesemnificativ, când auzi pe la televiziuni sau de la colegi din sfera politicii că-i spun unui politician maghiar: domnul Béla, domnul Hunor sau domnul Attila.

Mă și gândesc ce ar fi dacă unor politicieni de naționalitate română li s-ar spune: domnul Traian, domnul Mircea, domnul Emil sau domnul Crin.

Poate ar fi interesant de văzut care ar fi reacția acestor oameni dacă ar fi apelați cu prenumele lor la diverse manifestări sau întâlniri oficiale.

Din păcate, se întâmplă destul de des ca în loc de numele de familie al unor oameni de naționalitate maghiară să se pronunțe prenumele acestora, probabil pentru că este mai ușor.

Totuși, vorbim de persoane care sunt prezente în viața publică de ani, poate zeci de ani, și acel minim respect, dacă nu altfel decât colegial, ar presupune să putem pronunța corect numele de familie atunci când, din politețe, pentru că suntem într-un cadru oficial, trebuie să pronunțăm numele de familie.

"Mă bucur" să fiu printre cei ce nu au nume de familie foarte ușor de pronunțat de către necunoscători sau neinteresați de felul pronunțării acestuia.

Aș putea să vă povestesc multe variante, neoficiale, cum a fost pronunțat numele meu de familie, de care, desigur, ca și oricare alt om, mă simt legat și mândru, dar poate cea mai interesantă perioadă din acest punct de vedere a fost cea a anilor '80, în care tatăl meu, fiind mare amator de sport, avea abonament la singurul ziar pe atunci existent în acest domeniu în România, ziarul "Sportul".

Poștașul nostru, un om în vârstă de aproape 50 de ani, foarte simpatic în felul lui, avea obiceiul de a scrie pe marginea fiecărui ziar numele abonatului, probabil pentru a-și ușura munca de la sortarea ziarelor până la căsuța poștală a destinatarului.

Din păcate, numele abonatului, în cazul nostru, i se părea nu numai greu de pronunțat, dar și de scris, astfel că, ani de zile, pe marginea ziarului apărea invariabil numele de "Keke".

Probabil, neputând să învingă în lupta cu pronunțarea numelui de Cseke, din păcate - deși numele de familie era afișat pe căsuța poștală -, s-a inspirat și el din vremurile de atunci și a împrumutat prenumele campionului mondial la Formula 1 din acele vremuri, finlandezul Keke Rosberg.

O altă modalitate, un alt fenomen în privința pronunțării numelor maghiare este cel în care se scurtează pur și simplu numele respectiv, de multe ori posesorul numelui nerecunoscându-se când este apelat pe noul nume astfel format.

Vă dați seama ce interpretări nedorite de nimeni s-ar putea da dacă unii ar pronunța, în loc de domnul Geoană, domnul Geo sau mă gândesc cu groază ce s-ar întâmpla cu eventuala prescurtare a numelui domnului Boureanu.

Îmi cer scuze de la cei amintiți, exemplele de aici le-am folosit doar pentru a releva unde se poate ajunge cu pronunțarea prescurtată a numelor de familie.

Stimați colegi, Eu fac un apel la înțelegerea faptului că respectul față de celălalt de altă etnie conține și acest lucru elementar, acela de a-i pronunța numele de familie și prenumele în mod corect și inteligibil.

Această minoritate maghiară este prezentă pe aceste meleaguri de peste 1.100 de ani și credem că am adus îmbunătățiri semnificative, am contribuit cu ceva, prin cultura și istoria noastră, la dezvoltarea și spiritul prooccidental al acestei țări.

Nu suntem aici ca turiști pentru șapte zile la munte sau la mare în vreun program guvernamental.

Am fost, suntem și vom fi în această regiune a României, s-au născut și se vor naște generații de maghiari, au decedat, vom muri și noi pe aceste meleaguri și vor veni alții care să ne ia locul.

Așa e că oricare dintre noi poate pronunța numele vicepreședintelui american Joe Biden sau al Președintelui Franței Nicolas Sarkozy, deși cel din urmă poartă cu mândrie numele de familie moștenit de la strămoșii lui unguri?

Credem că merităm să învățăm unul de la celălalt - românii de la maghiari, maghiarii de la români și de la germani și invers, șirul ar putea continua - modul în care se scriu și se pronunță numele și prenumele celui pe care îl apelăm într-o discuție oarecare, să nu mai avem situații penibile în care persoana apelată nu se recunoaște ca fiind ea cea cu care se vorbește sau simțindu-se pur și simplu stânjenită pentru forma, adeseori chiar grosolană, pe care o ia numele moștenit de la generații întregi din familia respectivă.

Nu există soluție mai bună - nimeni nefiind cunoscător a tot - decât aceea de a întreba pe cel cu care urmăm a dialoga cum se pronunță corect numele respectiv.

Credeți-mă, este soluția care va duce la evitarea multor situații stânjenitoare care apar câteodată în prezent.

Am speranța că se va înțelege demersul meu în sensul pe care îl doresc acestuia, acela de a adânci respectul pe care trebuie să îl avem unul față de celălalt, indiferent de naționalitatea, eventual diferită, pe care o avem sau de numele, uneori dificil de pronunțat, al celuilalt de lângă noi.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu, domnule senator Cseke Attila Zoltán, pentru declarația făcută.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Câte enormități pot promite doritorii de Cotroceni?;

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.

Vă rog, microfonul central.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte de ședință,

Dragi colegi,

Declarația de astăzi poartă titlul "Câte enormități pot promite doritorii de Cotroceni?".

România este o țară care a cunoscut destule campanii electorale sufocate de populism după 1989.

Promisiunile electorale aberante au devenit o normalitate a vieții politice, mai ales că nu se cunosc cazuri de sancțiuni pentru acest fenomen.

Totuși, după 20 de ani de democrație și alți câțiva de integrare europeană, ar fi fost de așteptat să intervină o schimbare.

Din nefericire, după numai câteva zile de campanie în cursa prezidențială, lucrurile sunt mai sumbre ca oricând.

Evident, miza este mare și cu bătaie lungă. Șansa de a forma o anumită formulă de guvernare și visul de a ajunge la Cotroceni par să nu aibă preț pentru unii, iar pentru asta orice devine posibil.

De departe, campion al promisiunilor halucinante este domnul Mircea Geoană.

Eliberat recent de responsabilitățile guvernării, a revenit la ceea ce se pricepe mai bine PSD: promite totul oricui.

Este de așteptat ca lista miracolelor electorale anunțate de Domnia Sa să fie încă și mai generoasă pe măsură ce se apropie ghilotina urnelor.

Începutul este destul de promițător.

Astfel, datornicii la bănci ar fi grațiați la plată de către stat vreme de un an fără nicio problemă.

Domnul Geoană face rost dintr-un foc de miliardul de euro care ar fi necesar pentru această manevră.

Totul este ca plătitorii de rate din această țară să-l voteze președinte.

La rândul lor, tot prin grija părintească a șefului PSD, Mircea Geoană, pensionarii ar primi chiar acasă, prin poștă, medicamente compensate și gratuite.

Efortul bugetar al statului nu a mai fost precizat de această dată, dar ar fi, firește, nesemnificativ față de beneficiul de a avea un prezident milos, care, ocazional, își atacă adversarii și cu citate din Biblie.

Nu la mare distanță de asemenea bazaconii îl găsim pe Crin Antonescu.

Ca adevărat liberal ce este, Domnia Sa nu mai dă lapte și miere gratis poporului, pentru că nu-i place Parlamentul în care stă, și nici țara în care trăiește.

Îi oferă, în schimb, un mare binefăcător: pe domnul Dinu Patriciu.

Ca viitor premier, acesta ar fi garantul ordinii și justiției în România, pavăza statului în fața afacerilor dubioase.

O alternativă interesantă, ce-i drept, la jurămintele altui candidat exotic de a stârpi mafía - așa cum pronunță dumnealui - din țară.

În cele din urmă, domnul Oprescu pare a însuma toate "calitățile" tipului de politician-minune.

Nu își mai bate capul cu descentralizarea statului, cu problema energetică a României sau cu efectele Tratatului de la Lisabona.

Sunt chestiuni marginale care nu preocupă un candidat serios, responsabil de dezvoltarea țării în următorii cinci ani.

În locul lor și în numele celorlalți doritori de Cotroceni, probabil că va veni cu proiectul-bombă: o autostradă suspendată Baia Mare -

Timișoara - Constanța - Iași, ca să ajungă la toată lumea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Ați vorbit 5 minute.

 
Șerban Constantin Valeca (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Și totuși... energia;

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, pe domnul senator Valeca, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Cornel Popa.

Aveți cuvântul. Microfonul central.

 

Domnul Șerban Constantin Valeca:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Și totuși... energia".

Am avut în ultimul an câteva intervenții legate de viitorul energetic al României și, în special, m-am concentrat pe noi resurse și noi tehnologii.

Doresc să amintesc faptul că, încă din 2003, cercetătorii români, având în dotare vasul de cercetări marine "Mare Nigrum", au început să dezvolte metodele de determinare, iar în perioada 2004-2007 să exploreze rezervele de gazhidrați din zonele costiere românești ale Mării Negre.

Ca urmare, propuneam la sfârșitul lui 2007 și începutul lui 2008, în proiectul de program al PSD, înființarea unei companii speciale, cu capital majoritar românesc, care să înceapă dezvoltarea tehnologiilor de exploatare a rezervelor de gazhidrați.

Propunerea venea la pachet cu definitivarea investiției la unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, precum și cu dezvoltarea forărilor de mare adâncime pentru petrol, astfel încât țara noastră să beneficieze, pe de o parte, de independența energetică atât de necesară, iar populația să plătească în viitor un preț mult mai mic pentru energia electrică, termică etc.

Iată că proiectele se însușesc de alții, dar ceea ce este și mai grav este că se deturnează sensul acestora, care nu mai este în concordanță cu interesul național, și, astfel, despre gazhidrați, în loc să vorbească institutele responsabile care au toate datele necesare și servesc prin lege interesul național, vorbesc oameni și firme de aiurea, iar după nenumărate întrebări premierul Boc nu a catadicsit să răspundă concret acestora, ceea ce ridică multe semne de întrebare.

Totodată, reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă de cinci ani le "construim" numai la televizor, în schimb ne ocupăm de o nouă centrală nucleară - nu vă fie teamă, tot la televizor -, de parcă pe prima am fi pus-o în funcțiune la capacitate.

Cred că a venit timpul, domnilor guvernanți... în retragere, să înțelegeți că, dacă investițiile în energie le faceți numai la televizor, asigurarea necesarului de trai pentru români trebuie să fie reală, și nu imaginară, deoarece românii nu se hrănesc cu iluzii, iar la iarnă nu ne încălzim casele cu imagini, ci cu combustibili energetici.

Ultima încercare a Guvernului în retragere o reprezintă, conform unei declarații a unui lider PD-L local, înființarea unei/unor companii de energie care să reunească mari companii de stat.

Până aici totul ar părea în ordine, prin faptul că statul ar avea controlul asupra uneia sau maxim asupra a două companii întărite prin unificarea diverselor forme de producere a energiei: termo, hidro și nucleară, dar, atenție!, se pare că se pregătește ceva.

Această companie nu va fi puternică pentru stat, ci pentru cei câțiva care dețin controlul în diverse fonduri de investiții, deoarece se intenționează ca actul normativ de înființare să fie și unul de desființare, din cauza faptului că statul pierde controlul în aceste companii.

Stimați colegi și stimate colege din Senatul României,

Cred că este cazul să nu ne mai jucăm cu interesul național în domeniul energetic și să construim o strategie energetică transparentă, în interes național, pe care vă propun să o analizăm și să o adoptăm la nivelul Parlamentului, for democratic ce poate asigura atât transparența necesară, analiza riguroasă a variantelor prezentate de specialiștii români, cât și aprobarea pentru un termen lung a unei strategii care să fie opozabilă guvernelor, care vor avea obligația să preia în programele de guvernare planuri de acțiune, de punere în aplicare a elementelor strategice deja aprobate de Parlamentul României.

În acest fel, consider că va fi servit interesul național, iar populația României va beneficia, în sfârșit, în mod direct, de bogățiile subsolului, atâtea câte au mai rămas.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Intervenția dumneavoastră a fost de 4 minute.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică intitulată Despre cheltuielile președintelui darnic cu banii publici;

Îl invit la microfon pe domnul senator Cornel Popa - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Dorin Păran.

 

Domnul Cornel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică am intitulat-o "Despre cheltuielile președintelui darnic cu banii publici".

Stimați colegi,

Iată că, sfidând voința Parlamentului României, președintele Băsescu a promulgat decretul pentru referendumul pentru reducerea numărului de aleși și pentru trecerea la Parlamentul unicameral.

Scopul lui Traian Băsescu este clar: să își oprească degradarea vertiginoasă de imagine, pentru a mai ajunge o dată la mierea cea dulce de la Cotroceni. Și planul lui este la fel de simplu: să deturneze privirea românilor de la impotența Guvernului pe care l-a păstorit în acest an, aruncând pe piață referendumul pentru așa-zisa reformare a Parlamentului.

În disperarea sa, cel ce va fi în curând fostul președinte al României încearcă să pozeze iar în "croitorașul cel viteaz", sperând să atragă simpatia electoratului mai slab de înger, scoțându-ne pe noi, parlamentarii, vinovați pentru lipsa banilor de la bugetul de stat și pentru incapacitatea sa managerială și politică.

Doar lacrimile au mai lipsit de data aceasta...

De ce are Băsescu nevoie de acest penibil subterfugiu?

Pentru că e cu musca pe căciulă!

Întrebați pe oricine: ce a făcut președintele Băsescu în acești cinci ani de mandat? Veți primi același răspuns: s-a certat cu Tăriceanu, cu Parlamentul, cu PNL, cu PSD, cu Rusia, cu presa, cu judecătorii, cu oamenii de afaceri, cu oricine a apucat.

Altceva? Și-a promovat fetele, protejatele și partidul.

Altceva? Doar amenințări, înjurături și hăhăieli...

Adică țara moare de foame, iar Băsescu face pe Muma-

Pădurii...

De asta avem noi nevoie acum? Asta e soluția lui Băsescu și a PD-L-ului pentru o Românie prosperă?

Constituția României îi cere președintelui să fie un mediator, nu o sperietoare, dar este evident că așa ceva e prea mult pentru un marinar arțăgos, căci singurul rol pe care știe să îl joace e cel de Baba-Cloanța-Cotoroanța.

Pentru că se simte vinovat pentru starea țării, Băsescu va vorbi în campanie despre referendum și Parlament, nu despre el.

Pentru a-i da o mână de ajutor, îi propun lui Traian Băsescu să explice românilor ce rost are acest referendum dacă Uniunea Europeană cere tuturor țărilor membre să aibă parlamente bicamerale până în 2015.

De asemenea, îi sugerez lui Traian Băsescu să explice românilor cât vom cheltui cu acest referendum și cât cu cel ce va trebui făcut, din nou, în 2014, pentru revenirea la structura de acum. Și, dacă nu va fi fost luat încă la huiduieli și înjurături, să le spună oamenilor și de unde va plăti România această campanie mascată pe care și-a inventat-o.

Mai e un lucru pe care Traian Băsescu trebuie să îl explice: banii publici pe care îi cheltuiește cu nesimțire.

De parcă nu e destul că se plimbă zilnic prin toată țara cu elicopterul pe banii românilor, cel care mai este pentru numai o lună Președintele României are și un stufos staff de consilieri.

La o simplă privire asupra organigramei Administrației Prezidențiale, vedem că, pe lângă Cancelarie, există și 12 departamente și două compartimente.

Dacă tot nu se vede nimic în urma lui după cinci ani, la ce folosesc toate acestea? Și pentru ce are nevoie de 11 consilieri de stat și 9 consilieri prezidențiali, plătiți pe banii românilor? Ca să îi găsească subiecte de ceartă? Ca să îi inventeze perdele de fum, asemenea acestui referendum inutil? Sau ca să îi răsplătească din banii românilor pe aplaudacii lui?

În consecință, înainte de a vorbi de banii publici, îi cer lui Traian Băsescu să explice românilor de ce în toată această perioadă de criză nu a redus cheltuielile Administrației Prezidențiale. Și îi mai cer să anunțe cu cât va reduce aparatul prezidențial și cheltuielile pe care le face cu deplasările în luna care i-a mai rămas de stat la Cotroceni.

De asemenea, îl provoc pe Băsescu să își arate grija față de țară și să anunțe că, după ce nu va mai fi președinte, nu va mai cheltui bani publici.

Să le dea românilor un prim exemplu de sacrificiu și să le spună că din decembrie, după terminarea mandatului său, va renunța și la limuzina blindată, și la gorilele de pază, și la cabinetul său de fost președinte la care îl îndreptățește acum legea.

Nici Baba-Cloanța, nici Muma-Pădurii nu au nevoie de paznici, și nici de ajutoare, fuge lumea de ele oricum...

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc. Ați vorbit 4 minute.

 
Dorin Păran (PD-L) - declarație politică având ca titlu Aniversarea Armatei Române;

Îl invit la microfon pe domnul senator Dorin Păran - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Dorin Păran:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Aniversarea Armatei Române".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La 25 octombrie 1944, armata română elibera orașul Carei, ultimul bastion al ocupației horthyste, încununând astfel lupta și jertfa zecilor de mii de combatanți pentru eliberarea teritoriilor românești.

În acest fel, au fost anulate și prevederile Dictatului de la Viena.

Printr-un act de sublim curaj, 15 ani mai târziu, odată cu retragerea armatei sovietice din România, s-a hotărât ca această glorioasă zi să devină Ziua Armatei Române, simbol al tuturor luptelor și jertfelor celor pe care acum îi considerăm eroi ai neamului românesc.

În ciuda greutăților întâmpinate, armata face parte, în prezent, din cea mai importantă structură militară și de securitate din lume:

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, iar acum este în măsură să răspundă angajamentelor față de organizațiile internaționale, în conformitate cu procedurile de operare și standardele NATO și ale ONU.

Or, acest lucru mai presupune, pe lângă seriozitate și devotament, și foarte multă eficiență.

Chiar dacă resursele financiare nu au fost întotdeauna la nivelul cerințelor, profesionalismul cadrelor militare românești, precum și dedicarea acestora pentru găsirea formulelor optime de compatibilizare a efectivelor noastre militare cu cele deja existente în structurile NATO au reprezentat pași esențiali în procesul de integrare.

Chiar vicepreședintele american Joe Biden a remarcat, în recenta sa vizită în România, valoarea contribuției țării noastre la realizarea securității globale.

Joe Biden a lăudat profesionalismul, curajul și îndârjirea trupelor românești pe teatrele de operațiuni unde România a participat cu trupe.

Armata a trecut, în ultimii ani, prin transformări și schimbări semnificative, menite să-i asigure modernizarea și profesionalizarea.

Doamnelor și domnilor senatori,

După momentul 1989, întreaga strategie și întregul concept de securitate s-au schimbat.

Am reușit, prin parteneriatele încheiate și prin asumarea obiectivelor de securitate, ca soldatului român să-i fie apreciat modul de operare în teatrele de operațiuni și în misiunile la care a participat.

Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Afganistan și Irak sunt câteva dintre teatrele de operațiuni în care soldații noștri au participat după Revoluție.

Aceste misiuni nu au fost lipsite de sacrificiu, iar sacrificiul a fost suprem pentru unii soldați: propria viață.

S-a demonstrat că România a fost și este un generator de securitate, care luptă împotriva terorismului și care apără democrația.

De câte ori a fost cu putință, m-am străduit să fiu alături și să-i sprijin pe veteranii de război, pe văduvele acestora, cât și pe cadrele militare aflate în rezervă și în retragere.

În județul Hunedoara, cel pe care îl reprezint în Senatul României, sunt în jur de 1.200 de veterani și văduve de război.

De asemenea, avem în județ peste 300 de cadre militare în retragere și în rezervă.

Am participat și particip tot timpul, în colegiu, la acțiunile lor, la evenimentele și manifestările pe care le organizează și, mai mult decât atât, îi ascult.

Le ascult păsurile, poveștile de viață și depun toate eforturile pentru a nu-i dezamăgi, și asta pentru că, personal, am un deosebit respect și apreciere pentru cei care au servit țara și și-au sacrificat viața pe linia fronturilor.

Ca urmare, transmit de la tribuna Senatului României un gând bun și urarea "La mulți ani!" pentru cadrele militare active, în retragere sau în rezervă, precum și salariaților civili care reprezintă Armata Română.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Alexandru Cordoș (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Un guvern reciclat pentru «neliniștea» cetățenilor;

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Alexandru Cordoș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Un guvern reciclat pentru «neliniștea» cetățenilor".

Din punct de vedere politic, ne aflăm într-un impas, din care, imaginându-se în rolul samurailor, unii nominalizați în Guvernul Croitoru se reped cu capul înainte într-o debarcare ratată în Normandia.

Cum altfel aș putea defini resemnarea acestora, unii dintre ei persoane apreciate în domeniul lor, de a irosi un cartuș în gol pentru un guvern de câteva zile?

Unii admit că au intrat în acest joc dinainte pierdut doar pentru a da un semnal de stabilitate, alții au fost, probabil, cuceriți de ideea unei faime efemere, câțiva "tinerei" care se lasă ademeniți de o glorie care se va duce în trei zile, conform afirmațiilor președintelui PSD, domnul Mircea Geoană.

Astăzi, Birourile permanente reunite au stabilit programul audierilor celor 14 miniștri propuși de Croitoru, șapte dintre aceștia făcând parte din Guvernul Boc, demis prin moțiunea de cenzură.

Votul de învestitură trebuie să aibă loc până la data de 7 noiembrie.

În timp ce premierul interimar Emil Boc se încăpățânează să susțină că Guvernul Croitoru are șanse mari să treacă în Parlament, considerând că echipa propusă este competentă, Grupurile parlamentare ale Alianței politice PSD+PC, ale PNL, ale UDMR și Grupul parlamentar al minorităților naționale își mențin susținerea pentru candidatul majorității la postul de prim-ministru, Klaus Iohannis.

Între timp, intrat în campania oficială pentru alegerile prezidențiale, președintele-candidat nu duce lipsă de petarde electorale, printre care aceea că Mircea Geoană este următoarea sa nominalizare pentru funcția de premier și o alta, la fel de puțin subtilă, în care afirmă că el, de fapt, se confruntă în lupta electorală pentru prezidențiale cu Ion Iliescu, care și-a pus în față "perdele zâmbitoare, aparent modernizatoare".

Cine nu recunoaște în aceste afirmații frica pe care actualul președinte o resimte față de contracandidatul său principal, președintele Partidului Social Democrat?

Vă spun că este așa, că aceasta, de fapt, îi dă insomnii președintelui țării, mai ales că în ultimul sondaj CURS, rețineți vă rog, CURS - care a anticipat cu cea mai mare precizie rezultatele de la alegerile parlamentare -, acesta a estimat că, dacă în primul tur de scrutin actualul președinte nu ar depăși 31% din opțiunile electorilor, urmat de Mircea Geoană, cu 30%, în turul al doilea egalitatea dintre cei doi ar fi deplină - 50% cu 50%, o premieră absolută în materie de sondaje pentru alegerile prezidențiale.

În plus, același sondaj indică un fapt îngrijorător, și anume acela că 83% din repondenți cred că România se îndreaptă într-o direcție greșită.

Chiar și cei 71% din electorii actualului președinte susțin același lucru.

Din păcate, deși peste două treimi dintre cei intervievați își precizează interesul pentru procesul electoral, aceasta nu înseamnă, automat, că ei se vor și prezenta la vot pe 22 noiembrie.

Demersul meu de astăzi este, așadar, o pledoarie pe care o voi reedita până la alegerile prezidențiale pentru toți cetățenii cu drept de vot ai acestei țări, de a se prezenta la urne și a da, în deplină cunoștință de cauză, un vot al conștiinței lor, pentru ca țara să meargă într-o direcție bună.

Miza nu este doar a generației noastre, ea este asigurarea în alb și pentru generațiile viitoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc frumos, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarații politice intitulate Crin Antonescu pentru «o Românie a bunului-simț»; Crin Antonescu dorește să redea România românilor;

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Crin Antonescu pentru «o Românie a bunului-simț»".

Vineri, 16 octombrie 2009, Crin Antonescu, președintele Partidului Național Liberal, a fost primul candidat care a strâns semnăturile necesare pentru înscrierea în cursa electorală, depunându-și, astfel, oficial candidatura la președinția României, și nu oricum, ci susținut de peste 1.600.000 de oameni care au semnat pentru un altfel de președinte.

Candidatul care vrea o altfel de abordare în politica românească, bazată pe regulile bunului-simț, ale respectului și ale onestității, declara că își dorește "o Românie a unității, care să-și recâștige prestigiul internațional".

Crin Antonescu dorește să convingă electoratul român, umilit timp de cinci ani de un președinte-jucător, că e timpul pentru o schimbare și s-a angajat să ofere românilor un guvern puternic și competent, susținut de o majoritate parlamentară solidă.

Președintele PNL a fost, de altfel, primul care l-a propus pe Klaus Iohannis pentru funcția de prim-ministru, adunând toate forțele politice ale opoziției în jurul acestei idei.

Alături de UDMR, PNL a depus în Parlament o moțiune de cenzură în urma căreia s-a produs o premieră în istoria postdecembristă a României:

Guvernul Boc 2 a căzut.

Este pentru prima dată când un guvern cade în urma unei moțiuni de cenzură, prima victorie a opoziției împotriva puterii, prima înfrângere a lui Traian Băsescu și a "sistemului său ticăloșit".

Cele peste 1.600.000 de semnături strânse îmi dau convingerea că domnul Antonescu nu este singurul român care își dorește acest lucru, ba mai mult, că toate aceste evenimente din ultimele zile au mărit simțitor șansa ca președintele PNL să devină și următorul președinte al tuturor românilor, pentru că puterea sa stă în credința pe care o pune în toate lucrurile pe care le face, iar puterea alegătorilor săi stă în votul pe care i-l vor da la sfârșitul acestui an.

Cea de-a doua declarație politică se intitulează "Crin Antonescu dorește să redea România românilor".

Schimbarea este un lucru pe care cu toții ni-l dorim și de care ne este teamă în același timp - ni-l dorim, pentru că suntem instinctiv programați să sperăm la mai mult, ne este teamă, pentru că nu avem certitudinea că ne va fi mai bine după.

La toate alegerile prezidențiale de după 1992 românii au votat pentru schimbare, cu toate că motivația lor a fost, deseori, o sintagmă deja devenită clișeu: "votăm răul cel mai mic".

Aș dori să subliniez de ce candidatul Crin Antonescu va sparge acest ciclu vicios și aparent nesfârșit, întrucât Domnia Sa iese cu totul din tiparul candidaților de până acum.

În primul rând, Crin Antonescu nu are legături nici cu regimul comunist, nici cu diverse grupuri de interese, nu a condus nicio afacere și nici nu a fost implicat în vreun scandal, fie el de natură politică, economică sau personală.

În consecință, nu este și nu poate fi șantajabil de servicii ori de presă.

Crin Antonescu este singurul care nu a avut de-a face nici cu flota, nici cu mătușa Tamara, nici cu eterna și fascinanta Românie.

Este primul și singurul candidat la președinție căruia nu i se pot reproșa legături cu regimul comunist de tristă amintire.

În al doilea rând, deoarece poporul îi consideră, în general, pe politicieni mincinoși, corupți și incompetenți, Crin Antonescu este un candidat atipic, fiind printre puținii care poate să treacă cu fruntea sus prin fața oricărui cetățean al țării.

Mai mult, în prezent, România se confruntă cu o acută criză morală în care avem infinită nevoie de modele reale, demne de urmat.

Crin Antonescu vrea și poate să redea românilor speranța că, odată cu 7 decembrie 2009, valorile vor fi așezate la locul lor, că, propunând un prim-ministru care va veni cu un program de guvernare coerent, România va ieși din criza politică, economică, socială, instituțională și morală în care a adus-o Guvernul Boc, susținut de președintele Băsescu.

Nu în ultimul rând, neavând nimic de ascuns, Crin Antonescu are atuul de a putea spune întotdeauna adevărul, un adevăr pe care cu toții îl căutăm și așteptăm de 20 de ani și care, fără îndoială, ni se cuvine.

În concluzie, la sfârșitul lunii noiembrie, românii vor trebui să aleagă între continuitate și schimbare, între o Românie în care oamenii muncesc și plătesc taxe pentru binele grupurilor de interese și România echilibrului și a normalității.

Această țară trebuie să ne aparțină, iar Crin Antonescu dorește să redea România românilor.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Frâncu. Ați vorbit patru minute.

 
Adrian Țuțuianu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Adevăratul raport al lui Traian Băsescu;

Îl invit la microfon pe domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Paul Ichim, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Adrian Țuțuianu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Adevăratul raport al lui Traian Băsescu".

În urmă cu mai bine de o lună, președintele Traian Băsescu zăbovea în Parlamentul României preț de peste trei ore pentru a prezenta în plen raportul activității celor aproape cinci ani de mandat.

Un gest de imagine, știut fiind faptul că actualul șef al statului nu dă două parale pe importanța forului legislativ.

Traian Băsescu a pozat conștiincios în fața camerelor de luat vederi, folosindu-se de acest prilej pentru a desena în cele mai vii culori perioada nefastă în care a ocupat fotoliul de la Cotroceni și pentru a cosmetiza cu cinism și tupeu nemărginit o realitate sumbră.

Președintele a vorbit neîntrerupt despre realizări iluzorii, despre reușite imaginare și despre proiecte și intenții.

S-o luăm cu începutul și să vorbim despre relația președintelui cu instituțiile statului.

Zice șeful statului că acestea se aflau într-o stare deplorabilă, stare de latență și ineficiență, și că fix acum cinci ani de zile ele au început să funcționeze, ca la un semn.

Realitatea are însă altă față.

Este notorie relația președintelui cu Parlamentul și nu este nimeni aici care să nu se fi simțit jignit și umilit de câte ori domnul Băsescu se trezea cu fața la cearceaf și îi cășuna pe Legislativ.

Avea și o poliță de plătit instituției care a avut tupeul să-l atenționeze că încalcă flagrant Constituția și legile țării și să-l suspende din funcție.

Pentru că președintele nu poate ierta o astfel de atitudine, acum se gândește să se răzbune.

Defilează cu ideea Parlamentului unicameral, și nu oricând, ci în campanie, încercând chiar să suprapună un referendum peste alegerile prezidențiale.

Ce mai contează că sfidează din nou regulile jocului? Ce mai contează că tema este pur demagogică și nu ilustrează prioritățile reale ale oamenilor? Pentru Traian Băsescu nu contează decât să se salveze și să câștige alegerile cu orice preț.

Chiar cu orice preț!

Traian Băsescu are impresia că poate să facă tot ce dorește doar pentru că așa vrea el.

Ba mai mult, cu câteva zile în urmă, președintele făcea o declarație aiuritoare, amenințând Parlamentul cu dizolvarea.

Îl cam încurcă alegerile și îl vor încurca și mai mult rezultatele.

Tot în ciclul relațiilor armonioase cu instituțiile statului intră și dialogul dintre președinte și Executiv.

Luna de miere cu primul guvern din mandatul lui Băsescu a durat până când PNL a refuzat să devină un partid-satelit al PD și al instituției prezidențiale.

Rezistența lui Tăriceanu l-a iritat nespus pe președintele-jucător, obișnuit, probabil, să aibă tot timpul mingea la picior.

Ne amintim cu toții scandalurile interminabile dintre palate, care au tensionat până la instabilitate viața politică din România.

Liberalii îi scoseseră partidul de suflet de la guvernare, blocându-i butoanele de comandă și eliminându-i din schemă pe apropiații Cotrocenilor.

Într-un moment delicat pentru țară, PSD a acceptat să intre la guvernare alături de PD-L, dar nici această variantă nu i-a fost pe plac.

Interesele erau prea mari pentru președinte, iar alegerile mult prea aproape pentru ca acesta să se mulțumească cu jumătate din portofolii.

A dinamitat Executivul, obligând PSD să plece de la guvernare.

A rămas cu câțiva PD-L-iști fideli, pe care i-a uns stăpâni peste două ministere.

Noroc că s-a inventat Emil Boc, premierul-jucărie pentru președintele-jucător.

De altfel, Traian Băsescu a dovedit că nu se poate înțelege cu nimeni, nici măcar cu profesioniștii care i-au stat, inițial, alături:

Adriana Săftoiu, Renate Weber, Andrei Pleșu sau Sergiu Medar.

Simpla enumerare a acestor nume de consilieri prezidențiali, oameni extrem de valoroși care nu l-au mai suportat pe Traian Băsescu, este o dovadă în plus a caracterului dificil și conflictual al președintelui.

De fapt, am greșit când am spus că Traian Băsescu nu se înțelege cu nimeni.

Sunt câteva persoane cu care șeful statului nu a avut niciodată vreun diferend.

O fi pentru că respectivii au înlocuit demnitatea cu slugărnicia în scara de valori, o fi pentru că, adoptând poziția culcat, au ajuns în oareșce posturi confortabile? Nu știm.

Tot ce știm este că Udrea, Boc, Blaga, Berceanu, Videanu sunt numele cele mai dragi cârmaciului-șef atunci când vine vorba de prieteni.

Vă amintiți, desigur, lozincile anticorupție cu care Traian Băsescu defila glorios în campania electorală din 2004.

Poza nonșalant în cavaler al dreptății, trecând sub tăcere dosarele legate de flota pe care o înecase el însuși.

A reușit să păcălească și să pluseze electoral.

În realitate, lupta anticorupție s-a dovedit a fi o perdea de fum care să acopere marile tunuri date de Băsescu și acoliții săi: flota, casa din Mihăileanu, apartamentul de 800 de mii de euro al Ioanei Băsescu, legăturile cu controversatul personaj Puiu Popoviciu, întâlnirile de taină cu regii asfaltului în vestita cârciumă "Golden Blitz", afacerile cu armament ale lui Mircea Băsescu, mușamalizarea cazurilor de corupție Ridzi și Udrea, asta în timp ce toate marile dosare fabricate de șeful statului s-au dovedit a fi lipsite de substanță ori prost întocmite de procurorii politici ai lui Traian Băsescu: Dumitru Sechelariu - achitat, Ion Dumitru - achitat, Șerban Mihăilescu - s-a constatat nulitatea urmăririi penale, Ion Iliescu - soluție de neîncepere a urmării penale.

Ce să mai vorbim de mascarada televizată regizată împotriva lui Adrian Năstase?

Toate aceste scenarii ieftine au eșuat lamentabil într-un circ mediatic menit să discrediteze adversarii politici ai președintelui.

Totul, firește, pe bani publici și folosind abuziv instituțiile statului.

În acest registru se înscrie și folosirea tehnicilor de ascultare a telefoanelor, interceptări și filaj al căror cuantum nu se justifică în raport cu rezultatele obținute.

Președintele Băsescu a mai găsit un motiv de mândrie, vorbind cu nonșalanță despre un așa-zis succes al politicii externe care i s-ar datora exclusiv.

Orice român care se informează știe că țara a fost izolată și cancelariile europene i-au întors spatele șefului statului.

Băsescu a reorientat România spre est, alegându-se praful de celebra axă București-Londra-Washington, dar și de licuricii care îi alergau prin cap toată noaptea.

Bine, ar mai fi câteva motive pentru noua viziune de la Cotroceni.

Băsescu a găsit în spațiul ex-sovietic tot ce îl unge pe suflet: republici prezidențiale în care președinții sunt adevărați despoți, parlamente unicamerale de formă, democrații de carton, dar și votcă de calitate.

Dacă nu a reușit să facă poză cu Obama sau Gordon Brown, Traian Băsescu a reușit să compenseze prin apariții alături de personaje exotice cum ar fi Bercea Mondialu', dom'

Costel și alți băieți educați, licențiați în răpirea și sechestrarea de persoane.

Noroc că mandatul se încheie peste câteva zile, altfel talentul politic și diplomatic al lui Traian Băsescu ar fi împins România în cele mai uitate unghere ale Antarcticii.

Ultimul și cel mai important motiv de mândrie este felul în care președintele a înțeles relația cu presa.

El se consideră promotorul democrației în mass-media, al pluralismului și libertății de expresie și a perceput într-un fel aparte această libertate.

Domnia Sa poate să înjure, să jignească jurnaliștii, în timp ce aceștia trebuie să exerseze poziția ghiocelului în fața augustei prezențe.

Expresii ca "țigancă împuțită", "găozar", "păsărică", "tonomate" sau "moguli" fac parte din vocabularul uzual limitat al președintelui Traian Băsescu în raport cu ziariștii.

De ce? Simplu.

Pentru că au nerușinarea să nu fie de acord cu ideile geniale ale marinarului-șef.

Stimați colegi, Nu am făcut decât să amintesc câteva dintre episoadele care au marcat cei 5 ani de mandat ai președintelui Băsescu, cinci ani de abuzuri, cinci ani de jigniri, cinci ani de scandaluri și conflicte inventate, de manipulări grosolane, cinci ani de batjocură la adresa poporului român, de cinism și tupeu ale clicii lui Traian Băsescu.

Nu ne mai mirăm că lumea a ajuns la capătul răbdării.

Numai că și răbdarea are o limită, iar limita va fi 6 decembrie, ziua când Traian Băsescu și gașca sa de profitori vor părăsi definitiv portofoliile de unde au condus, în mod iresponsabil, destinul României spre dezastru.

Nu aș vrea însă să închei fără a spune ce se întâmplă în această campanie electorală în județul Dâmbovița, în numai 3 zile de la începutul ei.

Fanfara care a susținut ceremonialul ocazionat de Ziua Armatei, ceremonial la care a participat și domnul Emil Boc, la Târgoviște, a fost îmbrăcată în sacouri portocalii.

Salariații Primăriei Târgoviște, ai unor servicii publice deconcentrate, au fost aduși cu forța la ceremonie, ca să-l aplaude pe domnul Boc.

Salariații "Romsilva", regie publică a statului român, brigadieri, pădurari, lucrători silvici, personal de execuție din tot județul, în prima noapte de campanie, au fost trimiși la afișaj electoral.

În a doua și a treia zi de campanie, toți salariații "Romsilva" au fost îmbrăcați în portocaliu și trimiși să facă propagandă electorală sub amenințarea încetării raporturilor de muncă.

Singurul lucru care ne-a mai rămas este să creăm omul nou de tip... portocaliu.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator Țuțuianu. Ați vorbit 6 minute.

 
Paul Ichim (PNL) - In memoriam Costel Gheorghiu;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ichim Paul, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Paul Ichim:

Stimați colegi,

Nu am de făcut o declarație politică.

Trebuie să vă dau o informație.

Pe 21 octombrie a decedat un fost parlamentar român, domnul Costel Gheorghiu.

Dânsul a activat în cadrul Comisiei pentru politică externă în 1990-1992, ca deputat FSN, după care au urmat două mandate de senator, 1992-1996 și 1996-2000, din partea FSN și PD, iar din 1993 a activat în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind și membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea parlamentară a NATO.

Țin și consider că e normal totuși să comemorăm parlamentarii care au onorat zona din care au venit, este gălățean, și noi considerăm că el a onorat mandatul cu care a fost învestit din partea noastră.

Poate nu a fost un parlamentar de prima linie, bine reprezentat pe sticla televizoarelor, dar știu că și-a onorat mandatul.

Ca observație, permiteți-mi să spun că am constatat că noi spunem că a trecut în neființă sau neuitare.

Concluzia mea, ca parlamentar se pare că a trecut în rapidă uitare.

Cred că este demnitatea care se uită cel mai repede.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Cu această intervenție, Grupul parlamentar al PNL și-a epuizat timpul.

De asemenea, Grupul parlamentar al PD-L și Grupul parlamentar al UDMR și-au epuizat timpul.

În continuare, dau cuvântul domnului senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 
Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Atunci ne-am luat țara înapoi (declarație politică neprezentată în plen)

Din partea aceluiași grup mai sunt înscriși trei domni senatori.

 

Domnul Gheorghe Pop:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la data de 25 octombrie 1944 și, având în vedere că mai mulți colegi senatori s-au referit la acest aspect, voi depune declarația mea politică la secretarul de ședință.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Florin Constantinescu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Guvernul Boc - un guvern ratat din prima secundă a numirii în funcție;

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Guvernul Boc - un guvern ratat din prima secundă a numirii în funcție".

Stimați colegi,

Am cunoscut, de la începutul acestui an, un guvern incapabil să facă față crizei economice în care se află România.

Lipsa de viziune, lipsa de strategie și proasta gestionare a resurselor au condus la realizarea unor greșeli enorme, menite a înșela încrederea oamenilor.

Guvernanții și-au stabilit o mulțime de scopuri, și-au asumat obiective foarte mărețe, dar, din păcate, nu au reușit să le atingă câtuși de puțin.

În sectorul privat lucrurile stau prost în ceea ce privește reducerea cheltuielilor privind personalul din administrația publică.

În loc să se producă debirocratizarea efectivă a sistemului administrativ, am asistat, cu neputință, la bugetarea unor posturi vacante, o inepție soră cu prostia, deci reducerea cu 20% a posturilor existente nu s-a produs, practic, niciodată.

În loc să se păstreze locurile de muncă existente și să se creeze altele, Guvernul Boc a reușit să concedieze peste 150.000 de oameni, cea mai mare parte provenind din mediul privat.

Rata șomajului a crescut de la 4,4% la 6,3%, procent care va mai crește odată cu concedierile anunțate: 13.000 de oameni din sectorul de stat și 3.000 din sectorul energetic.

În evaluările realizate de Fondul Monetar Internațional ar trebui să ne confruntăm, în curând, cu o rată a șomajului de 9,6%, ceea ce reprezintă aproximativ 900.000 de șomeri.

Situația nu este deloc îmbucurătoare, domnilor, și pentru aceasta sunt responsabili cei care au frâiele guvernării în brațe, cei care ar trebui să gândească strategic pe perioade lungi de timp, nu pe zile sau pe luni.

Este simplu să arunci pisica în ograda altuia.

Acum, când își dau seama câte greșeli și câte minciuni au spus, e simplu să afirme: "nu am greșit noi, au greșit alții".

Nu am venit în fața dumneavoastră pentru a face un inventar al cifrelor și al procentelor cu impact negativ.

Am venit să vă trezesc atenția la realitate.

Trebuie să privim retrospectiv cărui Guvern i-am acordat încrederea în decembrie 2008 și, cu mare atenție, ce Guvern vom vota în 2009.

Doamnelor și domnilor senatori, Nivelul de trai s-a perimat odată cu creșterea numărului de șomeri.

Românii, în loc să o ducă mai bine, au resimțit din plin criza economică.

Prețurile s-au mărit odată cu creșterea euro în raport cu moneda națională, iar puterea de cumpărare s-a diminuat cu peste 10%.

Guvernanții au aruncat praf în ochi și tinerilor cărora le-au promis cu surle și trâmbițe locuințe sociale.

Nu s-a construit nimic, mai mult, inventarierea Programului "Prima casă" a avut, până acum, doar nemulțumirile celor care doreau să-și cumpere o casă nouă.

Comunităților locale li s-au promis drumuri mai bune.

Nu s-a continuat nimic în acest sens.

Drumurile sunt la fel de proaste.

Alocarea celor 8,8 miliarde euro pentru investiții nu s-a produs până acum.

Modernizarea tronsonului de cale ferată București-Constanța nu s-a realizat, iar despre terminarea tronsonului Câmpina-Brașov nici nu se mai vorbește.

Șoselele de centură din Adjud, Râmnicu Sărat sau din alte localități nu au mai fost finanțate.

Cât privește resuscitarea economiei naționale prin introducerea unui impozit forfetar, acesta nu a însemnat mai mult decât falimentul mai multor companii și creșterea numărului de șomeri.

Concret, peste 100.000 de firme au dat faliment din cauza introducerii unui astfel de impozit.

Banii atrași la bugetul de stat prin acest impozit s-au virat în bani pentru șomerii plecați din firmele falimentare.

O aritmetică simplă ne-a demonstrat că ce s-a luat pe mere s-a dat pe pere.

Ca să nu mai vorbim despre investițiile străine, care au scăzut cu peste 50% față de anul trecut.

Aș fi bucuros să afirm că s-a făcut ceva bun până acum în cele 300 de zile de guvernare.

De aceea, cu riscul de a mă repeta, trebuie să afirm că este important să fim atenți cărui Guvern îi vom acorda credit: unuia partizan, fără sprijin politic, sau unuia de tehnocrați, gata oricând să scoată țara din criză.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Sorin Serioja Chivu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Domnule Băsescu, la țeapă!;

Îl invit la microfon pe domnul senator Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Sorin Lazăr, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă rog respectuos să încercăm să concentrăm declarațiile politice, ca să ne încadrăm în timp.

Nu mă refer la declarația dumneavoastră, referitor la județul Prahova, evident că puteți vorbi oricât.

 

Domnul Sorin Serioja Chivu:

Domnul președinte Băsescu nu-i de Prahova.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Domnule Băsescu, la țeapă!"

Despre vremuri tulburi, asemănătoare celor pe care țara le traversează astăzi, putem spune parafrazând versurile poetului Tudor Arghezi din ciclul "1907 - Peizaje": "E zarvă mare, zbucium în Guvern/Că zilele campaniei se-aștern".

Da, domnilor, țara este vânzolită de nesăbuința unui guvern ajuns în Palatul Victoria prin mijloace numai de ei știute, dar condamnabile și chiar penale, dacă ne referim la faptul că doar mita oferită electoratului a fost cea care le-a asigurat voturile și, implicit, cardurile de acces în Executivul țării.

De 9 luni, reprezentanții Partidului Democrat Liberal în Guvernul Boc, Boc 2, Băsescu - Boc nu au făcut nimic din ceea ce au promis electoratului, ba dimpotrivă, au frânat permanent chiar unele tendințe firești de dezvoltare a unor domenii de activitate.

Avem suficiente motive să lansăm un semnal de alarmă acum, la debutul campaniei electorale pentru alegerea noului șef al statului, trimițându-i mai întâi pe cei care se fac vinovați de actualul dezastru din țară să ocupe țepele - finisate sau nu - pe care chiar președintele Traian Băsescu a promis să le planteze în fața Palatului Victoria.

Țepele trebuie să-și primească beneficiarii din rândul celor fără Dumnezeu, mincinoși, trădători de țară și popor, hămesiți doar de valori care să le asigure lor acel trai mai bun promis la descălecatul lui Traian Băsescu la Cotroceni.

După cum se vede, ca întotdeauna, acestea nu vor fi ocupate de cei pentru care au fost pregătite, ci de către cei care au nimerit cu oiștea-n gard.

Traian Băsescu este acela, la fel și partidul său marginalizat, precum ușor se observă, trimis în derizoriu de pe scena noastră politică din cauza incapacității de a face ceva din ceea ce a promis întreaga cohortă portocalie.

Situația fără precedent a Partidului Democrat Liberal, izolarea totală pe eșichierul nostru politic ne demonstrează că aceasta este soarta celor care iubesc dictatura, care nu au în vocabular termeni precum consensul, colaborarea, respectul, înțelegerea, interesul major.

Traian Băsescu și liderii PD-L s-au întrecut în diversiuni, în semănatul discordiei, în asmuțirea, pur și simplu, a categoriilor sociale și profesionale din țară.

Oricum s-ar numi un guvern democrat-liberat, el va sfârși tot la țepe, pentru că plaga răutății - a se înțelege Traian Băsescu - a cuprins întregul partid.

Cu atât mai mult ne surprinde acum tupeul lui Traian Băsescu de a-și motiva o nouă candidatură la funcția supremă în stat cu nereușitele din cei cinci ani de ședere la Cotroceni.

Păi nu avea cum să reușească atâta timp cât în îngustimea minții sale nu au fost decât interesele meschine personale, ale familiei și ale grupului său de sprijin.

Diplomația băsesciană s-a redus doar la acel ha, ha, ha!, care a dus România printre ultimele locuri în Europa.

Față de toate acestea, îmi permit chiar să propun PD-L-ului să renunțe la a-l mai susține pe Traian Băsescu, care, atunci când s-a văzut la primul necaz, l-a părăsit și a luat-o pe drumul intereselor sale, și să susțină cu curaj candidatura lui Mircea Geoană, un diplomat de carieră, un om care va avea câte o cheie pentru fiecare categorie socială și profesională pentru a le uni în interesul general.

Mircea Geoană, reprezentant al PSD, va fi, cu siguranță, un președinte al tuturor românilor, Mircea Geoană va folosi cheia unirii tuturor valorilor românești pentru dezvoltarea întregii țări și recâștigarea poziției pe care o merită între celelalte națiuni.

Mai sunt convins că orice tentativă de lingușire, de exploatare a vreunei slăbiciuni a sa va sfârși printr-un eșec, tocmai din cauza faptului că Mircea Geoană se va dovedi diplomatul care, în loc să-și alunge dușmanul înrăindu-l, îl va face să înțeleagă unde a greșit și-l va aduce pe calea pe care va merge alături de toți românii, aceea de șef al statului ale cărui prerogative le va respecta cu sfințenie: unitate, dezvoltare, performanță, afirmarea valorilor.

Așadar, la țepe cu Traian Băsescu și cu liderii PD-L care-l susțin orbește! Faceți astfel încât în fruntea statului să ajungă un veritabil reprezentant al ideilor de unitate, interes național, dezvoltare, progres social neîntrerupt.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc, domnule senator Chivu.

 
Sorin Constantin Lazăr (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Răzbunarea lui Boc;

Îl invit la microfon pe ultimul vorbitor din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Sorin Lazăr.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Sorin Constantin Lazăr:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Răzbunarea lui Boc".

Iașiul a ajuns, peste noapte, pe lista neagră a premierului demis, Emil Boc.

În una dintre ultimele hotărâri emise de Guvernul Boc 2, înainte de a deveni interimar și de a se numi "Boc 2 și un sfert", mai multe centrale electrotermice din țară au primit, împreună, suma de 160 de milioane de lei.

Ținând cont că am pășit în sezonul rece, demersul guvernamental ar fi unul lăudabil, dacă nu s-ar fi dovedit profund discriminatoriu.

Deși se confruntă cu cea mai dificilă situație din țară, CET Iași a primit doar 8 milioane de lei.

Pentru comparație, orașe mult mai mici decât Iașiul, precum Botoșani sau Târgoviște, au beneficiat de sume mult mai mari.

La rândul său, Aradul, oraș de două ori mai mic decât Iașiul, a primit o sumă dublă, în timp ce Brașovul, oraș comparabil cu Iașiul, se poate lăuda că a primit de șapte ori mai mulți bani decât capitala Moldovei.

Discriminarea are o explicație simplă și evidentă:

Iașiul este singurul oraș din cele prezentate mai sus care are primar PSD, deci nu are primar PD-L.

Cu toate acestea, repet, situația CET Iași este pe departe cea mai disperată.

Cifrele oficiale vorbesc de la sine. Și mult mai grav, ca o urmare nefastă a dezastrului, 150 de mii de ieșeni riscă să rămână fără căldură, iar iarna se apropie.

În aceste condiții, cum poate fi interpretat gestul iresponsabil al Guvernului Boc 2 de a aloca CET Iași o sumă care nu rezolvă absolut nimic? Doar ca o răzbunare cu iz politic sau ca un mesaj perfid transmis ieșenilor: "Votați PD-L, ca să aveți căldură la iarnă!"

Dar greșelile, fie ele și premeditate și foarte frumos ambalate - chiar și asamblate -, nu țin niciodată de cald.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Îi mulțumesc și eu domnului senator Sorin Lazăr.

 
 

Vreau să vă informez, stimați colegi, că, în urma acestei intervenții, am încheiat lista declarațiilor politice care au fost citite în plen și că au mai fost depuse, fără a fi citite în plen, declarații de către domnii senatori Dorel Borza, Iulian Urban și Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L; domnii senatori Dan Voiculescu, Laurențiu Chirvăsuță și Mihăiță Găină - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și domnul senator Marian Bîgiu - Grupul parlamentar al PNL.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Dorel Constantin Vasile Borza (PD-L) - declarație politică având ca titlu Referendumul - un demers necesar (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Declarația politică este intitulată "Referendumul - un demers necesar".

Săptămâna trecută am intrat în campania electorală pentru alegerile prezidențiale.

Din păcate, startul acestei campanii nu-mi dă mari speranțe pentru o întrecere civilizată între competitori.

Știm cu toții că lumea nu prea dă doi bani pe strategii și programe mincinoase, dar nici măcar câteva idei elementare, un program minimal prezentat de candidați nu am auzit.

De fapt, există un program, adoptat de întreaga opoziție, care se reduce la două cuvinte: "Jos Băsescu!".

În rest, doar promisiuni de care ar putea râde și curcile, dintre care una ar putea apărea ca un coșmar pentru români.

Mă refer aici la propunerea domnului candidat din partea PNL ca omul de afaceri Dinu Patriciu să preia funcția de prim-ministru al României.

Iar aici chiar nu este de glumă, să te gândești la modul cel mai serios posibil să propui în fruntea Guvernului un om care a bătut potecă pe la parchete și instanțe pentru fapte de corupție mi se pare un lucru extrem de grav.

Că domnul candidat din partea PSD promite pachete cu medicamente prin poștă și reia tema celor 20.000 de euro pentru fiecare român care se întoarce în țară, o putem trece la rubrica "Să râdem cu/de Vanghelie", dar să te plimbi de braț cu un miliardar controversat, transformat pe post de posibil premier doar pe motiv că ți-a finanțat campania electorală, depășește puterea de pricepere a oricărui român.

Că un alt candidat care ne-a promis șosele suspendate a venit cu un slogan de stadion: "Hai România!" nici nu mai contează.

Să nu-l transforme ulterior însă în mai dâmbovițeanul "Pe ei, pe mama lor!" sau în clasica scandare de la degajarea portarului.

Acestor sloganuri-promisiuni care se repetă la infinit pe televiziunile comerciale li se propune, în contrapondere, un demers de bun-simț.

Este vorba de continuarea drumului spre reformarea din temelii a statului român, iar o bornă a acestui drum anevoios pe care a pornit Guvernul condus de Emil Boc este și reformarea instituției Parlamentului.

Avem nevoie de un parlament mai flexibil, mai pragmatic, un parlament unde proiectele de lege să nu mai stea luni în șir fără să fie băgate în seamă.

O soluție în acest sens este Parlamentul unicameral, cu un număr mai mic de aleși.

Este un demers pentru care poporul român este chemat să-și spună poziția, nimic mai mult. Și este dreptul Președintelui României să consulte poporul în acest sens prin referendum.

Și, atunci, de unde toată împotrivirea celorlalți candidați vizavi de un demers absolut normal, constituțional și, aș adăuga, de bun-simț? Probabil din cauza penuriei de idei, de inițiative, caz în care cel mai bine e să te complaci în a striga din toți plămânii: "Jos Băsescu! Jos referendumul!".

Iulian Urban (PD-L) - declarație politică intitulată Crin o-ntoarce ca la Ploiești (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Declarația politică se intitulează "Crin o-ntoarce ca la Ploiești".

Nu știu dacă este de vină campania pentru prezidențiale sau nunta rapid consumată în străinătate, dar candidatul PNL

la prezidențiale, gingașul Crin Antonescu, are nevoie grabnică de psihiatru.

Labilitatea psihică de care dă dovadă în ultima vreme ar trebui să-i pună pe gânduri atât pe liderii liberali, cât și pe cei care cotizează generos la campania lui Crin Antonescu.

E greu de crezut că românii vor fi convinși să voteze un om care astăzi ia o decizie, mâine spune că e greșită și neinspirată, iar poimâine ne minte pe față, luându-ne de fraieri.

Ca și cum nici usturoi n-a mâncat și nici președinte la PNL n-a fost, Crin a declarat ieri, din senin, că prezența lui Bogdan Olteanu în postul de viceguvernator este nepotrivită, menționând lipsa de experiență a acestuia.

Deși îl consideră nepotrivit, nepregătit etc., Crin a precizat că "își asumă responsabilitatea pentru acest lucru".

Cu alte cuvinte, liderul liberal confirmă că a susținut un băiat bun doar de trimis după țigări la conducerea BNR și că-și asumă acest lucru.

Logica lui Crin începe să devină periculoasă pentru România, mai ales că Domnia Sa crede că are șanse la alegerile prezidențiale.

Mâine-poimâine, dacă, Doamne ferește!, ajunge Președinte al României, domnul Antonescu îl pune prim-ministru pe Ludovic Orban, despre care știe că e incompetent, că are probleme cu alcoolul, că este fan Simona Senzual și, pe deasupra, mai crede că se poate ajunge cu trenul de la Paris la București în... șapte ore (n.r. - cel mai rapid tren, TGV, parcurge cei 860 de kilometri dintre München și Paris în șase ore și 15 minute).

Ca și cum n-ar fi fost suficientă această atitudine care trădează lipsă de respect față de alegătorii de bun-simț ai acestei țări, Crin minte cu seninătate, declarând că PNL l-a susținut, inițial, pe Daniel Dăianu pentru BNR, dar că acesta a fost respins de comisiile de buget, finanțe și că astfel s-a ajuns la soluția-catastrofă Bogdan Olteanu.

Ne insultă inteligența, pentru că toată lumea știe că Daniel Dăianu a candidat în calitate de independent, deoarece nu a fost susținut de PNL la conducerea BNR.

Vă e rușine că l-ați susținut pe politrucul Olteanu în detrimentul specialistului Dăianu? Ar cam trebui, mai ales că ați pus monopol și pe bunul-simț al românilor.

Așa cum ar trebui să vă fie rușine și pentru faptul că ați mințit, transmițând prin Orban că nu v-ați dus la întâlnirea cu Lucian Croitoru deoarece erați plecat la Tulcea, deși vă aflați în redacția HotNews, răspunzând online întrebărilor cititorilor.

În aceste condiții, mai nimerit ar fi să trimiteți la reciclare afișele acelea cu bunul-simț, pentru că nu poți cere altora ceea ce ție îți lipsește cel mai mult, caracterul.

Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Și totuși agricultura... se mișcă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe David:

Declarația politică este intitulată "Și totuși agricultura... se mișcă".

Ultimele intervenții ale Guvernului României privind acordarea avansului financiar din FEGA (Fondul European de Garantare pentru Agricultură), conform Regulamentului CE nr. 691/2009, conform deciziei Comisiei Europene pentru România, au fost de bun augur pentru mulți producători agricoli care și-au propus să înființeze culturi de toamnă în acest an (rapiță, orz, orzoaică și grâu).

Astfel, avansul de 70% (din plata unică pe suprafață, stabilită la 71,12 euro/hectar), respectiv 209,97 lei/hectar, i-a făcut pe mulți fermieri să se grăbească să semene suprafețele stabilite pentru culturile agricole de toamnă, în sensul că suma primită reprezintă un real sprijin în această perioadă în care economia, în general, încă mai suferă.

Pe lângă toate cele amintite, bunul Dumnezeu a dat și ploaie, care este atât de prețioasă după o perioadă îndelungată de secetă și care face ca pământul să poată fi lucrat în condiții mult mai bune.

Nu este de neglijat nici sprijinul pentru exploatațiile de bovine, care reprezintă 573 de lei/cap de animal, ajutor așteptat de peste 200 de mii de fermieri tocmai pentru a putea să-și continue activitatea cu creșterea animalelor.

Sperăm să se găsească, cât mai curând, soluții și pentru crescătorii de ovine și caprine, întrucât și ei se află în situații dificile pentru a-și putea continua activitatea.

Doamnelor și domnilor senatori, Iată cât de important este să ne aplecăm cu toții asupra acestui important domeniu, agricultura, să-i acordăm importanța cuvenită, pentru că numai astfel vom avea, noi și copiii noștri, hrana cea de toate zilele.

Dan Voiculescu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Pensiile speciale ale parlamentarilor trebuie eliminate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dan Voiculescu:

Declarația politică se intitulează "Pensiile speciale ale parlamentarilor trebuie eliminate".

Conform obligațiilor asumate față de Fondul Monetar Internațional, până la sfârșitul anului în curs în România trebuie să se aplice o lege unică a pensiilor.

Prin efectul acestei legi unice, toate categoriile de pensii vor fi reglementate în mod unitar și coerent, având la bază principiul contributivității.

Astfel, independent de retorica populistă din actuala campanie electorală prezidențială, și pensiile speciale ale parlamentarilor vor fi, în mod necesar și firesc, eliminate.

În acest context, consider că adoptarea de către Parlamentul României, în unanimitate și în regim de urgență, a măsurii de eliminare a pensiilor speciale ale parlamentarilor ar constitui un semnal de responsabilitate și normalitate al forului legislativ.

Totodată, procedând astfel, vom reduce arsenalul de manevră al curentului populist, care are reprezentanți la vârf în ierarhia statului român.

În mod evident, în ultimii ani Parlamentul a reprezentat unica instituție capabilă să limiteze tendințele autoritariste ale actualului președinte.

Din acest motiv, i-a devenit principal adversar, fiind subiectul predilect al invectivelor prezidențiale.

Treptat, s-a produs o scădere constantă a încrederii populației în forul legislativ, situație alarmantă nu neapărat pentru cei care dețin vremelnic demnitatea de parlamentar, ci, în principal, pentru democrație și statul de drept.

Este un fapt verificat în istorie cu maximă acuratețe: dictatorii încep întotdeauna prin a decredibiliza Parlamentul.

Asumând toate aceste argumente, avem responsabilitatea de a reda Parlamentului României prestigiul pe care Constituția în vigoare i-l conferă.

Este timpul să demonstrăm că putem renunța la dispute sterile și interese partizane, iar prima măsură pe care trebuie să o adoptăm este renunțarea, în unanimitate, la pensiile speciale.

Laurențiu Chirvăsuță (PSD+PC) - declarație politică intitulată Măsuri anticriză pentru revenirea la normalitate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Laurențiu Chirvăsuță:

Declarația politică este intitulată "Măsuri anticriză pentru revenirea la normalitate".

Stimați colegi, În ultima jumătate de an s-a vorbit mult despre criza economică mondială și despre efectele adverse ale acesteia.

Cu un optimism neargumentat de analize lucide, s-au avansat chiar diverse termene la care România va depăși perioada de criză, subliniindu-se faptul că aceasta se va petrece doar după ce marile state europene vor fi ieșit deja din perioada de recesiune.

S-a pornit de la o premisă relativă a condiționării României de aceste state din vestul Europei.

Este destul de clar că investițiile reprezintă cheia depășirii rapide a perioadei de criză.

Cu toate acestea, Guvernul a preferat mai degrabă să crească în mod ascuns cheltuielile bugetare, depășind cota guvernelor trecute, ignorând impardonabil necesitatea investițiilor.

Acestea au rămas în scripte și în frecvența crescută cu care se întâlnesc în discursurile premierului Emil Boc.

Măsurile anticriză adoptate în România sunt printre cele mai ineficiente din Europa și din lume, ca amploare și structură, iar criza economică determină companiile românești să reducă eforturile de combatere a corupției, potrivit unui studiu al CESifo.

Pe o scară de la 1 la 9, măsurile de combatere a crizei financiare și economice adoptate în România au fost evaluate cu nota 1,3, punctaj rezultat în urma centralizării opiniilor a 12 economiști din România intervievați de CESifo, un grup de cercetare patronat de Centrul pentru Studii Economice al Universității din München și de Institutul de Cercetare Economică Ifo, din Germania.

Stimați colegi, În loc să vorbim despre faptul că rămânem repetenți în a contracara criza, vorbim, în continuare, de teme politicianiste de tipul Parlamentului unicameral, fără interes pentru omul simplu, pentru cei care își pierd locurile de muncă și nu mai pot să își plătească ratele la bănci.

Singura țară din Europa cu o clasare mai slabă în ceea ce privește măsurile anticriză este Letonia, cu nota 1, iar la nivel mondial doar Bolivia, Guatemala și Venezuela au obținut evaluări inferioare, scorul acestor state fiind tot 1.

Norvegia a obținut cea mai ridicată notă (7,4), niciun stat din lume nereușind să depășească acest nivel și să se apropie de scorul maxim.

Celelalte țări ale căror măsuri anticriză au depășit nota 7 sunt China, Australia și Danemarca.

Statele Unite ale Americii, cea mai mare economie a lumii, au primit nota 5 de la economiștii intervievați de CESifo pentru programele anticriză introduse.

Nota 1 reprezintă măsuri anticriză insuficiente, ca amploare și structură, pentru a ameliora efectele crizei, nota 5 indică măsuri anticriză mai mult sau mai puțin suficiente, iar nota 9 reprezintă măsuri anticriză absolut suficiente.

Climatul economic a rămas nefavorabil în Europa Centrală și de Est și și-a accentuat declinul sub nivelurile satisfăcătoare.

România se numără printre statele cu cele mai puține restricții de ordin juridic și administrativ pentru companiile străine, dar factorul de instabilitate politică poate deteriora mediul de afaceri pentru investitorii de peste graniță.

În plus, circa jumătate dintre economiștii intervievați consideră că firmele și companiile din România ar putea să reducă măsurile de combatere a corupției ca urmare a crizei financiare și economice.

Stimați colegi, Se impune acționarea rapidă, printr-un pachet de măsuri cu aplicare imediată de către Guvern.

Vă supun spre analiză următoarele propuneri de direcții imediate de acțiune, reieșite în urma consultărilor dintre mai mulți parteneri sociali, reprezentanți ai sectorului privat, economiști și cetățeni:

1. Divizarea pe segmente funcționale a lucrărilor de infrastructură de mare complexitate Segmentarea lucrărilor de anvergură ar fi o soluție pentru darea în execuție a unor proiecte de infrastructură care trenează.

În prezent, lucrările de mare complexitate sunt greu realizabile din punct de vedere al necesarului de finanțare și al procedurilor de licitare.

La ora actuală, există pe masa Guvernului o serie de proiecte supradimensionate, care implică sume uriașe de bani, imposibil de identificat la buget.

Ideea de scalabilitate a proiectelor trebuie să devină regulă de lucru, chiar dacă aceasta implică o creștere a notei finale cu un procentaj mic.

În acest fel, lucrările mari ar putea fi atribuite mai multor firme de construcții, ceea ce ar duce la o execuție mai rapidă.

De asemenea, mai multe companii aflate în dificultate ar putea beneficia de comenzile publice, iar contestațiile ar fi mult mai puține.

În cazul autostrăzilor, licitarea execuțiilor ar putea fi făcută pe tronsoane de 30-40 de kilometri.

2. Realizarea de studii profesioniste cu privire la evoluțiile de pe piața muncii și adaptarea programei școlare la nevoile economiei reale Numărul absolvenților pe diverse specialități trebuie să corespundă structurii de muncă din piața muncii, mai ales în contextul în care aceasta se află într-un proces de reașezare.

Studiile au rolul de a anticipa nevoile mediului de business pe o perioadă de trei-cinci ani și de a asigura monitorizarea permanentă a evoluției sistemului.

Aceasta trebuie să fie un instrument indispensabil la baza deciziilor factorilor de răspundere.

Este esențială cooptarea specialiștilor din mediul de afaceri în construirea curriculei și atragerea acestora în programe de predare, inclusiv în mediul academic.

3. Stimulente fiscale pentru comasarea terenurilor agricole Peste tot în Europa, comasarea suprafețelor cultivate a avut rezultate pozitive vizibile: în Bulgaria, procesul de comasare a terenurilor a făcut ca 84% din terenul agricol să fie deținut de ferme de peste 100 hectare.

România este doar înaintea Poloniei, dar mult sub media europeană - doar jumătate din cele peste zece milioane de hectare sunt exploatate în ferme de peste 50 hectare.

Pentru stoparea acestui proces de dezmembrare a suprafețelor agricole, oamenii de afaceri au propus diminuarea fiscalității în cazul asocierilor, accesibilitatea mai largă la măsuri de finanțare în cazul asocierii sau lucrării în comun a terenurilor, măsuri de stimulare pentru cei care preiau în cultură suprafețe nelucrate sau majorarea impozitelor în cazul terenurilor nelucrate.

4. Direcționarea fondurilor alocate cercetării către un număr restrâns de trei-patru domenii strategice Bugetul alocat de România pentru cercetare-dezvoltare este relativ mic, fiind comparabil cu bugetul unei companii multinaționale.

În momentul de față, România alocă resurse financiare pentru 14 direcții de cercetare, ceea ce disipează banii, oricum puțini.

Banii trebuie direcționați către zonele ce definesc competitivitatea națională.

Este important ca Guvernul să construiască o strategie pe 15 ani, care să precizeze clar care sunt segmentele prioritare pentru a investi în cercetare.

Desigur, pentru ca toate acestea să fie începute, este nevoie de un guvern funcțional în Piața Victoriei, un guvern pe care, din cauza orgoliilor individuale sau de grup, nu îl avem.

În timp ce oficialii UE și FMI ne monitorizează activitățile, noi ne ocupăm de jocuri politice prin care ne îngropăm șansa revenirii la normalitate.

Alături de colegii mei parlamentari, fac un apel pentru a stopa ridicarea orgoliului și puterii individuale la rang de politică de stat și pentru revenirea la o guvernare normală, cu și pentru oameni.

Vă mulțumesc.

Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Atunci ne-am luat țara înapoi (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Gheorghe Pop:

Declarația politică se intitulează "Atunci ne-am luat țara înapoi".

Stimați colegi,

Da, atunci ne-am luat țara înapoi, 25 octombrie 1944 este un moment simbolic în istoria poporului român, deoarece este ziua când ultimul teritoriu al nostru a fost eliberat de sub dominația germană.

În semn de recunoaștere și cinstire a evenimentului, sărbătorim în fiecare an Ziua Armatei Române.

Se spune însă că această zi aleasă pentru ultima luptă, la Carei, nu a fost întâmplătoare, comandanții români vrând să o lege de ziua de naștere a regelui Mihai, cu un rol foarte important în întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste.

La 25 octombrie 1944 armata română elibera ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei.

Acțiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc pagini de istorie nepieritoare, un drum glorios soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe.

Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, condusă de generalul Dăscălescu, și din trupele Armatei I a generalului Atanasiu au căzut vitejește în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Oarba de Mureș, Păuliș, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Carei, în total peste 50.000 de oameni (morți și răniți).

După 25 octombrie 1944, armata română a participat, alături de armata sovietică, în lupta pentru eliberarea Ungariei.

Ea a desfășurat acțiuni militare pe Tisa Mijlocie, pentru eliberarea orașelor Debrețin și Nyíregyháza, și a participat la marea operațiune pentru eliberarea Budapestei, unde și-a adus o contribuție importantă la ruperea centurilor fortificate ale orașului și la nimicirea marilor centre de rezistență.

Armata română a avut un mare rol în eliberarea orașului Miskolc și în cucerirea munților Hegyalja, Bükk și Matra.

Pe frontul din Ungaria, armata română a angajat peste 210.000 de militari, eliberând 14 orașe mari și 1.224 de comune.

În cursul acestor lupte, din rândul ostașilor noștri au căzut la datorie 42.000 de oameni (morți, răniți, dispăruți și prizonieri).

În Cehoslovacia, armata română, acționând în continuare alături de armata sovietică, a desfășurat acțiuni în perioada 18 decembrie 1944 - 12 mai 1945.

La operațiune, pe frontul Cehoslovaciei au participat 248.450 de militari români, din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi.

De asemenea, aproximativ 2.000 de militari români din Regimentul 2 Care de Luptă și-au adus contribuția la eliberarea părții de nord-est a Austriei.

Ei au înfruntat inamicul în lupte grele la Mistelbach, Zistersdorf și Poysdorf.

Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata română, care a parcurs peste 1.700 kilometri de la Marea Neagră până în cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 de kilometri pătrați de sub ocupație străină (România, Ungaria, Cehoslovacia și Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoși, a forțat 12 cursuri mari de apă și a eliberat peste 3.821 de localități, dintre care 53 de mari orașe.

Ostașii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii.

Pe frontul de vest efortul economic al României a atins fabuloasa sumă de 1.120.000.000 de dolari, ceea ce înseamnă de patru ori bugetul României pe exercițiul financiar 1937-1938.

Zilnic, contribuția României în războiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari.

La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârșit cu victoria Națiunilor Unite, armata română se găsea în apropiere de Praga și în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanț bogat de luptă, și s-a întors în țară cu steagurile de luptă acoperite de glorie nemuritoare, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare care și-a făcut datoria față de patrie și poporul său, precum și față de alte popoare.

Mai bine de un secol de la înființarea din epoca modernă, Armata Română nu a avut o sărbătoare clar delimitată.

Astfel, începând cu anul 1830, anul înființării Armatei Române moderne, și până în 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții.

Cu jertfe în fiecare eveniment important, mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, și la cele din Ziua Națională a Regatului României (10 mai).

Anumite arme au avut însă patroni spirituali.

Acești patroni au fost confirmați pentru categoriile de forțe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1.621 din 24 mai 1929, iar pentru unitățile ce aparțineau aceluiași tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1.343 din 17 aprilie 1931.

În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind reluat din anul 1994.

După retragerea armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 1 ianuarie 1959, Ziua Forțelor Armate a fost mutată pe data de 25 octombrie.

Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat tocmai în faptele de arme ale Armatei Române și în rezultatul acestora:

reîntregirea graniței de vest a României și anularea, foarte importantă pentru români, a prevederilor Dictatului de la Viena.

Acesta a fost singurul obiectiv strategic național, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947.

Măcar pentru toate acestea să fim mândri că suntem români și măcar pentru toate acestea să dovedim că merităm să fim români.

Vă mulțumesc.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 14 december 2019, 9:18
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro