Plen
Sittings of the Senate of December 8, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.156/18-12-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 08-12-2009 Printable version

Sittings of the Senate of December 8, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale senatorilor:

  Ședința a început la ora 15.20. Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor Viorel Meleșcanu, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David și de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.  
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Reconcilierea românilor - o prioritate după alegeri;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Stimați colegi,

Vă propun să începem cu declarațiile politice și, după aceea, să trecem la aprobarea ordinii de zi.

Avem înscriși pe listă pentru declarații politice cinci colegi de la Grupul parlamentar al PD-L, de la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, deocamdată, nu este nimeni nici în sală, nici înscris pentru declarații politice, de la Grupul parlamentar al PNL sunt înscriși trei colegi și, evident, de la Grupul parlamentar al UDMR, domnul senator Attila Cseke.

Vă solicit îngăduința să îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator.

Microfonul central.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte de ședință,

Dragi colegi,

Declarația politică are titlul "Reconcilierea românilor - o prioritate după alegeri".

Tocmai s-a terminat o campanie electorală lungă și extrem de dură.

După numeroase surprize și răsturnări de situație, avem un președinte ales.

Dincolo de succesul unei persoane sau al unei echipe, rezultatele acestor alegeri înseamnă o mare victorie pentru efortul de reformare a țării.

Românii au arătat că își doresc un stat modern, cu instituții mai suple și mai eficiente. Țara s-a împărțit însă în două tabere și pasiunile politice s-au manifestat până în ultima clipă.

Evident, după caz, bucuria și dezamăgirea de moment sunt mari, nu avem însă timp de niciun fel de sărbătoare, pentru că avem enorm de multe de făcut.

Decepția celor care au pierdut provoacă însă tensiuni inutile.

Cele câteva zecimi de procent care i-au separat pe Traian Băsescu și Mircea Geoană sunt motiv de contestări și acuzații.

Mi se pare absurd ca acum, când toți cetățenii sunt epuizați de nesfârșite scandaluri politice, să mai îndure încă unul.

Numai în țările fără prea multă experiență democratică mai există astfel de bănuieli și renumărări de voturi, în lumea civilizată cel care pierde are demnitatea să accepte verdictul votului și să se supună lui.

Mai mult decât atât, deși urnele s-au închis, țara nu este nicidecum într-o stare mai bună decât acum câteva zile.

Finanțele statului sunt într-o situație critică, iar președintele trebuie să gestioneze într-un timp cât mai scurt problema prim-ministrului.

Suntem nevoiți să facem un guvern stabil până la sfârșitul anului, gata să prezinte un program de guvernare, un proiect de buget pentru 2010 și să primească delegația Fondului Monetar Internațional.

Totul este sub semnul urgenței și cred că orice politician responsabil ar trebui să înțeleagă, măcar acum, asta.

Nu în ultimul rând, învingătorii nu trebuie să uite nevoile și aspirațiile celor care au votat altfel decât pentru ei.

Cu toții merită aceeași apreciere și ei trebuie asigurați că proiectul Traian Băsescu are în vedere și bunăstarea lor, însă mai important decât orice, pentru toți românii, este momentul reconcilierii.

Vremea disputelor a trecut, e timpul să construim împreună, începând chiar de acum.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică cu titlul Despre marea inaugurare a micii autostrăzi;

Îl invit la microfon pe domnul senator Cornel Popa, Grupul parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Attila Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog. Microfonul central.

 

Domnul Cornel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi am intitulat-o "Despre marea inaugurare a micii autostrăzi".

Stimați colegi, Am să vă vorbesc astăzi despre inaugurarea unui capăt de autostradă, făcută cu mult fast săptămâna trecută de domnul Boc, domnul Berceanu și alți trepăduși.

Chiar și "capăt de autostradă" este impropriu spus, pentru că acel tronson nu începe, și nici nu continuă nimic, este doar rezultatul ambiției domnului Boc de a ne demonstra că poate face asta.

Mă și mir cum de nu a numit acel ciot de drum "Magistrala Boc".

Celor care au uitat le reamintesc că s-au împlinit opt ani de la adoptarea Declarației de la Oradea, semnată de parlamentari și președinți de consilii județene din județele Bihor, Cluj, Harghita, Maramureș, Mureș, Satu Mare și Sălaj, precum și din județele Hajdú-Bihar și Szabolcs-Szatmár- Bereg din Ungaria.

Acest act de voință colectivă cerea introducerea autostrăzii Borș - Oradea - Brașov în Programul prioritar de construcție a autostrăzilor din România, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, prin Legea nr. 1/2002, după șase luni de la acea declarație.

Voința reprezentanților ardelenilor urma să nască proiectul Autostrada Transilvania, care ar fi ajutat enorm infrastructura românească și ar fi reprezentat un progres real în domeniul transporturilor.

Nu pot să-mi exprim mai clar și mai obiectiv de atât opinia în legătură cu acest proiect pentru care am dus ani buni de negocieri pentru realizarea lui, și când lucrurile intraseră în sfârșit în linie dreaptă, ne-am împiedicat de domnul Boc.

Vă mărturisesc că nu am crezut că premierul demis va merge cu ambiția personală atât de departe.

Acest primar și premier cu jumătate de normă a ajuns azi să se laude cu un ciot de autostradă, care nu ajută cu nimic proiectul-mamă, fiind făcut în pripă, cu porțiuni care se surpă, și doar pentru că, în felul acesta, dă el bine în fața electoratului clujean.

Prea puțini știu însă că domnul Boc a fost printre puținii politicieni ardeleni - atunci era deputat - care nu au catadicsit să participe la întâlnirea de la Oradea, dar, cu toate acestea, are tupeul să-și aroge acest proiect drept realizare personală și, probabil, tocmai de aceea își permite acum să-și bată joc cu atâta nepăsare de principala magistrală rutieră ce ne leagă sau care ar putea să ne lege de Europa.

Dar minciuna și nesimțirea au picioare scurte și trebuie să se termine aici.

Îi cer domnului Boc să le ceară scuze în mod public bihorenilor și sălăjenilor, pentru că a ciopârțit proiectul inițial al autostrăzii și pentru că i-a privat de beneficiile acesteia pentru mulți ani.

De asemenea, domnul Boc trebuie să ceară scuze întregii țări pentru soiul de trafic de influență și pentru favorizarea incorectă pe care le-a făcut, canalizând toată finanțarea numai spre tronsonul din Cluj și, cu foarte mici excepții, la Suplacu de Barcău.

Nu vreau să mă înțeleagă greșit clujenii.

Mă bucur dacă le este folositor acest tronson, dar, cu siguranță, ar fi fost cu mult mai mulțumiți dacă ar fi condus pe autostradă până la București sau măcar până la Brașov, dacă se lucra în mod logic, fără intervenții din partea premierului demis.

În loc să parcurgă etapele firești și să continue autostrada construită de maghiari până la granița cu România, adică tronsonul să plece din Borș, domnul Boc a considerat că este mai potrivit să o transforme în centura orașului Cluj-Napoca, unde, probabil, vrea să mai candideze ca primar.

Este o dovadă de diletantism, care a caracterizat, de altfel, întregul său "ciot" de mandat ca prim-ministru.

Ce așteptări mai putem avea atunci de la un astfel de politician fără cuvânt?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică intitulată Ciuruială versus normalitate și democrație;

Îl invit la microfon pe domnul senator Attila Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR, și se pregătește domnul senator Gheorghe Bîrlea, Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Ciuruială versus normalitate și democrație".

Stimați colegi,

Suntem după o campanie electorală prelungită, de mai mult de 45 de zile, cu procedee dintre cele mai diverse folosite în această campanie, multe dintre ele, din păcate, nu tocmai pozitive.

Am avut două tururi de scrutin, cu învingători schimbători de noaptea până dimineața.

Am avut de toate în această campanie electorală: începând de la dosariadă și continuând cu debandada organizării unor dezbateri televizate, dar, ca să nu ne plictisim prea tare, și filmulețe din campanii trecute și stenograme brusc apărute, exact acum, la nevoie.

Am mai avut apoi și metode originale de a face campanie electorală, metode neortodoxe, din păcate prezente în peisajul electoral de o vreme încoace.

Dacă nici acum puterile statului nu vor înțelege să-și facă datoria pentru a arăta tuturor care sunt consecințele legale ale folosirii acestor metode, ne vom scufunda și mai mult în mocirla ce înconjoară aproape fiecare proces electoral.

Această procedură electorală se va finaliza, într-un fel sau altul, în perioada următoare.

Este atribuția instituțiilor abilitate ale statului să facă lumină acolo unde este necesar și să ne dea verdicte acolo unde totul este clar.

Alegerile prezidențiale au scos în evidență foarte multe carențe, atât la nivel legislativ, cât și organizațional, dar ne-au arătat și faptul că nici noi, clasa politică, nu ne-am preocupat destul să creăm modele și exemple pozitive în procesul electoral.

Acuzațiile de fraudă și turism electoral au izbucnit din nou, cu o intensitate nemaiîntâlnită până în prezent.

Va rămâne, în schimb, rezultatul votului, care va fi stabilit de cei competenți.

Oricum va fi, este evident că acest vot a arătat tuturor cetățenilor că fiecare vot contează și că se poate câștiga sau pierde la diferență foarte mică.

Este, apoi, și atitudinea competitorilor, desigur, după o campanie electorală obositoare, dar, totuși, care ar trebui să corespundă unor standarde, dacă nu europene - pentru că se pare că de multe ori nu suntem capabili a fi la înălțimea acestora -, măcar la nivelul bunului-simț.

Cine crede că în decembrie 2009, în România, stat membru al Uniunii Europene, este timpul vendetelor politice și că toți cei care nu au fost de o parte sau alta a baricadei trebuie înlăturați se înșală amarnic.

Cine crede că e momentul să fie ciuruită clasa politică doar pentru că există și că această atitudine face bine în clădirea unui mesaj către electorat va ajunge să fie nelegitimat, mai devreme sau mai târziu, exact de acest electorat, dar, până atunci, rămâne ca, până la concretizarea acestui ciuruit de "dușmani ai poporului" - am denumit clasa politică -, noi, cei ce urmează să fim astfel înlăturați, să ne facem datoria.

Datoria înseamnă, azi, a face legi bune, care să ajute la ieșirea din criza economică în care ne-a băgat Executivul celui care ciuruiește tot ce îi apare în cale și nu are capul plecat, conform cerințelor stăpânului.

Eu, tânăr politician, aflat la primul mandat în Camera superioară a Parlamentului României - pe care unii, cu mitralieră politică, vor să o execute pentru totdeauna -, mă ofer să fiu în primul rând, dacă este vorba să fim ciuruiți cu toții cei care nu corespundem criteriilor descrise de stăpân.

Mulți dintre noi, stimați colegi - e momentul să spunem acest lucru, pe care îl simțim aproape zi de zi de când ne-am început mandatul -, poate ne-am înșelat în așteptările noastre față de parlamentarism, față de ideea de democrație în România secolului al XXI-lea.

Am crezut în mai mult, am crezut că va fi mai ușor de impus viziunile pe care le avem, am venit cu proiecte, gânduri și țeluri nobile în Parlamentul României și sunt sigur că, dacă am fi lăsați, am face lucruri dintre cele mai bune pentru această țară.

Ne cunoaștem colegiile, ne cunoaștem electoratul mult mai bine decât l-ar putea ști un ministru sau un conducător de instituție de la București, care se bazează pe analize întocmite de servicii deconcentrate, știm ce ar trebui făcut, dar ce să facem când Executivul îți fură ideile, când propunerile tale legislative sunt luate în batjocură de către structurile statului, când ți se propune un guvern în care, pentru prima oară după foarte mult timp, se desființează postul de ministru pentru relația cu Parlamentul?

Recâștigarea încrederii cetățenilor în oamenii politici pare astfel o utopie, dar tot utopie părea și când oamenii au început să spere la înlăturarea regimului comunist atotputernic și când unele partide politice au început să spună că singurul drum al României este integrarea euroatlantică sau când visam să trecem granițele țării doar cu actele de identitate.

Stimați colegi, utopiile sunt pentru a fi răsturnate, pentru a fi înlăturate și făcute nevăzute de parcă nici nu ar fi existat.

Vă spuneam că sunt gata să mă expun primul să fiu ciuruit, dacă aceasta este dorința celui care ne e destinat să ne conducă, dar cum și utopiile sunt pentru a fi răsturnate, și clasa politică, și, în cadrul ei, tinerii din această clasă politică sunt pentru a lupta împotriva mecanismului care ne propune condamnări și execuții politice în masă, gen ciuruit.

Așa că, înainte de toate, înainte de a fi ciuruit, sunt sigur că, împreună cu mulți colegi foarte stimabili din Parlamentul României, ne vom lupta cu armele noastre - care nu sunt de eficiența unei mitraliere, dar sunt totuși de luat în seamă - pentru idealuri de normalitate și construcție în societate, în care nu se încadrează nici ciuruitul, nici distrugerea.

Eu îmi doresc o România normală, o societate a bunuluisimț, cu reguli clare și coerente pentru toată lumea, o țară în care se construiește și în perioadă de criză economică.

Vă rog, vă chem să fim alături, să fim împreună în acest drum al construcției normalității în politică și în societate!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Attila Cseke și îmi permit doar să-i atrag atenția că, totuși, autorul acestei replici, comisarul Moldovan, se află în sală și e alături de noi, deci nu e o replică nouă.

 
Gheorghe Bîrlea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Pledoarie pentru logica dialogului;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator Bîrlea.

 

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează "Pledoarie pentru logica dialogului" și v-o dedic dumneavoastră, un liberal pragmatic și cu mult umor intelectual.

Doamnelor și domnilor, Societatea românească a fost expusă unor puternice emoții și încercări cu ocazia alegerilor prezidențiale, prin cele două tururi de scrutin din 22 noiembrie și 6 decembrie anul curent.

Era previzibilă de multă vreme încrâncenarea cu care se va duce lupta politică.

Scenariile tactice au contribuit la o polarizare politică fără precedent atât la nivelul partidelor, la nivelul societății civile, cât și al electoratului.

În multe cazuri, declarațiile politice au fost alimentate de pasiuni împinse până la ură, dialogul a fost fracturat, locul unor poziții de principiu a fost luat de declarații bombastice, populiste, de sintagme agresive.

Etica dialogului politic s-a volatilizat, au fost absente, cu premeditare, comportamentele democratice, un nefericit exemplu oferit de unii politicieni cetățenilor chemați la urne, nu puțini dintre ei fiind marcați de interogația personajelor lui Ion Luca Caragiale: "Dar eu cu cine votez?".

S-a derapat ușor într-un triumfalism electoral minor, actorii declamau, adeseori, o căpiță de vorbe pentru o biată idee.

Inevitabil, ne-am amintit de uimirea unui mare și subtil gânditor referindu-se la câtă energie negativă este capabil românul să investească în bătălia politică, adesea cu rezultate puțin semnificative.

Considerațiile mele par ale unui sceptic intrigat de cantitatea de utopie și de resentimente revărsată în campania care a trecut, o dovadă clară că avem încă un nefericit deficit în ceea ce privește cultura dialogului, respectul pentru diferențe și pentru competiție.

Astăzi, ca om politic, mă număr printre cei declarați învingători, dar această legitimare pe care ne-a oferit-o electoratul mă obligă și mai mult să privesc cu respect spre ceilalți cu care ne-am aflat în confruntarea politică și să afirm, fără echivoc, că împreună avem responsabilitatea dialogului politic pentru a ne recâștiga și consolida prestigiul public în fața celor care ne-au ales.

Victoriile, ca și înfrângerile, trebuie administrate cu înțelepciune.

Istoria ne-a dovedit că și înfrângerile sunt purtătoare de noblețe și că, nu de puține ori, victoriile sunt efemere, dar, dacă învingătorii și învinșii în politică privesc cu umilință și respect spre interesul național și al cetățeanului, vor binemerita laude în paginile istoriei.

Altfel, căutându-ne scuze și circumstanțe irelevante, riscăm să ne acoperim de insignifianță și penibil.

Doamnelor și domnilor, După cum puteți observa, această scurtă declarație politică este premeditat eliberată de conotații politice partizane.

Ea își găsește motivarea în convingerile mele intime că, în momente grele pentru comunitatea socială și pentru țară, politica eficientă și demnă de respect trebuie să aibă ca temei logica dialogului, asumată prin declarații de principii și exprimată prin comportamente care să ilustreze atât identitățile noastre doctrinare, cât și disponibilitatea noastră pentru alternative optime, pentru modernizarea societății și instituțiilor statului, menite să consolideze vocația noastră europeană, pentru valorile democrației și statutul nostru de țară europeană.

Așadar, domnilor, în numele democrației, încă o dată ne somează logica dialogului.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumim foarte mult, domnule senator Bîrlea.

 
Marius Petre Nicoară (PNL) - declarație politică având ca subiect recentele alegeri prezidențiale din România;

Îl invit la microfon pe domnul senator Marius Nicoară, se pregătește domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Marius Petre Nicoară:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă cineva și-a imaginat că se va așterne liniștea peste țara aceasta după 6 decembrie, s-a înșelat.

Suntem în plin proces de negociere, de contestare a alegerilor și de frământări în toate partidele politice.

Mi se pare însă foarte important să avem în vedere interesul oamenilor care ne-au votat și ne-au trimis aici, în Parlament, și pe unii dintre noi la cârma țării.

Oamenii aceștia ne urmăresc cu inima la gură din fața televizoarelor și ne întreabă pe noi, în teritoriu, ce se va întâmpla cu ei, și așteaptă soluții.

Campania aceasta a scos ce este mai rău din noi, ne-a făcut să ne certăm și să ne aducem argumente unii altora, iar febra electorală i-a cuprins și pe cei neimplicați politic.

Au fost cazuri de scandal în familie, fiecare susținându-și candidatul.

Important este ce facem acum, când am depășit momentul.

Stimați colegi, Trebuie să trecem la aplicarea măsurilor anunțate, cele care vor atenua efectele crizei, cele care vor menține România într-un echilibru, care a fost grav perturbat în ultima perioadă.

Nu mai putem continua cu cearta și scuzele, campania electorală a luat sfârșit.

Românii nu mai au răbdare, economia României nu mai poate aștepta.

Declarația mea politică de astăzi vine după câteva zile petrecute în mijlocul clujenilor, care asemenea tuturor cetățenilor acestei țări pretind stabilitate și rezolvarea problemelor de la noi, oamenii politici care-i reprezentăm.

Au așteptat alegerile, iar acum vor să-și reia viața într-o țară guvernată, într-o țară de la care se așteaptă să le ofere o șansă.

Așadar, mă alătur lor și îndemn la negocieri rapide și clare, la consens și stabilitate.

Fac acest lucru fiind în opoziție, oricât ar părea de ciudat.

Trăim vremuri grele pentru noi toți, nu mai putem gândi lucrurile de pe poziții de atac permanent.

Trebuie să ne comportăm în consecință, cu demnitate și onoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu, domnule senator Nicoară.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu România are nevoie de un guvern de dreapta;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gabriel Mutu, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Este? Dacă nu este în sală domnul senator Mutu, atunci am încheiat, practic, faza...

Domnule senator Mutu, vă rog frumos.

Microfonul central.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Încep prin a spune că România are astăzi, mai mult ca oricând, nevoie de un guvern care, dincolo de nivelul declarațiilor publice, să fie de dreapta.

Programul guvernamental al unei astfel de coaliții trebuie să fie unul de dreapta.

Dacă observăm atenți opțiunea alegătorilor în ultimii doi ani, deducem că partidele politice care se află la dreapta eșichierului politic românesc au reușit să obțină, împreună, majoritatea voturilor cetățenilor.

Începând cu noiembrie 2007, momentul primelor alegeri europarlamentare, dreapta a obținut peste jumătate plus unu din voturile românilor.

Știm cu toții că la alegerile parlamentare de anul trecut PD-L și PNL au reușit să obțină, împreună, 53% din voturile valabil exprimate ale românilor. Și atunci, ca și acum, se impunea un guvern de dreapta.

Refuzul liberalilor a însemnat, la momentul respectiv, acceptarea unui compromis de către PD-L, care, în scurt timp, a început să își arate limitele.

Nu este ușor să mixezi două opțiuni, două istorii radical diferite, nu este ușor ca unii să tragă pentru păstrarea cotei unice, iar alții pentru impozitul progresiv.

Astăzi avem nevoie de stabilitate și de un guvern care să se bucure de susținerea Legislativului.

Suntem obligați să învățăm din greșelile trecutului și să înțelegem că nici alianța PD-L cu PSD, și nici alianța PNL cu PSD nu au fost privite cu ochi buni de către votanții celor două partide.

Prin urmare, apreciez că cea mai bună soluție ar fi ca Partidul Național Liberal să accepte oferta făcută de noi și să începem construirea unui nou Cabinet.

Trebuie să avem în vedere și să acceptăm faptul că România este un stat care trebuie reformat din temelii.

Din punctul meu de vedere, acest lucru nu poate fi făcut decât printr-o schimbare concretă a statului și a principiilor pe care acesta s-a fundamentat începând cu 1990.

Avem nevoie de o nouă republică, de o nouă Constituție, de instituții noi și de o temeinică regândire a rolului acestora în mecanismul spațiului public.

Din punctul meu de vedere, singurul partid politic capabil să susțină, prin natura sa organică, reforme de tipul celei susținute de români la referendumul din 22 noiembrie, care sunt de acord cu desființarea privilegiilor, cu debirocratizarea statului sau cu păstrarea cotei unice, este Partidul Național Liberal.

Totodată, Partidul Național Liberal trebuie să fie conștient că poartă o responsabilitate imensă: depășirea crizei politice și asumarea unui proiect coerent de guvernare.

Ca urmare a noului sistem electoral, PNL a devenit un partid politic care poate înclina balanța în direcția care i se pare mai favorabilă, însă o vorbă românească spune că cel înțelept învață din greșelile altora.

În situația de față, PNL ar fi cel mai avantajat dacă ar putea trage învățămintele corecte din relația pe care a avut-o PD-L cu PSD pe durata celor 10 luni de coabitare guvernamentală.

Mai devreme sau mai târziu, talerele unei astfel de colaborări ies la suprafață.

Mai mult decât atât, PNL nu are încă forța necesară de a se opune unui partid mare precum PSD și ar fi păcat să ajungă doar o remorcă a unui partid de stânga.

Cu toate acestea, Partidul Național Liberal trebuie să înțeleagă că funcția de premier nu este una care se negociază.

Desemnarea prim-ministrului intră în atribuțiile Președintelui României, iar dispozițiile constituționale precizează că, în genere, acesta trebuie să provină din rândul partidului cu cele mai multe mandate în Parlament.

Consider că Partidul Național Liberal nu ar trebui să se cramponeze de un nume sau de o funcție.

Liderii liberali au precizat, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale, că nu se cramponează de funcții sau de nume.

Pentru Domniile Lor important este ca România să fie condusă după niște principii clare, de bun-simț.

Astfel, în condițiile acestea, îi putem asigura că vom fi niște parteneri loiali, care vom respecta termenii contractului prin care vom stabili cum se vor gestiona treburile publice ale țării până la următoarele alegeri.

Nu cred că cineva care dorește să participe la alcătuirea unui Cabinet bazat pe principiile unei bune guvernări poate pune interesul partidului politic din care provine deasupra interesului național.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică cu titlul Turul al II-lea al prezidențialelor - despre mită electorală și fraudarea alegerilor;

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Ovidiu Marian - Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Turul al II-lea al prezidențialelor - despre mită electorală și fraudarea alegerilor".

În ultimele zile, principalele subiecte de dezbatere în mass-media, și nu numai, au fost mita și frauda electorală.

Simptomatică pentru Balcani, în general, și pentru România, în particular, incorectitudinea procesului electoral devine o problemă majoră atunci când diferența dintre competitori este mai mică de un procent.

Dovezile sunt numeroase și binecunoscute.

Ca să luăm un exemplu recent, la alegerile europarlamentare din iunie toate partidele participante au depus la BEC plângeri și contestații cu privire la practicarea mitei electorale și a fraudei electorale de către celelalte partide, ridicând, în special, problema turismului electoral.

Interesant însă, deși nu a negat contestațiile în sine, Biroul Electoral Central a decis: toate anomaliile electorale și democratice nu au putut influența semnificativ rezultatul alegerilor.

În aceste condiții, este legitim să ne întrebăm: oare de câte voturi fraudate și/sau vândute/cumpărate era nevoie ca să se declare că alegerile au fost fraudate și că trebuie, în consecință, anulate?

Același lucru poate fi spus și despre turul al II-lea al alegerilor prezidențiale.

În retrospecție, imaginile de duminică-seara sunt de-a dreptul grotești: domnul Traian Băsescu anunța câștigarea celui de-al doilea mandat înaintea publicării oficiale a exit-poll-urilor, care îl arătau ca învins, și îndemna la calm în așteptarea rezultatelor oficiale, pe care, evident, conta.

De unde știa domnul președinte ce va indica numărătoarea BEC este o întrebare al cărei răspuns ar vrea să-l știe peste cinci milioane de români care l-au votat pe Mircea Geoană.

Abaterile de la legile și normele electorale au fost atât de numeroase și flagrante, încât au ilustrat o adevărată mașinărie de vot portocalie, susținută puternic de aparatul de stat.

Desprinsă, parcă, din faimoasa replică din "Titanic Vals" - "Nu contează cine votează, contează cine numără voturile!", situația creată în urma scrutinului de duminică este un afront adus democrației, o înjosire a electoratului și o dramă, în genere, pentru România.

Ce s-ar putea face pentru remedierea acestei probleme?

Soluții pentru viitor există: introducerea votului obligatoriu, renunțarea la secțiile speciale sau introducerea unor cartele de identificare electronică, care să împiedice de facto votul multiplu, aplicarea de măsuri drastice celor care au fost prinși încălcând normele electorale.

Poate, în acest fel, se va diminua flagelul mitei electorale, care-i transformă pe mulți în infractori, cu voie sau fără voie.

Cât despre aceste alegeri, având în vedere că diferența dintre cei doi este infimă, greutatea fraudei electorale rămâne evidentă pentru toată lumea: frauda a decis viitorul Președinte al României.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Frâncu.

 
Ovidiu Marian (PD-L) - declarație politică având ca titlu După înfrângere, chiar și planurile cel mai bine întocmite par absurde;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ovidiu Marian.

Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Ovidiu Marian:

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul acestei declarații politice este "După înfrângere, chiar și planurile cel mai bine întocmite par absurde" și este un citat ce aparține scriitorului rus Dostoievski.

Nimic nu se potrivește mai bine pentru cei care au pierdut alegerile din 6 decembrie decât acest citat.

Ce s-a întâmplat duminică-noapte, după numărarea voturilor, i-a bulversat pe cei care, inițial, s-au crezut învingători.

Cei care au făcut parte din coaliția anti-Băsescu s-au îmbătat cu apă rece la ora 21.00, când s-au afișat exit-poll-urile.

Au crezut că au învins.

Planul bine pus la punct - în care erau cunoscute toate datele problemelor, în care se știa numele câștigătorului, în care se știa numele premierului, al președintelui Senatului și al principalilor oameni care urmau să facă parte din Executiv - a eșuat.

Și acum, așa cum spunea și Dostoievski, totul pare absurd: președintele susținut a pierdut alegerile, iar premierul susținut a spus că preferă să rămână primar.

Intrigant este însă altceva: de ce unii nu acceptă rezultatul acestor alegeri? Mircea Geoană trebuie să accepte că a pierdut bătălia electorală cu Traian Băsescu. Știu că pare absurd să fii susținut de aproape întreaga clasă politică, de blocuri sindicale, de media, și să nu reușești să obții peste 50 de procente din opțiunea celor care s-au prezentat la urne, și, aș adăuga aici, cu atât mai mult cu cât această media a făcut campanie electorală inclusiv în ziua votului.

Deși Traian Băsescu v-a prevenit din prima zi de campanie a turului al II-lea că are un aliat imbatabil - și aici mă refer la poporul român -, l-ați luat în derâdere și, ca de fiecare dată când politicienii iau în derâdere electoratul, se întâmplă ceva firesc: pierd.

Domnul Mircea Geoană ar trebui să se simtă jenat, acum, nu de reacția pe care a avut-o la aflarea rezultatelor de la ora 21.00, ci de faptul că acceptă ca PSD să conteste rezultatele oficiale ale alegerilor.

Ce câștigă Partidul Social Democrat din toate acestea?

Vă spun eu: nimic.

Ce câștigă românii din toate acestea? Tot nimic.

Ba mai mult, românii pierd foarte mult din această tergiversare.

În condițiile în care observatorii din străinătate și OSCE au spus clar și răspicat că alegerile s-au desfășurat în condiții normale, ce sens are acum ca PSD să conteste până în pânzele albe voturile românilor?

Domnilor colegi de la Partidul Social Democrat, nu faceți altceva decât să împiedicați derularea normală a evenimentelor, dar pentru dumneavoastră această practică a devenit deja o obișnuință.

Se întâmplă la fel ca atunci când ați preferat să ieșiți de la guvernare, pentru că așa vă spuneau consultanții americani că veți câștiga.

Astăzi, la două luni distanță, ce constatăm? Cine din PSD

își asumă astăzi că România a stat pe loc două luni numai din cauza unor ambiții de ordin personal? Decontează cineva faptul că, timp de două luni, România a funcționat cu un guvern demis?

Nu uitați ce ați afirmat în urmă cu o săptămână.

Scenariul dumneavoastră, după ce s-a întâmplat luni la Timișoara, era că Traian Băsescu va pierde alegerile și va scoate oamenii în stradă, pentru că nu va fi în stare să accepte înfrângerea.

Spuneați atunci că cel care va pierde va trebui să accepte rezultatele oficiale și, de a doua zi, câștigătorii să înceapă construirea unui guvern care să contribuie la scoaterea României din criză.

Ceea ce faceți acum vă caracterizează pe deplin: una spuneți, și alta faceți.

Cereți liniște pentru a lucra și... faceți gălăgie la Curtea Constituțională.

Nu este admisibil ca un om politic matur, care a dorit cu tot dinadinsul să fie președintele românilor și care a fost votat de milioane de români, să se poată încrede mai mult în institute de sondare a opiniei publice decât în instituțiile statului.

În final, nu vreau decât să-i reamintesc domnului Geoană de atitudinea demnă pe care a avut-o Ion Iliescu în noiembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Emil Constantinescu.

Atunci, Ion Iliescu a acceptat înfrângerea și a spus că și în politică ar trebui să adoptăm spiritul olimpismului, care spune:

"Ai câștigat, continuă! Ai pierdut, continuă cu perseverență!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

 
 

Stimați colegi, în afară de declarațiile politice pe care le-ați ascultat, au mai depus declarații politice domnul senator Gheorghe David și domnul senator Traian Constantin Igaș - Grupul parlamentar al PD-L.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică intitulată Poate fi democrația un sport?! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe David:

Declarația politică este intitulată "Poate fi democrația un sport?!".

În situații-limită, în delimitarea dintre învingător și învins, dintre învingători și învinși, nu de puține ori ne amintim sau ne este amintită cugetarea pe care Pierre de Coubertin a pus-o, cu peste un secol în urmă, la temelia jocurilor olimpice moderne: "Ai câștigat, mergi mai departe, ai pierdut, mergi mai departe." În fond, este vorba despre triumful supremei înțelepciuni asupra propriilor limite, și nu este vorba numai despre indivizii superdotați fizic ori intelectual, ci și, în egală măsură, de colectivitățile care își regăsesc năzuințele și aspirațiile în talentul și abnegația celui ales/celor aleși să-i reprezinte.

Că ai ieșit primul, al doilea sau nu ai izbutit să treci nici măcar linia de sosire, importante rămân rosturile oricărei competiții: acelea de a-ți evalua lucid propriul potențial, în comparație cu cel pe care, prin regulile jocului, l-ai acceptat să-ți fie adversar, de a-ți corecta erorile și de a dovedi, printr-un gest de supremă frumusețe, că-ți este superior și că îi recunoști superioritatea printr-o bărbătească strângere de mână.

Este ceea ce ar trebui să se întâmple în orice competiție, inclusiv în cele politice, iar accesul pe primul loc al podiumului să fie acordat celui mai bun, fără ca cei care ți-au fost competitori să uite ori să cadă victimă neputinței de a se depăși într-o viitoare confruntare.

Câtă vreme învingătorul îi va simți în spatele său pe învinși, se va simți mai motivat să continue, ieșirea din pluton a celor din urmă nefiind altceva decât dovada neputinței, că în confruntarea tocmai pierdută nu meritau să le fie pusă pe frunte cununa de lauri, ca supremă recunoaștere a calităților dăruite de Dumnezeu.

Aidoma oricărui sport rânduit să se desfășoare după reguli unanim acceptate și controlate de instituții anume învestite să vegheze la respectarea lor, câștigătorul și învinsul, deopotrivă, pentru a putea savura din plin bucuria sinceră a "spectatorilor din tribună", nu au dreptul moral să întineze încrederea ce le-a fost acordată.

Arbitrul suprem este "scorul" afișat pe tabela de marcaj, încercarea de a-l contesta prin alte mijloace decât cele unanim acceptate, înscrise în regulamentul de desfășurare, este sinonimă cu recunoașterea propriilor limite.

Am ținut să rostesc aceste cuvinte, fiind convins că veți desluși dumneavoastră înșivă cui mă adresez, fără a mai fi nevoit să pomenesc numele celor cărora mă adresez.

Vă mulțumesc.

Traian Constantin Igaș (PD-L) - declarație politică având ca titlu Pledoarie pentru reforma legislativă a României de ziua primei Constituții postdecembriste a României (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Traian Constantin Igaș:

Declarația politică se intitulează "Pledoarie pentru reforma legislativă a României de ziua primei Constituții postdecembriste a României".

Stimați colegi,

Odată cu încheierea alegerilor prezidențiale, am intrat într-o nouă etapă și ne pregătim pentru primii pași "de a doua zi", formarea guvernării de dreapta, liberală și democrată.

Așteptăm validarea rezultatelor, iar, între timp, facem demersurile necesare.

Înainte de toate, vreau însă să fac o urare specială.

Aniversăm astăzi un majorat: prima Constituție postdecembristă a României, adoptată în vremuri tulburi, în data de 8 decembrie 1991, prin referendum național.

Ceea ce îmi doresc, atât pentru mine, cât și pentru toți cetățenii care și-au exprimat deschis dorința pentru o schimbare în cadrul referendumului din 22 noiembrie, este o Constituție nouă, care să răspundă unui context modern intern și internațional.

Voi face, în continuare, o pledoarie pentru ceea ce președintele proaspăt reales, domnul Traian Băsescu, inițiatorul de drept, numea "proiectul Parlamentului unicameral", dar care este unul mai larg, de revizuire a Constituției României.

În scurtul timp care a mai rămas înainte de sărbătorile de iarnă, înlănțuirea logică a evenimentelor prinde câțiva pași esențiali formării noului guvern.

Vreau să profit de acest răstimp pentru a iniția dezbaterea pe acest proiect esențial pentru toți cei de față și, în particular, pentru partidul nostru.

Consider că o declarație privind viziunea noastră asupra îndatoririlor și obiectivelor care stau la baza unei viitoare comisii pentru revizuirea Constituției este oportună în acest moment și sper să deschid, prin aceasta, un constructiv șir de dezbateri.

Venind și în întâmpinarea unor probleme cu care ne tot confruntăm, vreau să vă reamintesc, pe scurt, motivele care stau la baza reformei legislative.

În primul rând, sunt factorii exogeni presiunilor care vin din interiorul țării.

Va trebui să adaptăm această Constituție noului context european, cel al prevederilor Tratatului de la Lisabona.

Celelalte motive, endogene, pornesc de la reforma parlamentară prin diminuarea numărului de parlamentari, trecerea la Parlament unicameral, trecând prin toate celelalte, și se încheie cu proiectul de modernizare a României.

În paralel cu formarea unei comisii prezidențiale, Parlamentul trebuie să își formeze propria comisie în vederea revizuirii Constituției.

Este un răspuns firesc dat tuturor cetățenilor României care au votat referendumul.

Concluzionez, susținând că România are nevoie de o nouă Constituție, una simplă și clară, care să cuprindă articole atributive ale puterilor în stat bine delimitate.

Numai așa vom putea depăși conflictele politice, conflicte care au atins o notă aproape tribală și care împiedică o guvernare solidă și stabilă, într-un cadru european.

Vă mulțumesc.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 16 december 2019, 11:52
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro