Plen
Ședința Camerei Deputaților din 29 martie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 29-03-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 29 martie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările ședinței au fost conduse în prima parte de domnul Marian Sârbu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, și de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii deputați Dumitru Pardău și Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Stimați colegi,

Începem ședința consacrată declarațiilor politice.

 
Nicolae Bud - considerații referitoare la disputa provocată de perspectiva secționării României în regiuni;

De la Grupul PDL, dacă este cineva? Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Bud:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Chestiunea pe care astăzi am a o vă sesiza nu am auzit-o prima dată, dar vă mărturisesc sincer că n-am ascultat, ca acum, atâtea vorbe apăsate venind din neînțelegere, uimire și dezaprobare.

De aceea și cred că nu am dreptul să tac, ci, sincer cu mine și cu dumneavoastră, vin să mă explic și să mă exprim cu voce tare.

Este vorba de un subiect care face, în ultima perioadă, audiență mass-media și mă obligă și pe mine, ca și pe alții - după cum constat, să invit la o examinare cu luare aminte a respectivului subiect, aflat de mai multă vreme, de fapt, în atenția publică.

Mă refer la disputa provocată de perspectiva secționării României în regiuni, în conformitate cu deciziile luate la Bruxelles, cu aproape un deceniu în urmă.

Așa cum se poate bănui, nu mă simt acum în situația de a contesta paradigma ca idee și nici nu cred că are rost să răspundem la nesfârșit la întrebări care nu ni se pun. Plec de la ceea ce știu că este stabilit printr-o lege pe care am găsit-o în Monitorul Oficial la mijlocul anului 2004. Dezvoltarea regională lua în considerare existența unor diferențieri calitative între legea existentă și proiectul legislativ recent. Voci numeroase și apăsate observă câteva lucruri, în mod evident alimentate de puncte de vedere explicate ca regiuni de dezvoltare.

Nedumeririle celor care au ținut să mă abordeze pe această temă pornesc de la apariția acelui nou proiect de împărțire administrativ-teritorială, intrat pe circuitul aprobărilor în Parlament și aflat acum într-o fază avansată de dezbatere și aprobare.

Fără a pretinde evaluări calitative, comparații ori aprecieri de altă natură, cei ce mi se adresează pretind să fie ascultați. Nu-mi este greu să sesizez în atitudinea și limbajul lor influențe venind dinspre comentarii publice, în care personalități cunoscute avansează poziții critice, ascuțite și asociază interpretări ce nu pot fi ignorate.

De aceea, spun eu, invit la o atentă receptare a acestor mesaje care vin dinspre cei ce ne-au trimis în Parlament, căutând a-i înțelege și ajuta să distingă adevărul de fals, judecata la rece de gânduri înfierbântate în mod gratuit, poate să se dumirească ce e rău și ce e bine în toate câte li se oferă pe nemestecate.

Nedumerirea semenilor mei vine de la faptul că noul proiect de lege intervine pe nepusă masă. De regulă, noul vine să amendeze vechiul, introducând ameliorări, rectificări, corecturi și ajustări.

Se observă că proiectul de lege cel nou răstoarnă cu totul un concept avansat la vremea respectivă.

Care sunt noutățile? Am putea sintetiza totul printr-o constatare ușor de făcut. Se are în vedere revenirea, aproape in integrum la împărțirea teritoriului țării, la sistemul ivit în 1950, când, ca și acum, județele au dispărut, apărând pe harta României acele regiuni disputate în interior de raioanele de tristă amintire. E drept, nu ni se propune reînființarea lor, dar dispariția județelor - noțiune, totuși, istorică - asta da. De aici până la situația că minți speculative să vadă în tot acest demers intenția inițiatorului de a reînvia RAM-ul de altă dată, nu mai este decât un pas.

Și, mai rău decât asta, iată ce se poate înțelege, dacă observi cum ar urma să arate macroregiunile născute prin alăturarea unor grupe de regiuni.

Cinci la număr, macroregiunile nu au intenția de a recompune provinciile istorice.

Cu Moldova pare a se merge în această direcție, deși Milcovul este lăsat pe undeva mai sus de limita sudică propusă.

Muntenia suportă o fracționare destul de subiectivă.

Atent devii, vrei, nu vrei, când te uiți la cum ar urma să arate Transilvania. Nu este de mirare că s-au găsit persoane care au pus alături hărți din vremuri diferite - și de aici până a apela la logica speculativă, ce mai rămâne?

Uitați-vă pe aceste documente și veți descoperi cât de mult seamănă așa-zisa Macroregiune 5 cu teritoriul smuls României prin Dictatul de la Viena din august 1940.

Dacă ar fi citit memoriile lui Manoilescu despre acea însângerată zi pentru români, graficianul care a desenat această propunere ar fi fost mai atent, dacă nu de-a dreptul prudent.

N-am fost în Parlament la adoptarea legii din 2004, nu m-a întrebat nimeni ce cred, când s-a pus la cale noul proiect, dar mă puteți înțelege cum m-am simțit între acei oameni ce-și căutau cuvintele pentru a spune ce cred ei și ce pot spune ei.

Suntem între noi și pot merge cu mărturisirea până la capăt. Un domn adus de spate, dascăl la viața lui, mă ruga să-l cred, privirea acestei jumătăți de Ardeal hașurat diferit de rest i-a adus aminte de ziua când au fost scoși în șosea să-l salute pe viceamiral, intrând pe calul alb în Baia Mare.

Spun toate astea pentru că mi-au fost spuse de niște oameni care cred că voi duce glasul lor mai departe. Le fac știute, cu părerea celui care crede că un lucru nou trebuie să aducă perfecționare și, oricum, n-aș uita să spun că fiecare-și are sensibilitățile lui, dar să nu lăsăm nimănui dreptul de a se menaja pe sine, călcând neglijent în trăirile celuilalt.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Anghel Stanciu - prezentarea unei scrisori-deschise adresate domnului prim-ministru Emil Boc de către parlamentarii României din Camera Deputaților;

De la PSD, domnul Anghel Stanciu.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Vă adresăm rugămintea de a ne permite, distinse domnule președinte, în pofida timpului limitat, ca, de la această înaltă tribună a Camerei Deputaților, să ne adresăm domnului prim-ministru Emil Boc.

Scrisoare-deschisă adresată domnului prim-ministru Emil Boc de către parlamentarii României din Camerei Deputaților

Domnule prim-ministru,

Românii sunt răbdători, îngăduitori și toleranți cu toți cetățenii lor de altă etnie.

Cultivarea acestui climat de înțelegere, de respect reciproc a constituit și constituie o permanentă preocupare și un obiectiv primordial al politicii parlamentarilor români, indiferent de naționalitatea acestora.

Acest climat de toleranță, respect și îngăduință reciprocă, specific unor cetățeni europeni, a fost grav încălcat de gesturi și acțiuni extremiste, autorizate însă de primarul din Mircurea Ciuc, ale cetățeanului român de etnie maghiară Csibi Barna, funcționar al statului român.

Toate aceste acțiuni desfășurate și văzute de o țară întreagă, într-o stare de neexplicabilă toleranță și inacceptabilă și poate interesată pasivitate a organelor administrației locale, au făcut posibilă sfidarea tuturor românilor prin spânzurarea simbolică, în piață publică, în fața unor copii nevinovați, a Crăișorului moților, Avram Iancu, simbolul libertății și demnității românilor ardeleni și nu numai.

Domnule prim-ministru,

Față de acest act extremist, de sorginte fascistă, repet - vizionat de o țară întreagă, integrată în Uniunea Europeană, Guvernul pe care-l reprezentați nu a luat nicio atitudine și nu a dispus măsuri împotriva făptuitorului și a manipulatorilor din umbră ai acestuia, menite a stopa degradarea climatului de toleranță și îngăduință etnică, instaurat cu atâta trudă.

Detașarea făptuitorului Csibi Barna, funcționar public la Direcția finanțelor publice din Alba, județul de baștină al lui Avram Iancu, dispusă de domnul Sorin Blejnar, președintele ANAF, nu poate fi acceptată de către români ca fiind o măsură sancționatorie, menită să apere și în viitor demnitatea și istoria românilor.

Măsura dispusă de domnul Sorin Blejnar nu poate fi tratată, domnule prim-ministru, nici măcar ca o glumă, reprezentând în fapt încă o sfidare la adresa românilor.

Domnule prim-ministru,

Ca român și bun ardelean, cum ne place totuși să credem că sunteți, cu dragoste și respect față de simbolul libertății și demnității românilor, Avram Iancu, vă cerem, în baza celor precizate anterior, spre a conserva climatul de îngăduință, toleranță și înțelegere interetnică, instituite în România postdecembristă și prin aportul parlamentarilor români și maghiari, următoarele:

a) dispunerea, în regim de urgență, de către organele abilitate ale statului, a investigării actelor de extremism desfășurate de numitul Csibi Barna și luate măsurile legale care se impun;

b) retragerea imediată a Ordinului nr.1885/2011, prin care Csibi Barna a fost detașat la Abrud, localitatea de baștină a lui Avram Iancu, Crăișorul moților;

c) demiterea de urgență a cetățeanului român Sorin Blejnar din calitatea de președinte al ANAF pentru decizia jignitoare, provocatoare la adresa tuturor românilor din Ardeal și, în special, din Abrud.

Domnule prim-ministru,

Ați afirmat odată, în timpul deputăției dumneavoastră, că nu e de glumit cu demnitatea națională. Dovediți acum că nici dumneavoastră nu glumiți dând curs solicitărilor noastre și sancționând ferm vinovații.

În așteptarea soluționării cererilor noastre îndreptățite, noi, parlamentarii români, cetățeni europeni, vă cerem imperativ să dați curs credinței populare - unde-i lege, nu-i tocmeală!

Semnează pentru conformitate, în numele a 72 de deputați români, profesor universitar dr. ing. Anghel Stanciu, vicelider al Grupului parlamentar al PSD din Camerei Deputaților.

Vă rog să-mi permiteți, domnule președinte, să dau la stenogramă numele celor 72 de deputați în numele cărora am adus la cunoștința domnului prim-ministru această scrisoare.

(Mircea Dușa, Aurelia Vasile, Victor-Viorel Ponta, Adrian Năstase, Carmen Ileana Moldovan, Valeriu Ștefan Zgonea, Antonella Marinescu, Aurel Vlădoiu, Victor Socaciu, Manuela Mitrea, Marian Neacșu, Iulian Claudiu Manda, Neculai Rățoi, Viorel Hrebenciuc, Laurențiu Nistor, Costică Macaleți, Andrei Dolineaschi, Ioan Sorin Roman, Vasile Popeangă, Mircea-Gheorghe Drăghici, Iuliu Nosa, Vasile Mocanu, Cornel Itu, Gheorghe Ana, Ion Dumitru, Viorel Ștefan, Mugurel Surupăceanu, Ion Burnei, Bogdan Niculescu Duvăz, Ion Călin, Victor Cristea, Adrian Solomon, Dumitru Boabeș, Vasile Ghiorghe Gliga, Petre Petrescu, Ioan Stan, Dumitru Chiriță, Doru-Claudian Frunzulică, Rodica Nassar, Angel Tîlvăr, Florin-Costin Pâslaru, Nicolae-Ciprian Nica, Ileana Cristian Dumitrache, Adrian Mocanu, Ioan Cindrea, Gheorghe Antochi, Horia Grama, Doina Burcău, Georgian Pop, Toader Stroian, Ioan Munteanu, Sorin Constantin Stragea, Dorel Covaci, Tudor Panțîru, Matei Radu Brătianu, Gheorghe Zoicaș, Emil Radu Moldovan, Sergiu Andon, Daniel-Stamate Budurescu, Octavian-Marius Popa, Mircia Giurgiu, Călin Potor, Cătălin Cherecheș, Radu Eugeniu Coclici, Robert Sorin Negoiță, Mihăiță Calimente, Gheorghe Gabor, Mircea Irimescu, Dan Ilie Morega, Cornel-Cristian Resmeriță, Vasile Bleotu, Anghel Stanciu.)

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Lakatos Petru - declarație politică intitulată Angajarea răspunderii Parlamentului;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Petru Lakatos.

 

Domnul Lakatos Petru:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Angajarea răspunderii Parlamentului".

Constituția României la art.114 prevede că Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, dar nu există nicio referire la angajarea răspunderii Parlamentului. În aceste săptămâni, asistăm la o încercare asiduă de implicare a Parlamentului într-o diversiune cu consecințe greu de apreciat.

Înțelepciunea populară spune: dacă aruncă un nebun o piatră în baltă, nici o sută de înțelepți n-o scot. E adevărat, mai ales dacă există câțiva parlamentari care în speranța câștigării momentane a unui capital electoral facil obstrucționează înțelepții.

Un descreierat, dominat de xenofobie și probabil "încurajat" sau plătit de forțe obscure (să nu uităm de evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș), a postat pe You Tube un filmuleț care prezenta "fapta sa eroică". Înregistrarea a fost preluată instantaneu și repetată obsesiv de mass-media, cu toate că liderii UDMR și alte personalități ale comunității maghiare din România au condamnat gestul de neiertat al lui Csibi Barna. Atmosfera explozivă fiind pregătită, a venit și scânteia detonatoare.

Soția ambasadorului Ungariei, dornică de lauri actoricești, contrar uzanțelor diplomatice, după citirea mesajului premierului Orbán Viktor, a adăugat și propriile simțăminte, presărate cu citate controversate. S-a creat o confuzie, exploatată la maxim de unii în Parlament și la diferitele posturi de televiziune, fără verificarea și cunoașterea a ceea ce s-a întâmplat în realitate.

Istoria a demonstrat că, în perioada crizelor economice, sensibilitățile naționale pot fi ușor exacerbate până la paroxism, mai ales dacă reprezentanții minorității în cauză fac parte din coaliția guvernamentală, care a luat o serie de măsuri nepopulare. Strategia unora din opoziție, de a produce o breșă în coaliția guvernamentală, folosind berbecul naționalist, este greșită. Mai mult, sudează coaliția, nelăsând nici o altă alternativă UDMR-ului.

Adoptarea de către Parlament a unei declarații belicoase, insuficient argumentată, fără epuizarea în prealabil a posibilităților uzuale în diplomația internațională, nu folosește nici uneia dintre părți. Discutarea, modificarea sau adoptarea unor legi importante, cum ar fi cele referitoare la regiunile de dezvoltare, la statutul minorităților naționale, într-o atmosferă tensionată, creată de prezentarea trunchiată, denaturată și tendențioasă a proiectelor în cauză în mass-media, nu va conduce la îmbunătățirea situației actuale, ci la înrăutățirea ei.

Solicit, pe această cale, colegilor parlamentari mai multă înțelepciune, pentru că "Înțelepciunea înseamnă a ști unde să te oprești, să știi ce e permis și ce e interzis" - spune Lev Tolstoi, le cer să nu angajeze Parlamentul în spirala periculoasă a intoleranței naționaliste.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu.

 
Aledin Amet - declarație politică având subiectul Este nevoie de noi unități de cult islamice;

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

 

Domnul Aledin Amet:

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie de noi unități de cult islamice".

Ieri, 28 martie a.c., a fost turnată fundația unei noi geamii, în localitatea Valu lui Traian (județul Constanța). Este vorba, de fapt, de o construcție care va înlocui vechiul lăcaș de cult.

Într-o comună în care se găsește o importantă comunitate de religie islamică, era nevoie de un astfel de gest, dovedindu-se, încă o dată, că nu contează cărei etnii îi aparții, contează doar spiritul respectului reciproc. Sigur, aspectul material nu trebuie neglijat. S-a alocat, în acest sens, o sumă de bani, insuficientă, însă, din păcate, pentru a putea fi finalizată lucrarea. O nouă alocare, fără îndoială, ar fi benefică.

În mod deosebit, în ultimii ani, a fost început un program semnificativ de reconsolidare a clădirilor specifice, dar și de amenajare a unor noi cimitire musulmane. De asemenea, construcțiile recent realizate reprezintă dovada interesului comun, manifestat la nivel local.

Exemplele sunt numeroase. Nu cu mult timp în urmă, la data de 25 martie a.c., a fost inaugurată geamia din localitatea Lazu (județul Constanța). Se lucrează în localitatea Castelu și, în curând, va fi demarat programul în comuna Mihail Kogălniceanu.

Trebuie amintit faptul că și în alte două localități constănțene, Medgidia și Pecineaga, există, în domeniul religiei, proiecte asemănătoare.

Am fost, suntem și vom fi dedicați valorilor spirituale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Ioan Stan - prezentarea unor opinii privind costul hranei românilor;

De la PSD, domnul deputat Ioan Stan.

 

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor și domnilor colegi,

Printre subiectele ce "țin pagina", cum se spune, în ultima vreme, unul mai "bombă" decât altul, preocupările unor ziariști pentru costul hranei românilor ar putea părea amatorilor de spectacol al suferinței ori al nemerniciei, pur și simplu stupid. Ar putea fi calificate drept nimicuri incapabile să crească tirajul ori ratingul ori alți indicatori de valoare comercială a subiectelor tratate de media. Ar trece, ca de fiecare dată, destul timp, chiar prea mult timp, până să se dumirească cei ce disprețuiesc astfel de subiecte (autori sau consumatori) de importanța adevărurilor conținute în atare semnale media!

Acesta este motivul pentru care, cu riscul de a fi suspectat că mă preocupă chestiuni minore în contextul calamităților din Japonia și al mărinimiei Guvernului față de repatrierea românilor aflați pe meleaguri nipone, al războiului libian și al participării României la acesta, vreau să ridic problema sumelor cheltuite zilnic de români pentru alimente de bază, alăturându-mă astfel celor preocupați și de soarta concetățenilor aflați între granițele țării.

Și vreau să mă ajutați să explic alegătorilor mei și, de ce nu, și alegătorilor dumneavoastră, de ce se scumpește de trei ori mâncarea de la graniță până la raftul magazinelor. Pentru că aceasta este realitatea și sunt gata să-mi argumentez afirmațiile cu cifre, cum ar fi:

- la intrare în țară, cartofii provenind din Uniunea Europeană sunt facturați cu un preț mediu de 0,70 lei per kg, iar cetățeanul consumator plătește în magazin 3,5 lei per kg;

- uleiul de floarea soarelui de aceeași proveniență, are, la intrarea în țară, prețul de 2,92 lei, iar la raft 6-7 lei per kg.

- zahărul, alimentul cel mai importat (198.339 tone), este plătit de importator cu 2,13 lei per kg, iar de cumpărător, în magazin, cu 5 lei per kg.

- laptele și smântâna, produse situate pe locul doi în ierarhia cantitativă a alimentelor importate din Uniunea Europeană (108.121 tone) au preț de import de 1,67 lei, iar la raftul magazinului de 3,5-6 lei per kg.

Datele prezentate provin de la Ministerul Agriculturii și de la Institutul Național de Statistică. Potrivit acestuia din urmă, în ultimele 12 luni, cartofii s-au scumpit cu circa 50%, în condițiile în care pe piața românească sunt aduși mai ales cartofi de dimensiuni mari, refuzați de consumatorii din țările dezvoltate.

În general, scumpirile anunțate de Institutul Național de Statistică pentru luna februarie au depășit cele mai pesimiste așteptări. Indicele prețurilor de consum pe ultimele 12 luni a urcat la 7,60%, după ce inflația lunară s-a situat la 0,77 %, mult peste cea de 0,20 % din aceeași lună a anului 2010. Și asta pentru că alimentele s-au scumpit pe total cu 1,76% într-o singură lună, ceea ce, transpus în termeni anualizați, înseamnă 23,3%, adică o creștere enormă, reprezentând șase șeptimi din majorarea generală a prețurilor.

Sigur că aceste scumpiri practicate de comercianți pe fondul scăderii dramatice a resurselor financiare ale populației nu sunt de natură să fericească pe cineva. Stabilirea prețurilor de vânzare a alimentelor lăsată strict la voia celor ce le comercializează și care-și pot stabili adaosul dorit și aducător de profit, fără nicio îngrădire, condamnă cumpărătorul la restrângerea volumului de cumpărături nu pe criterii de bună gospodărire, ci pe măsura buzunarului tot mai golit al acestuia.

Se preocupă cineva de acest fenomen? Interesează pe cineva dintre cei care ne-au urat "Să trăim bine" cât de bine se mai poate trăi cu prețuri la alimentele de strictă necesitate în creștere aberantă, neconcurată decât de scăderea lună de lună a salariilor, pensiilor, subvențiilor și alocațiilor?

Este clar că nu!

Oficialii Ministerului Agriculturii declară că nu dispun de pârghii pentru a interveni ca prețurile să nu mai crească. Se mulțumesc să declare că, de la graniță și până la cumpărător, produsele trec prin unul, doi sau mai mulți intermediari până ajung la raft, fiecare adăugând la prețul de achiziție cota de profit apreciată după criterii personale. Se recunoaște chiar, citez dintr-o declarație a unui domn secretar de stat la acest minister, că: "La noi importurile se fac de către speculatori" spre deosebire de țările dezvoltate în care, citez iarăși: "producătorii sunt cei care se ocupă de importurile de legume și fructe în afara sezonului."

Sigur, a spera ca acest lucru să se întâmple și la noi în condițiile legii, pare o utopie! În România producătorii de fructe și legume nu sunt prezenți nici pe piața agroalimentară obișnuită, produsele lor fiind preluate și vândute de un anume gen de intermediari. Cine dintre aceștia și-ar putea asuma răspunderea unor importuri delicate ca fructele și legumele. Cine, neasistat, vreau să spun!

Nu credeți că statul este dator să sprijine crearea unui sistem de import și de importatori care să îngrădească creșterile nejustificate de prețuri la acele produse care, în mod vital, trebuie să poată fi achiziționate de întreaga populație? Cheltuim mai degrabă pentru aceasta sumele alocate pentru crearea de spații verzi la sate sau pentru construirea de săli de sport în comunități a căror medie de vârstă este sărită bine peste cincizeci de ani.

Este oare corect și benefic a ne declara neputincioși în fața nerușinării cu care suntem tratați de actualul sistem de stabilire al prețurilor, lăsat ca un instrument de îmbogățire pe mâna celor pe care ne mulțumim a-i eticheta drept speculatori?

Cine face legile, speculatorii cumva?

Ce strategie a adoptat Ministerul Agriculturii din 2007 și până în prezent pentru a determina și sprijini acele produse care pot menține prețuri la nivelul buzunarelor noastre pentru alimentele zilnic necesare?

Ridicăm din umeri și ne dăm la o parte de frică să nu fim acuzați de revenire la centralizare, la mercurial. E mai ușor să întoarcem capul de la imaginea celor ce se calcă în picioare pentru câteva kilograme de zahăr mai ieftin! Nici nu vrem să auzim de TVA diferențiat la produsele alimentare de bază!

Oricât am acuza limitele de competență, oricât ne-am văita de vistieria goală, oricât ne-am declara de interesați, în vorbe, de binele celor mulți, dacă nu acoperim cu fapte presupusa noastră grijă măcar pentru hrana cea de toate zilele a celor ce ne-au trimis aici, nu suntem demni să ocupăm aceste locuri.

Noi ar trebui să facem legile! Spre binele tuturor alegătorilor noștri, nu numai a clienților noștri politici!

Noi ar trebui să facem acele legi care să protejeze cumpărătorul, îngăduindu-i comerciantului să câștige decent pentru eforturile lui.

Noi ar trebui să facem acele legi care să nu mai permită declararea în vamă a unor valori mai mici în facturi din care reies ulterior, în mod artificial, venituri mai mici și taxe mai mici la stat.

Noi, și nu altcineva!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Mihai Cristian Apostolache - declarație politică intitulată Uniunea a murit, trăiască Uniunea!;

De la PDL, domnul Mihai Apostolache.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

"Uniunea a murit, trăiască Uniunea!"

După tam-tam-ul făcut cu ocazia semnării protocolului Uniunii Social Liberale la nivelul județului Prahova, au urmat certurile în cadrul Uniunii.

Înțelegerea între PSD, PNL și PC se dovedește a fi una forțată. Social-democrații acuză PNL Prahova că nu colaborează în Consiliul Local al municipiului Ploiești. PNL trimite un răspuns prin intermediul unei scrisori prin care justifică comportamentul politic.

Nici la nivel de consiliu județean PNL și PSD nu mai reușesc să formeze majoritatea, dovadă fiind chiar ședința de ieri a Consiliului Județean, care a fost amânată din lipsă de cvorum, în condițiile în care cele două partide dețin majoritatea în această structură administrativă.

După cum bine se știe, orice structură care nu are la bază principii sănătoase, mai devreme sau mai târziu se autodistruge. Este valabil și pentru această uniune, creată din interese pentru "ciolan", și nu pentru a oferi o bună guvernare României.

Conflictele din cadrul Uniunii, de la nivelul județului Prahova, demonstrează cât de acerbă este lupta pentru putere și cât de puțin sunt interesate partidele care o compun de nevoile și așteptările cetățenilor.

În loc să aibă în vedere dezvoltarea județului și atragerea de fonduri europene, PSD-ul și PNL-ul își trimit reciproc săgeți prin mass-media, uitând de votul de încredere care le-a fost acordat de cetățeni și concentrându-se doar pe satisfacerea intereselor personale și de grup.

Cum își vor respecta aceste partide promisiunile făcute cetățenilor când vor ajunge la guvernare, atâta timp cânt nu sunt capabile să își respecte propriile înțelegeri și să se respecte ca parteneri.

Considerăm că perioada de opoziție trebuie să se prelungească tocmai pentru a oferi timpul necesar acestor partide să refacă Uniunea pentru a înțelege menirea unui partid politic și a cunoaște nevoile cetățenilor.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu titlul: Ulei și zahăr;

De la PNL, domnul Mircea Irimescu, și se pregătește de la PSD domnul Vasile Mocanu.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Domnule președinte de ședință,

Declarația mea politică se intitulează "Ulei și zahăr".

Stimați colegi,

Nu credeam să mai trăiesc vreodată atmosfera de neliniște, speranță, lehamite și umilință, pe care o credeam definitiv trecută în povești și în istorie, a stării de spirit definită prin expresia "se dă ulei și zahăr". Europenizarea noastră lentă, sinuoasă și icnită, totuși continuă începând din 1989, îmi dădea siguranța că nu numai noi, dar nici copiii noștri nu vor mai fi supuși necazului de a-și cumpăra alimentele de bază pe cartele, rupându-și hainele în concurența nedorită cu alți cumpărători.

Zilele trecute, această convingere, ce mi se părea garantată de sistemul economic, politic și social la care am aderat și în care trăim, mi-a fost serios zdruncinată. Neverosimile imagini de televiziune, din mai multe locuri din țară, cu cozi de sute oameni care se călcau în picioare pentru a ajunge în posesia unor produse alimentare de primă necesitate (de valoare comercială nesemnificativă!), au avut mai mult decât efectul unui duș rece. Ele au spulberat iluziile cu privire la existența stabilității sociale de tip occidental în România și au adus în prim-plan chestiunea nivelului de suportabilitate al politicii de austeritate economică și bugetară pe care o duce de doi ani actualul guvern al României.

Contextul economic internațional, rezultatele dezvățului de a munci - la care a fost supusă mai bine de 20 de ani o bună parte din populația activă a țării -, neîncrederea în orice formă de justiție, statul corupt și cu instituții foarte slabe, politica catastrofală din agricultură și-au adus contribuția la îngrijorătoarea stare de fapt în care ne aflăm. Și cum trebuie să ținem seama de prognozele referitoare la prețurile produselor alimentare și ale formelor de energie de utilizare domestică, viitorul economic al celor mai mulți dintre cetățenii României este sumbru.

Problema mijloacelor de trai disponibile pentru majoritatea populației țării este de tot serioasă și ar trebui să fie preocupantă pentru guvernanți. De ea ar fi necesar să se țină seama în administrarea țării și mai ales atunci când se stabilește politica economică a statului. Din păcate, nu este așa. Reducerea fondurilor bugetare destinate susținerii programelor sociale ale țării, înainte de a fi create pentru cei excluși de la asistență socială condițiile necesare câștigării existenței de zi cu zi din activități economice, amenință capacitatea de subzistență pentru milioane de români.

În condițiile în care investițiile private (străine sau indigene) au scăzut foarte mult și încă mai există (pentru aproape trei ani) oportunitatea finanțărilor din fondurile europene negociate la aderarea în UE, echipa de guvernare a președintelui Băsescu a ales să susțină prin bugetul de stat un amplu program de lucrări publice menit să scoată România din recesiune. Această bună intenție ar fi de salutat dacă pentru realizarea ei nu s-ar ajunge (inclusiv prin majorarea celei mai importante taxe la nivelul de 24%) la o rușinoasă înfometare a populației. Exploatarea propagandistică, și în interes electoral, a ideii de dezvoltare prin investiții care aduc locuri de muncă pentru toți devine jenantă în fața imaginilor de la "datul" de ulei și zahăr care au răvășit multe conștiințe.

În plus, este bine să recurgem și la experiențele proprii din domeniu, mai ales că le-am plătit cu vârf și îndesat. În penultimul deceniul al secolului trecut, în plină criză economică și cu obligația de a restitui împrumuturi financiare făcute tot pentru investiții, regimul comunist al președintelui Ceaușescu a sacrificat și el "consumul" de dragul "acumulării", cu scopul de a asigura muncă pentru toți. Lucrările publice înghițeau, în parte, importante resurse financiare care nu se mai întorceau în economie, iar cetățenii țării cumpărau alimente pe cartele și-și trăiau iernile în locuințe neîncălzite. Totul până la depășirea pragului de suportabilitate al genialului plan, al atotștiutorului conducător.

Ar fi de dorit ca actualii guvernanți, și ei mari amatori de investiții (adesea interesate!), să nu uite exemplul de mai sus, așa cum, fără temei, am uitat eu lecția lui "se dă zahăr și ulei". Altfel, ar putea retrăi scene pe care le considerau definitiv excluse în țara noastră. Dar nu la televizor, așa cum mi-a fost dat mie săptămâna trecută, ci la ușă și pe pielea lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Unde sunt fondurile?;

Domnul deputat Vasile Mocanu, urmează domnul deputat Márton Árpád.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Unde sunt fondurile?"

Cu aproximativ un an în urmă, la ședința de guvern ținută la Iași, Cabinetul Boc promitea ieșenilor investiții masive pentru județul lor. Moldova, în general, și Iașiul, în special, au fost întotdeauna neglijate ori de câte ori s-au împărțit bani guvernamentali. E și motivul principal pentru care regiunea de Nord-Est a ajuns una dintre cele mai sărace din Europa. De 20 de ani și mai bine, ieșenii așteaptă marile investiții promise pentru a ieși din acest con de umbră.

Din păcate, noul program guvernamental de investiții pentru mediul rural îi ia din nou pe ieșeni în râs. O comparație cu celelalte județe, plasează Iașiul pe poziția 38 (din 41) în ceea ce privește suma alocată pe cap de locuitor. Potrivit hotărârii de guvern, fondurile totale repartizate județului Iași sunt în cuantum de nici 8 milioane de lei. Banii - atâția cât sunt - ar merge în principal spre lucrări de infrastructură și înființarea de baze sportive. Dar ce mai poți face cu o astfel de sumă?

Micimea sumei a provocat o reacție surprinzătoare din partea reprezentanților PDL Iași. În loc să-și exprime indignarea, parlamentarii PDL din Iași au declarat că doar de atâta e în stare filiala județeană a acestui partid, una din cele mai numeroase din țară. Cum banii vin în funcție de numărul și anvergura proiectelor depuse. Iașiul a primit doar 8 milioane de lei pentru că primarii acestui partid au depus extrem de puține proiecte. Cât despre proiectele primarilor celorlalte partide, acestea oricum primesc foarte greu finanțare, din motive prea bine știute. Mărunțișul ridicol de 8 milioane de lei alocat județului Iași este exclusiv rezultatul neputinței PDL Iași - o neputință recunoscută chiar de aleșii acestei organizații.

Le mulțumim membrilor PDL Iași pentru sinceritate și îi rugăm să procedeze în consecință: data viitoare să nu mai ceară votul ieșenilor!

Data viitoare să nu mai ceară votul ieșenilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Márton Árpád-Francisc - declarație politică referitoare la ieșirile naționaliste în urma evenimentelor din 15 martie;

Domnul deputat Márton Árpád. Urmează domnul deputat Horia Grama.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

De obicei într-o ședință de declarații politice în jurul datei de 15 martie, câte un reprezentant al grupului nostru are o intervenție legată de însemnătatea acestei zile. Și eu m-am pregătit anul acesta ca să am o astfel de intervenție. Programul Camerei Deputaților și evenimentele de după 15 martie, au modificat prima mea intenție.

Declarația mea de anul acesta conținând mesajul actualizat al celor 12 puncte publicate pe 15 martie 1848 s-ar fi axat pe ideea că dictaturile au specificitatea de a sugruma libertatea presei și a întemnița adversarii politici, respectiv, de a subjuga din punct de vedere economic marea masă a populației. Nu e de mirare deci că atunci când această strângere economică nu mai poate fi suportată de populație, aceasta izbucnind în revoltă, primele cerințe ale petițiilor elaborate de revoluționari, pe lângă dorințe economice, conțin necesitatea eliberării presei și a deținuților politici.

Ca atare, punctul 1, respectiv 11 al Declarației din 15 martie de la Pesta conțin solicitarea libertății presei, respectiv a eliberării deținuților politici.

Mai mult, în aceeași zi au ocupat o tipografie și au tipărit această petiție, eliberând faptic presa și în fruntea unei mari mase de oameni s-au dus la Buda, unde l-au eliberat din închisoare pe Táncsics. Nu trebuie să mă forțez mult ca să găsesc o asemănare între aceste evenimente și modul cum în 1989 a fost ocupat sediul Televiziunii Române sau derularea evenimentelor actuale din Africa de Nord și Orientul Apropiat.

Totodată, orice dictatură în naștere, căci acestea în zilele noastre apar câteodată printr-o procedură democratică, își arată colții prin încercarea de a restrânge libertatea presei și a închide, foarte frecvent, prin intentarea unor procese de fațadă, adversarii politici.

De aceea, trebuie să reacționăm imediat când o putere are astfel de derapaje. Cam atât ar fi conținut declarația mea. Dar încercările de preluare a puterii nu o dată sunt precedate de provocări și ațâțări naționaliste, capabile să învrăjbească popoarele din stat. Asta s-a întâmplat și în vara anului 1848, în martie 1990 și, din păcate, se pare că se întâmplă și în martie 2011.

Este dureros că nu Partidul România Mare sau PUNR-ul, ci PSD-ul și PNL-ul sunt acelea care speculează anumite evenimente, pe care eu le consider provocări de nu știu cine gândite. Astfel, după o intervenție deplasată a senatorului Șova, care de la Codul muncii a ajuns până la Horia, Cloșca și Crișan, sau ieșirile senatorului Hașotti, care, deși este istoric și ar trebui să cunoască necesitatea verificării informațiilor, a venit cu o declarație ca răspuns la un mesaj al primului-ministru dintr-un stat vecin, legat de propoziții pe care acest mesaj nu le-a conținut, și continuând cu dezbateri lungi televizate pe mai toate canalele de televiziune și radio sau intervențiile politice din data de 22 martie, respectiv dezbateri la fel de lungi și deplasate asupra unui proiect de lege depus de mult timp în Parlament, care, de fapt, a realizat conformarea legislației țării la prevederile Directivelor europene.

Nu știu ale cui interese servește acest lung șir de ieșiri de naționaliste, nici dacă cei care o fac sunt conștienți sau nu că servesc anumite interese, că doresc să preia puterea sau sunt doar simpli pioni în jocul politic de întărire a unei puteri împotriva căreia ei cred că activează. Dar, sunt sigur, acestea slujesc întărirea unei puteri dictatoriale.

Și trebuie să avertizez, stimați colegi, opriți-vă, opriți-vă până nu va fi prea târziu, iar evenimentele din 1848, și în acest sens, ne pot da o lecție.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Horia Grama - declarație politică având titlul Legea privind statutul minorităților naționale din România - buturuga care destructurează juridic statul român;

Domnul deputat Horia Grama. Urmează doamna deputat Sonia Drăghici.

 

Domnul Horia Grama:

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Legea privind statutul minorităților naționale din România - buturuga care destructurează juridic statul român".

În calitatea mea de deputat de Covasna, reprezentant al comunității românești din acest județ, fac această declarație politică cu scopul de a trage un semnal de alarmă adresat următorilor: domnului Președinte al României, Traian Băsescu; domnului prim-ministru al României, Emil Boc; parlamentarilor români din Parlamentul României; instituțiilor competente ale statului român; organizațiilor societății civile românești; Biserici Naționale Ortodoxe; reprezentanților mass-media, în legătură cu Legea Statutului minorităților naționale din România, aflată în dezbatere la Camera Deputaților, în Comisia pentru drepturile omului.

Analizând conținutul actual al legii, precum și rapoartele instituțiilor de specialitate, precum Ministerul Integrării Europene, Academia Română, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Comisia de la Veneția și altele, rezultă, pe fond, că se încalcă prevederi fundamentale din Constituția României precum și prevederi ale tratatelor internaționale privind drepturile minorităților, la care România este parte, având ca efect destructurarea juridică a statului român.

lată câteva dintre efectele prevederilor din această lege:

1. Legea, în primul rând, are ca efect principal desființarea caracterului național, unitar și indivizibil al statului român.

2. Această lege consacră drepturi colective ale minorităților introducând elemente statale noi, precum: Comunitatea națională a minorității; pământul natal al Comunității maghiare; autonomia culturală a minorităților naționale.

3. Prin conținutul acestei legi se înființează autorități publice pe criterii etnice, precum consiliile naționale ale autonomiei, fapt ce excede prevederilor constituționale și totodată subminează suveranitatea statului român și principiul autonomiei autorităților locale.

4. Prezenta lege creează cadrul înfăptuirii autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

5. Instituțiile și drepturile excedentare înființate prin această lege duc în mod vădit la discriminarea în primul rând al populației românești minoritare din județele Covasna, Harghita și Mureș, iar aplicarea ei va crea cadrul unor dispute și conflicte interetnice, între români și maghiari, în județele din Ardeal.

6. Această lege este mai degrabă expresia intereselor economice și politice ale liderilor UDMR, decât a intereselor minorităților.

În concluzie, solicit tuturor celor la care am făcut apel prin această declarație politică implicarea activă în corectarea prevederilor excesive ale acestei legi, care aduc atingere interesului național și păcii sociale, încercând astfel să elaborăm o lege care să prevadă corect drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu tema: România, membru NATO;

Deci, urmează doamna deputat Sonia Drăghici de la PSD și se pregătește domnul deputat Samoil Vâlcu, PDL.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "România, membru NATO".

Stimați colegi,

În urmă cu șapte ani, la 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Alianței Nord-Atlantice, acesta fiind cel mai mare succes al politicii externe românești de după anul 1989. Integrarea în structura nord-atlantică a fost un proces îndelungat, a cărui constanță a constituit-o larga susținere a poporului român, pentru care calitatea de membru NATO echivalează cu garanția securității și stabilității pe plan extern.

Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianță formată din28 de statedin Europa și America de Nord care au aderat la Tratatul nord-atlantic. Scopul esențial al NATO este acela de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul nord-atlantic și cu principiile Cartei Națiunilor Unite. Tratatul nord-atlantic fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezintă baza legală și contractuală a Alianței și a fost stabilit în cadrul articolului 51 al Cartei Națiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă.

Încă de la începuturile sale, Alianța a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste și durabile de pace în Europa, bazată pe valorile comune ale democrației, drepturile omului și în conformitate cu legea. Principiul fundamental care stă la baza Alianței este un angajament comun față de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securității acestora.

România și-a depus oficial candidatură la NATO în 1993 și un an mai târziu, a fost primul stat care a răspuns invitației lansate de Alianță de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euroatlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO. Acești pași au reprezentat garanția evoluției democratice a politicii românești de după Revoluția Română și premisele unei ulterioare integrări europene.

În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de acțiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan - MAP). România și-a elaborat propriul Plan național anual de pregătire pentru aderare, care stabilea obiective, măsuri și termene de realizare în vederea aderării la Alianță.

La 29 martie 2004, România a încheiat o etapă, drumul spre NATO, și a pășit pe un drum nou, drumul în cadrul NATO, ca stat aliat. Participarea pentru prima dată la un Summit NATO ca membru cu drepturi depline a demonstrat că țara noastră este parte activă a procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securității.

Avem în prezent oportunitatea deosebită de a ne promova interesele naționale în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice, beneficiind de cele mai solide garanții de securitate din întreaga istorie a României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Samoil Vîlcu - declarație politică privind Sprijinul acordat tinerilor afaceriști - măsură eficientă economic;

Are cuvântul domnul deputat Samoil Vîlcu și se pregătește doamna deputat Doina Burcău.

 

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează: "Sprijinul acordat tinerilor afaceriști - măsură eficientă economic"

Perspectivele economiei românești sunt de îmbunătățire, acest lucru este susținut chiar de unii analiști financiari, iar aprecierea leului în raport cu moneda euro vine să confirme acest lucru. Măsurile dificile din punct de vedere financiar adoptate anul trecut de actuala guvernare permit ca în acest an să fie respectată ținta privind deficitul bugetar stabilit pentru anul 2011, respectiv de 4,4% din PIB. România se îndreaptă spre redresare economică și sunt convins că 2011 va fi un an mai bun decât anul trecut. Prioritatea rămâne promovarea creșterii economice prin investiții și îmbunătățirea climatului investițional.

Eficientizarea sectorului public va majora cu siguranță gradul de absorbție a fondurilor structurale europene, iar aceasta va duce în final la îmbunătățirea infrastructurii. Din analizele specialiștilor reiese faptul că economia românească s-a stabilizat și a fost reluată creșterea economică, dar măsurile privind reforma structurală și consolidarea fiscală trebuie să continue. Una dintre măsuri este cea de a crește ponderea sectorului privat în economie, iar sprijinirea tinerilor care vor să-și deschidă o afacere este bine-venită. Măsura stimulării dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri stabilită printr-o ordonanță adoptată de Guvernul Boc va permite celor care doresc să își înființeze o firmă, să beneficieze și de scutirea de la plata taxelor aferente operațiunilor de înmatriculare efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și de scutirea de cheltuieli impuse de asigurările de sănătate datorate de angajator, pentru veniturile a cel mult 4 angajați, tară a se depăși însă salariul mediu brut pe economie din anul anterior. Astfel, Guvernul acordă tinerilor întreprinzători 10.000 de euro pentru deschiderea unei afaceri, iar acest lucru este încurajator la început de drum.

Tinerii sunt creativi și au idei bune de afaceri, dar au nevoie de sprijinul statului pentru a-și atinge obiectivele. Această categorie socială este cea mai vulnerabilă în țara noastră dacă avem în vedere statisticile conform cărora 1 din 5 tineri sunt șomeri, iar foarte multe state din Uniunea Europeană au prevederi legislative care să sprijine tinerii debutanți în afaceri, cum ar fi acordarea unor granturi nerambursabile, împrumuturi cu costuri mici prin acordarea de garanții de stat, subvenționarea costurilor administrative sau finanțarea capitalului social pentru înființarea de firme. De asemenea, o astfel de inițiativă este în acord cu recomandările europene în domeniu.

În concluzie, încurajarea sectorului privat și în special a tinerilor afaceriști nu poate fi decât benefică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu.

 
Doina Burcău - declarație politică referitoare la Violența împotriva femeii;

O vom asculta pe doamna deputat Doina Burcău și se pregătește domnul deputat Vasile Popeangă.

 

Doamna Doina Burcău:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Violența împotriva femeii", pentru că la fiecare început de martie se resimte grija și atenția pe care oamenii le acordă femeii. Pe măsură ce trece timpul, aceasta se diminuează. De aceea, acum, spre sfârșitul lunii, doresc să le readuc în atenția dumneavoastră un semnal de alarmă referitor la femei.

În cel mai larg sens, violența împotriva femeilor reprezintă orice atac al corpului femeii, al integrității sau al libertății prin acte individuale sau privarea socială.

Include bătaia, violul, abuzul fizic și sexual al tinerelor fete, abuzul verbal și emoțional, uciderea de către soț sau partener, uciderea de către un membru al familiei, sterilizarea forțată, urmărirea obsesivă a unei femei, agresarea sexuală la serviciu, pregătirea femeilor și a fetelor pentru prostituție prin viol și manipulare psihologică, pornografia care sexualizează violența și promovează sexul violent și traficul de femei și fete.

Cum ajută femeile colaborarea pentru schimbarea socială și politică? Colaborarea cu un grup care este implicat în muncă pentru schimbarea politică și socială poate fi un pas ajutător pentru multe femei. Are două avantaje: aduce în prim-plan cauzele externe ale suferinței și reduce sensul de lipsă de putere și izolare, oferind o cale de a încerca să reducă aceste probleme. Poate ajuta victimele să se simtă mai puțin rușinate sau nefolositoare.

Femeile ale căror drepturi au fost încălcate de practici precum angajamente involuntare și drogări forțate vor să lucreze pentru schimbările politice și economice necesare pentru eliminarea puterii de constrângere din sistemul de sănătate mentală. În special pentru femeile care se simt victimizate sau neglijate de acest sistem, munca pentru reformarea sănătății mentale poate fi revigorantă.

Violența împotriva femeii se manifestă diferit în societăți diferite. Poate să meargă de la abuz psihologic și fizic în familie la căsătorie forțată la vârste mici și alte practici violente. Toate formele de violență împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului și stau în calea egalității de șanse dintre femei și bărbați.

Potrivit rezultatelor unei cercetări efectuate în 2003, pe un eșantion de peste 800 de femei din București, reiese faptul că aproximativ 52% dintre bucureștence au fost abuzate verbal sau emoțional în cadrul familiei în anumite momente din viața lor. 21% dintre femei au fost victime ale abuzurilor fizice, iar 8%, victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei, cel puțin o dată în viața lor.

În România, una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viață, conform Studiului Sănătății Reproducerii 2004, iar în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei față de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural.

Violența în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr-un total de 9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007, dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fost femei. Numai în București în perioada 2006-2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violență împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenței și 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

O cercetare la nivel național lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că 827.000 de femei au suportat în mod frecvent violență în familie sub diferite forme, 739.000 de femei au fost insultate, amenințate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic și un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forțată a relațiilor sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.

Violența împotriva femeii este o realitate cruntă, iar estimările ONU arată că abuzurile nu doar persistă, ci sunt în creștere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate.

Strâns legată de valori și tradiție, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat și, cu atât mai greu, de schimbat.

"Nu există o rețetă pentru a combate violența împotriva femeii. Ceea ce funcționează într-o țară nu poate să dea aceleași rezultate într-un alt stat. Fiecare națiune trebuie să găsească o strategie potrivită ei", a declarat Jan Sorensen, coordonator rezident al activității ONU în România. "Există, totuși, un adevăr universal, aplicabil în toate țările, culturile și comunitățile: violența împotriva femeii nu poate fi niciodată acceptată, scuzată sau tolerată", a spus Marlene Francois-Lays, reprezentantul UNFPA în România.

De teamă, rușine sau chiar din convingerea că merită ceea ce li se întâmplă, numeroase femei tolerează violența partenerilor de viață. Deși studiile au ajuns la concluzia că sărăcia și lipsa de educație sunt principalii factori care duc la apariția violenței în familie, aceleași studii demonstrează faptul că violența este prezentă și la "case mai mari". Femei educate, cu o situație materială satisfăcătoare, acceptă, din diferite motive, să trăiască alături de parteneri cruzi și violenți.

Violența împotriva femeii apare cel mai des acasă. Dar femeile rămân deseori lângă soții abuzivi, pentru că nu au unde să plece.

În fiecare zi, femeile și fetele sunt supuse violenței în familie, exploatării, violenței sexuale, traficului de persoane, crimelor în numele onoarei, practicilor tradiționale periculoase, precum arderea miresei sau căsătoriile timpurii, și alte forme de violență asupra trupului, psihicului și demnității lor. La nivel mondial, una din trei femei a fost bătută, forțată să întrețină raporturi sexuale sau abuzată în alte moduri.

Cel puțin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale. Alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante și periculoase. Crimele "pentru onoare" iau viața a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii și în unele părți din sudul Asiei.

Cel puțin 60 de milioane de fete "lipsesc" din populația mai multor țări ca rezultat al avortului selectiv sau al neglijenței. Violența împotriva femeii există în continuare în țările industrializate, deși ea este ilegală.

Violența împotriva femeilor are drept consecință costuri foarte mari la nivel de cheltuieli naționale pentru îngrijiri medicale, acțiuni în justiție și acțiuni ale poliției, precum și pierderi în domeniul realizărilor educaționale și în cel al productivității. Un studiu arată că fiecare act de violență face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru.

Stresul și situația economică, lipsa de soluții și măsuri din partea guvernanților, toate acestea au dus și la violențe în familii și cupluri, victime fiind, de cele mai multe ori, femeile.

În calitate de cetățean român, sunt datoare să semnalez faptul că și în țara noastră numărul cazurilor de violență în familie este din ce în ce mai mare. Conform statisticilor, în anul 2009 au fost sesizate în țara noastră de două ori mai multe cazuri ale violenței împotriva femeilor decât în anul 2004, numărul total de cazuri depășind cu mult estimările specialiștilor.

Mă întreb câte victime se vor mai înregistra și în acest an, date fiind măsurile aberante luate de Guvernul Boc - pentru ieșirea... adâncirea crizei economice din România. Întreb acest lucru pentru că sărăcia a generat și generează violență, iar noi, femeile, suntem cele mai expuse.

În contextul socioeconomic, privesc înmărmurită recentele măsuri aplicate de Guvernul Boc, și anume de reducere a perioadei postnatale și implicit a alocației inițiale de îngrijire a copilului. Acestea duc la diminuarea constantă a resurselor și generează tensiunile intrafamiliale.

Ar trebui să fim cu toții preocupați de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condițiile în care probabil un milion de familii sunt afectate de sărăcie extremă în România lui Boc.

În opinia mea, violența împotriva femeii reprezintă o mare problemă și de aceea atrag atenția asupra acestui lucru președintelui Băsescu și Guvernului Boc pentru găsirea și aplicarea de urgență a măsurilor ce se impun pentru eliminarea pe cât posibil a violenței de orice tip, a violenței din societatea românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Vasile Popeangă - declarație politică: Noi vrem bunăstare, da' nu pentru popor!;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Popeangă.

Se pregătește domnul deputat Laurențiu Nistor. Ați depus în scris, e în regulă.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Noi vrem bunăstare, da’ nu pentru popor!"

Iar a trecut prin Parlament, purtând o decizie favorabilă, ideea reducerii TVA-ului la alimente la doar 5%! Președintele a luat foc la simplul gând că omului de rând ar putea să-i fie un pic mai bine și a retrimis actul normativ la "rejudecare", în Parlament. Pentru a doua oară, spre cinstea lui, Senatul - "convins" de către opoziția democratică - a votat pentru ca și cetățeanul să treacă mai ușor prin criză. Ce-a fost însă la gura unor portocalii ca urmare a acestui fapt! Liderii democrat-liberali ar face orice pentru ca taxa pe valoarea adăugată la alimentele de bază să nu se micșoreze!

Cezar Preda crede că o astfel de decizie va duce (dă, Doamne!) la căderea Guvernului. Ispititoare idee... Mult adevăr grăiește însă gura lui Cezar Preda când spune că s-a ajuns în situația aceasta din cauza lipsei de responsabilitate politică a parlamentarilor și miniștrilor PDL! Că asta contrazice pumnii în piept cu care se bate Boc cum că el are un guvern și-un partid plin de oameni responsabili, nu mai este nicio noutate; l-a făcut mincinos pe Boc însuși premiantul Nobel Christopher Pissarides, așa că... mai contează că o face și Cezar Preda?!

Ialomițianu consideră că reducerea taxei nu va duce la ieftinirea alimentelor, că legea ar putea pune probleme serioase guvernului său ultracompetent, mai ales cu plata salariilor bugetarilor, precum și cu cheltuielile sociale, și va încerca chiar să îi convingă pe deputați să nu voteze proiectul promovat de senatori! Nu prea ne zice domnul ministru cum afectează TVA-ul de la lapte pensiile, ajutorul de șomaj și prețul medicamentelor.

"Această măsură nu va ieftini produsele!", mai spune domnul ministru. Păi, dom'... ministru... am să-ți dau o veste proastă: d-aia ești plătit de către bugetul de stat, dacă nu știai - ca să "îți dăruiești toata puterea și priceperea", conform jurământului, să iei măsuri ca să se întâmple asta, întocmai și la timp, exact așa cum a fost prevăzut în actul normativ!

Și... hai să fim serioși, domnule Ialomițianu: zici că ai probleme cu investițiile? Păi, ia din bugetele acelea "nesimțite" aflate la dispoziția guvernului, și președinției și altor structuri! Numește, dacă spui că ai probleme cu investițiile, domnule Ialomițianu, măcar trei obiective economice pe care le-ai creat - dumneata sau guvernul din care faci parte - și care aduc înapoi din banii investiți în ele! Pentru că ar trebui să știe până și un ministru de finanțe PDL-ist că asta înseamnă "investiție": o plasare de capital în ceva care să întoarcă un profit, sau pentru crearea de noi fonduri fixe pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente... De exemplu, cumpărarea unei frunzulițe cu aproape un milion de euro, ori îngroparea a sute de milioane de euro în pârtii și telegondole făcute de clienții portocalii pe coclaurii patriei nu sunt investiții, ci cheltuieli neeconomicoase - asta ți-o poate spune, domnule ministru, chiar și portarul de la Curtea de Conturi!

Un alt aspect: oare țările care au maxim 5% TVA la alimente au guverne bătute-n cap și doar al nostru e deștept că ține TVA-ul la alimente tot ca la bijuterii și articole de lux, sau o fi cumva invers? Și cât de inteligent trebuie să fii ca să te duci în schimb de experiență într-una din țările care au TVA-ul redus la alimente și apoi, la întoarcerea pe plaiurile mioritice, să aplici corect metodele de succes ale altora, aproape prin simplă copiere? Sau nu te primește nimeni în vizită prin Europa?

Sau să mai adaug acum faptul că, dacă reducem TVA-ul, scade evaziunea, implicit corupția? Ori portocaliii sunt interesați ca să mențină evaziunea, pentru că aici e șpaga multă și vin banii murdari la PDL, taman acum, la un pas de campaniile electorale din 2012?

Încă un aspect pe care "dibaciul" finanțist național Ialomițianu sau nu-1 știe, sau nu vrea să-1 ia în calcul: dacă scade TVA-ul la alimente și crește puterea de cumpărare a omului de rând, oare acesta nu va cumpăra mai mult? Cumpărături ce sunt purtătoare de TVA și ele! Dacă nu scade TVA-ul, omul își restrânge cumpărăturile. Dacă scade TVA-ul, omul își înmulțește cumpărăturile. Care să fie varianta mai bună din punct de vedere economic? Scăderea sau creșterea cumpărăturilor pe care le face omul de rând sunt cu efect imediat asupra veniturilor la bugetul de stat. Paradoxal, dar în economia reală scăderea TVA-ului la 5% la alimentele de bază duce la creșterea TVA-ului total de încasat, plus impozit pe profit mai mare! Plus avantajul că se vor înregistra mai mulți plătitori de TVA, căci nu va mai fi rentabilă evaziunea, riscul fiind mult mai mare decât câștigul!

În final, ca sa fie domnul Ialomițianu și gașca portocalie cu sufletul împăcat, am o propunere de echilibrare a bugetului: reduceți TVA-ul la alimentele de bază la 5%, aliniați toate celelalte taxe și impozite din amonte pentru ca rezultatul final să fie TVA-ul de 5%, și măriți TVA-ul la 35% pentru jucăriile de lux: yachturi, mantouri de blană, genți de firmă și gata, ați rezolvat problema și vă mai crede și poporul că sunteți inteligenți!

Decizia Camerei Deputaților privind reducerea TVA-ului la 5% la alimentele de bază va fi, din păcate, la mâna renumitei manipulante de voturi Anastase, așa că românii pot să-și ia la revedere de la un pic de trăit mai bine: "Noi vrem bunăstare, da' nu pentru popor!"...

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul la declarații politice. Nu mai dorește nimeni.

Cu aceasta, încheiem ședința dedicată declarațiilor politice de astăzi.

Vă mulțumesc.

 
   
(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)
 
  Costică Macaleți - declarație politică privind Spitalele din Botoșani - sub media europeană;

Domnul Costică Macaleți:

"Spitalele din Botoșani - sub media europeană"

Declarația mea politică de azi se referă la decizia Guvernului de a micșora sub media europeană și la un nivel sub orice critică numărul de paturi din spitalele botoșănene.

Astfel, printr-o decizie iresponsabilă, reprezentanții la nivel național ai sănătății au hotărât să reducă numărul locurilor din spitale, astfel că cei peste 460.000 de locuitori ai județului vor avea la dispoziție doar 2.200 de paturi, cu mult sub media europeană. Conform comunicatului oficial al Ministerului Sănătății, în ceea ce privește județul Botoșani, vor fi reduse 237 de paturi. Decizia va afecta mai ales unitățile sanitare care vor fi transformate de luna viitoare în cămine de bătrâni. Astfel, vor dispărea 50 de paturi de la Sanatoriul Guranda, 55 de la Spitalul Trușești și alte 70 de la Spitalul Darabani, deși autoritățile locale au decis alăturarea unității ca secție exterioară a Spitalului Dorohoi. Restul de 62 de paturi vor fi reduse din celelalte unități sanitare din județ, dar abia după ce se va produce comasarea acestora.

Ceea ce surprinde însă este faptul că, deși județul Botoșani este cu deficit la numărul de paturi, Ministerul Sănătății a decis să mai și reducă o parte din acestea. Astfel, dacă media europeană este de 5,61 paturi la mia de locuitori, într-un județ în care numărul bolnavilor crește de la o lună la alta, guvernanții au reușit să aducă media de paturi la 4,82.

Spitalele transformate în cămine de bătrâni nu vor mai fi finanțate de Ministerul Sănătății, începând cu 1 aprilie, ci de Ministerul Muncii. În acest sens, managerii unităților respective au ca sarcină ca până la sfârșitul lunii să întocmească situații cu privire la evaluarea personalului actual pentru a vedea cine va rămâne. Potrivit conducerii Direcției de Sănătate Publică (DSP), cei mai afectați de reducerile de personal vor fi angajații TESA și muncitorii. Cadrele medicale nu vor rămâne însă pe posturile actuale. Personalul din unitățile care devin cămine de bătrâni va fi redistribuit. Fiecare va depune o cerere și vor fi evaluați în funcție de vechime, activitate, dacă este familie monoparentală, domiciliu. Cei care nu mai pot rămâne în aceste unități, cel puțin personalul medical, vor fi redistribuiți pe posturile vacante apărute pe site-ul Ministerului Sănătății, la spitalele din județ. Cel puțin așa susțin responsabilii DSP de la nivelul județului, dar cine mai poate să-i creadă?

Cum am putea să caracterizăm o astfel de decizie? Iresponsabilitate, neglijență, nepăsare, incompetență sau toate la un loc? Cert este că ne scufundăm tot mai mult în mizerie și deciziile luate azi de acest guvern iresponsabil afectează dramatic viața oamenilor, și așa pusă la grea încercare zi de zi!

  Ioan Balan - declarație politică intitulată: Îți mulțumim, Monnet! Îți mulțumim, Adenauer!;

Domnul Ioan Balan:

"Îți mulțumim, Monnet! Îți mulțumim, Adenauer!"

Îmi permit să vă citez numai câteva cuvinte din profeția marelui autor francez Victor Hugo, care în anul 1849, cu ocazia Congresului de Pace de la Paris, visa pentru la o Europă caracterizată de pace și prosperitate:

"Va veni o zi când voi, cei din Franța, voi, cei din Rusia, voi, cei din Italia, voi, cei din Anglia, voi, cei din Germania, voi toți care aparțineți națiunilor acestui continent, fără să vă pierdeți calitățile distincte și glorioasa voastră individualitate, vă veți strânge într-o uniune superioară și veți constitui fraternitatea europeană ... Va veni o zi în care toate națiunile continentului, fără a-și pierde calitatea lor de entități distincte și glorioasa lor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană. Va veni o zi în care vor fi alte câmpuri de bătaie - cele ale piețelor deschise ideilor. Va veni o zi în care bombele vor fi înlocuite cu voturi"/Nu știu cine și-ar mai putea imagina astăzi Vechiul Continent, fără opera de curaj a lui Jean Monnet și Konrad Adenauer! Cred că fiecare dintre cei aproape 500 de milioane de europeni ar trebui să mulțumească acestor fondatori, care au făcut din visul păcii și prosperității o realitate.

S-au scurs deja șase decenii de la primul embrion al proiectului politic la care cei doi fondatori au visat, iar Europa s-a îndreptat către împlinirea profeției lui Hugo, dar și a predecesorilor săi Pierre Dubois și Dante Alighieri.

Puțini își mai aduc aminte de faptul că Uniunea Europeană de astăzi nu a fost un proiect simplu și nu s-a realizat fără obstacole, fără crize, fără scepticism. Cu toate acestea, dorința popoarelor europene de a recrea marea familie europeană a fost mult mai puternică decât piedicile întâlnite.

Astăzi suntem noi înșine parte a acestui proiect de succes și nici nu vreau să mă gândesc unde ar fi fost România dacă Monnet, Schuman sau Adenauer nu ar fi găsit cheia drumului către pace și prosperitate.

Cetățenii români au fost probabil cel mai atașați acestei construcții, peste 85% dintre ei fiind atașați ideii de "Unitate în diversitate". Poate că noi, românii, am înțeles și am simțit cel mai bine cât de scumpă este libertatea și cât de importantă este prosperitatea. Noi intram în Uniune după jumătate de secol în care libertatea era un cuvânt interzis, iar prosperitatea era doar apanajul nomenclaturii.

Chiar dacă cetățenii români nu se bucură astăzi de toate beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană, avem obligația de a menține entuziasmul și încrederea lor în Europa. Pentru mulți deja oportunitatea de a călători nestingheriți, de a muncii, de a studia și de a se stabili oriunde în perimetrul celorlalte state membre reprezintă un câștig deosebit.

Ceea ce trebuie să facem în continuare este să creștem nivelul de prosperitate și în România, pentru cei care doresc să își întemeieze o familie și să își crească copiii pe pământurile natale.

Vă propun ca, în ședința plenului Camerei Deputaților din data de 18 aprilie, să comemorăm pe toți acei veritabili europeni, care au făcut posibilă Comunitatea Cărbunelui și Oțelului și Uniunea Europeană de astăzi.

  Claudia Boghicevici - declarație politică cu privire la Legea zilierilor - o lege necesară pentru o societate modernă;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Legea zilierilor - o lege necesară pentru o societate modernă"

Declarația mea de astăzi aduce în atenția dumneavoastră un proiect de lege dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială împreună cu ministrul, și anume proiectul de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

Prevederile acestei legi derogă de la prevederile Codului muncii și reglementează distinct modalitatea prin care zilierii pot desfășura activități cu caracter ocazional.

Principalul avantaj pe care această lege îl conferă este dat de faptul că zilierul poate desfășura exclusiv activități necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Activitatea zilierilor poate fi utilizată numai în anumite domenii de activitate, limitativ prevăzute de lege, iar plata impozitului pe venit este suportată de beneficiar.

Ceea ce legea își propune este ca formele de evidență și de plată a zilierilor să fie cât mai simple, fiind comasate în registrul special de evidență a zilierilor. Prin amendamentele pe care le-am adus am dorit ca raportul dintre zilier și beneficiarul de lucrări să se stabilească fără încheierea unui contract de muncă și fără procedurile de înregistrare la inspectoratele teritoriale de muncă. Acest fapt va simplifica mult activitatea zilierilor în domenii ca agricultură, vânătoare și pescuit, silvicultură, exclusiv exploatări forestiere; piscicultură și acvacultură; pomicultură și viticultură; apicultură; zootehnie; spectacole, producții cinematografice și audiovizuale, publicitate, activități cu caracter cultural; manipulări de mărfuri, dar și activități de întreținere și curățenie. În scopul evidenței zilierilor beneficiarul transmite periodic un extras al registrului pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Totuși, niciun zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulat pe durata unui an calendaristic. Plata zilierului se face zilnic, iar timpul de lucru nu poate depăși 12 ore/zi.

Această lege se dorește a fi aplicabilă numai persoanelor juridice care angajează zilieri și cred că va fi benefică atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.

  Octavian Bot - declarație politică despre Eșecul votului uninominal;

Domnul Octavian Bot:

"Eșecul votului uninominal"

Anunțat ca o revoluție în materie, votul uninominal s-a dovedit a fi un eșec.

Era de așteptat ca modificarea sistemului electoral prin introducerea votului uninominal să contribuie în mod esențial la îmbunătățirea clasei politice. Cel puțin acesta era argumentul principal în susținerea votului uninominal.

Ce a ieșit, se poate vedea azi: o clasă politică eterogenă, deputați și senatori care nu au nicio legătură cu politica. Rezultatele schimbării, anunțate ca un triumf, se văd cu ochiul liber.

Un deputat sau un senator aleși uninominal sunt o (cacealma) păcăleală pentru alegători. Alegătorii au crezut și au sperat că, prin alegerea directă a câte unui deputat și senator, problemele lor locale și punctuale vor putea fi rezolvate de parlamentarii aleși în colegiu.

Dacă suntem sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că, în actualul context legislativ, parlamentarul ales uninominal nu are nicio pârghie pentru a putea decide pe plan local.

Este o realitate că locuitorii dintr-un colegiu nu îl caută pe parlamentar pentru a ridica probleme de ordin legislativ.

Aceștia, în majoritatea cazurilor, vor o rezolvare imediată a unor probleme locale sau personale.

Parlamentarii care au "norocul" să reprezinte un colegiu care are un primar de aceeași culoare politică se mai pot implica. Ceilalți parlamentari au mari dificultăți în a colabora cu administrația locală.

Față de această situație, ținând cont atât de proasta selecție prin vot uninominal, cât și de lipsa unui cadru legislativ adecvat, s-ar impune renunțarea la votul uninominal, privit până nu demult ca un miracol.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - exprimarea unor puncte de vedere cu privire la unele idei promovate de opoziție;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

Toată lumea știa faptul că președintele PNL, Crin Antonescu, nu este decât un balon de săpun... Chiar și cei din propriul partid îl știu umflat cu pompa, fiindcă în afară de faptul că se pretinde un bun orator, nu are niciun conținut, niciun program, nicio agendă, nicio direcție.

Ultima găselniță de a fi pe prima pagină a ziarelor deschide un precedent periculos în materie de idei complet nedemocratice. Citim cu stupefacție următoarea declarație publică: "Ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiționăm dreptul la vot de plata a cel puțin unui impozit în țară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat", a spus Antonescu în Italia.

Deci domnul Antonescu vrea practic să îngrădească dreptul fundamental al unor cetățeni români de a vota. Dreptul de a-și alege liber reprezentanții este garantat prin Constituția României (nu știu dacă Domnia Sa a citit Constituția sau măcar dacă știe că avem așa ceva în România!) și nimeni nu poate îngrădi acest drept. Cum poți să ceri impozite unor cetățeni români pentru a le da voie să voteze?

Constituția României, articolul 36:

"(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor, inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alientații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale."

Poate domnul Antonescu are nevoie să i se reamintească faptul că banii pe care muncitorii români din străinătate i-au trimis în țară au susținut creșterea economică cu care se lăudau liberalii de sub Tăriceanu... 38 de miliarde de euro au trimis muncitorii români din 2005 până în prezent (conform Băncii Mondiale)!

Încep să mă îngrozesc de ideile complet aiuritoare cu care vine unul dintre cei doi lideri ai opoziției, domnul liberal Crin Antonescu... După ce nu are nicio idee sau vreun program alternativ pentru scoaterea țării din criză (în afară de "Jos Băsescu!" și "Jos Boc!", nu au ieșit cu nimic!), după ce manipulează salariații bugetari prin lideri de sindicat corupți și penali, acum începe să caute subiecte de tabloid pentru a fi băgat în seamă.

Din păcate pentru Domnia Sa, cu idei ca cele de mai sus vor ajunge să se plimbe singuri pe stradă, în mânuță cu un steag USL, fiindcă acești oameni fără direcție și fără minte nu sunt în stare să își conducă propriile frustrări, darămite o țară întreagă...

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Adevăratele probleme ale României;

Domnul Cristian Buican:

"Adevăratele probleme ale României"

Încerc să readuc astăzi în atenția dumneavoastră adevăratele probleme cu care se confruntă România și cetățenii acestei țări. În timp ce în majoritatea mediilor politice și jurnalistice subiectul WikiLeaks reprezintă capul de afiș și substanța oricărei dezbateri, populația acestei țări se confruntă cu probleme grave, ce țin de supraviețuire, nu de atitudinea vreunui oficial american în legătură cu țara noastră, sau de personajele, mai mult mai puțin oficiale, ce se perindă pe la Ambasada Americană pentru a-și împărtăși opiniile, opțiunile, visele, spaimele sau mărețele planuri personale.

Scumpirea alimentelor, a carburanților, întârzierea plății salariilor profesorilor, creșterea numărului restanțierilor la bănci, nevoile fermierilor, scăderea veniturilor bugetare, creșterea evaziunii fiscale sunt doar câteva dintre problemele punctuale sau generale cu care se confruntă România și populația ei.

În tot acest timp, dacă nu se vorbește despre WikiLeaks, se dezbate despre războiul surzilor din PDL, iar ambele subiecte nu vor conduce la niciun fel de rezolvare a problemelor expuse mai sus.

Tocmai de aceea, stimați colegi, doresc să fac un apel la dumneavoastră și să ne concentrăm atenția la aceste probleme, și nu la diversiuni inutile și dezbateri sterile.

Un subiect pe care aș dori să îl dezvolt este acela al situației profesorilor din câteva din județele din nordul Moldovei, iar alegerea acestuia nu este întâmplătoare: în primul rând, ca fost profesor nu pot să nu fiu solidar cu cele câteva mii de profesori care nu și-au mai primit salariile, iar în al doilea rând pentru că această situație prevestește colapsul economic în care eu cred că vom intra în acest an. În timp ce piticul politic Emil Boc și acoliții săi portocalii trâmbițează ieșirea din criză la sfârșitul acestei săptămâni, mii de profesori nu și-au primit salariile din cauza incompetenței funebrului ministru ce conduce Ministerul Educației și din cauza căpușării bugetului de către firmele portocalii.

La începutul anului, sindicatele din educație atrăgeau atenția că bugetul alocat acestui domeniu nu ajunge pentru plata salariilor profesorilor pentru ultimele luni ale acestui an, iar realitatea ne-a demonstrat că nu a ajuns nici pentru plata salariilor în primele trei luni. Ce se va întâmpla în perioada următoare? În condițiile în care ministrul Funeriu afirmă că nu este vina sa, iar protestele îndreptățite ale acestor profesori se lovesc de ignoranță și nepăsare, singura soluție este închiderea școlilor, iar acest lucru ar însemna îngroparea învățământului românesc.

Degradarea morală și prăpastia în care ne-au adus guvernații portocalii se dovedesc a nu avea sfârșit. Dacă la începutul mandatului meu de parlamentar militam pentru alocarea unui procent mai mare din bugetul educației către cercetare, acum am ajuns să consider că dacă actualii guvernanți reușesc "performanța" de a plăti salariile profesorilor este o "mare realizare". În urma discuțiilor pe care le port constant cu foștii mei colegi de la catedră am ajuns să cred că distrugerile provocate sistemului de către actuala guvernare sunt aproape ireparabile.

Fac pe această cale un apel la parlamentarii PDL, somându-i să nu îl mai țină în brațe pe funebrul ministru al educației. Este o crimă și un comportament iresponsabil ca cea mai de preț resursă a unui stat, cea umană și educația sa, să fie gestionate de către un individ obscur precum ministrul Daniel Funeriu, care atunci când se lovește de o problemă reală precum cea a neplății salariilor se baricadează în minister.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică referitoare la împlinirea a 60 de ani de la înființarea CECO;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"60 de ani de la înființarea CECO"

În aprilie 1951, negocierile desfășurate între șase țări democratice - Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda - au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înființa Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Comparativ cu alte organizații internaționale, existente la acel moment, principalul element de noutate îl constituia caracterul supranațional al acestei comunități, reprezentat de transferul de competențe către un ansamblu de instituții nou-create.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost un răspuns politic care trebuia să pună capăt rivalităților istorice din lumea democratică, prin punerea în comun a resurselor de cărbune și oțel.

Succesul neanticipat al acestui proiect a determinat o dorință și mai mare de apropiere între statele fondatoare, o apropiere care să conducă la libera circulație a mărfurilor și serviciilor, a capitalurilor și forței de muncă, la creșterea competitivității internaționale a economiilor europene distruse de război.

Se împlinesc șase decenii și cred că merită să cinstim eforturile elitelor europene care au accelerat procesul integrării economice și politice și care au făcut posibil acest proiect pentru pace și prosperitate, primul pas spre o Europă unită, care astăzi numără 27 state membre, o uniune aproape de nevoile și aspirațiile cetățenilor europeni.

Chiar dacă s-au scurs atâția ani de la primul pas integraționist și chiar dacă Uniunea Europeană este astăzi mai unită decât niciodată, nu înseamnă că provocările la adresa acestui proiect s-au epuizat. Dimpotrivă! Tot mai multe vulnerabilități internaționale amenință stabilitatea europeană și alimentează cu euroscepticism.

Am convingerea că Uniunea Europeană va fi capabilă să depășească astfel de obstacole și să urmărească în continuare visul fondatorilor săi Jean Monnet și Konrad Adenauer, adică crearea marii familii europene.

  Dumitru Chiriță - declarație politică: Odă conducătorilor iubiți;

Domnul Dumitru Chiriță:

"Odă conducătorilor iubiți"

În legătură cu evenimentele pe care le parcurgem în aceste zile, nu poți să nu constați că România de azi începe să se identifice cu România anilor ’80, în care regimul ceaușist controla viața fiecărui român.

În egală măsură subliniez și faptul ca așa-ziși intelectuali din această perioadă aduc osanale conducătorilor iubiți, amintindu-ne încă o dată de regimul ocupanților cabinetelor unu și doi, care erau preaslăviți pentru realizările din acea epocă.

Anul 2010 a fost un an de "împliniri mărețe", urmare a faptului că regimul Băsescu-Boc "a reușit să ia măsuri în beneficiul poporului, spre binele și fericirea acestuia și pentru propășirea neamului", după cum urmează:

  • reducerea salariilor pentru persoanele din sectorul public cu peste 25%;
  • reducerea pensiilor militarilor, polițiștilor, în unele cazuri cu 50%;
  • scăderea puterii de cumpărare cu peste 30%, comparativ în decembrie 2010, față de decembrie 2009;
  • reducerea indemnizațiilor pentru mame, a alocațiilor pentru copii, a indemnizațiilor sociale etc.;
  • creșterea evaziunii fiscale la peste 40 miliarde euro etc.

Ca și în anii de tristă amintire, apare "un intelectual de marcă", plătit din bani publici, Sebastian Lăzăroiu, care îi declara "eroi între eroii neamului" pe Traian Băsescu și Emil Boc, pentru că au făcut atât de mult bine țării, chiar dacă "partidul nu a fost solidar cu premierul, dar premierul, împreună cu președintele, au tras tot poporul după ei, cu forța".

În acest context, elogiile intelectualilor Preda, Macovei, Patapievici, Lăzăroiu la adresa regimului Băsecu-Boc sunt identice cu următoarele versuri din "Epoca de Aur": "Traian Băsescu și Emil Boc sunteți primii fii ai țării/ Conducători cu faimă, de oameni mult iubiți/Sunteți cei ce astăzi poartă-n lume/ Solia înfrățirii și-a păcii de granit".

Să aibă orbul găinii cei din anturajul actualilor guvernanți și să nu vadă că profesorilor, elevilor, studenților, copiilor, pensionarilor, cadrelor medicale, salariaților din sectorul public și din economia reală, persoanelor cu nevoi speciale le-au scăzut dramatic veniturile și puterea de cumpărare, determinându-i să renunțe la bunuri de strictă necesitate și la hrana de zi cu zi?

În această situație dramatică pe care o traversează România și românii apare și "steaua salvatoare" la conducerea Ministerului Dezvoltării și Turismului, ocupanta cabinetului doi, care "întruchipează noblețea pururi vie/ a marilor românce născute pe pământ" și care gestionează jumătate din bugetul României.

Încă din prima zi ca ministru, Elena Udrea îl ataca pe Vasile Blaga pentru "haosul" lăsat la Ministerul Dezvoltării, pe care acum trebuie să-l soluționeze, și astfel a înțeles că "Strălucește-n fruntea țării/ Lângă cel mai brav bărbat/ Un simbol al înălțării/ Spre noi culmi neîncetat" și că poate și trebuie să fie singura care împarte dreptatea în această țară.

"Savanta de renume mondial" construiește patinoar de 12 milioane de euro la Brașov, în condițiile în care o construcție asemănătoare în Ungaria a costat 4.1 milioane de euro, iar la Petroșani și Petrila construiește pârtie de schi și piste de biciclete în valoare totală de peste 100 milioane de euro, doar pentru că acolo, ca și la Brașov, sunt primari PDL.

Din categoria proiectelor megalomanice ale cabinetului doi "simbol a tot ce e curat", face parte și Programul Național de Dezvoltare a Infrastructurii, care presupune construirea a peste 10.000 km de drumuri, modernizare satelor, epurarea apelor uzate, alimentarea cu apă a localităților, programe multianuale de mediu și gospodărire a apelor și care vor fi realizate pe cheltuiala constructorilor, iar plata se va face de către viitoarele guverne pentru că actualul regim conduce România conform principiului "după noi, potopul".

Era evident ca în urma acestor "realizări mărețe" să apară și alți intelectuali care o preamăresc și o apreciază ca fiind: "Soarele PDL", "motorul politicii", "femeia care dă ora exactă în politica românească", "Kill Bill-ul politicii", "inteligentă, frumoasă, tenace, cu anduranță la mediul general dezgustător al politicii românești" cu perspectiva de a deveni "un erou al acestei țări / un erou al muncii".

Pentru ca realizările cabinetelor unu și doi să fie prezentate poporului nerecunoscător, televiziunea publică, ca și în vremurile regimului ceaușist, aclamă reușitele mărețe ale conducătorilor săi și îi ceartă pe cetățeni că nu înțeleg binele pe care aceștia îl realizează.

Pentru ca derapajele de la democrație către dictatură să înceteze imediat se impune ca fiecare cetățean să reacționeze foarte dur la momentul votului și să treacă în cartea neagră a istoriei oameni de genul celor care au ocupat sau ocupă fotoliile cabinetelor unu și doi.

Totodată, apreciez că încălcările repetate ale Constituției sunt motive temeinice pentru a iniția procedurile de suspendare și demitere a ocupantului cabinetului unu, pentru ca în țara noastră să nu se întâmple fenomene precum cele din Egipt, Libia sau Tunisia.

  Dumitru Chiriță - declarație politică: - Traian Băsescu - «farul călăuzitor» al corupției din România;

Domnul Dumitru Chiriță:

«Traian Băsescu - "farul călăuzitor" al corupției din România»

Traian Băsescu, "cârmaciul neobosit în lupta cu corupția din România", declara în ianuarie 2011 la Bruxelles că românilor li se pregătește "ceva" în luna februarie. Acest lucru se întâmpla în contextul în care Uniunea Europeană pregătea decizia de amânare a aderării la spațiul Schengen și simțea nevoia să le arate partenerilor europeni că știe și poate să se lupte cu corupția generalizată pe care o păstorea de 6 ani ca președinte al României.

Astfel au început acțiunile în forță ale mascaților, supermediatizate, care au condus la arestarea vameșilor și polițiștilor de frontieră, aduși la București cu elicoptere și, bineînțeles, cu nelipsitele cătușe la mâini.

Atunci am crezut că Traian Băsescu, "cel mai iubit fiu al poporului român", și-a dat seama, în al doisprezecelea ceas, că gluma s-a îngroșat, că nivelul corupției este în Palatul Cotroceni și că nu se mai poate ascunde după niște simple declarații despre acest lucru. De asemenea, este posibil ca Traian Băsescu, "geniul Carpaților" să fi simțit că scandalurile riscă să ajungă și la șefii PDL, și atunci a decis să sacrifice "siguranțele", pentru ca să nu ia foc toată "instalația" partidului.

După acțiunile din luna februarie 2011, întreprinse la vămile Siret, Albița, Stamora Moravița etc., mass-media, în special "mogulii răi", a sesizat faptul că există zone protejate, cum este cazul portului Constanța, care nu sunt avute în vedere pentru a fi anchetate, în condițiile în care se bănuiește că acolo este cea mai mare evaziune fiscală.

Pe 24 februarie, la o oră de maximă audiență, la TVR, Traian Băsescu declara că "nicio vamă nu trebuie să scape necontrolată, portul Constanța trebuie să fie o prioritate, dar asta nu înseamnă că nu este deja". Ne așteptam să vedem "mascații" debarcând la Constanța, vameși arestați, televiziuni etc.

Declarațiile lui Traian Băsescu, "mare gânditor al contemporaneității" au avut drept scop să-i liniștească pe cei care se presupune că ar face evaziune fiscală în portul Constanța, în condițiile în care mass-media a semnalat de mai multe ori că Mircea Băsescu a fost implicat în activități suspectate ca fiind ilegale.

În aceeași perioadă apare și Daniel Morar, "milițianul de serviciu" al lui Traian Băsescu, care se mira că DNA-ul său nu are niciun dosar care să vizeze fapte ilegale din portul Constanța, cu toate că dumnealui crede că această zonă are "potențial criminologic".

Pe 7 martie, Traian Băsescu, "luptător pentru cauza dreptății", revine la timonă declarând că vama Constanța este unul din locurile unde trebuie acționat împotriva evaziunii fiscale. A doua intervenție, a doua perioadă de tăcere a autorităților. Să fie vama Constanța curată ca lacrima sau intervențiile publice ale lui Traian Băsescu și Morar aveau rolul de a-i atenționa pe cei implicați în presupuse fapte ilegale?

Un răspuns a venit din partea Directorului Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale (DRAOV) Constanța, domnul Sunai Cadîr, care spunea că "nu este în măsură să declare dacă se impune sau nu o verificare de genul celor la care s-a referit președintele".

A trebuit să vină data de 17 martie și anchetele din portul Constanțta, pentru ca "indicațiile prețioase" ale lui Traian Băsescu, "erou între eroii neamului", să se transforme într-un spectacol grotesc, determinat și de declarațiile domnului Vagner, director general Oil Terminal, care mulțumea autorităților de control că, în sfârșit, au venit și la societatea dumnealui.

Acest caz pune în evidență faptul că "mult iubitul și stimatul" Traian Băsescu este un "far călăuzitor" al corupției din România și că face tot ce îi stă în putință pentru ca el și apropiații săi să fie puși la adăpost de rigorile legii.

  Dumitru Chiriță - declarație politică: - Cum are grijă Boc de bunăstarea românilor;

Domnul Dumitru Chiriță:

"Cum are grijă Boc de bunăstarea românilor"

Anul 2010 a fost un an dramatic pentru marea majoritate a cetățenilor români care au "beneficiat" de măsurile "înțelepte" ale regimului Băsescu-Boc-PDL și care au avut ca efect scăderea dramatică a nivelului de trai și a calității vieții.

Pe parcursul anului trecut și până în prezent, prețurile au crescut în mod constant, indiferent dacă vorbim de produse alimentare sau nealimentare. Institutul Național de Statistică a observat că rata inflației în ianuarie 2011 a fost de 7% față de ianuarie 2010.

Este vorba de o medie generală, pentru că sunt produse de bază la care prețurile au crescut cu mult mai mult. De exemplu, la legume și conserve de legume prețurile au crescut cu 22,5%, în cazul cartofilor înregistrându-se o creștere de aproximativ 65% față de ianuarie 2010, când un kilogram de cartofi, considerat mâncarea săracului, costa în medie 1,7 lei, astăzi el ajungând la 2,8-3 lei, previziunile fiind chiar de 4 lei până la Paște.

Cum să mai aibă românii o alimentație echilibrată, după cum ni se cere prin campaniile radio-televizate, când legumele și fructele au ajuns un lux pentru milioane dintre ei? Cum să luptăm împotriva obezității în rândul tinerilor când milioane de familii nu își mai permit un regim alimentar echilibrat? La ulei, produs indispensabil, prețurile au crescut în ianuarie 2011 față de aceeași lună din 2010 cu aproximativ 19%.

În 2011 prețurile au continuat să crească, după cum se arata într-un studiu efectuat de "Ziarul Financiar", un litru de ulei costă 4,6 lei în ianuarie 2010, iar în februarie 2011 același produs costa aproape 7 lei. O să ajungem iar la zilele de tristă amintire, în care acest produs era un lux?

Creșterea prețurilor la combustibili a fost de 15,4%, acest lucru generând alte scumpiri în lanț; astfel, tarifele la serviciile de apă, canal și salubritate au crescut cu 15,9%. Chiar și CFR-ul, în ciuda creșterii vertiginoase a întârzierilor, a desființării unor rute, a crescut tarifele cu 14%. Bineînțeles, nici concedierile, nici majorările de tarife nu vor scoate din marasmul financiar această societate, devenită pentru mulți o adevărată "vacă de muls".

În mod cert, unii ar spune că aceste creșteri sunt inerente economiei globale, interdependenței economiilor, prețului crescut al materiilor prime la nivel mondial. Este adevărat că toți acești factori au influențat și vor influența rata inflației. Însă tot adevărat este și faptul că orice Guvern responsabil de soarta cetățenilor săi ar lua măsuri pentru ca impactul inflației să fie cât mai mic, mai ales asupra categoriilor defavorizate.

Cu mare pompă, Emil Boc a anunțat controale la companiile petroliere pentru verificarea modului în care sunt stabilite tarifele la benzină și motorină. Cu toate acestea, prețurile nu numai că nu au scăzut, ba, mai mult, ele au crescut, luând parcă în râs Guvernul și dovedind că nimeni nu mai ascultă ce zice Emil Boc.

În perioada în care prețurile au crescut foarte mult și puterea de cumpărare a scăzut, Guvernul Boc intervine și reduce salariile, pensiile, alocațiile pentru copii și prestațiile sociale, pentru a-i face "fericiți" pe români.

În învățământ, câștigul salarial mediu net era în ianuarie 2010 de 1644 lei, în urma tăierilor salariale decise de Boc au scăzut în august 2010 la 1063 lei, pentru a ajunge în ianuarie 2011 la 1316 lei. În sănătate, evoluția a fost de la 1451 lei în ianuarie 2010 la 1163 lei în ianuarie 2011, în timp ce în august 2010 câștigul era de 1036 de lei.

Pentru a avea o idee despre ce înseamnă aceste cifre vom analiza ce cantitate de alimente de bază putea cumpăra un salariat cu salariul mediu în ianuarie 2010 comparativ cu ianuarie 2011. Un profesor, în ianuarie 2010, putea cumpăra 357 litri de ulei de floarea-soarelui sau 967 kg de cartofi. După un an, același profesor mai putea cumpăra 188 litri de ulei sau 438 kg de cartofi.

Un cadru medical, în ianuarie 2010, cumpăra, cu salariul mediu, 315 litri de ulei sau 853 kg de cartofi. În ianuarie 2011 mai cumpăra doar 166 litri de ulei sau 387 kg de cartofi.

În amândouă situațiile, puterea de cumpărare la aceste alimente de bază a scăzut cu aproape 50%.

Pensionarii nu au scăpat neatinși de valul creșterilor prețurilor, iar ca urmare a măsurilor Guvernului Boc cei circa un milion de pensionari cu pensia cuprinsă între 741 de lei și 1000 lei au fost afectați suplimentar, ca urmare a introducerii contribuției de 5,5% la CAS.

Chiar dacă pensiile nu au scăzut "decât" cu această contribuție de 5,5%, în realitate puterea de cumpărare a celei mai defavorizate categorii sociale a scăzut drastic. Un pensionar cu pensia medie cumpăra în ianuarie 2010 cu 740 de lei, 160 litri de ulei sau 435 kg de cartofi. În ianuarie 2011 același pensionar cumpăra doar 105 litri de ulei sau 246 kg de cartofi. Scăderea puterii de cumpărare, cel puțin în cazul alimentelor, este de aproximativ 35%.

Mai mult, Guvernul Boc a decis să impoziteze cu 16% bonurile de masă, tichetele de vacanță și celelalte tipuri de tichete, acest lucru reducând și mai mult puterea de cumpărare a salariaților.

Luând în calcul toate aceste date ne dăm seama de impactul real al "reformelor" Guvernului Boc asupra întregii populații. Statisticile furnizate se opresc la luna ianuarie 2011, însă creșterea prețurilor s-a accentuat și se anunță în fiecare zi noi scumpiri, cu rezultate catastrofale pentru viața de zi cu zi a milioane de români.

Acum câteva zile, domnul ministru Valeriu Tabără dădea vina pe "dăunătorii" importați pentru scăderea producției autohtone de cartofi. Dar impactul "dăunătorilor" Boc și Băsescu asupra vieții românilor când va fi evaluat?

Toate aceste lucruri se întâmplă într-o Românie cu foarte multe resurse lăsate de la Dumnezeu, dar care, din păcate, au intrat pe mâna unui regim care are ca obiective satisfacerea clientelei politice și care se conduce conform adagiului "După mine, potopul!".

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică referitoare la Noul acord cu FMI: obiective și provocări;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Noul acord cu FMI: obiective și provocări"

Board-ul Fondului Monetar Internațional a aprobat vineri, 25 martie, noul acord cu România. Acesta este de tip precautionary și presupune posibilitatea țării noastre de a obține din partea FMI 3,5 miliarde de euro, în cazul în care turbulențele din economia mondială ar crește din nou. Acordul este dublat de o înțelegere cu Comisia Europeană, în valoare de 1,4 miliarde de euro, și un acord cu Banca Mondială, în valoare de 400 de milioane de euro.

Mai important decât banii este semnalul public transmis de FMI: România a dus la capăt primul acord cu FMI și a reușit să se stabilizeze economic. Poate chiar mai important, să se reechilibreze din punct de vedere bugetar. Practic, Fondul garantează în acest moment mai mult decât orice agenție de rating din lume asupra bonității României și perspectivelor de investiții care există aici. Noul acord are, astfel, mai degrabă un rol imagologic, decât unul de finanțare efectivă. De altfel, dacă lucrurile merg conform planului, țara noastră nici nu ar trebui să acceseze respectivele fonduri.

Acordul validat săptămâna trecută are două obiective majore pentru următorii doi ani: stimularea creșterii economice și atingerea țintei de deficit bugetar de 3%, cerută și de Comisia Europeană. Cel puțin în primul caz, semnalele sunt îmbucurătoare. Sfârșitul lunii martie marchează ieșirea din recesiune, așa cum este ea definită tehnic. 2011 va fi cu siguranță un an de creștere economică. Ținta asumată este de 1,5%, dar după cum arată primul trimestru, cred că am putea trece de 2%.

În ceea ce privește deficitul bugetar, așa cum observa și Jeffrey Franks, s-au făcut progrese prin adoptarea unor legi extrem de importante, în special Legea pensiilor și cea a salarizării unitare. Mai îmbucurător pentru mediul de afaceri este însă rezolvarea problemei arieratelor. Practic, FMI consideră că țintele României pe acest palier au fost atinse. Problema pe care trebuie să o mai rezolvăm ține de datoriile istorice ale companiilor de stat. În condițiile managementului defectuos al majorității companiilor de stat, privatizările cuprinse în acordul nou aprobat pot fi o soluție, mai ales cele în domeniul energetic, acolo unde România poate înregistra progrese majore într-un timp foarte scurt.

Există provocări semnificative din punct de vedere economic, cărora trebuie să le răspundem în perioada următoare. Prima dintre ele este inflația. În acest sens, consultarea tripartită BNR-Banca Centrală Europeană-FMI, privind nivelul dobânzii-cheie și încurajarea creditării, este absolut necesară. Dacă vrem să atingem ținta de deficit economic, trebuie întâi să atingem ținta de inflație. Pentru asta, avem nevoie de un curs valutar stabil și de o repornire moderată a consumului. Nu trebuie să ne mai aruncăm cu capul înainte în bule speculative de tip imobiliar, dar, în egală măsură, trebuie să repornim creditarea.

Dincolo de considerentele economice, noul acord reprezintă și un dublu semnal politic. Pe de o parte, că Guvernul și actuala majoritate parlamentară s-au comportat responsabil și au fost un partener corect. Pe de altă parte, că avem nevoie de stabilitate politică pentru următorii doi ani și, în niciun caz, nu trebuie să cădem în 2012 în plasa acordării de pomeni electorale. De acum înainte, creșterile de venituri în România trebuie neapărat corelate cu performanța economică și productivitatea muncii. Dacă vom reuși asta, cred că la sfârșitul a patru ani de acord cu FMI România va ieși întărită, cu o economie solidă, mult mai rezistentă în fața șocurilor externe și, poate cel mai important, capabilă să ofere bunăstare cetățenilor ei.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică cu titlul: Jeffrey Franks, FMI - înhămat la căruța propagandistică a PDL;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Jeffrey Franks, FMI - înhămat la căruța propagandistică a PDL"

În urmă cu câteva luni de zile, solicitam premierului Emil Boc să precizeze public dacă FMI este noul Guvern al României. Făceam această solicitare după ce o delegație a FMI, condusă de Jeffrey Franks, s-a întâlnit cu ministrul economiei, Ion Ariton, și a solicitat liberalizarea prețului la energie electrică și gaze, dar și închiderea mai multor mine.

Boc n-a răspuns. Probabil că încă nu știe răspunsul... dar Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, nu încetează să ne uimească cu declarațiile pro-PDL-iste, aș putea spune. La fel ca mulți dintre dumneavoastră, am citit declarațiile lui Franks de la finele săptămânii trecute, în care acesta aproape că a ridicat statuie economiei românești. Dacă ar fi să trăiești la Paris sau Bruxelles și ai citi ce spune oficialul FMI, ai ajunge la concluzia că economia românească duduie rău! Cum oare ar putea fi interpretate declarațiile: "România va ieși din recesiune la finele lunii martie, iar populația va simți că situația s-a îmbunătățit până la jumătatea acestui an" decât ca un populism tipic dâmbovițean?

La fel cum este și enunțul lui Franks: "indicatorii privind economia României sunt aproape universal pozitivi. Există și unele excepții, dar, dacă ne uităm la producția industrială, creșterea este foarte robustă, iar evoluția exporturilor, de asemenea, foarte pozitivă. Chiar și cele negative, precum vânzările din retail, sunt mai puțin negative decât erau, iar indicatori precum încrederea consumatorului s-au îmbunătățit".

Vorbind de retaileri nu pot să nu fac referire la un alt eveniment care a făcut agenda publică la finele săptămânii trecute: cozile. Pe toate televiziunile am văzut cozi și bătăi pe produse alimentare la care se făcea discount. La Dâmbovița, patria PDL-istului Florin Popescu, peste 300 de cetățeni s-au îmbulzit la coadă la un supermarket care avea o promoție la ulei, fiind nevoie de intervenția oamenilor legii pentru a calma mulțimea de cumpărători. Întrucât paznicii magazinului nu au mai făcut față aglomerației a fost nevoie de intervenția forțelor de ordine, polițiști și jandarmi, ca să îi liniștească pe oameni.

Și, în aceste condiții, șeful FMI pe România se înhamă la căruța propagandistică a PDL și declară că românii vor simți o așa-zisă creștere economică la începutul primului semestru adică prin luna iulie. Care sunt argumentele propagandistului PDL-ist Franks - FMI? "Indicatorii privind economia României sunt aproape universal pozitivi"!

Personal cred că declarațiile reprezentantului FMI nu sunt credibile și, prin aceste opinii exprimate, reprezentantul FMI la București își pierde credibilitatea definitiv. De asemenea, cred că opiniile sale legate de criză și de efectele pozitive pe care românii le vor simți în semestrul II sunt false, deoarece Franks a uitat, probabil, că FMI a sugerat Guvernului Băsescu-Boc să liberalizeze piața energiei, măsură care se va lua în semestrul II și care va duce la o majorare suplimentară a costurilor vieții.

Așadar, nu numai că românii nu vor începe să trăiască mai bine peste trei luni, ba, mai mult, ei vor simți și mai greu apăsarea cizmei FMI care, iată, prin reprezentantul din România, zice una și face alta.

În încheiere, aș dori să îl întreb public pe Jeffrey Franks ce număr are carnetul său de membru PDL și, în același timp, vreau să îl întreb pe premierul Emil Boc în ce localitate a început PDL soclul statuii reprezentantului FMI care, iată, susține deșănțat, cu toată ființa sa, propaganda portocalie ?

Pe de altă parte, duminică seara am fost cu toții martorii unei noi acțiuni propagandistice a unor oficiali din exteriorul României în favoarea PDL. Este vorba despre dezvăluirile făcute de WikiLeaks care arată că ambasadorul SUA la București, Nicholas Taubman, era preocupat de referendumul organizat pentru suspendarea lui Băsescu. Dezvăluirile ne fac să ne punem o întrebare legitimă: oare Taubman doar s-a plâns în scrisorile sale către Washington de cât de rea este opoziția din România care vrea să-l "mătrășească" pe Băsescu sau SUA au întreprins diverse acțiuni de manipulare menite să influențeze votul românilor în alegerile în care se "juca" soarta "pro-americanului"?

Răspunsul este predictibil, iar concluzia este tristă - instituțiile economice internaționale și alte state acționează în a-și satisface interesele cu ajutorul unor politicieni români care, din punctul meu de vedere, nu pot fi decât trădători de țară!

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: În moarte clinică;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În moarte clinică"

Medicina de familie este în moarte clinică. Certificatul de deces va fi semnat odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului contract semnat doar de cei de la Ministerul Sănătății și CNAS, ignorând cu desăvârșire tocmai opinia celor ce asigură sănătatea pacienților. Negocierile au fost înlocuite de consultări finalizate prin legarea de glie a medicului de familie.

În condițiile în care sunt sute de localități fără medic, iar România este pe ultimele locuri în UE în ceea ce privește numărul de medici raportat la populație (1,9 la mie), cei 11.820 de medici de familie sunt împiedicați să-și facă profesia.

O activitate medicală destinată rezolvării a peste 80% din probleme de sănătate ale comunității va înceta, afectând iremediabil sănătatea românilor, din cauza impunerii obstinate a unor activități colaterale actului medical, ce limitează până la dispariție timpul alocat pacienților, limitarea numărului de consultații zilnice la douăzeci, subfinanțării cronice, plafonării cheltuielilor medicale, exploziei birocrației, concretizată în formulare, registre și alte înscrisuri din ce în ce mai numeroase (simpla rețetă sau bilet de trimitere există astăzi în zece feluri de formulare) și din ce în ce mai costisitoare (valoarea a crescut de aproape cinci ori), achiziționate doar de la cei desemnați cu grijă de către puternicii zilei, precum și multiplicării discreționare a amenințărilor și sancțiunilor destinate celor ce ar îndrăzni să conteste normele noilor stăpâni ai Casei de asigurări și ai Ministerului Sănătății.

Pacienții noștri ar trebui să știe că medicina de familie din România are cel mai mic procent (5,6%) din Fondurile Naționale de Asigurări de Sănătate, comparativ cu alte țări europene.

Nu putem permite acordarea unui cec, ,multianual" fără acoperire pentru sănătatea noastră, întrucât în conformitate cu Legea nr.500/2002 bugetul este anual, iar normele de aplicare a contractului-cadru sunt anuale, contractele cu CAS și programele naționale de sănătate au fost eliminate din acest contract-cadru.

Revendicările noastre sunt acelea de a ni se permite să ne facem profesia spre binele pacienților noștri.Dorim considerarea medicinei de familie drept prioritate națională, debirocratizarea, mai puține registre și înscrisuri, simplificarea formularului rețetei compensate și un buget care să permită asigurarea asistenței medicale pentru toți pacienții.

Pentru aceasta este nevoie de dialog și de negociere, pentru a asigura dreptul constituțional al românilor la sănătate.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Card gratuit de asigurări de sănătate;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Card gratuit de asigurări de sănătate"

Într-o lume bolnavă de criză, singurele tratamente administrate sănătății românilor sunt taxele. Pe lângă coplata și impozitarea pensiilor, se dorește ca implementarea cardului național de sănătate să fie suportată tot de pacienții aflați tot mai aproape de nivelul de subzistență sau de medicii de familie ce le asigură sănătatea. Mai precis, aceștia vor plăti producerea, distribuirea, personalizarea, editarea, precum și celelalte costuri legate de implementarea cardului, cum ar fi: cititoarele de carduri, tehnica de calcul si serviciile de comunicare electronică. Pacienții asigurați vor fi nevoiți să plătească suplimentar un instrument de control ce servește în primul rând CAS, iar dacă nu se conformează vor deconta cheltuielile medicale, iar medicilor de familie li se impune achiziționarea de cititoare de carduri, precum și editarea de carduri sub formă de muncă în folosul comunității.

Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate destinat furnizărilor de servicii medicale va fi și mai mic, punând în pericol acordarea de îngrijiri medicale.

În aceste condiții, propunem ca toate cheltuielile necesare pentru implementarea cardului național de asigurări sociale de sănătate să se suporte de la bugetul de stat, atât pentru producerea, personalizarea, editarea și implementarea cardurilor, cât și pentru distribuirea acestora.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: România sănătoasă - în media;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România sănătoasă - în media"

Numărul în continuă creștere al persoanelor ce adoptă un stil de viață nesănătos față de ei înșiși și față de ceilalți, datorat adesea și unei informări deficitare, impune dezvoltarea programelor de educație pentru sănătate. Semnale de alarmă se pot trage și din perspectiva comportamentelor de risc la tineri, în ultimii ani România confruntându-se din ce în ce mai mult cu creșterea consumului de droguri, scăderea vârstei de consum de alcool, având drept consecință creșterea numărului de cazuri de absenteism, abandon școlar și delincvență juvenilă, precum și creșterea numărului de sinucideri în rândul adolescenților, și nu putem uita morțile ce ar fi putut fi evitate pe terenurile de sport.

Această inițiativă legislativă urmărește crearea unui cadru informațional în sprijinul educației pentru sănătate și vine în completarea legii pe care am inițiat-o în urmă cu o săptămână, ce introduce orele de educație pentru sănătate în unitățile de învățământ. Am luat în considerație și faptul că școala reprezintă doar 21,1% din valoarea surselor de informare solicitate de către populație pe tematică medicală, față de 65% reprezentând sursele de informare TV.

În aceste condiții, difuzarea în fiecare oră de către serviciile media audiovideo a spoturilor ce conțin sfaturi pentru sănătate adresate populației va asigura corespunzător campaniile de comunicare, informare și educare referitoare la teme care privesc sănătatea publică, iar dobândirea cunoștințelor necesare în acest domeniu va avea răsunet asupra prevenției și diagnosticului precoce, a creșterii speranței de viață, precum și a reducerii cheltuielilor din sistemul sanitar.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Un nou Giulești la Iași;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou Giulești la Iași"

Porunca lui Irod? Casa Națională de Asigurări de Sănătate a scăzut bugetul Maternității "Elena Doamna" din Iași cu 48%, prin scăderea tarifelor pentru fiecare caz. Spitalul va primi de la CNAS doar 307.000 de lei lunar, deși doar costurile de personal sunt de 550.000 lei, iar costurile totale sunt de aproximativ 700.000 de lei.

Bugetul minim lunar de care are nevoie spitalul pentru medicamente, utilități și personal se ridică la 700.000 de lei și se pune problema ca nici serviciile medicale și nici salariile angajaților să nu poată fi decontate.

În condițiile în care se constată la nivel național creșterea incidenței patologiei ginecologice de tip tumoral, iar asistența gravidei lasă de dorit, această măsura nu va duce decât la creșterea numărului de decese evitabile.

Cerem Ministerului Sănătății și CNAS să corecteze urgent aceste măsuri, pentru a nu atenta la viața femeilor și nou-născuților din Moldova.

  Dorel Covaci - declarație politică: Legile votate și trecute la comandă aduc prejudicii majore sectorului construcțiilor din România;

Domnul Dorel Covaci:

"Legile votate și trecute la comandă aduc prejudicii majore sectorului construcțiilor din România"

Joi, 24 martie 2011, la Timișoara, am luat parte la întrunirea Filialei Timiș a ARACO - Asociația Română a Antreprenorilor în Construcții, alături de domnul președinte Laurențiu Plosceanu, unde am constatat, din materialele prezentate și din discursul participanților, greutățile majore cu care se confruntă acest sector.

Criza, un factor major al neajunsurilor, este dublată de acte normative date în folosul unor grupuri de interese, de acte normative inexistente, cerute cu insistență de breaslă și refuzate de actuala putere și acte normative a căror îmbunătățire a fost solicitată, dar care, din nefericire, s-au păstrat neschimbate.

Principalele dificultăți majore identificate în pregătirea și realizarea lucrărilor de construcții cu care s-a confruntat acest sector, începând cu anul 2009, au fost:

  • Legislația de reglementare a achizițiilor publice, OUG nr.34/2006, cu toate completările ulterioare, a rămas tot complicată, stufoasă, discriminatorie și permisivă acțiunilor păgubitoare avutului public, cu influențe negative pentru cei mai mulți dintre constructori. Introducerea pragului de 85 %, pentru a evita dumpingul, a fost însoțită de cadrul legal pentru excepții, iar posibilitatea de majorare cu 50% a prețurilor a rămas, din păcate, în vigoare.
  • Selecția prin procesul de licitare a lucrărilor a făcut posibil accesul la lucrări al unor societăți necalificate profesional, cu influențe asupra calității lucrărilor și asupra costului acestora.
  • Constructorii au fost frustrați și lipsiți de resurse, atât prin întârzierea plății facturilor pentru lucrări executate, nedecontarea pe baza actualizării dinamice a prețurilor la principalele resurse, cât și prin plata anticipată a TVA la facturare, și nu la încasarea producției realizate.
  • Exproprierile pentru amplasarea lucrărilor publice au fost tratate superficial și au creat grave probleme financiare, tehnologice și sociale pentru constructori.
  • Procedurile - metodologiile de accesare a fondurilor comunitare s-au dovedit inadecvate, influențând direct reprogramarea sau eliminarea lucrărilor și deci limitarea portofoliului de comenzi ale constructorilor și, implicit, a efectuării unor cheltuieli de pregătire păgubitoare.
  • Recalcularea devizelor de lucrări pentru influențe directe și clare a constituit, în permanență, una dintre cele mai păguboase dificultăți pentru constructori în procesul de execuție.
  • Concurența din ce în ce mai agresivă a antreprenorilor străini, care acționează în România.

Au fost făcute sesizări din partea societăților de construcții, care reclamă câștigarea unor licitații de către firmele concurente, la preț de dumping. Au fost generate mai multe intervenții pentru deblocare de plăți sau reluare de licitații în media scrisă și vorbită. A fost subiect de intervenții și modul în care unitățile achizitoare au elaborat caietele de sarcini și fișele de date ale achiziției, al căror conținut cuprindea cerințe cu trimitere la firme cu dedicație, paravane ale unor grupuri de interese.

La nivel de Guvern s-a solicitat:

  • îmbunătățirea legislației achizițiilor publice, prin promovarea Legii investițiilor și amendarea legislației existente;
  • promovarea urgentă de către Guvern a Legii responsabilității fiscale, care să pună bazele bugetării multianuale;
  • promovarea unei legislații îmbunătățite referitoare la PPP (parteneriatul public-privat), care să genereze o altă abordare din partea investitorilor din spațiul UE sau non-UE;
  • promovarea în regim de urgență a unei Legi a locuinței, care să permită dezvoltări de proiecte;
  • dezvoltarea programului "Prima Casă", cu accent pe construcția de locuințe noi;
  • creșterea plafonului de garantare bancară de la 60.000 euro la 70.000 euro, aferent programului "Prima Casă";
  • propunerea unui program de dezvoltare a infrastructurii rutiere naționale, ca o măsură anticriză, alături de programul "Prima Casă" și cel referitor la reabilitarea termică a locuințelor;
  • perfecționarea mecanismelor de absorbție a fondurilor comunitare;
  • alocarea resurselor financiare pe ministere - ordonatori de credite, prin buget, pe baza programelor coerente de pregătire și execuție anuale și multianuale, începând din anul 2009.

La nivel de ANRMAP - Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice s-a urmărit:

  • amendarea legislației privind achizițiile publice, cu scopul de a promova:

1. definirea noțiunii de ofertă neobișnuit de scăzută și de a elimina practica frecventă de dumping la elaborarea ofertelor;

2. renunțarea la taxa de timbru de 2% din valoarea contractului, în cazul introducerii de contestații;

3. posibilitatea reactualizării valorii contractelor, generată de modificări ale prețului de achiziție a materialelor/serviciilor sau cursului valutar;

4. eliminarea prevederilor discriminatorii la elaborarea caietelor de sarcini;

5. majorarea cu 50% a valorii lucrărilor neprevăzute să fie limitată și acceptată fără licitație la 10-15% din valoarea contractului;

6. modificarea Hotărârii Guvernului nr.264/2003 privind condițiile și limitele de acordare a avansurilor din fonduri publice;

7. obligativitatea certificării profesionale a societăților de construcții.

Amendarea Hotărârii Guvernului nr.925/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.34/2006 prin Hotărârii Guvernului nr.834/27.07.2007 prevede că:

  • noțiunea de ofertă neobișnuit de scăzută este definită de pragul mai mic de 85% din valoarea estimată a contractului;
  • s-a renunțat la taxa de 2% din valoarea contractului, în cazul introducerii de contestații;
  • este posibilă reactualizarea valorii contractelor, generată de modificări ale prețurilor de achiziție sau modificări ale cursului valutar.

Totodată, a fost anunțată intenția ANRMAP de a limita la un cuantum de 20% valoarea lucrărilor suplimentare posibil de angajat de către achizitor, față de 50% în prezent.

La nivelul Ministerului Finanțelor Publice s-a cerut:

  • modificarea Codului fiscal, aprobat prin Legea nr.571/2003 și a Codului de procedură fiscală, aprobat prin OG nr.92/2003, în sensul că plata TVA să se facă în termen de 30 de zile de la data încasării facturii;
  • renunțarea la intenția de introducere în CFP a prevederii ca declarațiile anuale de impozit pe profit să fie certificate de către consultanți fiscali;
  • eliminarea prevederii din OUG nr.106/2007, care impune ca de la data de 1.01.2010 să fie aplicată plata anticipată a impozitului pe profit;
  • achitarea de către unitățile achizitoare de stat a datoriilor către societățile de construcții.

La nivel de MDRT - Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului s-a solicitat:

  • modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea construcțiilor;
  • susținerea programului de reabilitare a coșurilor de fum industriale;
  • elaborarea de propuneri privind strategia de dezvoltare a lucrărilor de infrastructură, în perioada 2010-2016;
  • legiferarea activității de certificare a calificării profesionale a societăților de construcții;
  • susținerea activității Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcții, elaborând propuneri privind preconizatele schimbări ale prevederilor Directivei Europene nr.89/106/CEE (produsele pentru construcții).

Este jenant și dureros să asculți acuzele ce se aduc clasei politice, în legătură cu legi nedrepte, care sunt votate de actuala coaliție de la putere și care aduc prejudicii întregii societăți.

Acum, în momentul când actele normative asumate se pun în aplicare, se pot vedea lacunele acestora. Dacă aceste legi ar fi fost trecute prin dezbatere parlamentară, după o discuție normală între părțile interesate (Parlament, Guvern, patronate, sindicate, societate civilă), eficiența lor ar fi fost alta. Din cauza crizei economice, statul este încă investitorul strategic în economia țării (fie direct, fie cofinanțând fondurile structurale), fiind obligat, în consecință, să respecte cererile partenerilor sociali, la nivel de breaslă sau la nivel național.

Indiferent de presiunile ce se fac asupra parlamentarilor pentru diverse interese politice sau partinice, o lege nedreaptă afectează o întreagă societate.

Noi, cei aleși, avem obligația de a face legi bune, în interesul cetățenilor.

Să urmăm îndemnul PF Patriarh Daniel, ca cei aleși să dea legi drepte, având frică de Dumnezeu și grijă față de oameni!

A mai rămas puțin timp din legislatura 2008-2012, una dintre cele mai controversate legislaturi parlamentare, și e de datoria noastră, a parlamentarilor, să îndreptăm răul făcut și să nu mai acceptăm a ne da votul pentru legi trecute la comandă, care nu sunt în folosul societății române.

  Dorel Covaci - declarație politică: Spitalele din orașele stațiuni turistice nu trebuie desființate;

Domnul Dorel Covaci:

"Spitalele din orașele stațiuni turistice nu trebuie desființate"

S-a început reforma în sistemul sanitar, în stilul specific actualei guvernări, eliminând unități medicale, fără o logică anume și fără a se ține seama de interesul cetățeanului. Este însă o mare greșeală să se desființeze spitalele din orașele stațiuni, care sunt un element esențial în dezvoltarea tratamentelor balneoclimaterice, cu specificul fiecăruia în parte, și care sunt interconectate cu dezvoltarea turismului, dând o altă dimensiune evoluției acestor localități.

Considerăm un lucru benefic ca aceste unități sanitare să fie afiliate spitalelor județene sau unui alt spital acreditat, pe specificul afecțiunii care se tratează în stațiunea respectivă.

Solicităm ministerelor implicate, respectiv Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Administrației și Internelor, să reexamineze această situație din stațiunile balneoclimaterice și să legalizeze printr-o hotărâre de guvern funcționarea acestor unități sanitare.

În Colegiul nr.9 din județul Timiș avem stațiunea balneară Buziaș, care prin specificul ei este unică în țară, iar menținerea unității sanitare în forma propusă (ca unitate de tratament afiliată unui spital acreditat) este esențială în dezvoltarea stațiunii, a turismului din zona de vest a țări și chiar la scară națională, localitatea fiind un punct de atracție pentru turiști din țară și străinătate.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică cu tema: De la condamnarea pe hârtie a comunismului la condamnarea a doua oară a persecutaților regimului comunist;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"De la condamnarea pe hârtie a comunismului la condamnarea a doua oară a persecutaților regimului comunist"

În campaniile electorale precedente și până în ziua de azi, atât președintele Traian Băsescu, cât și vectorii de imagine ai principalului partid de guvernământ, PDL, nu uită să treacă la capitolul realizări, condamnarea comunismului.

"Pentru cetățenii României a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deținător al adevărului, un regim născut prin violență și încheiat tot prin violență (...) Putem afirma că regimul comunist din România a fost nelegitim și criminal".Acesta este un fragment din discursul rostit de președintele Traian Băsescu pe 18 decembrie 2006, când în Parlament a fost prezentat un raport al comisiei prezidențiale special constituită pentru a elabora un document referitor la condamnarea regimului comunist. Am fost optimist atunci. M-am gândit că și noi, politicienii, vom reuși, dacă nu să cicatrizăm unele răni încă deschise, măcar să recunoaștem, moral și, în limita posibilităților, material, meritele unor oameni curajoși, demni, care au încercat, fiecare după puterile lui, să se opună regimului comunist. Mă așteptam, pentru că așa este normal atunci când condamni oficial un regim, pe lângă argumentele de ordin teoretic, să se deschidă, inevitabil, și calea inițiativei. Din păcate această cale nu s-a mai deschis, iar condamnarea teoretică a comunismului a rămas doar un element de propagandă electorală și de imagine pentru președintele Traian Băsescu și PDL.

Dar, și o spun cu mult regret, lucrurile nici măcar nu s-au oprit aici, mai mult, în realitate, foștii persecutați politic ai regimului comunist au ajuns să mai fie condamnați încă odată. Într-o primă fază, foștilor deținuți politici, foștilor deportați - nu cred că este vreun secret -, este vorba de puțini supraviețuitori, toți cu vârste cuprinse între 72 și peste 90 de ani, li s-au amputat, în numele crizei, în vara anului trecut, o parte din drepturile obținute la începutul și sfârșitul anilor ‘90. Nu a fost de-ajuns. Spre sfârșitul anului 2010, foștii persecutați ai regimului comunist sau rudele de gradul I ale acestora au mai primit o lovitură echivalentă cu o condamnare. Curtea Constituțională a decis, în urma unui control a posteriori generat de ridicarea unor excepții de neconstituționalitate de către Guvernul Boc, că un articol din Legea nr.221/2009 este neconstituțional. De fapt a fost declarat neconstituțional articolul de bază al legii, cel care permitea celor mai sus enunțați să solicite prin intermediul justiției, despăgubiri pentru anii petrecuți în închisorile politice, pentru anii de deportare și de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru anii petrecuți în lagărele din URSS.

Legea nr.221/2009, decimată de Curtea Constituțională, a reprezentat o tentativă a Cabinetului Tăriceanu I de a pune în practică un act de condamnare a comunismului, chiar înainte de condamnarea teoretică din 18 decembrie 2006. Din rațiuni pe care nu le cunosc, ministrul de justiție al timpului, dna Monica Macovei, a uitat în sertar proiectul de lege, dar în ultimul an de mandat al Cabinetului Tăriceanu II proiectul a fost recuperat și prezentat Parlamentului. Proiectul a trecut cu o majoritate zdrobitoare în Senat, iar pe 12 mai 2009, cu 212 voturi pentru, 2 contra și 4 abțineri, a fost adoptat de Camera Deputaților. Deci iată că o lege votată în cvasiunanimitate în Parlament a fost infirmată un an mai târziu de către un guvern format din partide - PDL, UDMR, UNPR - care au susținut cu entuziasm adoptarea legii.

M-am așteptat ca, la începutul noii sesiuni parlamentare, președinta Camerei Deputaților să înceapă demersurile pentru refacerea acestei legi, pentru a o pune în acord cu prevederile Constituționale. Chiar dacă termenul limită de 45 de zile a trecut, asupra acestei legi se mai poate interveni. Se mai poate datorită faptului că deși decizia CCR a apărut în "Monitorul Oficial" încă din 15 noiembrie 2010 (Decizia CCR nr.1358 - Monitorul Oficial al României nr.761 - n.a.), fiind vorba de o excepție de neconstituționalitate ridicată în câteva zeci de mii de procese prin care foștii persecutați politic solicită despăgubiri, practic, săptămânal, judecătorii CCR au pe rol dosare din instanțele de drept comun privind Legea nr.221/2009. Regret că - la fel ca și în cazul Legii lustrației - președinta Camerei Deputaților nu a schițat niciun gest pentru repunerea în circuit legislativ a Legii nr.221/2009. Timp încă mai este. Lansez prin această declarație politică un apel pentru ca Legea nr.221/2009 să fie reparată, măcar în ceasul al doisprezecelea. Pentru că, dacă se mai întârzie, atunci nu se va mai putea face nimic, și foștii persecutați politici, foștii anticomuniști vor fi definitiv condamnați pentru a doua oară, de data aceasta cu largul concurs al celor care susțin că au condamnat comunismul.

PS: Atât în colegiul din care fac parte, dar și în zonele limitrofe, am întâlnit câțiva dintre cei care au avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan și au ales să se stabilească aici. Povestea vieții lor este cutremurătoare. Niciunul dintre ei nu vrea să profite sau să se îmbogățească de pe urma despăgubirilor la care o lege le-a conferit niște drepturi. Sunt oameni care au suferit foarte mult, sunt oameni cărora trebuie să le purtăm recunoștință și nu avem dreptul să-i mai condamnăm o dată.

  Daniel Buda - declarație politică: Despre adevăruri demult spuse...;

Domnul Daniel Buda:

"Despre adevăruri demult spuse..."

Prăbușirea sistemului comunist a pus națiunea română într-o situație nouă, și anume aceea de a aduce la putere, prin alegeri libere și corecte, lideri capabili să înfăptuiască, să pună în aplicare principiile democratice și capitalismul. După mai bine de 20 de ani de democrație, este evidentă încă diferența dintre țările conduse de lideri care au avut voința și știința politică de a-și conduce țările către statul de drept și prosperitate economică și cele care nu au avut parte în totalitate de așa ceva. Fără doar și poate, România face parte din această ultimă categorie și acest lucru tocmai din cauza faptului că mulți lideri, după momentul decembrie ’89, în periplul lor de a pricepe cât mai bine tainele democrației, au ignorat cu desăvârșire binele cetățeanului, reformele politice și economice și au lucrat strict pentru consolidarea propriului partid politic, pentru acumularea de capital electoral și pentru mulțumirea grupurilor de interese din jurul lor.

Fără a dori să fac o pledoarie cu privire la situația actuală a statului nostru, stat cu drepturi depline în Comunitatea Europeană, nu pot decât să constat că, după mai bine de doi ani, adevărul este clar: românii au făcut cea mai bună alegere, în anul 2008, acordând votul de încredere reprezentanților PDL, cu ocazia alegerilor locale și generale.

Acest lucru nu îl spun numai eu, deoarece aș fi acuzat de subiectivism, cu certitudine, ci iată că inclusiv oficialii americani, beneficiari ai veritabilei democrații, și-au exprimat îngrijorarea încă din 2007 cu privire la viitorul politic și economic al României. Evoluția României se pare că, de multă vreme a făcut obiectul unor analize obiective ale oficialilor americani, iar recentele stenograme ale unor convorbiri oficiale americane publicate în presă evidențiază clar riscul la care România era supusă în situația în care puterea era preluată de social democrați.

Spuneam că inclusiv oficialii americani au simțit pericolul preluării puterii de către baronii PSD, în anul 2008, și au semnalat clar apropierea de principiile estice, în fapt revenirea la o nouă formă de comunism de tip nou, oligarhic, acest lucru fiind o confirmare clară a ceea ce nu de puține ori am susținut fiecare dintre noi, fie în timpul campaniilor electorale, fie în cadrul dezbaterilor televizate.

Nu putem acum, după mai bine de 2 ani de guvernare de dreapta, să nu vedem progresele pe care statului nostru le-a făcut. Am asistat practic la o restabilire a ordinii firești a unui stat de drept, o reală reformă și modernizare a statului, bazată pe un set de principii sănătoase și corecte. Cu toate blamările, criticile și încercările deșarte ale actualei opoziții de a minimaliza eforturile Guvernului, există premisele clare ale ieșirii din recesiune și de restabilire a situației economico-financiare. Guvernarea PDL, prin cabinetul condus de premierul Emil Boc, a preluat un stat corupt, un stat în care fiecare cetățean avea propria lege, un stat care nu avea o direcție unică de urmat și iată că, prin măsuri susținute, țara noastră avansează pe un drum european bine conturat.

În acest timp, colegii din opoziție, în lamentările lor febrile, nu au făcut decât să confirme ceea ce de mult susțineam: alianțe de conjunctură, lecții de moralitate și de politică socialistă. Această mascaradă făcută doar pentru că dă bine în fața camerelor de luat vederi este evidentă, iar dacă ar fi să ne raportăm la teoria conform căreia prezența unei opoziții puternice este considerată un element esențial al democrației, din nefericire, la ora actuală, aceasta nu poate fi folosită drept standard de evaluare a performanțelor politice actuale.

Am convingerea că actuala coaliție de guvernare va avea, în continuare, voința politică necesară pentru modernizarea statului și societății românești, păstrând în mod ferm țara noastră pe linia europeană și euroatlantică care ne-a consacrat în ultimii ani.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică privind Utilizarea irațională a substanțelor chimice în agricultură;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Utilizarea irațională a substanțelor chimice în agricultură"

Prea mulți ani de zile am considerat că producția agricolă românească este de la sine ecologică, pentru simplul motiv că agricultorii români sunt prea săraci ca să cumpere și să utilizeze îngrășăminte, erbicide sau pesticide chimice.

Nimic mai fals!

Realitatea din teren ne arată contrariul. Din ce în ce mai mulți fermieri români, în goana pentru producții mai mari și obținute cu un efort cât mai mic, utilizează concentrații din ce în ce mai mari de substanțe chimice, fie pentru dezvoltarea plantelor, fie pentru înlăturarea ierburilor și insectelor dăunătoare.

În acest context, s-a ajuns ca solul deosebit de roditor al României, în anumite părți ale țării, să fie de-a dreptul otrăvit. Sunt depășite și de peste zece ori concentrațiile admise de substanțe chimice care s-au înmagazinat în sol, unele dintre ele ajungând chiar și în sursele de apă.

Mai mult, o astfel de otrăvire a solului nu are cum să nu ajungă și în conținutul biologic al cerealelor, legumelor sau fructelor care ajung către consumatorul final.

Într-o astfel de situație este chiar paradoxal să mai putem consilia cetățenii români ca, pentru sănătatea lor, să crească consumul de legume și fructe.

Cred că utilizarea de o astfel de manieră a substanțelor chimice în producția agricolă trebuie să înceteze de urgență. Sunt puse în pericol atât sănătatea cetățenilor români, cât și calitatea solului pe termen lung.

Nu mă pronunț pentru interzicerea definitivă a acestor instrumente moderne ale economiei agricole, însă un control mai sever asupra modalităților de producție și mai ales asupra calității produselor finale se impune de urgență. Va trebui, de asemenea, să înăsprim și măsurile împotriva celor care, în efortul lor de a maximiza producțiile, pun mai presus profiturile personale decât sănătatea populației și mai ales decât respectarea resurselor naturale.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică intitulată: Se impune reorganizarea administrativă?;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Se impune reorganizarea administrativă!?"

Cât am dori să nu recunoaștem sau să negăm că actuala organizare administrativă a țării nu este una dintre cele mai eficiente cu putință, am convingerea că fie ne amăgim, fie nu dorim real să revigorăm dezvoltarea regională a țării.

Societatea românească s-a schimbat. Economia locală, și ea. Structura demografică a orașelor și mai ales a satelor românești nu mai seamănă deloc cu cea de la sfârșitul anilor ’80.

În consecință, este greu de imaginat că împărțirea actuală în județe și mai ales în mii de unități administrative minuscule mai poate garanta eficiență în cheltuirea banilor publici și eficacitate în realizarea proiectelor de infrastructură.

Nu este de mirare că exodul uriaș de tineri dinspre mediul rural către urban și mai ales către spațiul Uniunii Europene a fost determinat în principal de incapacitatea administrațiilor locale de a asigura un minim de condiții de viață.

Nici din perspectiva resurselor umane ocupate în administrațiile locale lucrurile nu stau mai bine. Cunoaștem cu toții că sunt în România administrații locale supradimensionate, la nivel de comune și chiar mici orașe, fără ca acest lucru să se repercuteze favorabil și asupra succeselor administrației, ci dimpotrivă.

Un alt argument puternic în favoarea unei serioase analize a actualei organizări administrative a țării se află în capacitatea redusă a actualelor unități administrative și a administrațiilor lor de a accesa într-un grad cât mai înalt fondurile europene care stau la dispoziția României.

Nu vreau să mai enumăr alte argumente specifice mai ales regiunii de Nord-Est a României, acolo unde investițiile au ezitat să își găsească profiturile, să ofere locuri de muncă pentru moldoveni și să contribuie la bugetele locale. În aceste condiții, nici nu este de mirare că Moldova de Nord rămâne în topul sărăciei europene, fără prea mari șanse de a gusta din beneficiile apartenenței noastre la Uniunea Europeană.

Recunosc că nu este un proces facil acela de a regândi funcționarea administrativ-teritorială a țării, însă stă în puterea noastră să identificăm problemele actualei organizări, să furnizăm potențiale soluții și să lansăm către dezbaterea publică acest subiect. O astfel de inițiativă va avantaja cu siguranță zonele sărace ale României și, oricât de multă rezistență vom întâmpina din partea zonelor mai dezvoltate, noi trebuie să rămânem călăuziți de obiectivele coeziunii economice și sociale.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică cu referire la www.VândDiplomeIeftin.ro;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"www.VândDiplomeIeftin.ro"

Titlul declarației politice mele de astăzi nu este decât o ironie amară la situația gravă, infracțională, la care s-a ajuns în România, în ceea ce privește dobândirea ilicită a actelor de studiu.

În multe dintre cazuri este vorba despre activitatea infracțională a unor grupuri care reușesc să falsifice impecabil, cu ajutorul instrumentelor informatice, acte de studiu, în schimbul unor sume de bani, deloc neglijabile, obținute de la viitorii falși absolvenți. În acest caz, datoria eradicării fenomenului ține strict de competența Poliției Române, care trebuie să monitorizeze atât anunțurile banale afișate pe stâlpii sau băncuțele din jurul instituțiilor de învățământ, cât și mediul informatic, prin intermediul site-urilor publice de Internet.

Vă rog să faceți singuri un exercițiu și să căutați cu ajutorul unui motor de căutare pe acei binevoitori care oferă la prețuri reduse diplome de studiu. Vă asigur că eu însumi am făcut acest exercițiu și am constatat că sunt mii de asemenea anunțuri și de site-uri ilicite.

Mult mai gravă este însă situația în care diplomele false, fără valoare, ajung să fie emise chiar cu complicitatea instituțiilor de învățământ autorizate de Ministerul Educației din România. Fie că este vorba despre rectori, profesori sau chiar personal auxiliar, fenomenul îmbracă aceeași haină infracțională, care trebuie sancționată potrivit Codului penal. Au ieșit la iveală în anii trecuți fapte concrete, săvârșite la centre universitare de la Oradea, Galați sau Alexandria sau în licee din multe alte localități. Cu toate acestea, nu văd ca fenomenul să se fi diminuat în intensitate.

Sunt de acord că statisticile europene ne așează în continuare într-o poziție marginală în ceea ce primește atât numărul de studenți la o mie de locuitori, cât și în privința ratei numărului de absolvenți din învățământul liceal și că trebuie să creștem aceste rate. Însă nivelul redus din statistici nu poate fi nicidecum ameliorat prin astfel de practici infracționale și nici prin toleranță față de hârtiile fără valoare, denumite incorect diplome de absolvire.

Nu aș vrea să se înțeleagă că nu doresc ca rata tinerilor care finalizează în mod firesc studiile să crească. Tocmai acesta este rostul intervenției mele politice de astăzi!

Dimpotrivă, îmi doresc ca România să progreseze prin educație, o educație reală, făcută în sălile de clasă, și nu în baruri, cu ajutorul dascălilor noștri valoroși, și nu cu ajutorul pseudomodelelor de la televizor sau din presa scrisă.

În urmă cu mai bine de două decenii, laureatul Premiului Nobel Robert Solow adresa lumii provocarea despre rolul fundamental al educației în dezvoltarea pe termen lung a societății, și mai ales al economiei și al productivității muncii.

Sunt unul dintre cei mai puternici susținători ai actului de reformă în educație, reformă care obligatoriu trebuie să conducă la creșterea gradului de calitate a actului de învățare, exprimată în primul rând în calitatea absolvenților, viitoarea forță de muncă a acestei țări, viitorii părinți ai copiilor noștri.

O economie care va trebui să se bazeze pe absolvenți care și-au cumpărat lucrările de absolvire pe piața neagră sau direct de pe Internet sau care au dobândit diplomele infracțional, fără chiar să mai studieze, este o economie din start sortită eșecului, iar societatea este predispusă la riscuri mari.

Gândiți-vă numai la câte locuri de muncă a oferit producătorul francez Renault pentru noul centru de la Titu, din județul Dâmbovița, și ce dificultăți a avut acest investitor străin în a selecta viitorii angajați dintre tinerii noștri români. Este numai unul dintre exemplele negative. Unii dintre dumneavoastră poate chiar v-ați confruntat în realitate cu deținători ai unor diplome de studiu fără valoare.

Am speranța că fenomenul asupra căruia am atras atenția astăzi o să dispară definitiv și că toată încrederea învestită în proiectul de modernizare a educației din România, demarat prin Legea nr.1/2011, să se concretizeze în performanțe deosebite pentru tinerii noștri.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul: TVA de 5% la alimente nu se poate, ne spune președintele Băsescu! Mai bine să se ocupe SRI de siguranța alimentară;

Domnul Teodor Atanasiu:

"TVA de 5% la alimente nu se poate, ne spune președintele Băsescu! Mai bine să se ocupe SRI de siguranța alimentară..."

După ce anul trecut PDL, împreună cu celelalte partide sau formațiuni din coaliția guvernamentală au votat, din neatenție sau prostie crasă, proiectele opoziției de reducere a TVA la alimentele de bază la 5% și de limitare a impozitării pensiilor mai mici de 2000 lei, anul acesta, când președintele Băsescu a retrimis proiectele în Parlament pentru reexaminare, PDL a dat bir cu fugiții din Senat și respingerea lor, așa cum și-a dorit locatarul de la Cotroceni, nu a mai putut fi îndeplinită, din lipsă de voturi ascultătoare!

Președintele Băsescu a decis anul trecut că numai cetățenii trebuie să suporte efectele dezastruoase ale crizei economice și financiare prin care trece încă țara, fără ca cei care au amplificat dezastrul, guvernanții săi, îngrozitor de diletanți și extrem de păguboși, să dea în vreun fel socoteală pentru incapacitatea de a face ceva concret sau de a lua vreo măsură care să ajute economia, așa cum au făcut vecinii noștri, Bulgaria, Ungaria, Ucraina etc...

Când noi, cei din opoziție, am încercat să ușurăm coșul zilnic al românilor măcar cu o reducere a TVA la alimentele de bază, toți portocaliii, la unison, ne spun că nu se poate nici acum, pentru că nu este sustenabil!

Păi de ce, domnule Băsescu, este suportabil pentru români să plătească peste noapte un TVA de 24% pentru tot ce se vinde în țara asta, doar pentru că așa vreți dumneavoastră să le impuneți, iar atunci când vine vorba de o gură de oxigen pentru cei pe care i-ați condamnat la foamete îndelungată și sărăcie lucie, o reducere a TVA doar la alimentele de bază nu mai este în niciun caz sustenabilă?

Cum demonstrați acest lucru, domnule Boc, dacă pentru șosele, telegondolele și patinoarele doamnei Udrea aveți la dispoziție vreo 3-4 miliarde de euro de cheltuit, iar pentru cei pe care i-ați silit să intre în șomaj, ajungând să nu mai aibă cu ce să-și plătească facturile și ratele, cei pe care i-ați lăsat fără medicamente și alocații sau cărora le-ați furat și pâinea zilnică de pe masă, tot nu aveți vreo posibilitate de mai bine, nici în 2011?

Reducerea TVA la alimentele de bază nu are nicio legătură cu fluxurile încasărilor dumneavoastră de TVA, domnilor guvernanți! Și acest lucru îl știți foarte bine, dar preferați să aruncați din nou, în ochii celor sărăciți voluntar de dumneavoastră, praful imposibilităților infinite și al austerităților fără margini!

Dacă președintele Traian Băsescu, prin ce a declarat săptămâna trecută referitor la faptul că riscurile privind siguranța alimentară vizează, în cazul României, prețurile, menționând că o evoluție rapidă a acestora ar reprezenta un risc pentru români, crede că a rezolvat problema creșterilor fulminante de prețuri, care au pus pe butuci bugetele familiale ale românilor, înseamnă că vorbele goale țin de foame pe termen nelimitat, după opinia dumnealui!

Dar ceea ce este dezgustător de-a dreptul și imposibil de tolerat pentru orice cetățean greu încercat de numeroasele crize la care a fost supus în ultimii doi ani este declarația stupefiantă a președintelui, cum că: SRI are ca prioritate securitatea alimentară a românilor.

Nu, domnule președinte! SRI nu poate rezolva orice problemă în România, pe care guvernanții dumneavoastră sunt incapabili să o gestioneze!

Această instituție poate să contribuie oarecum la diminuarea evaziunii fiscale, prin semnalarea unor cazuri importante în acest sens, dar securitatea alimentară a românilor este în primul rând legată de posibilitatea acestora de a-și putea permite alimente la prețuri decente și de a fi lăsați să aibă salarii și pensii neciopârțite permanent și nesufocate de inflație.

Or, guvernele dumneavoastră dragi nu au făcut nimic, domnule președinte, astfel încât românii să nu ajungă să moară de foame în propria lor țară, sărăciți de austeritățile dumneavoastră nemaiîntâlnite, după mai bine de două decenii de democrație, obținută cu mari sacrificii!

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu titlul: Cine vreți, domnilor guvernanți, să se mai ocupe de bolnavi în țara asta?;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Cine vreți, domnilor guvernanți, să se mai ocupe de bolnavi în țara asta?"

Luând în calcul dezastrul din sănătate, care a culminat cu decizia de desființare abuzivă sau comasare ilogică a sute de spitale din România sau cu nemulțumirile nesfârșite ale medicilor de familie, supărați pe nedreptățile ieșite din comun de care au parte, ca urmare a noului contract-cadru care li se impune de către ministerul de resort, sau cu blocările frecvente ale compensatelor, toate acestea, adunate, dau un singur bilanț: faliment și pacienți fără număr!

Cele mai proaste și destabilizatoare decizii luate în ultimii doi ani de haotice guvernări portocalii au reușit să transforme sistemul de sănătate într-un calvar autentic pentru pacienți, dar și pentru medicii români.

Că pentru medici nu mai există nicio șansă de normalitate în România, spune acest lucru foarte clar chiar actualul ministru al sănătății, domnul Cseke Attila, care recunoaște că nu îi poate opri pe medici să plece din țară, deci exodul acestora are toate premisele să continue în ritm alarmant.

Medicii și asistentele, sătui de sărăcia lucie din spitale, de salariile de mizerie cu care sunt umiliți, de imposibilitatea de a-și practica profesia în condiții decente, din cauza subfinanțării crase a sistemului de sănătate, sunt forțați astfel să aleagă din ce în ce mai mult Occidentul, unde pot avea salarii substanțial mai mari și condiții de trai mai bune.

Potrivit statisticilor oficiale, în România, aflată într-o recesiune fără orizonturi de ieșire reală, situația din sănătate este cu mult mai gravă, de la an la an, decât în oricare altă țară est-europeană, deoarece numărul medicilor care au ales străinătatea a reușit practic trista performanță să se dubleze, în decurs de numai un an, ajungând la 2.779, în 2010. În intervalul 2007-2009, din România au plecat 5.500 de medici: 1.500 în 2007, 2.100 în 2008 și 1.900 în 2009.

"Hai, să nu mai facem o dramă din faptul că pleacă medicii. Dreptul nostru este de a pleca unde ne e mai bine", ne-a transmis impasibil președintele Traian Băsescu anul trecut!

Este adevărat, domnule președinte, libera circulație este un drept câștigat de toți românii, odată cu integrarea în Uniunea Europeană. Poate singurul beneficiu real de care am avut parte, ca urmare a enormelor eforturi făcute de poporul român, pentru a fi integrați în acest exclusivist club: UE. Dar aici nu mai vorbim de călătorii de plăcere sau de libertatea de a circula oriunde în spațiul european, ci vorbim deja de un exod dramatic al medicilor și asistenților români și chiar de șanse mult diminuate de supraviețuire pentru pacienții români care-și plătesc cu toată conștiinciozitatea taxele, dar nu pot merge la Viena ca să fie tratați de medici performanți, din simplul motiv că sunt săraci.

De ce, domnilor guvernanți prea portocalii în decizii, și de ce, domnule președinte, jucător de destine și de viitor al românilor la ruleta sărăciei crunte și a abramburelilor inimaginabile ale unei întregi societăți, nu le redați românilor demnitatea și speranța că pot trăi și își pot îngriji sănătatea sau că pot lucra în mod decent la ei acasă, în propria lor țară? Dreptul nostru este de a fi lăsați să trăim mai bine, domnilor, iar al dumneavoastră, de a pleca unde vreți, fără noi!

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică despre: Cum vrea PDL să-și ispășească păcatele prin legarea cu lanțuri a scaunului prezidențial de gardul de la Cotroceni...;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Cum vrea PDL să-și ispășească păcatele prin legarea cu lanțuri a scaunului prezidențial de gardul de la Cotroceni..."

Supărarea președintelui Traian Băsescu pe copilul său de suflet, PDL, care a devenit cam zburdalnic și neascultător în ultima vreme, este din ce în ce mai vizibilă și chiar uneori vehement exprimată în ieșirile publice ale acestuia: "Am comunicat primului-ministru că vor pierde majoritatea. Așteaptă să o piardă, ce să-i fac? Și el, și PDL. Azi asta am constatat. Că o lege pe care am trimis-o înapoi (Legea TVA-ului de 5% la alimente) nu a putut fi corectată pentru că PDL nu mai are majoritate în Senat. Ce am văzut azi nu mă face optimist în continuare. Nu am constatat astăzi o părăsire, ci o absență", a declarat dumnealui recent.

De la explicații puerile, de genul: "este una dintre greșelile care se petrec în univers", dată de liderul Grupului PDL din Senat, după ce au pierdut votul la legile retrimise săptămâna trecută de către președinte în Parlament, până la noi proiecte menite să-i apere cu înverșunare domnului Băsescu scaunul prezidențial, toate acestea sunt încercări PDL-iste ori hilare, ori heirupiste, de a dovedi că iubirea portocalie nu s-a stins deocamdată, transformându-se total în indiferență, și că eforturile de a-și apăra conducătorul veșnic palpită încă și ele nu ar fi încetat vreodată!

De aceea, zilele trecute, armele pentru un nou război cu opoziția s-au ascuțit din nou de către parlamentari ai coaliției guvernamentale, care au modificat în Comisia juridică a Senatului Legea referendumului (Legea nr.3/2000) la articolul care se referă la modalitatea de demitere a președintelui României. Adică, dumnealor au bătut niște cuie zdravene în actualul scaun prezidențial, care părea în pericol să devină vulnerabil printr-o nouă suspendare, și au modificat art.10 care, dacă va ajunge să fie adoptat, va arăta în felul următor: "demiterea președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetățenilor înscriși în listele electorale". Practic, s-ar reveni la formula din legea anului 2000, care a fost modificată după furibunde bătălii și în care din 2007 se prevede că președintele României poate fi demis cu majoritatea voturilor participanților la referendumul de demitere.

Numai că la acele vremuri combatanții erau alții, iar UDMR și chiar conducătorii de vază ai ilegalului UNPR erau de cealaltă parte a baricadei. Oare cum își vor justifica acum aceștia noile demersuri, care le descalifică total susținerile anterioare? Cum se poate ca în decurs de numai câțiva ani să-ți schimbi total convingerile și să aperi cu înverșunare exact ceea ce ai înfierat cu toată puterea altădată?

Mai concret, PDL vrea ca demiterea președintelui prin referendum să devină practic imposibilă, ținând cont de faptul că, după ce votanților li s-au înșelat atât de rău așteptările de către conducătorii portocalii, nu se mai întrevede posibilitatea ca la vreun vot din perioada următoare să se înghesuie peste 9 milioane de români, iar UDMR, UNPR și minoritățile, care luptau sângeros pentru cu totul alte convingeri cu puțin timp în urmă, vor trebui să voteze și să apere, cu toate invențiile din dotare, exact scaunul pe care au vrut altădată să-l dărâme...

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu tema: Domnule Boc, nu mai vorbiți de economie, vă rugăm!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Domnule Boc, nu mai vorbiți de economie, vă rugăm!"

În alocuțiunea sa din timpul discuțiilor de la moțiunea de cenzură pe Codul muncii, premierul Boc a declarat, Domnia Sa fiind de altfel un economist de renume mondial, că laureatul Premiului Nobel pentru economie în anul 2010, cipriotul Christopher A. Pissarides, ar fi afirmat că flexibilitatea pieței muncii, prin folosirea contractelor temporare de muncă, ar duce la crearea de noi locuri de muncă după ieșirea din criză.

"Nu știu de ce nu îl invocați pe Christopher Pissarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010, citat ieri chiar și de "Ziarul Financiar", care spune: "Soluția pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieței muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piața muncii. În Spania - spune același laureat al Premiului Nobel -, unde rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când Germania, unde există în prezent deficit de forță de muncă și cel mai scăzut nivel al ratei șomajului din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire pentru că a permis flexibilizarea pieței muncii prin contracte temporare". Ce vrem, în fapt, și noi prin modificarea Codului muncii? Să dăm posibilitate tinerilor să își găsească mai ușor un loc de muncă, să dăm posibilitate angajatorilor să îi angajeze mai ușor. Și, cu alte cuvinte, să beneficieze de protecția socială la pensie, la șomaj sau la sănătate", afirma Emil Boc în fața plenului Parlamentului la data de 16 martie 2011.

Numai că a urmat o surpriză de proporții pentru genialul economist specializat în gâște, Emil Boc.

Articolul citat de premier la acea dată nu reprezintă decât "o deformare a realității, prin atribuirea profesorului Pissarides a unor declarații pe care nu le-a făcut niciodată și care contravin convingerilor sale", se arată într-o scrisoare deschisă a Grupului Critic Atac, adresată prim-ministrului Boc. Inițiatorii scrisorii i-au cerut economistului Pissarides o poziție oficială legată de articolul în care apăreau declarațiile sale, din care reieșeau beneficiile economice și sociale pe care ar urma să le producă aplicarea noului Cod al muncii.

"Cu certitudine nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite și nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a șomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condițiile actualei recesiuni și această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piața forței de muncă din Spania și, parțial, de rata ridicată a șomajului", a replicat laureatul Premiului Nobel.

În afara faptului că un ziar a publicat un neadevăr, dumneavoastră, domnule prim-ministru, aveați obligația de a verifica cele susținute de această publicație. În consecință, puteți începe prin a vă concedia consilierii care v-au scris discursul.

Dar eu vă propun să nu vă opriți acolo.

Trebuie, pentru binele României, să vă scrieți demisia!

  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată: PDL nu vrea alimente mai ieftine pentru români, pentru că-i încurcă programul electoral;

Domnul Marin Almăjanu:

"PDL nu vrea alimente mai ieftine pentru români, pentru că-i încurcă programul electoral!"

Cei mai mari populiști ai planetei, promotorii de vază ai demagogiei ieftine și ai promisiunilor neonorate niciodată, PDL-iștii, guvernanți sau parlamentari, susțin în bloc faptul că TVA la alimente nu poate fi redus din varii motive, care mai de care mai puerile și fără fond.

Nu-i impresionează nimic pe domnii portocalii atunci când vine vorba de a oferi posibilitatea unor alimente de bază mai ieftine pentru milioanele de săraci ai României, care se înghesuie cu zecile de ore pe la cozi ca să beneficieze de promoții sau gratuități! Imaginile șocate, prezentate zilele trecute pe toate ecranele tv, în care românii, în mare parte pensionari foarte în vârstă, se îmbulzeau, stând la cozi interminabile, în așteptarea deschiderii unor noi magazine în mai multe județe din țară, care ofereau câte un litru de ulei gratis, este mai mult decât dezolantă și impresionantă până la lacrimi!

Din păcate, aceste imagini ale sărăciei lucii, care domnește nestingherită în România austerităților nesfârșite, impuse cu forța și fără limită de către generoșii domni Boc și Băsescu, nu-i mișcă pentru nimic în lume pe cei care au generat-o.

Ministrul finanțelor, Gheorghe Ialomițianu, a declarat săptămâna trecută că va încerca să-i convingă pe deputați să reexamineze legea privind TVA redus la alimente, întrucât această măsură nu va ieftini produsele, dar va pune în pericol cheltuielile cu salariile, cele sociale și investițiile.

În același timp, tot ministrul finanțelor anunță că: "bugetarii și-ar putea recupera salariile din 2010 în luna decembrie", adică bani nu sunt, iar TVA redus la alimente ar însemna un dezastru devastator pentru vistieria și așa prea goală a statului, dar salariile își vor reveni spectaculos până la sfârșitul anului!

Fie că este vorba de revenirea la cuantumul salariilor de anul trecut - dar nu acum, ci puțin mai încolo, la un an de la împlinirea termenului legal stabilit de Curtea Constituțională -, fie că este vorba de o ploaie torențială de inițiative legislative ale PDL cu tentă electorală, cum ar fi cea referitoare la faptul că am putea depăși viteza legală cu 20 de km/h sau să nu mai purtăm centura de siguranță și să vorbim la telefon în timp ce conducem, indiferent de consecințe, toate acestea au menirea să crească PDL în sondaje fără a face nimic concret pentru cetățenii afectați grav în ultimii doi ani de un tăvălug de tăieri de venituri și o creștere fulminantă și fără precedent a șomajului și a prețurilor.

Probabil alte rațiuni, mult mai pragmatice, fac loc unor cheltuieli bugetare posibile, cum ar fi campaniile electorale, care se apropie cu pași repezi... Deci și promisiunile de tot felul sau minciunile pompoase trebuie să-și reintre în drepturi în discursul public portocaliu, nu-i așa?

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu tema: Premiul Nobel pentru minciună și fariseism se acordă... domnului Boc!;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Premiul Nobel pentru minciună și fariseism se acordă... domnului Boc!"

Aproape că fiecare român se obișnuise destul de mult cu ideea că domnul Boc este cel mai mare demagog în viață al României sau cu faptul că, în cei peste doi ani de mandat de premier, acesta ne-a întocmit tot felul de programe de guvernare, care mai de care mai aducătoare de valuri binefăcătoare și nesfârșite de lapte și miere: de la sute de kilometri de autostradă până la pensii și salarii minime de sute de euro; de la o agricultură eficientă și prosperă până la alocații substanțiale pentru copii etc. Sau că la fiecare apariție publică a premierului aflam din nou că doza de optimism a acestuia a atins cotele maxime și ne-a scos din nou, pe neașteptate, din criză, fără ca noi sau economia să fi perceput în vreun fel acest lucru.

Și ce s-a ales oare din multitudinea de promisiuni solemne, pentru care s-a jurat la fiecare învestire de guvern Boc? Nimic mai mult decât praful portocaliu...

Basmele au ținut o vreme pentru mare parte din români, până la instaurarea peste noapte a adevărurilor de coșmar semnalate de supraveghetorii externi! Și așa au ieșit la iveală, rând pe rând, fantasmagoriile expirate, expuse zilnic de corul de guvernanți din falimentarele echipe ale domnului Boc.

Dar prin recentul comportament al domnului Boc meteahna portocalie de Pinocchio veritabil a întrecut orice măsură imaginabilă la ultima moțiune de cenzură pe Codul muncii, unde acesta a afirmat, în plenul Parlamentului, că domnul Pissarides ar susține că "soluția pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieței muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă".

Ați fost foarte repede pus la punct de către cel căruia i-ați atribuit susțineri ridicole și exagerat de false, domnule prim-ministru: "Cu certitudine, nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite și nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a șomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condițiile actualei recesiuni și această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piața forței de muncă din Spania și, parțial, de rata ridicată a șomajului", v-a replicat laureatul Premiului Nobel, domnul Christopher Pissarides.

Sunteți incredibil, domnule prim-ministru, și ar trebui să înțelegeți măcar acum, în ceasul al treisprezecelea, gravitatea minciunilor dumneavoastră și, mai ales, faptul că, prin funcția pe care o dețineți, nu vă reprezentați pe dumneavoastră și partidul pe care-l conduceți la groapa de gunoi, ci și pe noi, poporul român, și ne faceți pe toți de râs!

Domnule Boc, ajunge! Fabrica dumneavoastră de minciuni trebuie închisă definitiv! Ați plecat de la a minți un întreg popor, convertit în pacient guvernamental, cum că se simte mai bine și că are toate șansele să supraviețuiască prin grija dumneavoastră - deși acesta este sufocat zilnic cu toate poverile care s-au inventat vreodată de vreun prim-ministru - și ați ajuns să mințiți flagrant că un specialist internațional în economie, laureat al premiului Nobel, are aceeași părere cu teoriile dumneavoastră false despre muncă, contracte pe perioadă determinată și șomaj.

Aceasta reprezintă deja culmea tupeului și a invențiilor mincinoase și cred că până și lui Pinocchio i-ar fi rușine! Dar de fapt Pinocchio s-a îndreptat și a devenit băiat bun. Dumneavoastră v-ați transformat în Emil Bobu... sau Elena Ceaușescu?! Oricum ce faceți dumneavoastră, domnule Boc, se numește impostură. Ați înțeles? Impostură!

Și, apropo de discursul dumneavoastră de două parale de la ultima moțiune: oare 33 % (ponderea veniturilor din PIB-ul pe 2010) e mai mare decât 32 % din PIB-ul pe 2008? (Și cu câtă mândrie ați afirmat acest lucru!)

Domnule Bo...bu, sunteți penibil! Dați-vă demisia!

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică: Un semnal de alarmă: România este pe primul loc în Europa la numărul de bolnavi de tuberculoză.;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Un semnal de alarmă: România este pe primul loc în Europa la numărul de bolnavi de tuberculoză"

În mod regretabil, conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății, România se află pe primul loc în rândul țărilor din Uniunea Europeană, la numărul de persoane diagnosticate cu tuberculoză. Din anul 2002, când au fost diagnosticați un număr de 142 de bolnavi la 100.000 de locuitori, România își păstrează întâietatea fatidică, în pofida faptului că există o ușoară scădere în anul 2009, respectiv 102 cazuri la 100.000 de locuitori. În țara noastră sunt depistate anual 18.000 de cazuri, la ora actuală fiind înregistrați în evidențele Ministerului Sănătății aproximativ 30.000 de bolnavi.

Se cuvine a fi subliniat faptul că România este printre primele cinci țări din Regiunea Europa, alături de Rusia, Ucraina, Uzbekistan și Kazahstan, în ceea ce privește mortalitatea având cauză directă tuberculoza. Aceste cinci țări împreună însumează mai mult de jumătate din numărul îmbolnăvirilor de tuberculoză din Regiunea Europa a Organizației Mondiale a Sănătății.

Deși la nivel european, rata îmbolnăvirilor de tuberculoză se află în scădere, în țara noastră se menține constantă și chiar devine ascendentă. Nu trebuie să ignorăm faptul că, în fiecare zi, trei copii sunt diagnosticați cu TBC, iar patru copii își pierd viața. Statisticile arată că în fiecare oră patru români sunt diagnosticați cu TBC.

Aceste date nu reușesc să surprindă în mod revelator drama acelor vieți răpuse de o boală care, identificată la timp și tratată în mod corect, are șanse mari de vindecare. De aceea, pledez pentru finanțarea susținută, reconfigurarea logistică și consolidarea Programului național de control al tuberculozei, asigurarea continuă de la bugetul de stat a gratuității tratamentului administrat bolnavilor de TBC, iar controlul efectiv al tuberculozei să devină literalmente o politică de sănătate publică prioritară din partea instituțiilor statului pentru binele cetățenilor României.

Pentru implementarea plenară a strategiei de control al tuberculozei la nivel național, se impune în mod legitim consolidarea rețelei de pneumologie, astfel încât Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din București trebuie să rămână un spital-pilon în lupta împotriva tuberculozei, dar și din perspectiva prevenirii și cercetării științifice a cauzelor tuberculozei.

Ca deputat de Timișoara, interesat de eficiența sistemului de sănătate din vestul țării, pledez în mod deschis pentru finanțarea prin programe guvernamentale a Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie "Dr. Victor Babeș" din Timișoara, centru regional de luptă împotriva tuberculozei. Chiar dacă a trecut în subordinea Primăriei municipiului Timișoara, spitalul are nevoie de integrarea în programe speciale de finanțare, din perspectiva Programului național de control TBC.

În județul Timiș au fost înregistrate 661 de noi cazuri de TBC în 2010 și chiar dacă tratamentul este gratuit au fost identificate probleme serioase în ceea ce privește distribuirea medicamentelor în mediul rural. De aceea, trebuie implementată în mod unitar o strategie de prevenire, de tratament și de control ale respectării în mod gradual a tratamentului de către pacienți.

Tuberculoza reprezintă în mod irecuzabil o problemă epidemiologică globală, dar identificată la timp și tratată în mod corect, în cadrul unei politici publice de sănătate, bolnavii au mari șanse de vindecare.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică: Dreptul la viață este primordial! Marșul pentru viață - o proclamare a demnității ființei umane;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Dreptul la viață este primordial! Marșul pentru viață - o proclamare a demnității ființei umane"

Proclam cu perseverență și cu demnitate primordialitatea dreptului la viață, recunoscut ființei umane încă din momentul concepției până la sfârșitul său natural.

În deplină conformitate cu Declarațiile drepturilor omului semnate și ratificate de România, dar și în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viață este "dreptul suprem al ființei umane, valoarea supremă pe scara drepturilor omului în plan internațional."

Dacă admitem autoritatea incontestabilă a art.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform căruia "Toate ființele umane sunt înzestrate cu rațiune și conștiință", trebuie să recunoaștem că ființele înzestrate cu rațiune și conștiință sunt persoane care au dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei. Așadar, după cum embrionul uman nu poate fi considerat un lucru, ci o "persoană prin destinație", "o persoană potențială", (așa cum normele subliniază profesorul Jean François Renucci, reputat specialist în problematica drepturilor omului la nivel european), dreptul natural la viață al copiilor nenăscuți este inviolabil.

Aceste adevăruri fundamentale pentru un stat de drept au fost proclamate în data de 26 martie a.c., printr-un eveniment organizat de societatea civilă în trei orașe din țară, respectiv București, Timișoara și Satu-Mare.

"Marșul pentru viață" a adunat la Timișoara peste 1.000 de oameni care au ales să susțină în mod public faptul că dreptul la viață privată și la autonomie personală nu poate fi în dezacord cu dreptul natural la viață și dreptul la demnitate, iar aceste drepturi fundamentale trebuie garantate și în mod efectiv protejate.

"Marșul pentru viață" de la Timișoara a reprezentat o mărturie fără echivoc a aderării la valorile vieții, ale familiei și moralei creștine, care susțin pilonii civilizației unei națiuni, dar și un semnal de alarmă față de "cultura morții", care luptă împotriva principiilor pro-vita, dacă recunoaștem statisticile negre care ne spun că, între anii 1958 și 2008, peste 21 de milioane de copii au pierit ca victime ale avortului.

Pentru a promova în mod efectiv o cultură și o educație pro-vita, cadrul legislativ în materia protecției drepturilor și intereselor legitime ale femeilor însărcinate, în direcția consilierii active instituționalizate, a prevenirii avorturilor și a protecției efective a nou-născuților, trebuie reconfigurat și temeinic consolidat. Consilierea femeilor însărcinate, protecția socială specială a mamelor singure, a persoanelor cu dizabilități, a pacienților aflați în faza terminală a unor boli grave, trebuie să reprezinte liniile de acțiune ale unui program coerent de protecție socială în România de astăzi.

Dincolo de orice interpretare, dreptul la viață este primordial, pentru că darul vieții, primit din partea Creatorului, are valoare supremă.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Agricultura durabilă și dezvoltarea rurală;

Domnul Ion Dumitru:

"Agricultura durabilă și dezvoltarea rurală"

În cei aproape 21 de ani de tranziție, evoluția economiei este de la un an la altul sinuoasă, marcată de distorsiuni, având o puternică notă de "nondurabilitate" sau "nonsustenabilitate". Principalele agregate macroeconomice se înscriu pe o linie descendentă, de declin economic și precarizare a ocupării forței de muncă, persistența șomajului de lungă durată, de accentuare a unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai și degradarea calității vieții.

Multe din evoluțiile din economie sunt atipice și tind să se îndepărteze de metodele din economiile dezvoltate, adâncind decalajele față de acestea.

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că diletantismul managerial a început să facă victime.

Prestația economică a puterii nu are nici un orizont și, în orice caz, nu se îndreaptă către cerințele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile.

Fără un potențial dezvoltat din punct de vedere financiar, economic, uman și tehnologic nu se poate proiecta o dezvoltare durabilă.

Agricultura durabilă se conduce după principiul: "O economie nu poate fi progresistă dacă proprietatea ei rezultă din consumul resurselor viitorului".

Pentru a fi durabilă, agricultura trebuie să fie productivă, profitabilă, ecologică și să-și conserve resursele.

O agricultură durabilă nu poate fi practicată fără a acorda o atenție deosebită reformei de organizare, tot așa cum nu poate fi concepută fără accelerarea procesului de consolidare a exploatațiilor agricole și, prin asociere, apariția unor ferme mari comerciale, competitive și moderne.

Situația nesatisfăcătoare a producției și a structurilor de comercializare, apariția dezechilibrelor de piață, liberalizarea prețurilor, fără ca acestea să joace un rol real de îndrumare a producției, lipsa sprijinului acordat de stat (subvențiile și alte facilități n-au avut pentru producătorii agricoli prea mare semnificație economică), fărâmițarea fermelor în loturi mici și dispersate, precum și posibilitățile tot mai reduse de utilizare a input-urilor (îngrășăminte, pesticide, semințe certificate, mecanizare, irigații etc.) sunt piedici care nu numai că au accentuat și adâncit criza agriculturii, dar ne-au îndepărtat tot mai mult de ceea ce ar trebui să însemne o agricultură durabilă, fără de care România nu poate ține pasul celorlalte țări din Uniunea Europeană.

Aici se află acum agricultura României.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu tema: Sănătatea - disprețul Guvernului Băsescu-Boc-Udrea!;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Sănătatea - disprețul Guvernului Băsescu - Boc - Udrea!"

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea disprețuiește sănătatea românilor prin modul cinic, iresponsabil și incoerent în care alocă fonduri tot mai puține de la buget, când tot mai mulți cetățeni rămân fără medicamente, când tot mai multe farmacii dau faliment, când tot mai mulți medici și asistenți medicali părăsesc România ca să lucreze în străinătate...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a trecut spitalele, în marea lor majoritate, la autoritățile locale și acum obligă primarii să le închidă, pentru că Guvernul nu le mai finanțează, dar Guvernul nu este vinovat...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea închide institute unice în țară, cum ar Institutul Inimii, unde se practică operații pe cord la nou născuți, unde costurile sunt de circa 10 ori mai mici decât în alte țări...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a tăiat banii necesari pentru acțiuni de prevenție, care produce efecte în timp, dar care îi ferește pe oameni de îmbolnăviri ca urmare a cunoașterii și ocolirii factorilor de risc....

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu a făcut decât să strice și puținul echilibru care era în sistemul sanitar românesc, creând situații conflictuale între toate categoriile de salariați ai sistemului și autorități, între cetățeni și personalul medical, între toți și toți...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu recunoaște că are în conducerea sistemului sanitar oameni incompetenți, politruci care au un singur scop: cum să se înfrupte din banul public!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea trebuie să plece pentru că disprețuiește poporul român cu toate problemele pe care le are!

  Florin Țurcanu - declarație politică: Deșteaptă-te, române!;

Domnul Florin Țurcanu:

"Deșteaptă-te, române!"

Am tot încercat în ultima perioadă să atrag atenția celor aflați la putere asupra problemelor cu care se confruntă românii mai ales acum când, spre surprinderea noastră, aflăm că la finalul acestei săptămâni ieșim din recesiune!

Foarte bine! Dacă ieșim din recesiune și va avea loc o dezvoltare economică fără precedent, m-am hotărât ca astăzi să reîmprospătez memoria celor care, teoretic, ar trebui să se ocupe de agricultură, dar, practic, fac orice numai politică agrară nu!

Ținând cont de faptul că România a fost de-a lungul timpului, până la intrarea în aria de influență a fostului URSS, una dintre principalele producătoare agricole a Europei și, luând act de faptul că dispunem de cele mai bune condiții pedoclimatice (sol și climă foarte bune pentru toate tipurile de produse agricole) dintre țările UE, țin să aduc la cunoștință mai marilor acestei "sărace țări bogate" o serie de informații și idei care ar putea să revigoreze agricultura românească.

Dar, ca aceste idei să fie puse în practică, șefii agriculturii românești ar trebui să renunțe la o serie de importuri care ar putea fi înlocuite de produsele autohtone, similare cu cele importate, dar mult mai bune și mai sănătoase și cu efecte benefice asupra dezvoltării diferitelor ramuri ale agriculturii: viticultura, pomicultura, apicultura, zootehnia etc.

Să începem cu începutul! Vă spuneam în rândurile de mai sus că România dispune de cele mai bune condiții pedoclimatice dintre țările UE, situație de care ar trebui să se profite prin implementarea unor măsuri menite să dezvolte agricultura românească.

Pentru revigorarea agriculturii este necesară în primul rând implicarea autorităților competente care să dispună o serie de măsuri care să permită implicarea celor interesați în dezvoltarea acestei ramuri a economiei. Nu putem închide ochii și să continuăm să importăm aproximativ 60-70% dintre produsele alimentare, în condițiile în care România dispune de o suprafață agricolă de peste 14 milioane hectare teren, din care în anii trecuți au fost cultivate puțin peste 11 milioane hectare teren!

Prin urmare, mă voi referi la o nevoie stringentă a agriculturii, și anume implementarea unui program de concentrare a terenurilor agricole în exploatații agricole viabile, ținând cont de faptul că peste 9 milioane hectare de teren se află în posesia micilor gospodării, adică a acelor oameni care nu-și vor permite niciodată să lucreze pământurile deținute din varii motive: sunt prea bătrâni, bolnavi sau nu dispun de banii necesari, etc. De aceea consider că pentru revigorarea și modernizarea agriculturii, comasarea acestor terenuri și sprijinirea proprietarilor lor reprezintă primul pas.

Până în momentul de față fermele de subzistență însumează doar aproximativ 60% din terenurile agricole ale țării, ferme mici care nu vor avea viitor dacă cei aflați la putere nu vor interveni cu măsuri de concentrare a terenului în ferme puternice, menite să asigure necesarul de consum al întregii țări.

În numeroasele întâlniri cu oamenii de la sat, fiind deputat într-un colegiu preponderent rural, am observat că aceștia și-ar dori să-și lucreze pământurile în condiții normale și ar fi adepții comasării micilor proprietăți, dacă acestea ar fi sprijinite prin măsuri de către stat. Aceste măsuri ar fi: subvenționarea acțiunii de intabulare a terenurilor de către proprietari; acordarea unei rente viagere; favorizarea comasării parcelelor din aceeași tarla.

Bineînțeles că toate aceste lucruri trebuiau făcute încă de acum 21 ani, dar din diferite motive mai mult sau mai puțin plauzibile, agricultura a fost băgată într-un con de umbră, de unde ar trebui să fie scoasă acum, dacă ne dorim cu adevărat ca economia să-și revină după această perioadă devastatoare.

Țăranul român dorește să-și lucreze pământurile în mod civilizat, un mod care să-i permită să producă atât pentru el, pentru un trai decent, cât și pentru consumul întregii societăți.

  Cornel Ghiță - declarație politică: Legea zilierului;

Domnul Cornel Ghiță:

"Legea zilierului"

Declarația mea se referă la un proiect de lege dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială, și anume Proiectul de Lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

Aceasta lege se referă la persoanele care nu au o calificare într-un anumit domeniu. Ei muncesc cu ziua, cu caracter ocazional, iar legislația noastră era deficitară în acest domeniu. Acum încercăm să îndreptăm acest lucru prin Legea zilierilor, o lege ale căror prevederi derogă de la prevederile Codului Muncii și reglementează distinct modalitatea prin care zilierii pot desfășura activități cu caracter ocazional.

Principalele avantaje pe care această lege le conferă sunt date de faptul că zilierul poate desfășura exclusiv activități necalificate, cu caracter ocazional pentru un beneficiar; niciun zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulat pe durata unui an calendaristic, iar plata zilierului se face zilnic și timpul de lucru nu poate depăși 12 ore/zi. Zilierul nu poate lucra pentru o terță persoană, trebuie să aibă minim 16 ani, iar angajatorul are obligația să asigure echipamentul de protecție a muncii. Angajatorul trebuie să fie persoană juridică.Zilierul suportă contribuția de asigurări de sănătate în condițiile și procentul stabilit de lege (5,5%), deci are calitatea de asigurat la sistemul de asigurări de sănătate.

Activitatea zilierilor poate fi utilizată numai în anumite domenii de activitate, limitativ prevăzute de lege, iar plata impozitului pe venit este suportată de beneficiar.

Ceea ce legea își propune este ca formele de evidență și de plată a zilierilor să fie cât mai simple, fiind comasate în registrul special de evidență a zilierilor. În scopul evidenței zilierilor beneficiarul transmite periodic un extras al registrului pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

  Marian Ghiveciu - declarație politică despre Unele măsuri ce pot conduce la refacerea patrimoniului pomicol și a producției de fructe;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Unele măsuri ce pot conduce la refacerea patrimoniului pomicol și a producției de fructe"

Se poate, totuși, face ceva pentru stoparea căderii libere și revigorarea pomiculturii? Răspunsul este evident: da.

Pentru aceasta este nevoie, până nu este prea târziu, de o politică națională în domeniu. O primă măsură importantă este aceea de restructurare în perspectivă a exploatațiilor pomicole, prin dezvoltarea următoarelor tipuri: grădina de lângă casă, în care se recomandă plantarea, în funcție de suprafață a câte 3-5 pomi din fiecare specie adaptată zonei; exploatația asociativă pomicolă care, în prezent, are o suprafață de 0,5 - 2 ha, urmând să intre într-un proces de concentrare prin asociere, însumând 15-20 ha, cu ajutorul mult așteptat al statului; fermele pomicole specializate existente, în prezent având suprafețe cuprinse între 150-200 ha, având în vedere și arendarea, concesionarea și chiar vânzarea terenurilor.

Din punct de vedere tehnic, se impun o serie de măsuri, printre care menționez: evaluarea de către specialiști a stării livezilor existente, stabilirea celor ce mai pot fi menținute în producție și care pot fi redresate cu cheltuieli mici, pentru a li se restabili potențialul economic; unele plantații relativ tinere, de tip intensiv, cu un sortiment actual de soiuri, dar care au fost neglijate în ultima perioadă, pot fi readuse la starea de rodire în decurs de 3-4 ani.

În condițiile crizei actuale, acestea pot fi refăcute cu cheltuieli mult mai mici, comparativ cu cele necesare înființării de noi plantații.

Pornind de la un consum mediu de cca. 72 kg fructe/locuitor, precum și de la o producție medie pe total specii de 10-12 t/ha (posibil de realizat), rezultă că suprafața totală a plantațiilor ar trebui să se mențină la cca. 250 mii ha, din care 200 mii ha pe rod. Producția obținută de pe această suprafață acoperă consumul național și poate crea disponibilități de cca. 500 mii tone pentru export.

În acțiunile de conservare a patrimoniului pomicol este necesară asigurarea unei rate anuale de înlocuire de 5% a plantațiilor, ceea ce ar asigura întreținerea plantațiilor în decursul a 15-20 de ani.

Redimensionarea și reorganizarea sectorului de producere a materialului săditor, în funcție de cerere, cu soiurile adecvate în cadrul fiecărei specii, pentru înființări de plantații noi, completări de goluri și asigurarea unor disponibilități pentru export este o acțiune strict necesară.

Pentru toate cele menționate trebuiesc fonduri, respectiv credite, care să aibă o dobândă onorabilă pentru înființare de plantații noi, asigurarea materialului săditor, păstrarea fructelor și aplicarea tehnologiilor moderne de cultură.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Al doilea mitropolit al Clujului a fost întronizat;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Al doilea mitropolit al Clujului a fost întronizat"

Mitropolia Clujului este una din cele zece mitropolii ale Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca. A fost înființată pe 4 noiembrie 2005, la o zi după alegerea episcopului Laurențiu Streza în scaunul mitropolitan de la Sibiu. Primul mitropolit al Clujului a fost Bartolomeu Anania, din 2005 până în 2011. Catedrala mitropolitană este Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului.

Mitropolia Clujului a fost înființată în 4 noiembrie 2005, dată până la care episcopiile care o compuneau (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Episcopia Oradiei, Bihorului și Sălajului, Episcopia Maramureșului și Sătmarului) au aparținut jurisdicțional de Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu.

Pe 3 noiembrie 2005 în funcția de Mitropolit al Ardealului a fost ales episcopul Laurențiu Streza, considerat un apropiat al Mitropolitului de atunci, Daniel Ciobotea. Contracandidatul episcopului Streza a fost arhiepiscopul Andrei Andreicuț de Alba Iulia, un apropiat al IPS Mitropolit Bartolomeu Anania. Scaunul arhiepiscopal de Alba Iulia este succesorul primului scaun mitropolitan din Transilvania, edificat de însuși Voievodul Mihai Viteazul. Ținându-se cont de acestea, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea unei noi mitropolii, cu sediul la Cluj. Astfel, în data de 4 noiembrie 2005, o zi după alegerea noului titular al Mitropoliei Ardealului, IPS Arhiepiscop Bartolomeu Anania a devenit Mitropolitul noii eparhii, Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, cu jurisdicție asupra eparhiilor (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Episcopia Oradiei, Bihorului și Sălajului, Episcopia Maramureșului și Sătmarului), iar din 2007 și Episcopia Sălajului, al cărei prim titular a devenit în 2008 episcopul Petroniu Florea.

Andrei Andreicuț, pe numele de mirean Ioan Andreicuț, (n. 24 ianuarie 1949, Oarța de Sus, județul Sălaj (interbelic), în prezent în județul Maramureș) este din 1990 episcop al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. În anul 1998 episcopia păstorită de el a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În anul 2005 a fost unul din candidații propuși a-i succeda mitropolitului Antonie Plămădeală. Nealegerea lui Andreicuț a dus la secesiunea nordului Mitropoliei Ardealului, sub conducerea lui Bartolomeu Anania.

Între 1967-1972 a urmat cursurile Facultății de Construcții Căi Ferate din cadrul Universității Politehnica București. După absolvirea facultății a lucrat ca inginer la Întreprinderea de Căi Ferate a Regionalei CFR Cluj. După doi ani de inginerie, între 1976-1978, a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu, pe care l-a absolvit în doi ani, ca urmare a aprobării susținerii examenelor anticipat datorită faptului că mai deținea o altă licență. În august 1978 a fost hirotonit preot de către arhiepiscopul Teofil Herineanu al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Din anul 1978 a fost preot în Turda, unde a amenajat o capelă, organizată anterior într-o casă, dându-i forma și aspectul de adevărată biserică. A inițiat un program sistematic de cateheze pentru tineri și adulți, precum și nenumărate acțiuni cu caracter social. A inițiat în viața duhovnicească mulți tineri, dintre care peste 30 au ajuns preoți sau monahi.

În anul 1985, după nenumărate încercări eșuate din cauza obstrucționării din partea regimului comunist, după cum mărturisesc unii din profesorii de la Institutul Teologic Ortodox din București (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), a obținut înscrierea la doctorat. În anul 1985 fost transferat în Episcopia de Alba Iulia în Parohia Maieri I, unde a desfășurat aceeași bogată activitate pastorală. La 15 noiembrie 1987 a pus bazele corului de copii "Theotokos".

Pe 25 februarie 1990 a devenit episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, care îl avea ca titular pe episcopul Emilian Birdaș. În urma demisiei episcopului Emilian Birdaș, devenit ulterior episcop vicar la Arad, apoi episcop de Caransebeș, Andrei Andreicuț i-a luat locul, devenind episcop al episcopiei Alba Iulia în iunie 1990, și arhiepiscop din 1998, când eparhia a fost ridicată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Arhiepiscopie.

După decesul mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost invitat să candideze la funcția de mitropolit al Ardealului. La alegerile desfășurate pe 3 noiembrie 2005 a fost preferat, după al doilea tur de scrutin, Laurențiu Streza. Ca urmare a alegerii acestuia din urmă în funcția de mitropolit al Ardealului (în defavoarea lui Andrei Andreicuț, agreat de mediul ortodox antioccidental din Transilvania) și a conflictului subsecvent, a fost înființată Mitropolia Clujului.

În calitate de episcop a înființat Editura Reîntregirea și o tipografie, a înființat și susținut un seminar teologic, o facultate de teologie (pentru care a construit un sediu modern) și un post bisericesc de radio. Este unul dintre primii episcopi ortodocși care au organizat activitatea socială a bisericii la nivel eparhial.

Între anii 1996 - 2008 a fost decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.

În ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 18 martie 2011 a fost ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, în urma decesului fostului arhiepiscop și mitropolit Bartolomeu Anania. Întronizarea a avut loc pe 25 martie 2011.

  Vasile Ghiorghe Gliga - declarație politică: Paradoxul banilor pierduți din agricultură;

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Paradoxul banilor pierduți din agricultură"

Restructurarea agriculturii, revitalizarea economiei rurale, recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare, pot constitui pârghii importante de dezvoltare a țării. Contribuția agriculturii la PIB rămâne în continuare scăzută, având în vedere imensele resurse neutilizate.

Ca ramură a economiei naționale, agricultura înregistrează un declin. Situația a fost deosebit de nefavorabilă începând cu anul 1992, odată cu desființarea cooperativelor agricole de producție, precum și în ultimii ani, când sectorul a avut de suferit în urma condițiilor meteorologice precare, dar și a infrastructurii inadecvate în vederea contracarării riscurilor conexe. Sectorul agricol a înregistrat fluctuații semnificative negative, din cauza vulnerabilității în fața condițiilor de secetă. În ultimii ani, performanța în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă. Acest lucru este determinat atât de frecvența, cât și de severitatea crescută a calamităților naturale (seceta, inundații), precum și de incidența bolilor la animale (gripa aviară, pesta porcină etc.).

Potrivit unor documente interne ale Comisiei Europene obținute de Financial Times, Uniunea Europeană nu a cheltuit până acum decât 10% din cele 347 miliarde de euro alocate până în 2013 pentru a promova dezvoltarea regiunilor sărace, chiar dacă a fost depășită jumătatea perioadei de șapte ani (2007-2013). De menționat că România va beneficia de fonduri structurale de două ori mai mari decât contribuția sa la bugetul general în perioada 2007-2013. Comisia Europeană susține că există mai multe motive pentru acest nivel scăzut de atragere a fondurilor, incluzând timpul necesar pentru ca proiectele să fie selectate și banii să fie cheltuiți pentru ca ulterior să fie decontați de Bruxelles.

Directivele pentru alocarea de fonduri au fost definite în 2006, înainte însă ca criza financiară să oblige guvernele UE la restricții bugetare. Potrivit acestor directive, UE nu poate debloca aceste ajutoare decât dacă autoritățile naționale sau locale vizate contribuie și ele cu jumătate din finanțarea pentru proiectele reținute. Finanțarea externă este crucială pentru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental va fi modest în următorii ani, în paralel cu o creștere a presiunilor exercitate asupra cheltuielilor bugetare cu o componentă socială importantă. Băncile s-au orientat cu precădere către clienții mari și într-o măsură mult mai redusă asupra celor mici, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai programelor naționale. Această abordare este strâns legată de nivelul de disponibilitate în ceea ce privește asumarea riscurilor.

Din păcate, sectorul agricol din România, în sine, nu este încă pregătit să folosească în mod eficient oportunitățile ivite și să răspundă adecvat noilor provocări. Totul rămâne un paradox, în contextul în care România beneficiază de condiții bune pentru dezvoltarea agriculturii - suprafețe agricole întinse și acces la fonduri structurale, dar care rămân totuși neutilizate.

Există probleme în implementare la majoritatea proiectelor cu finanțare nerambursabilă, ca urmare a incapacității guvernului de a elabora înainte de toate legislația aferentă implementării programelor europene, înainte de lansarea sesiunilor de depunere a proiectelor.

De asemenea, firmele de consultanță acuză faptul că regulile jocului sunt schimbate din mers și că notele interne sunt cele care fac selecția dosarelor câștigătoare, în funcție de culoarea politică.

Zona rurală este caracterizată de existența unei pături considerabile de populație, vulnerabilă din punct de vedere economic și social, ce întâmpină dificultăți în îndeplinirea noului set de cerințe europene complexe din domeniul agriculturii. Implementarea acestor programe este condiționată de contribuția proprie la valoarea totală eligibilă de finanțare ce poate fi asigurată cu ajutorul unui credit bancar. Întrebarea retorică ce se naște este câți agricultori care trăiesc la limita subzistenței își pot permite un credit bancar?

  Vasile Ghiorghe Gliga - declarație politică: Justiția a orbit;

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Justiția a orbit"

Derivat din termenul latinesc "jus" care înseamnă "drept", conceptul de justiție cunoaște în prezent în țara noastră valențe nebănuite și absolut incredibile pentru părinții săi fondatori din Antichitate. La origine, justiția era menită să echilibreze nedreptățile existente în societate, dintr-un motiv sau altul, de aici și reprezentările sale sub forma unei femei ținând în mână balanța, dar legată la ochi - semn că "justiția e oarbă", adică nu ține cont de emoții, sentimente, opinii sau legături de rudenie, deci se aplică în mod egal tuturor. Între timp, au apărut nenumărate excepții de la regulă, care au deformat menirea inițială, creând astfel o clasă de persoane la care justiția nu poate ajunge, care se situează deasupra legii, evident în mod incorect. În funcție de perioadă și de tendința diverselor epoci istorice, aceste excepții se bazează pe statut social, putere militară, putere fizică individuală, avere etc. Ele au alimentat impresia publicului că este de dorit să se ajungă în asemenea poziții în care totul să fie permis, indiferent de efectele negative produse asupra societății. Astfel ajungem la situația absurdă în care cei vinovați se consideră victime, iar cei nevinovați sunt deodată incluși în categoria agresorilor. Evident, ei agresează o ordine bazată pe corupție și nedreptate, însă cei care sunt vizați nu fac altceva decât să manipuleze opinia publică, susținând că ei reprezintă adevărul.

Drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului constituie nu doar o realitate, ci și o finalitate a întregii activități umane, bineînțeles a aceleia democratice și progresiste. De aici și atenția cuvenită care este acordată aproape peste tot în lumea actuală, problemelor teoretice și practice referitoare la drepturile omului, la protecția și respectul libertăților fundamentale ale persoanei umane. Nu știu cât de mulți ați fost acuzați pe nedrept. Nu știu nici de câte ori, nici cu câtă răutate. Dar, indiferent de cantitate și calitate, reacțiile pot fi variate.

Așa s-a prezentat la biroul parlamentar pe care îl dețin în municipiul Reghin domnul Cătinean Viorel, un om simplu, fără studii superioare, care datorită faptului că și-a îndeplinit îndatoririle la locul de muncă, a ajuns să fie din victimă inculpat. În luna noiembrie a anului 2006, în timp ce petiționarul se afla în serviciul de paznic al unei ferme, pe la miezul nopții a surprins doi concetățeni în timp ce furau. Incidentul s-a transformat într-unul violent, în urma cărora hoții au depus plângeri penale contra paznicului, acesta alegându-se cu dosar penal și cu sentința de 6 luni închisoare și de plătit suma de 10.675 lei. Doresc să îmi exprim îngrijorarea, astfel, prin singurul mod pe care îl am la îndemână, asupra faptului că justiția merge într-un sens eronat, un sens în care paznicul pentru că își face datoria și oprește un furt, ajunge el însuși în închisoare și cu datorii, însoțite de un cazier care îl va urma de-a lungul vieții negativ, un sens în care hoțul scapă neprins și cu beneficii.

În cele din urmă, nu putem decât să observăm că toate legile umane sunt supuse greșelii inerente în natură umană. La fel și aplicarea lor. Însă perseverarea în greșeală nu poate să servească decât scopurilor oculte care încearcă să ocolească legea și să creeze un sistem paralel, criminal. De aceea, societatea trebuie să se mobilizeze împotriva acelor factori care constituie simboluri ale sfidării bunului simț și legalității și să elimine din rândul sau personajele publice care periclitează bunul său mers către o soartă mai bună.

  Adrian Gurzău - declarație politică: Wikileaks și România oligarhică;

Domnul Adrian Gurzău:

"WikiLeaks și România oligarhică"

Din documentele WikiLeaks vedem cam ce imagine a lăsat România în urma ei în acești ani, în care noi credeam că lucrăm la construirea unei lumi noi.

Țara noastră este văzută în Occident ca un stat feudal dominat de oligarhi și de baronii locali, cu legături periculoase cu Rusia.

Veți spune că este doar impresia unor americani care au trăit cu spaima în sânge față de ruși și că oligarhii și baronii noștri sunt niște tipi simpatici pe care-i vedem la televizor, îi știe toată lumea și nu merită atâta discuție.

Faptul că noi ne-am obișnuit cu o realitate nu înseamnă că ea este și cea potrivită. Dacă nouă nu ni se mai pare ciudat ca un mogul să influențeze deciziile politice de la televizor, americanilor li se pare chiar periculos.

De la etapa în care noi am diagnosticat plastic situația politică și economică, formulând asta ca un exercițiu lingvistic (vă amintiți că PSD a lansat termenul de baron, referindu-se chiar la baronii lor, apoi președintele pe cel de mogul), media și opinia publică le-au trecut în folclor, iar conotația gravă a fenomenului a trecut în derizoriu.

Baronii au ajuns stâlpii partidelor, iar mogulii sunt puncte de reper ale societății.

Mai grav decât realitatea în sine mi se pare luarea ei în derâdere. Adversarii președintelui Băsescu s-au grăbit ca prin mijloacele de comunicare pe care le au la dispoziție să minimalizeze semnalele trase de președinte.

Dar iată că vine cineva din afară și ne pune oglinda în față.

În alte țări oglinda WikiLeaks a arătat o dominație instituțională de tip dictatorial, la noi arată pericolul din partea societății, pentru că este structurată oligarhic și în luptă cu statul. Pericolul pentru democrație în România nu vine de la stat, ci din lumea civilă. Pericolul sunt mogulii și instrumentele lor, banii și puterea de comunicare în masă de care dispun.

Ce vedem acum clar? Exact ce refuzam să recunoaștem până acum: că o mână de foști securiști și îmbogățiți peste noapte încearcă să domine statul și să-l jupoaie. Acum vedem asta, obligați de Occident și de imaginea pe care o avem pe plan internațional.

Nu vă pot cere să curățați țara de oligarhi de pe o zi pe alta, dar vă cer să meditați serios la situația în care ne aflăm și acolo unde vedeți că din punct de vedere legislativ s-ar urmări alte interese decât cele ale societății românești, luați atitudine. Haideți să nu slujim interesele oligarhilor în Parlament, ci să facem legi în beneficiul celor mulți, în favoarea cetățeanului.

  Adrian Gurzău - declarație politică: OMV Petrom ia din România profit maxim și dă înapoi dispreț clienților și salariaților săi;

Domnul Adrian Gurzău:

"OMV Petrom ia din România profit maxim și dă înapoi dispreț clienților și salariaților săi"

OMV Petrom a decis joi, 24 martie, să închidă definitiv rafinăria Arpechim. Decizia s-a datorat faptului că OMV nu a găsit un cumpărător pentru aceasta și a ținut să-și respecte strategia de maximizare a beneficiilor. Cu alte cuvinte, activitatea de rafinare era prea scumpă și nu aducea destui bani operatorului ei.

Pot să înțeleg preocupările managementului companiei pentru eficientizarea activității sale. Îmi este însă greu să înțeleg de ce această grijă pentru eficiență nu se vede și în prețul carburanților pe care îl vinde compania. Țin să vă amintesc faptul că cel mai ieftin sortiment de benzină a depășit prețul de un euro pe litru. Și aceasta, în România, unde, cu salariul mediu pe economie, nu-ți poți umple de zece ori rezervorul cu benzină.

Rafinăria a fost închisă într-un moment nefavorabil, au susținut șefii OMV, care nu sunt însă deloc deranjați de faptul că multinaționala a obținut cele mai mari profituri din acești ani, tocmai în contextul economic nefavorabil și tocmai în România.

70% din profitul grupului OMV s-a făcut în România. Câștigurile imense de aici acoperă pierderile multinaționalei din alte țări. Iar românii plătesc prețul carburanților la limita de sus a suportabilității.

Acum OMV Petrom închide o rafinărie pentru că nu-i mai aducea destul profit, decizie cu care trimite în șomaj angajații unității de producție. Comportamentul profitor al managementului nu ar fi avut însă efecte atât de dramatice asupra economiei noastre și a populației dacă Guvernul Adrian Năstase nu ar fi privatizat în condiții umilitoare compania Petrom.

Prin contractul de privatizare, în urma căruia Petrom a fost făcută cadou OMV, Adrian Năstase a amanetat interesele românilor și bunăstarea acestei țări. Le-a dat resursele țării și 550 de pompe la un preț de mizerie, cu 4 miliarde de euro mai puțin decât evaluarea făcută de expertiza ulterioară. Iar redevența inclusă în contract este de doar 6%, cea mai mică din toată Europa.

În traducere liberă, le-am dat resursele pentru cel mai mare profit din Europa, la prețul cel mai mic din Europa.

Revenirea asupra acelui contract ar trebui făcută nu pentru a întoarce istoria, ci pentru a nu periclita viitorul acestei țări. De aceea, eu și colegul meu, deputatul Daniel Oajdea, vom iniția un referendum pentru răscumpărarea Petrom de către statul român.

  Adrian Gurzău - declarație politică: «Oajdea are o carte, Năstase - o problemă. De ce e generația Oajdea periculoasă pentru generația Năstase»;

Domnul Adrian Gurzău:

«Oajdea are o carte, Năstase - o problemă. De ce e "generația Oajdea" periculoasă pentru "generația Năstase"»

"Oajdea, omul unei singure cărți", socotește Adrian Năstase pe blogul lui, "este încarnarea deziluziei noii generații de politicieni", mai spune domnul Năstase, "a generației mai puțin educate, mai puțin stilate.

Și dacă ar fi așa, domnule Năstase, dați-mi voie să vă spun că educația și toate cărțile citite de un politician devin fără valoare dacă avem de-a face cu un ticălos care jefuiește țara. Ce importanță are pentru cetățean dacă hoțul care-l jefuiește este unul erudit și stilat?

În realitate, domnul Năstase nu s-a apucat să scrie despre "generația Oajdea" pentru că nu mai putea de grija viitorului politicii românești, ci pentru că eu și Oajdea am propus, cu câteva zile în urmă, un referendum pentru recuperarea Petrom, companie vândută de Guvernul Năstase în condiții care au adus prejudicii imense statului român.

Nu știu câte cărți a citit "generația Oajdea", dar știu că a citit bine contractul de vânzare a companiei Petrom, iar Adrian Năstase l-a scris. Iată o carte care poate fi câștigătoare pentru generația Oajdea și perdantă pentru generația Năstase.

În altă ordine de idei, ca cetățean m-ar speria mai mult abilitățile unui politician de a-și camufla relele intenții cu finețuri intelectualiste. Generația Oajdea se pricepe mai puțin la disimulare și asta poate fi în folosul cetățeanului: nu mai este păcălit cu șiretlicuri intelectuale și vorbe meșteșugite.

Domnul Năstase a păgubit poporul român vânzând resursele țării la preț de nimic și în condiții păguboase pentru România pe termen lung. Iar eu și colegul Oajdea cerem inițierea unui referendum pentru răscumpărarea Petrom, aceasta este adevărata problemă. Problema domnului Năstase.

  Titi Holban - declarație politică intitulată Guvernul - singurul care vede sfârșitul crizei economice în România;

Domnul Titi Holban:

"Guvernul - singurul care vede sfârșitul crizei economice în România"

Pe tot parcursul anului trecut, diverși înalți oficiali ai statului român anunțau ieșirea din criză: miniștri și secretari de stat, premierul în funcție și chiar Președintele Băsescu. Numai că realitatea s-a încăpățânat să contrazică previziunile portocalii: economia nu numai că nu și-a revenit, dar tot mai multe companii au întâmpinat dificultăți de supraviețuire, în timp ce tot mai mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă.

Mai nou, premierul Boc anunță finalul crizei ca având loc la sfârșitul lunii martie. Acest anunț este făcut cu o acuratețe și o precizie cel puțin ciudate, de parcă în ultima zi a lunii martie ar urma să avem un foc de artificii și o explozie de baloane în localitățile din România, iar tuturor cetățenilor li s-ar dubla veniturile. Mai mult, oficialii guvernamentali par să nu țină cont de explozia tot mai accelerată a prețurilor și nici de numărul tot mai mare de șomeri. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât jucători importanți din economia reală estimează că anul 2011 va fi în continuare marcat de criza economică. De exemplu, omul de afaceri Ion Țiriac a avertizat că previziunile guvernului pe mai mult de trei luni sunt "o aventură foarte riscantă".

Toate acestea ne duc cu gândul la faptul că Guvernul domnului Băsescu face estimări într-o realitate paralelă. În condițiile în care refuză sistematic contactul cu cetățenii - oficialii portocalii arătând tot mai mult o teamă accentuată de a se afla în mijlocul oamenilor, în condițiile în care mulți dintre cei care conduc destinele economice ale țării nu au avut vreodată vreo legătură cu o tranzacție economică reală, în condițiile în care bugetele ultimilor doi ani au fost fundamentate pe cifre și previziuni fără acoperire în realitate, este greu de crezut că ieșirea din criză previzionată de domnul Boc va avea cu adevărat loc la finalul lunii martie.

Dar, cum nu mai sunt decât două zile până la termenul anunțat așteptăm cu interes confirmarea zvonisticii oficiale de la Palatul Victoria, iar oamenii acestei țări să simtă în viața de zi cu zi faptul că o vor duce mai bine.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având ca temă Momentul de sinceritate al domnului Emil Boc;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Momentul de sinceritate al domnului Emil Boc"

Premierul Emil Boc a avut, pentru întâia oară în mai bine de doi ani, un moment de sinceritate. Doar așa se explică faptul că a recunoscut public faptul că banii de la bugetul central sunt direcționați către primarii PDL.

Astfel, premierul-președinte al PDL a afirmat că sprijinirea primarilor acestei formațiuni politice este prioritară. Iar prioritatea nu rezidă, cum eronat am putea crede, din faptul că au cele mai multe și mai bune proiecte de infrastructură sau de modernizare a școlilor sau dispensarelor. Primarii PDL trebuie să beneficieze de fonduri deoarece "ei știu câștigătorii alegerilor viitoare". Tocmai de aceea Guvernul va sprijini implementarea proiectelor în localitățile conduse de primari portocalii. Ce dacă și restul primarilor au proiecte viabile și necesare comunității? Vina primarilor de a avea alt crez politic și altă culoare decât PDL e musai să fie trecută și asupra cetățenilor din localitățile cu pricina. Ei nu au dreptul la condiții mai bune de viață, pentru ei nu este valabil programul un primar-un proiect!

Vreau să-l anunț pe această cale pe domnul Emil Boc că, în conformitate cu Constituția și legile țării, cetățenii României sunt egali în drepturi. Cu toții au dreptul să beneficieze de fonduri guvernamentale, indiferent de culoare politică a celui pe care și l-au ales primar. Și mai vreau să-l avertizeze că voi verifica cu și mai mare atenție modul în care distribuie banii publici. Nu vreau să uite că are obligația de a sprijini toate comunitățile locale, de a aloca fonduri în funcție de proiectele depuse, și nu de apartenența politică a primarului.

Domnule prim-ministru, fondurile din Programul Național de Dezvoltare a Infrastructurii nu au fost donați de un potentat al vremii pentru pușculița de partid. Ei sunt destinați comunităților locale, cetățenilor acestei țări, celor care v-au votat și celor care azi vă pomenesc numele în contexte mai puțin măgulitoare. Cât despre banii europeni și intenția de a-i orienta cu precădere spre proprii primari, cred că e o glumă și că nu veți risca amenzile pe care UE le poate aplica pentru alocarea inechitabilă a acestor fonduri...

Sub pretextul "însănătoșirii statului", ați tăiat de-a valma veniturile bugetarilor și ale mamelor. Nu persistați în greșeală alocând fonduri guvernamentale doar primarilor PDL. Pentru că acum nici pomenile electorale nu mai pot avea darul de a vă salva funcția și partidul.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată România, între telegramele WikiLeaks și un nou acord cu FMI;

Domnul Florin Iordache:

"România, între telegramele WikiLeaks și un nou acord cu FMI"

În ultimele zile au apărut o serie de telegrame WikiLeaks care arată, pe de o parte, abilitatea unora de a furniza informații tip can-can și, pe de altă parte, de a face din asta subiect de presă.

În același timp, este o problemă de caracter a fiecăruia dintre noi care una spune la o întâlnire sau la un "lunch" privat și alta afirmă în spațiul public.

În acest timp, România încheie un nou acord cu FMI, despre care nimeni nu spune nimic, și ne trezim la Parlament cu o ordonanță prin care trebuie aprobat acest împrumut.

Din păcate, politica românească se face de azi pe mâine, în funcție de interesul pe care îl are cel care deține azi puterea.

În tot acest timp, viața românilor este tot mai grea, locurile de muncă tot mai prost plătite, profesorii din Suceava și Botoșani sunt în stradă, dar nu interesează pe nimeni, și toți urmărim "dezvăluirile" WikiLeaks.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică având subiectul Turismul românesc - în criză sau nu?;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Turismul românesc - în criză sau nu?"

Eurostat a publicat recent un buletin statistic privind rezultatele statelor membre în domeniul turismului, conform căruia numărul înnoptărilor în hotelurile din România a scăzut cu 8,7% în cursul anului trecut, acesta fiind cel mai slab rezultat dintre toate țările Uniunii Europene.

Rezultatele înregistrate de România sunt de departe cele mai slabe, dacă le comparăm doar cu vecinii bulgari unde, din totalul turiștilor cazați anul trecut, 70% au fost nonrezidenți, față de doar 18% în România.

În birourile Ministerului Turismului lucrurile par să stea cu totul altfel. Ministrul Elena Udrea anunța, cu puține zile înainte de publicarea raportului Eurostat că, în România, turismul a ieșit din criză, raportând pentru anul trecut o creștere de 8,2% a numărului de turiști.

În fața acestor statistici contradictorii nu pot să nu mă întreb unde este adevărul? Unde se află în realitate turismul românesc?

Fără doar și poate mi-aș dori ca afirmațiile doamnei ministru Elena Udrea să aibă fundament realist și într-adevăr turismul românesc să fi intrat pe o direcție ascendentă. Însă la modul cel mai sincer, consider că este de ajuns o mică deplasare în zonele turistice ale țării pentru a vedea o altă perspectivă a lucrurilor: o infrastructură deficitară și servicii la standarde reduse, aspecte care afectează în mod negativ evoluția acestui sector. Dacă la acestea adăugăm și o promovare lapidară, dar din păcate foarte costisitoare a potențialului turistic al României, peisajul este complet.

Doamna Udrea nu reușește să ne convingă de faptul că uriașul buget pe care îl gestionează la nivelul ministerului a fost cheltuit în sens productiv și că promovarea făcută turismului românesc de la venirea sa în această funcție a început să dea roade. Astfel de declarații optimiste am tot auzit în ultima vreme.

Periodic aflăm cum România a ieșit din criză, pentru ca în scurt timp să ne fie mai rău, urmare a unor noi măsuri de austeritate impuse de Guvernul PDL.

Ieșirea din criză a turismului pare a se încadra în aceeași categorie, din moment ce realitatea contrazice mesajele optimiste ale reprezentanților autorităților. Mai trist este că autoritățile responsabile se complac în astfel de mesaje optimiste, care nu mai conving pe nimeni, în loc să ia măsuri concrete de promovare și susținere a acelor sectoare economice care au potențialul de a ajuta la ieșirea economiei românești din recesiune.

  Manuela Mitrea - declarație politică intitulată Bebelușii nu trebuie să rămână fără lapte praf;

Doamna Manuela Mitrea:

"Bebelușii nu trebuie să rămână fără lapte praf"

Până anul acesta orice bebeluș care nu putea fi alăptat de mama sa avea dreptul să primească lunar cantitatea necesară de lapte praf gratuit din partea statului. Începând cu 2011, Guvernul nu a mai alocat în buget sumele necesare pentru laptele praf al bebelușilor.

Lunar, sute de copilași de până la un an ar trebui să primească lapte praf gratuit din partea statului, printre aceștia numărându-se și cei distrofici sau pe care mamele nu îi pot alăpta pentru că sunt grav bolnave sau nu au posibilități financiare.

De multe ori, familiile care primeau aceste ajutoare aveau și probleme financiare. Erau familii care nu-și puteau permite să plătească între 20 și 70 de lei pentru o cutie de lapte praf. Mamele care nu pot să dea lunar aproximativ 200 de lei pe laptele din farmacii, probabil vor alege varianta mai ieftină, adică vor ajunge să își hrănească bebelușii cu lapte de vacă, fapt total nerecomandat. Medicii pediatri atrag atenția că laptele de vacă este contraindicat sugarilor, până la împlinirea vârstei de un an. Este greu tolerat de organismul lor și din cauza cantității mari de potasiu și sodiu le afectează rinichii. Totodată, poate cauza anemie, astm sau obezitate.

Programul național de combatere a malnutriției și pentru sănătatea mamei și copilului a fost demarat după anul 2000, când Ministerul Sănătății era și al Familiei. Cum ministerul și-a schimbat titulatura, nu se mai justifică activitatea de protecție socială, astfel că Ministerul Sănătății s-a gândit să pună punct unei cheltuieli suplimentare, deoarece mulți dintre copiii care primeau lapte praf nu erau cazuri medicale, ci sociale.

Din păcate, Guvernul actual se luptă nu numai cu salariații și pensionarii, ci și cu bebelușii, iar noi nu putem să asistăm nepăsători la abandonarea copiilor noștri.

  Mariana Câmpeanu - declarație politică având tema Guvernul a decis: impozit de 16% pentru zilieri;

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Guvernul a decis: impozit de 16% pentru zilieri"

Faptul că acest guvern ia decizii pe fugă, proaste și împotriva cetățenilor săi, nu mai este un lucru necunoscut pentru majoritatea dintre noi. Ne-am obișnuit și totuși, încă suntem surprinși de anumite acțiuni luate de membri ai guvernului, care în mod cert dăunează anumitor categorii de persoane.

Deși fusese invitat săptămâna acesta la Comisia pentru muncă din Camera Deputaților, ne-am trezit miercurea trecută cu domnul ministru al muncii, Ioan Botiș care, profitând de faptul că noi, opoziția, eram în minoritate în comisie, a propus completarea ordinii de zi cu două proiecte extrem de importante: Legea privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri și Legea privind ucenicia la locul de muncă.

Ambele proiecte, introduse cu forța pe ordinea de zi, au trecut în varianta agreată de Guvern, urmând să fie trimise plenului pentru dezbatere.

Am să mă refer în intervenția mea de astăzi la noul Proiect de Lege privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor. Iată că și acest tip de activitate va fi impozitat cu 16% din veniturile brute zilnice încasate. Cuantumul venitului net zilnic a fost și el stabilit prin lege între 2 lei și 10 lei ora. Cine vă dă dreptul să limitați veniturile pe care o persoană le poate obține urmare a muncii prestate? Ca de obicei, pentru dumneavoastră Constituția este facultativă! Măcar dacă zilierii ar fi fost și protejați din punct de vedere social prin această nouă lege. Ei bine, nu, pentru că se prevede clar că pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilieri nu se datorează contribuțiile sociale obligatorii nici de zilier, nici de beneficiar.

Concluzia este clară: singurul scop al domnului Botiș a fost introducerea impozitului pe salariu de 16% la cei care lucrează ca zilieri. Putem spune că practic se trece la un sclavagism pe piața muncii și se deschide poarta muncii la negru. Acești oameni nu sunt protejați social, pentru că nu se contribuie la pensie, la sănătate, șomaj, în caz de boală, accidente de muncă și boli profesionale. Orice angajator se poate ascunde în spatele acestor contracte sezoniere.

Ați ales, domnule Botiș, să faceți lucrurile așa cum știți dumneavoastră mai bine: să luați decizii importante, ce afectează clar această categorie de persoane, fără consultarea partenerilor sociali, fără consultarea parlamentarilor ce fac parte din comisia pentru muncă, pe furiș, ca și cum noi nu am exista. Ei bine, efectele se vor simți imediat, iar numărul celor care muncesc la negru nu numai că nu se va diminua, dar va crește, în perioada următoare!

  Antonella Marinescu - prezentarea unor dificultăți ale implementării Programului Regional de Gestionare a Deșeurilor Regiunea 2 Sud-Est în județul Constanța;

Doamna Antonella Marinescu:

În conformitate cu Programul Regional de Gestionare a Deșeurilor Regiunea 2 Sud-Est, aprobat prin Ordinul 1364/14.12.2006 al ministrului mediului și gospodăririi apelor - Anexa nr.6, publicat în Monitorul Oficial al României nr.232/04.04.2007, la nivelul județului Constanța pot funcționa minim 4 depozite conforme pentru eliminarea deșeurilor municipale.

Deoarece la data adoptării Programul Regional de Gestionare a Deșeurilor Regiunea 2 Sud-Est existau deja 3 depozite conforme, prin intermediul aplicației pe fonduri europene s-a propus înființarea celui de-al patrulea depozit conform, și tot sistemul integrat de management de deșeuri al județului Constanța a fost dezvoltat în jurul acestui depozit, al investițiilor adiacente acestuia și implicit inițierii unei politici tarifare care să fie susținută de aceste investiții din fonduri europene.

Cu toate că Consiliul Județean Constanța a depus eforturi considerabile pentru finalizarea acestei aplicații, atât umane, cât și financiare, și a parcurs doi ani de zile de dezbateri publice pentru obținerea avizelor necesare, în luna decembrie 2010 am asistat la introducerea în procedură de evaluare a mediului de către ARPM Galați a unui depozit de deșeuri municipale, inițiat din fonduri private, de către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Medgidia, prin operatorul economic GBI SERVEIS SAU Lloret de Mar (Girona) - Spania.

Astfel, la solicitările Consiliului Județean Constanța adresate ARPM Galați și Ministerului Mediului și Pădurilor de a susține aplicația din fonduri europene, prin respingerea solicitării operatorului privat, ministrul mediului și pădurilor, prin Adresa nr.981/28.02.2011, solicită instituției sus-menționate eliminarea tuturor investițiilor din aplicația din fonduri europene care se suprapun cu cea a investitorului privat, respectiv integrarea depozitului care se va realiza din fonduri private și modificarea Programului Județean de Gestionare a Deșeurilor.

Astfel, dintr-un proiect finanțat din fonduri europene de o valoare de 41.957.335 euro, din care costuri investiționale de 34.149.353 euro, prin eliminarea acestor investiții, proiectul se va rezuma la o valoare de 18.685.843 euro costuri investiționale și va deveni un proiect nesustenabil, iar ținta de adoptare a unui tarif unitar județean nu va putea fi atinsă. Prin realizarea proiectului din fonduri private costurile se ridică la suma de 421.533.953,80 lei fără TVA, iar concesionarea serviciului de salubritate va fi pe 49 de ani.

În fapt, blocajul instituit se referă la suprapunerea investițiilor din fonduri europene cu cele ale operatorului privat, respectiv construirea celui de-al patrulea depozit conform de deșeuri, clasa b) pe teritoriul județului Constanța.

Menționez că orice finanțare nerambursabilă conduce nemijlocit la costuri de operare și taxe de salubrizare mai reduse, derularea unui proiect din bani privați înseamnă tarife de salubrizare peste gradul de suportabilitate al oamenilor.

Dar actualul Guvern, în loc să lucreze cu fonduri europene, unde există controale și trebuie justificat fiecare bănuț, preferă să lucreze cu firme private, ca să nu se poată controla unde se duc banii, sau, mai bine spus, ce se va sponsoriza cu acești bani.

  Ion Mocioalcă - Aviz amatorilor...;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Aviz amatorilor..."

Recent, Sebastian Lăzăroiu, într-un acces de pupincurism trântește una bucată lozincă cu iz de ce-mi plac glumele mele ...

"Emil Boc, un PM mai bun decât Adrian Năstase....", huruie fals, vuvuzeaua.

Ai zice că-i doar un nou fââss, dinspre zidurile Cotroceniului, dar, acest fâsss chiar e unul la auzul căruia chiar și membrii Guvernului B.U.B.A. mai mult ca probabil că s-au prăvălit de râs. Așa e cu clovnii, de când e lumea, lume, mereu au fost tolerați la Curte, nu și respectați...

Să compari un premier în timpul guvernării căruia economia României a fost pe creștere cu o marionetă e blasfemie.

De "succesuri" râsul actualilor, tragicomedie pentru românii sătui de experimentele neputincioșilor la putere. Românii s-au convins că supraviețuiesc, nu trăiesc bine, pe când groparii economiei României dansează un soi de horă a unirii pe, cred ei și numai ei, mormântul țării. România nu a dispărut de pe harta Europei!

Sondajele indică o prăbușire certă a PDL-ului, previzibilă, dată fiind grija manifestată de incompetenții ce au aruncat România în haos. PDL pare să fi îmbrățișat cu entuziasm sloganul altor păpușari pe care se străduiesc să-i copieze. Vă amintiți, desigur, de cinismul - nu suntem plătiți să fim morali...

Uniți prin ticăloșii, actualii, loviți de disperarea constatării că nu mai ține cu prosteala prostimii, au marșat pe găselnița: votul prin corespondență. Frica a pus stăpânire pe întreg personalul vaporului avariat de propriu-i comandant suprem. Comandantul a arborat drapelul a cărui însemne se deslușesc limpede: nu puteți voi vota, cât ne permitem noi fura. Aceasta ca să ridice moralul taberelor încăierate pe vas deloc întâmplător, dar mai ales ca să mai taie din elanul mulțimii, populației pe bună dreptate dezlănțuită.

Dar, pentru că există și un dar... actualii au omis ceea ce a susținut poporul acesta greu încercat, supraviețuitor însă: aceea că se ridică greu, dar și când o fac...

Iată că au motive de spaimă, înfricoșare, incapabilii nedemni de a se mai încăpățâna să rămână la conducere, și unul din motivele ce-ar trebui să le dea fiori reci e că românii nu sunt singuri în lupta cu răul pitit sub umbrela portocalie. Binele va învinge!

Stindardul a fost ridicat și s-a numit mai întâi Mișcarea de rezistență, acum USL și singura variantă posibilă și previzibilă e victoria poporului care-și va recăpăta țara confiscată de-o gașcă de borfași, impostori care n-au priceput nici că sunt vremelnici, nici că nimic nu rămâne nepedepsit. Păcat de victimele colaterale, păcatele celei mai monstruoase guvernări din istoria României. Acestea, aceasta nu se uită! De aci 76%... deja 76% dintre români care vor dreptate, nicidecum interpretările bubulinei Alma a cărei matematică rimează cu fudulia, soră cu...

Trufia l-a pierdut pe Iuda! Sfânta Scriptură pomenește și de legiunea de draci care-a intrat în grămada de porci ce-au sfârșit înecându-se în mare...

Aviz amatorilor...

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Unirea a făcut puterea!;

Domnul Petru Movilă:

"Unirea a făcut puterea!"

"În Republica Moldova ne simțim ca acasă!" Nu pot să nu parafrazez primele cuvinte auzite în eter odată cu prima emisie a postului Radio Iași. Pentru că în Republica Moldova românii se simt ca acasă.

În urmă cu 93 de ani, pe 27 martie, Ion Inculeț, pe atunci Președintele Sfatului Țării, s-a adresat parlamentarilor moldoveni cu următoarele cuvinte: "Va fi o ședință istorică". Și istorică a fost, deoarece deputații moldoveni au votat pentru unirea Basarabiei cu România.

A fost semnalul pentru românii din provinciile ocupate că se poate înfăptui unirea cea mare. Basarabia a fost prima care s-a unit cu România. 138 de deputați moldoveni au votat pentru această unire.

Declarația de unire adoptată în aceea zi memorabilă spunea: "Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor,de azi înainte și pentru totdeaunase unește cu mama sa România".

Astfel, la doar câteva luni de la declararea independenței Republicii Democrate Moldovenească Autonomă, apoi a Republicii Moldovenească Independentă, frații noștri de peste Prut și-au exprimat dorința de a reveni la România.

Nu trebuie să uităm că acest lucru s-a făcut și prin intervenția armatei române care a dezarmat trupele rusești din Moldova. Nu trebuie să uităm că toate aceste acțiuni au atras mânia Moscovei, care ne-a confiscat tezaurul. Dar, în 1918, Moldova a revenit la țara-mamă.

Au urmat și celelalte provincii, ocupate de alte națiuni, dar Basarabia a fost prima și a demonstrat că dacă există voința politică totul este posibil. Astăzi, Republica Moldova a decis să meargă pe drumul democrației ca stat independent. România trebuie să o ajute și să o sprijine pentru a intra în marea familie europeană.

Dacă unirea cu țara noastră pare a fi ceva greu de realizat, Republica Moldova trebuie să simtă românește și trebuie să ne simtă alături de ea.

  Petru Călian - declarație politică intitulată Finalul recesiunii economice, o provocare;

Domnul Petru Călian:

"Primele semne de revenire ale economiei"

Săptămâna aceasta am primit o veste foarte bună de la șeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks. Am fost anunțați că potrivit FMI, România iese din criză la sfârșitul acestei luni. Creșterea economică, chiar dacă deocamdată este modestă, va urma un trend ascendent de la un trimestru la altul, iar cetățenii vor simți o îmbunătățire a economiei în luna iunie. Un pas important și notabil este evoluția leului în fața euro, care, după aprecierea FMI reprezintă un vot de încredere dat de investitorii străini.

Pentru a ieși tehnic din recesiune, economia unei țări trebui să fie pe plus două trimestre consecutive. În ultimele trei luni ale anului 2010 economia României a crescut cu 0,1% față de 2009, iar pentru acest an Guvernul și FMI estimează o creștere economică de 1,5%. Pentru a ne încadra în ținta de deficit trebuie ca în continuare să găsim soluții pentru reducerea cheltuielilor și, în paralel, să îmbunătățim sistemul de colectare a taxelor și impozitelor.

Deși România este printre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, Franks crede că economia are șanse să crească în viitor mai rapid decât media Uniunii Europene, iar faptul că un oficial al Fondului Monetar Internațional afirmă că România are șanse de a ieși din recesiune economică în primul trimestru al acestui an arată că ne îndreptăm spre ceea ce ne-am propus.

Și premierul Emil Boc a declarat la mijlocul lunii februarie că sunt semne că România va ieși oficial din recesiune la sfârșitul lunii martie. Guvernul s-a angajat în fața FMI, prin scrisoarea de intenție, că va continua și anul viitor politica de restrângere a cheltuielilor, inclusiv cu salarii și prime, pentru un deficit de 3%, și că sistemul alocațiilor de încălzire va fi schimbat până la finele lunii iulie, urmând ca acestea să fie acordate doar persoanelor cu venituri reduse.

Totodată, Uniunea Europeană a aprobat Pactul pentru euro, care include măsuri de austeritate pentru ieșirea definitivă din criză, la care România și-a anunțat participarea.

Sunt optimist în creșterea economică, chiar dacă țara este în continuare vulnerabilă din cauza prețului petrolului și a problemelor din UE.

  Virgil Pop - declarație politică: Catastrofa numită guvernarea Băsescu-Udrea-Boc;

Domnul Virgil Pop:

"Catastrofa numită guvernarea Băsescu-Udrea-Boc"

Potrivit unui raport social al Academiei Române, românii sunt printre cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană, cu un nivel al sărăciei relative de 22.4%, față de media europeană de 16.3 procente. Această realitate se vede cu ochiul liber, fără să avem nevoie de studii. Românii se înghesuie cu sutele, dacă nu cu miile pentru o sticlă de ulei gratis, fac cozi imense la ajutoarele sociale și se umilesc pentru câteva reduceri.

În multe din privințe, societatea românească se aseamănă cu una decimată de război sau de alte calamități de acest gen, dar culmea, niciunul din aceste lucruri nu s-a întâmplat în România, cu adevărat. Dar catastrofa a existat și se numește guvernarea Băsescu-Udrea-Boc. Din cauza acestor oameni, România a intrat într-un iureș al eșecurilor din care se pare că nu vom mai ieși niciodată. Nu doar faptul că românii o duc extrem de prost e trist, ci perspectiva unui viitor extrem de sumbru pentru România, din toate punctele de vedere. Totul e praf, după anii aceștia de guvernare Boc. Industria, economia, politica externă, educația, sănătatea. Nu s-a înregistrat progres în niciunul din aceste domenii, chiar dacă guvernanții ne mint și ne spun că ne îndreptăm înspre vremuri mai bune, înspre ieșire din recesiune.

Cu acești oameni la guvernare, România nu stă bine nici pe plan intern, dar nici pe plan extern, unde s-au cunoscut niște involuții extraordinare. Catastrofa se perpetuează astfel la nesfârșit, fiindu-ne practic imposibil să ne revenim, cu această guvernare încă la cârma țării. Zilele acestea, săptămânile acestea, s-a tot vorbit despre cum ar reacționa autoritățile române sau românii, în general, dacă s-ar afla în fața unei catastrofe chiar și de o mie de ori mai mică decât tragedia ce a afectat din plin poporul japonez. Răspunsul e simplu. România se află de doi ani de zile în mijlocul unei catastrofe și încearcă din răsputeri să iasă din acest cerc vicios care se numește guvernarea Băsescu-Udrea-Boc.

Cu o furie inimaginabilă, această grupare a măturat în calea sa spre putere și îmbogățire personală tot ceea ce a însemnat bunăstare, echilibru și democrație consolidată pentru statul român, iar cetățenii sunt nevoiți să se descurce cu ce le-a rămas după acest uragan. Și nu le-au rămas multe. Semnalele din exterior nu sunt nici ele dintre cele mai bune. De data aceasta, trebuie să ne ajutăm singuri, pentru a scăpa de această molimă ce a cuprins țara. Trebuie să ne unim forțele și să învingem această grupare care, efectiv, ne decimează și ne dezumanizează pe noi toți, ca popor. Doar după ce vom reuși să trecem de urgia corupției, furtului și a nesimțirii, vom putea să ne reconstruim și să ne consolidăm țara, pentru a redeveni niște oameni mândri, sănătoși și decenți, parte dintr-o societate deschisă și consolidată.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică: România-NATO, șapte ani;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"România-NATO, șapte ani"

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-militară formată prin semnarea, la Washington, în 4 aprilie 1949, a Tratatului Atlanticului de Nord de către 12 state. În prezent, cuprinde 28 de țări din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe, prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la Tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.

Această extindere progresivă a reflectat capacitatea Tratatului de a menține securitatea în Europa și de a fi, după 1989, o forță motrice a transformărilor democratice în fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est.

În urma solicitării formale adresate NATO în anul 1993, la 29 martie 2004, România a aderat la NATO.

Aderarea României la NATO a contribuit în mod structural la transformarea democratică, la consolidarea statului de drept, la progresul economic și social din țara noastră. În ultimii șapte ani România a atras investiții străine cu aproximativ 80% mai mari decât în perioada pre-NATO.

Poate cea mai importantă rezoluție a Tratatului o conține articolul 5 din acesta: "Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva tuturor și, în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul său individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice."

În 27 martie 2011 NATO a decis să preia comanda misiunii militare internaționale desfășurate în Libia, în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziei Consiliului de Securitate a ONU. Implicarea României în aplicarea rezoluției ONU, decizie adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, prin participarea la embargoul impus Libiei este o consecință a statutului de aliat, dar și a parteneriatelor strategice cu cele două țări, SUA și Franța, țări care au inițiat intervenția în Libia.

Cei șapte ani de când România este membru NATO au demonstrat că alegerea a fost corectă, țara noastră fiind, din punct de vedere al securității, în poziția cea mai favorabilă din întreaga sa existență.

  Cornel-Cristian Resmeriță - declarație politică: Impozitul pe venitul din pensii se distribuie nejustificat numai reședințelor de județ;

Domnul Cornel-Cristian Resmeriță:

"Impozitul pe venitul din pensii se distribuie nejustificat, numai reședințelor de județ"

Toate localitățile reședință de județ din România încasează nejustificat cota din impozitul pe pensii ale tuturor pensionarilor din fiecare județ în parte.

Municipiul reședință de județ - Deva din județul Hunedoara, încasează în mod incorect și nejustificat venitul din impozitul pe pensiile ce depășesc suma de 1000 lei de la 68 unități administrativ-teritoriale din județul Hunedoara.

Potrivit prevederilor art.32 alin.(1), din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47% (44% din anul 2011) la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de impozit.

Având în vedere acest aspect, impozitul pe veniturile din pensiile locuitorilor județului Hunedoara și în special pensiile locuitorilor din colegiul pe care îl reprezint, în speță Lupeni, Vulcan, Uricani, se reține și se virează la bugetul local al Primăriei Municipiului Deva, care este municipiul pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea Casa Județeană de Pensii cu sediul în Deva.

Consider că sumele reținute din impozitul pe veniturile pensionarilor din municipiul Lupeni, municipiul Vulcan și orașul Uricani, sunt folosite în mod nejustificat de către o altă unitate administrativ-teritorială, respectiv municipiul Deva, în detrimentul tuturor celorlalte localități din județul Hunedoara.

Municipiul Lupeni are în luna martie 2011, conform datelor oficiale ale Casei Județene de Pensii Hunedoara, 3184 pensionari ale căror drepturi de pensie depășesc 1000 lei, pentru care s-a reținut și virat impozit în sumă de 353.766 lei. Astfel, cota de 44% în sumă de 155.657,04 lei ce ar fi revenit municipiului Lupeni este virată în mod incorect municipiului reședință de județ - Deva.

În consecință, dacă impozitul pe pensii ar fi calculat de Casele Județene de Pensii pentru fiecare localitate în parte și plătitorii de impozit ar fi considerați pensionarii, cum este și normal, și nu Casa Județeană de Pensii, sumele ar fi redistribuite de către organele fiscale către toate unitățile administrativ-teritoriale.

Toate localitățile din România trebuie să beneficieze de cota din impozitul pe pensii și nu numai reședințele de județ.

  Cristian Rizea - comentariu legat de prevalența demagogiei în viața politică actuală;

Domnul Cristian Rizea:

Toate recordurile în ceea ce privește incompetența politică, le bate Emil Boc. Ipocrizia de care a dat dovadă pe parcursul guvernării este deja consacrată. Totul se rezumă la ipocrizie și minciună. Activitatea premierului nu se poate desfășura fără o considerabilă doză de ipocrizie și demagogie politică. Personalitatea sa politică se caracterizează printr-o lipsă totală de caracter și o deplorabilă micime de voință de a îndrepta situația actuală a țării.

La Pitești, premierul a demonstrat încă o dată acest lucru, atunci când a trebuit să răspundă la o întrebare despre închiderea rafinăriei Arpechim. Răspunsul a fost pe măsură, adăugând încă o minciună la șirul interminabil: "Răul primordial se află în vânzarea Petrom-ului de către Guvernul Adrian Năstase, de acolo decurg toate relele legate de creșterea prețului la combustibil, de vânzarea Arpechim". Să nu uităm însă cel mai important aspect: privatizările au fost prioritare în partidului condus de Emil Boc. Pentru liderii dintotdeauna ai PD, vânzarea a orice era al statului, oricui și cu orice preț, a fost obiectivul politic de căpătâi al partidului, de la înființarea acestuia până în zilele noastre.

Acum, când interesele populiste le-o cer, aceiași lideri ai PDL s-au transformat în niște critici înverșunați ai privatizărilor. Aceiași care, cu ani în urmă, manifestau o poziție total opusă. Dacă PDSR s-ar fi opus, să zicem, privatizării Petrom, BCR ori Sidex, guvernanții acelei perioade, de mână cu ilustra societate civilă, luau foc, făceau greva foamei, umpleau Europa de reclamații despre criptocomuniștii care ne guvernează și nu numai... Privatizarea Petrom a fost stabilită în 1999 de Banca Mondială, într-un acord stabilit de Traian Băsescu, ministru ce fusese desemnat de Radu Vasile să coordoneze aceste privatizări. Deputatul Emil Boc din acea vreme a redactat apoi raportul favorabil al Comisiei juridice pentru legea de privatizare a Petrom, fără ca moralistul premier de acum să facă vreun amendament genial la acea lege. La Pitești, același personaj nu scoate niciun cuvânt despre această istorie și nici nu spune că închiderea Arpechim n-are nicio legătură cu contractul de privatizare.

Un premier demn, al unei guvernări așa-zise de dreapta, trebuie să-și asume această decizie a pieței. Trebuie să-și asume situația unei țări și să lupte pentru a o îndrepta. Boc n-are de ce să se mai ascundă în spatele realității, aruncând astfel de minciuni, că va face el "toate analizele necesare la nivelul Guvernului, pentru că Petrom nu procedează corect". Boc știe încă de pe acum că nu va face nicio "analiză". A mai adăugat că va analiza și prețurile carburanților, dar a fost tot o minciună.

În realitate, Guvernul este în directă legătură cu operatorii de combustibil, având tot interesul ca aceștia să vândă scump, pentru ca încasările din accize și TVA să fie mai mari. Așadar, Boc aplică doar măsuri împotriva omului simplu, antisociale, antiromânești.

Cam la asta se rezumă întreaga guvernare Boc. La manipulare, ipocrizie și minciună.

  Marius Rogin - intervenție legată de Reuniunile Consiliului de Afaceri Generale și de Afaceri Externe;

Domnul Marius Rogin:

"Reuniunile Consiliului de Afaceri Generale și de Afaceri Externe"

Săptămâna care a trecut au avut loc la Bruxelles reuniunile Consiliilor Afaceri Generale (CAG) și Afaceri Externe (CAE). România a fost reprezentată la aceste reuniuni de secretarul de stat Bogdan Aurescu.

Principalul subiect de pe agenda CAG este pregătirea Consiliului European de primăvară. Temele de discuție de la Summit-ul european au fost: politica economică (semestrul european; coordonarea politicilor economice în zona euro; mecanismul de stabilitate din zona euro și adoptarea deciziei de modificare a Tratatelor UE pentru crearea unui Mecanism European de Stabilitate/MES, finalizarea lucrărilor privind caracteristicile MES, consolidarea Facilității Europene de Stabilitate Financiară; finalizarea propunerilor privind pachetul legislativ asupra guvernanței economice), evoluțiile recente din vecinătatea sudică a UE și situația din Japonia.

Dezvoltările din Africa de Nord, în special evenimentele din Libia, precum și situația din Japonia au constituit principalele subiecte și pe agenda CAE, unde au fost analizate răspunsul UE și posibilitățile de acțiune ale acesteia. În cadrul reuniunii s-au dezbătut și evoluțiile politice din Bosnia și Herțegovina, situația din Republica Belarus și implementarea sancțiunilor UE, situația drepturilor omului din Iran, precum și examinarea situației din regiunea Sahel și Cornul Africii/Somalia.

Consiliul de Afaceri Generale a adoptat, fără dezbatere, concluziile asupra rapoartelor intermediare ale Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare pentru România și Bulgaria. Concluziile sunt echilibrate și încurajatoare,fiindincluse formulări care certifică faptul că România a răspuns pozitiv la recomandările Comisiei și că impulsul reformelor a fost reluat.

Consiliul UE indică necesitatea concentrării eforturilor în perioada următoare pentru implementarea noului cadru legislativ în domeniul civil și penal, pentru asigurarea reformei sistemului disciplinar pentru magistrați, îmbunătățirea calității și consistenței procesului judiciar, în special în procesele de corupție la nivel înalt, precum și consolidarea strategiei generale anticorupție.

Bogdan Aurescu a salutat progresele înregistrate în crearea mecanismului european de stabilitate. A arătat că acest mecanism trebuie însă să fie acompaniat de o finalizare rapidă a unui pachet legislativ credibil privind consolidarea guvernării economice în UE.

Secretarul de stat a arătat că este important ca în textul concluziilor Consiliului European să fie subliniat rolul pieței interne ca sursă a creșterii economice, precum și necesitatea de a elimina toate barierele din calea acesteia, inclusiv cele privind libera circulație a lucrătorilor, aspect care interesează direct pe cetățenii români.

În ceea ce privește Pactul pentru euro convenit de liderii din statele membre euro la reuniunea din 11 martie 2011, Bogdan Aurescu a informat căRomânia este în curs de examinare a deciziei de a adera la acest Pact. A subliniat că este foarte important ca selecția măsurilor de implementare prevăzute de Pact să rămână în responsabilitatea fiecărui stat membru, în linie cu angajamentele luate în cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere și respectiv Strategia Europa 2020. În acest context, secretarul de stat a subliniat că România acordă atenție coordonării în domeniul fiscal din perspectiva consolidării bunelor practici și a luptei împotriva evaziunii fiscale.

UE trebuie să acorde cea mai mare atenție asigurării standardelor de siguranță nucleară, acest aspect fiind foarte important pentru România.România dorește să lucreze pentru a îmbunătăți standardele de siguranță nucleară, iar testele de stres sunt pași importanți în această direcție. În acest sens, secretarul de stat român a arătat că este necesar ca, în primul rând, să fie evaluate rezultatele acestor teste și apoi să fie elaborate recomandările pentru îmbunătățirea standardelor de siguranță nucleară.

În cadrul reuniunii, Comisia Europeană a informat miniștrii asupra situației umanitare din Libia și statele vecine, arătând că aproximativ 5.800 de cetățeni europeni au fost evacuați din Libia într-un efort fără precedent de coordonare la nivelul structurilor UE: Comisia Europeană (prin Centrul de Monitorizare și Informare al Departamentului pentru ajutor umanitar și protecție civilă al Comisiei Europene), Serviciul European de Acțiune Externă, Președinția ungară a Consiliului UE.Comisia Europeană a alocat 30 de milioane euro pentru ameliorarea nevoilor umanitare din Libia și țările vecine.

Comisia Europeană a informat miniștrii asupra răspunsului UE și al statelor membre la criza din Japonia. Mecanismul european de protecție civilă a fost activat la câteva ore după producerea cutremurului, iarCentrul de Monitorizare și Informare are pregătită o echipă de protecție civilă UE, care poate fi trimisă în Japonia rapid în funcție de evoluția situației în teren.

Franța a propus transmiterea unei scrisori către Comisia Europeană pe tema simplificării instrumentelor financiare comunitare. România susține simplificarea mecanismelor de implementare a politicii de coeziune pentru accelerarea absorbției fondurilor europene și pentru un management mai eficient al acestora.

  Andrei-Valentin Sava - Despre reforma pe hârtie a USL;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Despre reforma pe hârtie a USL"

Astăzi se împlinesc nu mai puțin de 53 de zile de la semnarea protocolului USL. Trebuie să recunosc că această Uniune face progrese semnificative.... în branduirea sa ca Uniunea Soluții Lipsă. Crin Antonescu, unul din cei doi președinți ai USL este unul din putătorii acestui brand, prin declarațiile pe care le-a făcut săptămâna trecută, spunându-ne că nici măcar nu au de gând să vină cu soluțiile pentru atingerea dezideratelor cu care vor să îi momească pe români, nefiind încă momentul pentru așa ceva. Dacă acum nu e momentul de a ne relansa, când previziunile economice sunt cât se poate de încurajatoare, atunci când va fi momentul, domnule Antonescu? Sau aveți de gând să faceți ca în 2008, când prin tandemul PNL-PSD ați lăsat investițiile la o parte și ați risipit banii prin cheltuieli sociale aberante?

Spre deosebire de USL, actuala conducere a acționat și acționează în continuare cu raționalitate, eficiență și responsabilitate. Lucruri care se traduc pe de o parte în preocuparea față de creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene și în susținerea investițiilor în diferite sectoare, precum transportul sau agricultura, pe de altă parte. La finalul anului 2010, plățile către beneficiari totalizau 1,7 miliarde euro, iar de la începutul anului 2011 plățile au însumat deja 450 milioane de euro. În acest ritm, la finalul anului 2011, plățile ar putea ajunge astfel la 4,7 miliarde euro, ceea ce ar corespunde unui grad de absorbție de 20-25%. În ceea ce privește contractele semnate, ținta guvernului pentru 2011 vizează o valoare totală de 5,6 miliarde euro.

În tot acest context, supun analizei un punct din dezideratele reformei pe hârtie formulate în protocolul USL. Și anume, punctul 3 al protocolului prin care dumneavoastră, membri ai Uniunii, spuneți că veți realiza o listă de priorități naționale și că în această listă veți acorda o atenție specială zonelor rurale. Sunt de acord cu dumneavoastră că zonele rurale sunt foarte importante pentru relansarea economică, însă, nu ne spuneți și metoda. Constat deci, că nu avem ce supune analizei noastre. Datorită eforturilor actualei guvernări și ale ministrului agriculturii de atragere a domeniului bancar înspre agricultură, anul acesta este primul an în care băncile revin către sectorul agricol.

Acum o săptămână a fost semnat protocolul de colaborare pentru garantarea creditelor pe termen scurt pentru finanțarea producției între BRD și Fondul de Garantare a Creditului Rural, fondul acoperind o garanție de până la 80% din valoarea finanțării. În acest sens, BRD estimează că va acorda credite de peste 60 de milioane de lei, în cadrul stimulator al acestei convenții. Totodată, 2011 este primul an în care subvențiile în agricultură sunt date la timp, plata acestora fiind adusă la zi, iar fermierii vor putea utiliza banii pentru campania agricolă pentru care au fost acordați.

Am încercat să vă prezint câteva dintre soluțiile USL care au în vedere dezvoltarea agriculturii. Din păcate, tot la măsurile întreprinse de actuala guvernare trebuie să fac referire, întrucât mult trâmbițatele soluții ale Uniunii au caracter mai mult de trâmbiță decât de soluții. În condițiile de față, nu putem crede altceva decât că, pentru USL, fie românii nu merită un efort în acest sens din partea lor, pentru că nu ei sunt la guvernare, fie vor să ne reîntoarcem la un sistem ineficient de cheltuieli pe care l-au practicat și în trecutul recent.

  Andrei-Valentin Sava - Pactul european pentru competitivitate economică - un apel la precauție;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Pactul european pentru competitivitate economică - un apel la precauție"

O problemă de interes european ocupă în această perioadă agenda europeană și generează dezbateri aprinse în rândul decidenților politici din toate statele membre ale Uniunii Europene.

Este vorba de Pactul European pentru Competitivitate, un instrument care urmărește convergența politicilor economice la nivelul UE și consolidarea disciplinei fiscale în țările membre, pentru a evita o nouă criză a datoriilor suverane în viitor, dar și pentru întărirea competitivității economiei europene în raport cu competitorii globali. Săptămâna trecută statele membre ale zonei euro au convenit asupra liniilor generale ale Pactului European pentru Competitivitate, decizia finală urmând a fi adoptată, cel mai probabil, la următorul Consiliu European de pe 24 și 25 martie.

Cum era de așteptat, acest subiect nu a stârnit interes în mass-media românească decât în mod excepțional. Subiectul a devenit relativ interesant în momentul în care s-a anunțat că noua versiune a textului nu va viza doar țările membre ale zonei euro, ci și statele membre care nu utilizează moneda unică, în cazul în care autoritățile naționale decid în acest sens.

De ce este importantă această dezbatere pentru România și poziția pe care o vor adopta autoritățile române cu privire la Pactul pentru Stimularea Competitivității? Participarea la acest Pact înseamnă acceptarea unor măsuri, precum uniformizarea taxelor în țările zonei euro și interzicerea practicării unei cote unice de impozitare scăzute, uniformizarea vârstei de pensionare, desființarea indexării salariilor cu inflația și introducerea în Constituție a unei limite suverane de îndatorare, supunerea bugetului național aprobării în prealabil de către Bruxelles, precum și agrearea unui sistem de sancțiuni în cazul neîncadrării în criteriile prevăzute de Pact. Miza este mare, iar efectele nu vor rămâne la stadiul de angajamente politice, ci vor fi resimțite de fiecare cetățean.

Nu doresc să minimalizez importanța pe care o are Pactul pentru Competitivitate pentru Uniunea Europeană ca entitate de sine stătătoare, în efortul de revigorare a puterii sale economice în raport cu celelalte economii ale lumii, nici să contest rolul pe care acesta îl poate avea în creșterea competitivității fiecărei economii naționale. UE are nevoie de stabilirea unui cadru robust pentru a putea preveni pe viitor crizele în interiorul UE și a pieței unice europene, așa cum fiecare economie națională are nevoie de o mai mare protecție pentru a putea face față dezechilibrelor de competitivitate și crizelor viitoare.

Sunt măsuri propuse în acest Pact care vin în întâmpinarea nevoilor actuale ale economiei românești și, după cum se poate vedea, multe dintre aceste măsuri coincid cu măsurile "de austeritate" adoptate deja de actualul Guvern - mărirea vârstei de pensionare, flexibilizarea forței de muncă, neindexarea pensiilor și a salariilor etc. Ceea ce arată că acest Guvern nu este singurul care crede în necesitatea acestor măsuri "de austeritate", în ciuda criticilor primite în țară din toate părțile - opoziție, sindicate, patronate, societate civilă, cetățeni etc.

Doresc, însă, să atrag atenția că acest Pact poate avea costuri mai mari pentru țara noastră decât pentru multe dintre celelalte state membre UE. De aceea, subiectul trebuie tratat cu precauție și orice decizie trebuie să fie precedată de o analiză cost-beneficiu pertinentă și bazată pe informații corecte și previziuni realiste, pentru a stabili care sunt angajamentele pe care suntem dispuși să ni le asumăm, în raport cu politicile de stimulare a concurenței propuse de Bruxelles.

De exemplu, România și-a creat în prezent un avantaj pe plan economic prin regimul fiscal favorabil creat de cota unică, or, coordonarea în domeniul impozitării la nivel european, ca o consecință a Pactului de Competitivitate, riscă să ne lase fără acest avantaj. Pentru a participa la acest Pact, România va trebui, de asemenea, să facă proiecții bugetare exacte pe trei ani, să-și liberalizeze prețurile, inclusiv la gaze, să-și alinieze sistemul de taxe și impozite după un model unitar al UE și să coreleze venitul salariaților cu productivitatea muncii lor.

Pe de altă parte, implementarea măsurilor de tipul celor prevăzute în Pactul pentru Competitivitate, deși dificilă în condițiile actuale, este un efort bine justificat, pentru că acestea vor face posibilă menținerea unui ritm susținut al reformelor și o coerență a politicilor, condiție necesară pentru ca România să ajungă să aibă o dezvoltare economică reală până în 2015, data la care ne dorim adoptarea euro. O mare parte dintre măsurile propuse prin Pactul de Competitivitate, dar și prin Mecanismul European de Stabilitate se impun în România, mai ales în condițiile competitivității extrem de mici a țării noastre. Competitivitatea României în raport cu primele 15 state membre, deci membri vechi ai Uniunii, reprezintă doar 48% din competitivitatea acestora, conform unor statistici citate recent de șeful statului.

România trebuie să-și negocieze cu precauție poziția în cadrul acestui Pact, astfel încât să nu-și piardă atuurile pe care le deține pe piața europeană, în momentul de față. De exemplu, nu putem accepta coordonarea la nivel european în domeniul impozitelor, nu ne putem permite renunțarea la regimul fiscal favorabil creat de cota unică care este avantajul nostru competitiv pe piața unică europeană. Nu putem accepta o creștere peste noapte a costului gazelor la nivelul pieței UE sau o egalizare a salariilor pe piață. Putem, în schimb, continua cu adoptarea unor măsuri mai stricte, care să ne ajute să atingem stabilitatea economică pe termen lung, cum ar fi, spre exemplu, recenta propunere a președintelui de a introduce în Constituție plafonarea deficitului bugetar la 3% din PIB și condiția ca tot deficitul să fie folosit la investiții, nu la consum.

  Andrei-Valentin Sava - Reducerea evaziunii fiscale din domeniul panificației;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Reducerea evaziunii fiscale din domeniul panificației"

La începutul lunii martie a avut loc dezbaterea "Evaziunea fiscală din domeniul panificației" la care au participat reprezentanții Patronatului din Industria de Morărit și Panificație (Rompan), reprezentanți ai Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și ai Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Parlament, precum și ministrul finanțelor publice, Gheorghe Ialomițianu. Tema discuției a reprezentat-o identificarea celor mai potrivite măsuri care pot contribui, la ora actuală, la diminuarea evaziunii fiscale în industria panificației. Cu această ocazie, reprezentanții Patronatului din Industria de Morărit și Panificație (Rompan) au prezentat proiectul de lege pe care patronatul îl pregătește pentru a fi dezbătut în Parlament și care a fost depus deja la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Proiectul de Lege a pâinii va reglementa condițiile de fabricare și comercializare a produselor de panificație, va stabili ce condiții trebuie să îndeplinească o unitate producătoare de pâine, respectiv un magazin care comercializează pâine, și va institui un set de măsuri care i se vor impune producătorului de pâine pornind de la documentația primară de evidență a producției, a stocurilor etc. Astfel, cel care produce pâine va trebui să respecte anumite condiții igienico-sanitare, tehnice etc., în caz contrar acesta nu va mai avea dreptul să fabrice pâine niciodată.

Deși președintele Patronatului din Industria de Morărit și Panificație nu a fost suficient de mulțumit de rezultatele discuțiilor, a admis totuși, în comunicatul care a precedat dezbaterea, că discuția a fost foarte utilă, constituind un început pentru promovarea legii privind producția și comercializarea pâinii.

România, ca țară europeană, și-a luat angajamentul de a scoate din sistem orice gram de evaziune, iar combaterea evaziunii în industria autohtonă cerealieră și din panificație, precum și din activitatea de morărit, este un episod important în această luptă. Vorbim de o industrie cu peste 5.000 de afaceri înregistrate oficial și cu o evaziune fiscală care a crescut în ultima perioadă la 70-75% din piața totală, generată de diferențele de preț practicate la grâu și, respectiv, la produsele finite, de faptul că o bună parte dintre comercianți produc pâine fără a avea licență de fabricație și nu înregistrează în acte pâinea pe care o vând, de neplata TVA-ului, ș.a.m.d. Prejudiciul adus statului, anual, de evaziunea fiscală din acest domeniu este estimată la circa un miliard de euro, iar reprezentanții din industrie susțin că prețul pâinii va continua să crească, pe fondul creșterii nestopate a prețului materiei prime și al creșterii importurilor de grâu.

Primul pas pentru a reduce din problemele menționate mai sus o reprezintă urgentarea creării mecanismelor legislative care să permită punerea în practică a măsurilor adecvate pentru reducerea evaziunii fiscale în domeniul morăritului-panificației, comercializarea în condiții igienico-sanitare a produselor, promovarea produselor de calitate etc. Acest prim pas va fi făcut odată cu crearea unui cadru legislativ care să reglementeze industria cerealieră și de panificație, precum legea propusă de Rompan vizând instituirea normelor de producție și comercializare a produselor de panificație. Alte măsuri propuse de Rompan pentru combaterea pieței negre pe care trebuie să le avem în vedere vizează aplicarea taxării inverse, prin care TVA să se încaseze doar de la consumatorul final, și plata TVA-ului într-un cont de Trezorerie separat de contul furnizorului.

De asemenea, acțiunile coroborate ale unor instituții precum Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Poliția Economică și Garda Financiară pentru descoperirea celor care nu respectă condițiile igienico-sanitare sau de organele fiscale pentru identificarea producătorilor și comercianților care nu-și plătesc datoriile către sta, trebuie să fie continuate pentru o acțiune pe toate planurile.

Soluțiile potrivite nu sunt ușor de găsit, dar un mare pas înainte îl reprezintă deja încercarea de a interveni în acest domeniu și de a remedia, pentru început, o parte din problemele amintite mai sus. În condițiile în care se anunță, în continuare, creșteri ale prețului grâului pe piața mondială, Parlamentul și Guvernul au responsabilitatea de a pregăti foarte bine cadrul legislativ pentru a contracara aceste creșteri de preț.

De aceea, am speranța că vom reuși să abordăm cu toată seriozitatea proiectul de lege inițiat de Rompan privind producerea și comercializarea produselor de morărit, a pâinii, a produselor de panificație și a produselor făinoase, și să transformăm aceste reflecții într-un proiect de lege care să intre în vigoare cel mai târziu la 1 iulie 2011 și care să răspundă atât nevoilor statului, prin creșterea veniturilor anuale la bugetul de stat cu peste 1 miliard de euro, cât și nevoilor consumatorului, care va putea alege pâine de calitate superioară, la un preț corect. Nu în ultimul rând, acest act normativ va asigura respectarea angajamentelor pe care le avem pe plan internațional în domeniul siguranței alimentare.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică: Traian Băsescu, principala cauză a izolării României în plan extern;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Traian Băsescu, principala cauză a izolării României în plan extern"

"Românii nu vor sta ca râmele pentru că este vorba de marile state ale Europei, Franța și Germania. Cele 22 milioane de români au dreptul la respect". Cine nu își aduce aminte, această declarație a fost făcută de președintele Traian Băsescu pe 6 ianuarie a.c., pe postul public de televiziune. Afirmația chiriașului de la Cotroceni se dorea o replică la primele semnale clare în ceea ce privește neacceptarea aderării României în spațiul Schengen, în această primăvară.

Nici un coleg din coaliția aflată la guvernare nu a făcut atunci o analiză, nu a avut o luare de poziție privind cauzele reale pentru care președintele statului român (și prin persoana sa, România) este tratată cu dispreț de către cancelariile occidentale.

Recent am primit și o explicație mai mult decât clară de ce există o doză de ostilitate față de președintele Traian Băsescu în cancelariile occidentale. Totul se datorează comportamentului total inadecvat al lui Traian Băsescu față de partenerii din organismele internaționale din care facem parte.

În momentul când ONU, principalii lideri ai statelor membre ale Uniunii Europene doar au criticat acțiunile criminale împotriva propriului popor ale dictatorului Muammar Gaddafi, în momentul în care doar la nivel verbal s-au transmis avertismente severe regimului de la Tripoli, președintele României, fără să consulte Parlamentul sau măcar fără să convoace CSAT, a luat o poziție în disonanță totală față de ceilalți lideri ai lumii civilizate.

Nu era vorba de o promisiune de implicare directă a României în operațiuni în spațiul aerian al Libiei - din punct de vedere obiectiv, acest lucru nu este posibil - și nimeni nu ar fi solicitat acest lucru României. Era vorba doar de adoptarea unei declarații diplomatice, o simplă declarație prin care se arăta că România susține ceea ce urmau să hotărască liderii democrațiilor europene și nord-americane. Președintele României însă a ales altă cale. Cea a refuzului brutal de a gira, doar din punct de vedere politic, intențiile democrațiilor europene și nord-americane.

Mai mult, am remarcat și absența președintelui Traian Băsescu de la Summitul de la Paris, o reuniune în care marile puteri împreună cu țările democratice din Europa s-au strâns în mare grabă pentru a aplica o decizie a Consiliului de Securitate. Acest lucru nu înseamnă decât un nou pas spre izolarea, nu a lui Traian Băsescu, el este de mult un președinte deloc bine primit în cancelariile lumii, ci a României pe plan extern. Și când spun România, mă refer și eu la cei 22 de milioane de români. Care, din cauza unui președinte confuz, lipsit de orice tact diplomatic, de orice strategie în plan extern, nu va face altceva decât să îi plaseze pe poziția de râme.

Abia în ceasul al 12-lea, după ce NATO a luat o decizie în ceea ce privește acțiunile din Libia, a reacționat și președintele Traian Băsescu în conformitate cu ceea ce s-a hotărât la nivelul superior al NATO. Totuși impresia lăsată de modul în care a acționat Traian Băsescu este una că a fost forțat să o facă - mă refer la trimiterea în teatrul de operațiuni a fregatei Ferdinand. Cu toate acestea, problema lui Traian Băsescu nu este deloc rezolvată. El trebuie să țină cont că România este un stat membru și în Uniunea Europeană, iar marile democrații europene sunt mai aproape - nu doar geografic - de România. Nimănui nu-i folosește o situație conflictuală între președintele român și omologi de-ai săi din Europa, generată de Traian Băsescu. Românilor cu atât mai puțin.

PS: Pe 29 noiembrie 2010, iată ce declara ministrul de externe Teodor Baconschi: "I-am transmis ministrului de externe libian dorința noastră ca dialogul politic la nivel înalt, restabilit prin vizita de acum patru ani a președintelui României, Traian Băsescu, să continue în cadrul unei vizite a liderului libian la București". Cumva din cauza prieteniei pentru Gaddafi, a riscat Traian Băsescu izolarea României în plan internațional?

  Sorin Constantin Stragea - declarație politică: Ping-pong de politică externă;

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Ping-pong de politică externă"

În ultimele zile am putut sesiza cu toții cum propaganda cotrocenistă se străduiește să acopere poziționarea diplomatică lamentabilă a României vizavi de problema libiană. E prea mare tot acest efort propagandistic ca să nu ne gândim că servanții președintelui țării încearcă din răsputeri să acopere nu doar incompetența lui Băsescu în materie de politică externă, ci și alte lucruri. Oare acestea pot fi mult mai grave?

Presa străină speculează această poziție și arată că exista posibilitatea ca Traian Băsescu - principalul responsabil cu relațiile internaționale ale României - să fi avut și alte motive pentru care s-a declarat inițial, în numele statului român, împotriva intervenției militare din Libia.

Cunoaștem cu toții episodul în care Traian Băsescu a ținut să facă pe interesantul în Consiliul European, umflându-și inutil mușchii către președintele francez. Mai mult, presa străină nu ratează ocazia pentru a ironiza relațiile extrem de tensionate dintre Traian Băsescu și Nicolas Sarkozy.

Am asistat apoi la aiuritoarea intervenție televizată de duminică seara de la Cotroceni, atunci când spusele lui Băsescu au amintit multora de excelentele raporturi pe care le avea Nicolae Ceaușescu cu fratele său Gaddafi și când se susținea poziția rezervată a României.

Președintele Traian Băsescu a anunțat, apoi, marți, la finalul ședinței CSAT, că, la solicitarea NATO, România va participa la embargoul impus Libiei cu fregata "Regele Ferdinand", doi ofițeri de stat major și 205 militari, pe o perioadă de trei luni.

Oare care or fi rațiunile pentru care Băsescu s-a situat, din păcate, cu România cu tot, pe eșichierul relațiilor internaționale într-o zonă mai degrabă ciudată și periculoasă decât într-una firească pentru o țară membră a NATO și UE? Pentru că rațiunile răzgândirii sale le putem lesne deduce!

Toată această mascaradă de politică externă pe care președintele o face, are drept consecință izolarea României pe plan extern, pierderea aliaților și susținătorilor tradiționali, lucru pe care cetățenii acestei țări nu îl merită. Incoerența și inabilitatea dovedite încă o dată de Traian Băsescu în relațiile externe pun tot mai mult România într-o situație delicată, pentru care răspunderea politică aparține în totalitate președintelui.

  Angel Tîlvăr - declarație politică: «Războiul» lui Emil Boc pentru menținerea TVA de 24% la alimentele de bază;

Domnul Angel Tîlvăr:

«"Războiul" lui Emil Boc pentru menținerea TVA de 24% la alimentele de bază»

În anul 2010 produsele de bază s-au scumpit în mod considerabil, ajungând chiar și la majorări de 45,5 % cum a fost în cazul cartofului. Legumele și conservele din legume s-au scumpit cu peste 22 de procente, iar uleiul cu peste 20 de procente. Previziunile recente în ceea ce privește majorarea de prețuri au în prim plan pâinea, care și ea s-ar putea scumpi cu 15 procente. Toate acestea pe fundalul majorării repetate a prețului la combustibil.

Tot în anul 2010 românii au primit de la guvernanți un TVA mărit la 24% și o micșorare a veniturilor cu cel putin 25%. Pensionarii se confruntă cu o pensie micșorată, dar și cu o mărire a prețului la medicamente de cel puțin 15%.

În aceste condiții și ținând cont de adevăratele lupte ce se duc prin supermarketuri zilele acestea, mai avem doar două zile până ce, conform spuselor premierului, România iese din recesiune. Același premier care are îndrăzneala, în condițiile prezentate mai sus, să spună că "lucrurile merg într-o direcție bună" pentru că până și șeful delegației FMI în România, Jeffrey Franks, declara că "creșterea economică va urma o traiectorie ascendentă de la un trimestru la altul, iar populația va simți că situația s-a îmbunătățit până la jumătatea acestui an."

Dacă ținem cont că săptămâna trecută România a primit a patra tranșă, în valoare de 1,2 miliarde de euro, din împrumutul de la Comisia Europeană, însumându-se astfel, în ultimii doi ani, 4,85 miliarde de euro și dacă ne gândim că pachetul de asistență financiară derulat cu FMI și alte instituții internaționale este de circa 20 de miliarde de euro, atunci, permiteți-mi să afirm că, în aceste condiții, economia ar fi trebui să duduie, iar populația să simtă din plin această revenire.

Însă, din nefericire, acest lucru nu se întâmplă. România doar se îndatorează pentru mulți ani de acum înainte și aceste împrumuturi menite de a scoate România din criză sunt doar niște "trucuri ieftine" și "demagogie pură" pentru a mai arunca praf în ochii românilor.

Ce înseamnă o creștere economică de 1-2 procente, în condițiile în care românii sunt considerați cel mai sărac popor din Uniunea Europeană? Ce înseamnă această "nemaipomenită" creștere economică anunțată de mai bine de o lună de zile, când toate produsele se scumpesc, când puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut considerabil și când rata șomajului crește de la o zi la alta simțitor?

S-a votat zilele acestea în Senat proiectul legat de reducerea TVA la alimente. Cred că este un proiect de lege pertinent și consider că ar fi fost o gură de oxigen pentru mulți dintre cetățenii acestei țări. Însă acest vot favorabil din Senat este pentru Emil Boc doar "o bătălie pierdută", amenințând că în "Camera Deputaților, puterea are majoritate" și că "războiul" se va câștiga în camera decizională.

După cum bine știți, majoritatea statelor din Uniunea Europeană aplică TVA diferențiat pentru alimente. Marea Britanie are TVA zero pentru alimentele de bază, Cehia 5,7%, iar Germania 7%. Toate aceste state au înțeles că alimentele trebuie să fie accesibile, au înțeles că o fiscalizare redusă asigură venituri bugetare semnificative.

De ce nu se preocupă domnul premier de camioanele cu fructe și legume care intră zilnic în țară prin punctele de frontieră, de ce nu acordă o atenție sporită producătorilor autohtoni și produselor românești? Poate pentru că pentru domnul premier "valoarea taxei ar trebui să fie diferențiată în funcție de veniturile diverselor categorii sociale", conform unei declarații din 2006. Tot atunci, premierul declara că "nu pe calea TVA diferențiat se poate realiza protecția socială, dar că în schimb persoanele cu venituri reduse ar trebui să fie ajutate prin acordarea unor tichete de masă sau a unor bonuri valorice."

Personal, am susținut și voi susține un proiect de lege privind aplicarea unui TVA diferențiat pentru produsele alimentare, cu precizarea că aplicarea unei astfel de măsuri ar trebui să ducă și la micșorarea prețurilor la produsele de bază.

  Radu Bogdan Țîmpău - despre Nevoia de demnitate națională;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Nevoia de demnitate națională"

Declarațiile premierului maghiar Viktor Orbán ce aduc atingere condiției intrinsece a statului român au făcut destulă vâlvă în mediile societății civile și jurnalistice.

Din păcate - doar acolo. Pentru că oficialii statului român s-au făcut remarcați printr-o apăsătoare tăcere față de declarațiile ce atacau însăși esența statului pe care îl conduc și îl reprezintă.

Mai mult decât atât, atunci când grupul parlamentarilor liberali din Camera Deputaților și din Senat au dorit să inițieze o declarație de protest ce urma să fie adoptată de către plenul reunit, majoritatea PDL și acoliții lor au făcut tot ce le-a stat în putință să tergiverseze și să îngroape orice luare de poziție oficială. În acest fel, s-a transmis la Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților un document ce trebuia citit și adoptat imediat de către singura autoritate a statului român care a făcut un minim demers în acest sens.

În aceste condiții, mă întreb ce-i "mână în luptă" pe cei care ne conduc astăzi, în condițiile în care acceptă cu umilință declarații denigratoare și nu protestează față de întinarea unui erou național - Avram Iancu. Se pare că domnul Boc, ce se revendică cu atâta mândrie drept fiu al Ardealului, a uitat de istoria și sacrificiile marilor bărbați de stat ce au construit România Mare pe care astăzi acest epigon îi dezonorează. Mă întreb care este semnificația prezenței acestor politruci portocalii, în fiecare an, la Țebea, la mormântul lui Avram Iancu, aducând un fals omagiu marii istorii, în condițiile în care, atunci când este nevoie, aceștia nu își fac datoria pentru care au fost învestiți cu votul cetățenilor români.

Așadar, prezenta declarație politică se dorește a fi un protest a unui parlamentar tânăr căruia nu-i este rușine să își apere moștenirea strămoșilor săi și să își împlinească mandatul pentru care a fost trimis în Parlament.

  Alin Silviu Trășculescu - declarație politică intitulată Să protejăm pădurea! Avem nevoie de ea!;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"Să protejăm pădurea! Avem nevoie de ea!"

La data de 1 martie 2011, Comisia Europeană a adoptat Cartea verde, care are ca scop să pună în dezbatere toate opțiunile pentru o abordare integrată, la nivelul Uniunii Europene, a protecției pădurilor, dar și a informării în domeniul forestier.

În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că schimbările climatice din ultimii ani au avut un impact extrem de negativ în gestionarea și protecția pădurilor Europei, iar UE trebuie să-și evalueze urgent politicile în acest domeniu.

Pădurile reprezintă una dintre cele mai prețioase resurse naturale și ele trebuie protejate nu numai față de schimbările climatice, ci și împotriva exploatării umane necontrolate.

În acest sens, dezbaterea publică inițiată de Comisia Europeană nu face altceva decât să atragă atenția asupra faptului că sunt imperios necesare noi acțiuni la nivelul Uniunii Europene cu privire la acest aspect, iar toate statele membre sunt invitate să se implice în protejarea pădurilor.

România are în prezent un fond forestier de circa 6,4 milioane de hectare, adică 27% din suprafața țării. Chiar dacă procentul pare consistent, el este cu peste 8% mai mic decât în anii 80, iar dacă ritmul actual de exploatare continuă, ne putem îndrepta către minimul suprafeței forestiere pentru țările cu climă temperată.

Este drept că exploatările au început să fie însoțite și de campanii ample de împăduriri, un exemplu semnificativ fiind județul Vrancea, unde în perioada 15 martie - 15 aprilie 2011 s-a stabilit obiectivul regenerării a aproximativ 200 hectare de pădure.

Cred că exemplul din Vrancea trebuie extins la nivel național, iar ritmul de împăduriri să depășească cu mult ritmul exploatărilor.

Nu mai putem invoca la infinit lipsa cronică de fonduri. De pildă, numai anul trecut Ministerul Mediului a alocat peste 180 milioane lei în acest scop, iar în 2011 suma se va ridica la peste 400 milioane lei.

Simpla alocare de fonduri nu este însă și suficientă pentru atingerea scopurilor de mediu, impunându-se de urgență o legislație mult mai flexibilă și mai modernă privind protecția mediului, a pădurilor în special.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică: Emil Boc, PDl și Guvernul au declarat război poporului român;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Emil Boc, PDL și Guvernul au declarat război poporului român"

Duminică, 27 octombrie 2010, este ziua în care s-a confirmat că luările de poziție ale PNL din ultimii doi ani sunt corecte. Mă refer la numeroasele declarații prin care actualii guvernanți erau acuzați că nu țin cont de interesul general, ci urmăresc doar interesul propriu și de partid.

Duminică, la Deva, vorbind în fața activului PDL din județul Hunedoara, prim-ministrul României, Emil Boc, a făcut o afirmație din care rezultă fără echivoc că a declarat război poporului român. Iată un fragment din discursul premierului: "Astfel, faptul că în Senat nu s-a acordat importanța necesară, nu e un lucru care să ne bucure, noi vom analiza și în coaliție acest aspect, dar e pierdută o bătălie și noi vom câștiga războiul în Camera Deputaților".

Ce război trebuie să câștige premierul în Camera Deputaților? Premierul Emil Boc, PDL și Guvernul României trebuie să întoarcă în Camera Deputaților votul de la Senat privind cererea de reexaminare solicitată de președintele Traian Băsescu privind legea prin care TVA la alimentele de bază scade la 5%.

Aș fi înțeles dacă în Camera Deputaților s-ar fi dezbătut o moțiune simplă împotriva vreunui ministru, dacă în Camera Deputaților ar fi existat vreo dispută între putere și opoziție pentru ocuparea vreunui post în vreo instituție din subordinea Parlamentului, dacă în Camera Deputaților opoziția ar fi solicitat, prin absurd, cine știe ce facilități, atunci, admit - deși nu este o exprimare corectă - utilizarea unor termeni mai duri. Dar atunci când pe ordinea de zi se află o lege care vizează crearea unei situații mai ușoare pentru românii loviți din toate părțile de soartă, atunci utilizarea termenului de război mi se pare extrem de grav. Nu cu deputații PNL, nu cu deputații USL (PSD și PC) vor purta Emil Boc, PDL și Guvernul un război. Ci cu cetățenii României.

Știe premierul Emil Boc ce înseamnă Camera Deputaților (ca și Senatul, de altfel)? Articolul 61 alin.(1) din Constituție spune: Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Deci premierul Emil Boc va purta un război împotriva unor reprezentanți ai poporului român, a românilor, în ultimă instanță.

Iată ce poziție avea deputatul Partidului Democrat, Emil Boc, într-o declarație politică susținută pe 23 martie 2004: "Tot specialiștii Băncii Mondiale afirmă că un sfert dintre români, adică aproape cinci milioane și jumătate de cetățeni, sunt nevoiți să se descurce cu mai puțin de 1,75 milioane de lei pe lună. În aceste condiții, ce îi preocupă pe parlamentarii partidului de guvernământ? Situația copiilor și tinerilor, care constituie grupele de vârstă cele mai vulnerabile, și dintre care mai bine de o treime trăiesc în sărăcie? Faptul că jumătate dintre familiile cu trei sau mai mulți copii trăiesc în sărăcie? Țăranii sau șomerii? Pensionarii, ale căror venituri sunt mai mici decât factura la întreținere? Cetățenii obișnuiți care se alimentează ca în vremuri de război?".

Când a fost corect Emil Boc? În 2004, când pleda pentru cetățenii din categoria mai sus amintită, sau în 2011, când refuză acelorași cetățeni reducerea TVA la 5% la alimentele de bază? Vrea Emil Boc ca și în 2011 cetățenii obișnuiți să se alimenteze ca în vremuri de război? Personal, așa cred, din moment ce Emil Boc, PDL și Guvernul vor să declare război cetățenilor români.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică: Guvernarea Băsescu-Boc a năruit speranțele românilor;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Guvernarea Băsescu - Boc a năruit speranțele românilor"

Programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural părea să fie șansa schimbării pentru comunitățile în care lista neajunsurilor este atât de lungă... Din păcate, Guvernarea Băsescu - Boc a năruit speranțele oamenilor și și-a bătut joc de ceea ce ar fi trebuit să însemne renașterea satului românesc. Această guvernare iresponsabilă și-a bătut joc de români, fără nicio reținere, fără îndoieli sau remușcări, anulând orice tentativă de revenire la normalitate. De fapt, cuvântul normalitate a fost golit de sens. Banii publici au fost împărțiți după bunul plac clientelei politice.

Criteriul de bază în atribuirea fondurilor a fost - și este în continuare - apartenența politică. Nu au contat proiectele, valoarea ori oportunitatea acestora, nici nevoile reale ale comunităților. În ultimă instanță, nu au contat oamenii.

Este suficient să arunci doar o privire pe situația derulării proiectelor finanțate prin OG nr.7/2006 pentru a înțelege că în România, țară membră a Uniunii Europene, politizarea a atins limite inacceptabile.

În Colegiul uninominal nr.9 din județul Dolj, nicio comună care are primar social-democrat nu a mai primit vreun leu, în ultimii 2 ani, pentru proiectele aflate în derulare. Zero lei pentru comunele conduse de primari PSD-iști prin HG nr.1307/2009. Zero lei pentru aceleași comune prin HG nr.977/2010. Zero lei prin HG nr.1326/2010. Lungi șiruri de zero la capitolul finanțare pentru toți cei care au votat un primar al PSD!

Tot zero lei prin HG nr.192/2011, cu o singură excepție: alocarea sumei de 11 miliarde de lei vechi pentru alimentarea cu apă în sistem centralizat a comunei Măceșu de Jos. Primarul comunei, Alexandru Tița, a primit vestea cu mirare și bucurie. A crezut că "i-a luminat Dumnezeu" pe actualii guvernanți. Dar bucuria nu a ținut prea mult...

După patru zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr.192/2011 privind repartizarea pe proiecte a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural, Guvernul a emis o rectificare, prin care se precizează că în loc de Măceșu de Jos se va citi... Măceșu de Sus! Simplu, nu? Băieții greșiseră adresa. Dintr-o gravă și regretabilă eroare, trimiteau bani unui primar social-democrat! O simplă rectificare și problema s-a rezolvat. Banii ajung, așa cum doresc guvernanții, în Măceșu de Sus, la un primar PDL, desigur!

Lucrările la sistemul de alimentare cu apă din comuna Măceșu de Jos au început în urmă cu 3 ani, când s-au alocat aproape 4 miliarde de lei vechi. S-a forat puțul, iar rezervorul este în curte. Din păcate, nici în acest an lucrările nu vor continua și tot ceea ce s-a realizat până în prezent este în pericol de a se degrada.

Bratovoiești, Calopăr, Ghidici, Ostroveni, Rojiște, Valea Stanciului, Țuglui sunt alte comune doljene conduse de primari PSD, din Colegiul Segarcea - Valea Dunării, în care lucrările la sistemele de alimentare cu apă stagnează. De fapt, aceeași situație se întâlnește în toate comunele în care PSD a câștigat detașat scrutinele electorale desfășurate din 2004 până în prezent. Nici pentru asfaltarea drumurilor sau pentru construcția de poduri, pentru modernizarea școlilor și căminelor culturale nu s-au "găsit" bani, din aceleași motive. De când este la guvernare, gașca PDL-istă condusă de Boc și Udrea nu a mai acordat niciun leu pentru aceste proiecte foarte importante pentru oameni.

În Colegiul 9 Segarcea - Valea Dunării, unde am fost votat de marea majoritate a cetățenilor pentru a-i reprezenta în Parlamentul României, sunt 23 de localități. Dintre acestea, 13 sunt conduse de primari ai PSD. În aceste 13 localități conduse de social-democrați, trăiesc aproape 60.000 de oameni. Guvernarea Băsescu-Boc a fost capabilă să-i pedepsească pe toți acești 60.000 de oameni, cetățeni ai României, pentru că au îndrăznit să aibă o altă opțiune politică decât PDL.

Acesta este modelul de guvernare impus de gașca PDL-istă. Acesta este modelul de "democrație" visat de Băsescu, Boc și Udrea, în care sfidarea guvernanților crește direct proporțional cu disperarea oamenilor!

  Dragoș Gabriel Zisopol - marcarea celor 190 de ani de libertate și demnitate a Greciei;

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"190 de ani de libertate și demnitate a Greciei"

Cu 190 de ani în urmă, în 1821, elenii și filoelenii, înflăcărați de ideile revoluționare ale lui Rigas Ferreos și acțiunile societății secrete Eteria, au aprins focul revoluției pentru eliberarea de sub jugul otoman.

Izbucnirea revoluției grecești pe teritoriul Moldo-Valahiei avea să pecetluiască legătura de sânge între protagoniștii luptei pentru independență, contribuind prin curaj și sacrificiu de sine la fundamentarea legăturilor multiseculare greco-române.

Președintele Republicii Elene, Excelența Sa domnul Karolos Papulias, în mesajul de anul acesta transmis Uniunii Elene din România, elenilor și filoelenilor de pretutindeni, spune:

"Sărbătoarea zilei de 25 Martie constituie pentru grecii de pe întregul pământ ziua înălțării și mândriei naționale. Elenismul în unanimitate plătește tribut de onoare luptătorilor de la 1821, care cu spirit de sacrificiu și eroism și-au jertfit viața în numele Libertății, Independenței naționale și Democrației.

De la acea chemare pentru libertate care a schimbat cursul istoriei Greciei moderne, transmițând mesajul "Libertate sau Moarte" în toată Grecia și în întreaga lume, nu au lipsit grecii diasporei. Intervenția lor a fost cea care a contribuit la rezultatul victorios al luptei de eliberare națională împotriva unui imperiu care părea invulnerabil.

Cu aceeași ardoare și devotament, voi, ambasadorii țării noastre în străinătate, constituiți podul între patria mamă și țările unde locuiți, munciți și vă realizați.

Epoca actuală, caracterizată prin criză economică, impune unanimitate și atenția corespunzătoare pentru a da un răspuns creator la provocările și dificultățile existente în fața noastră. Cu toate condițiile potrivnice care se ivesc atât pe scena națională cât și internațională, nu uităm că numai uniți putem să facem imposibilul posibil. Cu aceste gânduri și cu sentimente de emoție și bucurie vă urăm tuturora și familiilor dumneavoastră sănătate, fericire și realizări atât în plan personal, cât și profesional."

Și astăzi, la 190 de ani de la începutul Revoluției grecești din 1821, membrii Uniunii Elene din România trăiesc momente de mare încărcătură emoțională, cu gândul la curajul civic manifestat de înaintașii noștri ce s-au jertfit pentru libertatea Greciei.

Astăzi, angajamentul nostru pentru demnitate este mai actual ca oricând.

Este de datoria noastră să luptăm pentru coeziunea europeană, pentru prestigiul și credibilitatea pe care le merităm.

  Culiță Tărâță - comentariu legat de actualul conflict din Libia;

Domnul Culiță Tărâță:

Cine își imaginează că actualul conflict din Libia are un alt substrat decât rezervele imense de petrol din această țară, se înșeală. Argumentul că Franța, Marea Britanie, Italia și SUA sunt marii beneficiari ai petrolului libian și că n-au nevoie de război pentru a-1 obține, e fals. Toți care susțin acest lucru uită să spună că respectivele țări cumpără petrolul la prețul impus de libieni și de piața petrolului, iar acum, prin război, vor să-1 obțină pe gratis. Sub masca apărării valorilor democratice. Nimeni nu pleacă la război ca să moară de dragul actelor de caritate. Ne-a arătat-o, de atâtea ori, istoria.

"La plăcinte, înainte, la război, înapoi!", cunoaștem toți proverbul. De ce "la plăcinte"? Pentru că Libia este una dintre cele mai bogate țări ale continentului african. Are un PIB pe cap de locuitor pe care România nu l-a atins niciodată, de peste 12 mii de dolari și ocupă, din acest punct de vedere, locul 48 în lume. Cu producția de 1,6 milioane de barili de petrol pe zi, Libia este al treilea producător de petrol din Africa și al 17-lea din lume. Are cele mai mari rezerve de petrol de pe continent, iar comerțul cu petrol i-a adus o rezervă valutară imensă. O țară cu ceva mai mult de 6 milioane de locuitori, în care însă bogăția s-a polarizat în mâinile unui cerc restrâns. Tocmai aici e problema.

Ceea ce își propunea Gaddafi în 1977, crearea Jamahiriyei (statul maselor largi) a fost o utopie, asemenea comunismului. A avut, în sensul acesta, un profesor bun, pe Ceaușescu. Dar, după 40 de ani de domnie, Gaddafi a adus țara în război civil. Nimeni nu va ști vreodată câți libieni au căzut sub gloanțele lui Gaddafi.

Nu voi încerca să spun de ce a fost invadată Libia de o coaliție de țări, deoarece fiecare dintre noi vedem războiul de-acolo în chip diferit. Dar acolo s-a întâmplat ceva. Generația nouă (nu numai din Libia, vezi Egiptul, Tunisia și vor mai fi și altele) vine cu viteză din urmă. Nu se mai supune dogmei unor conducători deja fără legitimitate. Mai ales dacă aceste țări - cum este cazul Libiei - are din plin resursa discordiei care este petrolul. Râvnit de marile puteri. În numele democrației, care până la un punct este adevărat, trebuie redusă la tăcere dinastia care deține o putere economică greu de imaginat.

Cert este că ONU a încuviințat intervenția militară asupra regimului Gaddafi, iar NATO a preluat conducerea ostilităților. Avioane ale Franței, Angliei, Canadei și SUA bombardează de câteva zile obiectivele militare ale Libiei. Reprezentanții acestor state spun că ocrotesc populația civilă nevinovată. Pe când adevărul este cu totul altul, o știm cu toții. Oamenii nevinovați mor și de gloanțele lui Gaddafi, dar și de bombele aliaților. Adevăr trist pentru mileniul trei: protejarea populației Libiei prin intervenția armată este doar un pretext pentru a pune mâna pe uriașa rezervă de petrol.

Libia este supranumită "perla Africii". Ea este supusă genocidului, iar conflictul înseamnă moartea a mii de oameni nevinovați. O rușine pentru mileniul trei.

  Dan Ilie Morega - pledoarie pentru lansarea unor verificări în domeniul mineritului și energiei din județul Gorj;

Domnul Dan Ilie Morega:

În contextul declarațiilor și măsurilor stabilite de Președintele României, domnul Traian Băsescu, cu privire la o serie de acte de corupție în care sunt implicați și lideri de sindicat, vă aduc la cunoștință, urmare a mai multor sesizări și reclamații pe care le-am primit din partea gorjenilor, abuzuri și ilegalități ale CA și conducerilor unor societăți cu capital majoritar de stat din minerit și energie, care au acordat imense sume de bani către firmele sindicatelor fără respectarea legislației în materie, pe de o parte, iar pe de altă parte, așa-zisele "sponsorizări" către Asociația Clubul Pandurii, al cărui președinte este liderul de sindicat Marin Condescu. În asemenea situații, vă solicit efectuarea unui control format din echipe de specialiști incoruptibili și care să răspundă la următoarele probleme:

Care sunt sumele acordate de SNLO Târgu-Jiu și Complexuri Energetice Rovinari și Turceni pentru firmele sindicatelor prin procedură de negociere directă sau licitații în perioada 2009-2011, cunoscând faptul că mai multe personalități din viața economică și politică a județului Gorj au avansat sume ce depășesc zeci de milioane euro. Redăm câteva din firmele care au căpușat economico-financiar SNLO, Complexul Energetic Rovinari și Complexul Energetic Turceni: SC SERVICE CARIERE SA, SC GOVIEND NUȘA SRL, SC SIMPLU TRANS SRL, AGENȚIA DE TURISM BUCUREȘTI etc.

O altă problemă o reprezintă valoarea reală a "sponsorizărilor" acordate SNLO Târgu-Jiu, Complexul Energetic Turceni Asociației Clubul Pandurii și alte ONG-uri (sindicate etc.) în perioada 2009-2011.

Aș dori să se verifice și modul în care s-au cheltuit sumele acordate de companiile statului din Gorj Asociației Clubul Pandurii, dacă s-a respectat legislația în materie, știind faptul că numai SNLO Târgu-Jiu în perioada 2009-2010 a virat peste 100 miliarde ROL Ia Asociația Clubul Pandurii, iar rezultatele financiare pe 2010 înregistrează pierderi foarte mari (cca. 800 miliarde ROL).

Verificarea livrărilor de cărbune de agenți economici privați (parte din cărbune sustras de la exploatările SNLO) către Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Ișalnița Craiova, RAAN-CET Turnu Severin, Mehedinți, cunoscând faptul că la unele din acestea s-a efectuat chiar și import din Serbia, cu o calitate inferioară și plata s-a efectuat cu bilet la ordin. Livrarea de cărbune către societățile energetice cu capital de stat majoritar prezentate de către firmele private s-a efectuat și către majoritatea CET-urilor din țară. Prin asemenea procedeu s-au adus enorme pierderi financiare SNLO Târgu-Jiu, care dispune de tehnică modernă de exploatare și de specialiști comparativ cu agenții economici privați. Pentru exploatarea cărbunelui două firme private în mod ilegal au licențe de exploatare, celelalte, circa 12, au licențe de explorare. Pe de altă parte, exploatarea perimetrelor de cărbune de către agenții privați se realizează primitiv, necorespunzător, cu utilaje simple, prejudiciind cu milioane de tone extracția cărbunelui de către SNLO pe termen mediu și lung.

În anii 2009-2010 societățile cu capital privat au prosperat, livrările de cărbune ale acestora au cunoscut o creștere fără precedent, ceea ce a condus în final la diminuarea cu cca. 4 milioane tone a programului de livrare al SNLO, conducând la rezultate financiare dezastruoase, precum și la disponibilizarea a mii de oameni și cheltuirea de la bugetul statului a peste 11 milioane de euro pe care trebuie să le achite ca sume compensatorii și concedii de așteptare.

De asemenea ar trebui verificate, prin sondaj, încredințările directe de contracte de bunuri și servicii de către SNLO, Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Rovinari, cât și unele licitații de zeci de milioane de euro, unele nejustificate, care au grevat din punct de vedere financiar companiile de stat amintite, și implicit au periclitat retehnologizarea acestora în condițiile de mediu pe baza normelor cerute de Uniunea Europeană. Este important de știut dacă există contracte cu furnizorii de bunuri și servicii pe perioade mai mari de 1-2 ani.

Solicit verificarea abuzurilor și ilegalităților în domeniul mineritului și energiei din județul Gorj, care au condus la rezultate necorespunzătoare din punct de vedere financiar al societăților cu capital majoritar de stat, reducând veniturile la bugetul consolidat al statului și aducând SNLO Târgu Jiu în pragul falimentului.

Am convingerea că prin specialiștii ANAF, ai Gărzii Financiare și, de ce nu, și în colaborare cu specialiști de la alte ministere (MAI, Ministerul Economiei), se vor efectua verificările de rigoare, în profunzimea lor, în scopul reducerii marii corupții din această zonă - minerit și energie - problemă atacată virulent de Uniunea Europeană și președintele României, domnul Traian Băsescu.

  Ion Călin - declarație politică: Lozinca PDL: Voi cu voi, noi cu noi;

Domnul Ion Călin:

"Lozinca PDL: Voi cu voi, noi cu noi"

Săptămâna trecută am aflat că după ieșirea din recesiune, România pășește atât în primăvara astronomică, cât și în primăvara economică. Premierul Emil Boc, se pare că odată cu venirea primăverii, a înțeles că acest guvern trebuie să ajute mediul de afaceri prin măsuri suplimentare. Oare astenia de primăvară să fie de vină? Astfel cine să mai creadă că premierul este interesat de creșterea economică a țării?

Nu dumnealui este cel care zicea în ziua în care a fost depusă moțiunea de cenzură pe Codul muncii, că Pissarides susține că "soluția pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieței muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă", pentru ca apoi, după ce respectivul a susținut că nu a făcut niciodată o astfel de afirmație, premierul să tacă mâlc.

Cum să mai fie crezut premierul când România rămâne cel mai sărac stat din Uniunea Europeană în următorii 15 ani, după cum reiese din prognozele analiștilor de la Nomura? Chiar și ultimele date ale FMI arată că produsul intern brut pe cap de locuitor al României a fost depășit de cel al Bulgariei în 2009. Deci, țara pe care o conduce guvernul PDL a ajuns cea mai săracă din UE.

Imediat după preluarea mandatului, premierul a promis că o să rezolve problema absorbției fondurilor UE, însă la aproape un an și jumătate de mandat, acesta constată că absorbția este blocată de birocrație, de foarte multe ori, de incapacitatea autorităților locale, uneori, de licitații contestate, alteori'. Chiar crede premierul că pentru acest lucru sunt vinovate numai autoritățile locale? Cei numiți de actuala guvernare chiar nu au nicio vină sau premierului îi este greu să accepte acest lucru?

Dacă în atragerea fondurilor europene Emil Boc dă dovadă de neputință, în a lua bani de la cetățenii români este campion. După bugetari și pensionari a reușit să obțină ceva bani chiar de la românii care au fost aduși din Japonia. Deși a alocat bani pentru transportul acestora și a trimis o aeronavă cu 500 de locuri, dar s-au întors numai 30, aceștia au trebuit să plătească și biletul, doar au un nivel de trai ridicat. Pentru cetățenii românii, Emil Boc nu poate face "acte de caritate pe bani publici".

Dacă pentru aceștia nu se fac acte de caritate, pentru reprezentanții PDL se pot face. În urmă cu o săptămână, chiar înainte de moțiunea de cenzură, Guvernul Boc a dat drumul la 90 de milioane de euro pentru construirea de baze sportive în mediul rural. Coincidență sau nu, ca de obicei, majoritatea fondurilor au fost direcționate spre zonele controlate de PDL. Simplă coincidență, după cum susțin reprezentanții PDL sau suntem noi, opoziția, cârcotași.

Premierul Boc este un om care știe bine să gestioneze banii publici, dar numai atunci când este vorba de bugetari și pensionari, când este vorba despre consilierii proprii acest lucru nu contează. Boc este singurul premier care nu a avut prea multe întâlniri oficiale și nici vizite oficiale și totuși cheltuielile de protocol au fost de 1.200.000 de euro.

Probabil pentru toate aceste lucruri sunt de vină televiziunile de atac care descoperă numai nereguli în activitatea acestui guvern, care a scos România din recesiune pe plan intern, iar în plan internațional i-a crescut credibilitatea.

Pentru recesiunea economică, accentuarea sărăciei și scăderea nivelului de trai, creșterea mortalității și incompetență în politica externă tandemul Băsescu-Boc chiar va intra în istoria neagră a țării

Acest guvern a dus țara și pe cetățenii acesteia în pragul disperării din toate punctele de vedere, iar dacă unii consideră că tandemul Boc-Băsescu nu mai sunt "locomotive pentru PDL", credeți că sunt "locomotive" pentru țară? Credeți că mai important este PDL-ul decât prezentul și viitorul cetățenilor români? Păcat însă că disperarea cetățenilor nu vă afectează și pe dumneavoastră, astfel încât să vă puteți ridica și să votați demiterea guvernului spre binele tuturor.

  Gheorghe Ana - declarație politică intitulată Armata Română în mare pericol;

Domnul Gheorghe Ana:

"Armata Română în mare pericol"

Evenimentele din Libia au adus în atenția opiniei publice indirect, prin dezbateri și analize, starea Armatei Române.

De la crearea statului modern român și până astăzi Armata Română s-a bucurat și se bucură de un prestigiu deosebit în rândul cetățenilor. De fapt, în toate sondajele de opinie efectuate după Revoluția din 1989, Armata Română, alături de Biserică au fost și sunt instituțiile cele mai apreciate de către români.

Aderarea României la structurile euroatlantice a atras după sine, pe lângă garanțiile de securitate necesare, și obligații pe care Armata Română, prin militarii ei, și le onorează cu succes în teatrele de operațiuni, făcând să crească prestigiul României în lumea democrată și modernă.

De fapt, modul cum militarii români își fac datoria în teatrele de operațiuni a determinat coaliția internațională de intervenție în Libia și structurile NATO să accepte participarea României cu fregata Ferdinand și 2 ofițeri de stat major la această intervenție.

Această ofertă a statului român pentru participarea la evenimentele din Libia a creat dezbateri și analize în opinia publică privind starea Armatei Române.

Suntem sau nu pregătiți să facem față unor astfel de provocări? Este Armata Română capabilă să asigure securitatea națională? Până unde se poate merge cu numărul de participanți și mijloace în teatrele de operațiuni? Contingentele de militari români din teatrele de operațiuni întăresc sau slăbesc capacitatea Armatei Române?

Acestea sunt câteva din întrebările pe care orice cetățean român de bună-credință și le pune astăzi.

Dacă analizăm la rece situația Armatei Române o să constatăm următoarele:

1. Nu există o lege a planificării Apărării Naționale.

2. Este nevoie de o nouă Lege de organizare a armatei, un nou statut al militarilor (drepturile militarilor sunt foarte limitate).

3. Criza economică a diminuat drastic bugetul armatei, ajungând în 2011 la o alocare de 0,88% din PIB, față de 2,3% din PIB, angajament asumat față de NATO. Ce este mai grav că și după criză se pare că bugetul armatei va scădea, și atunci este nevoie de o construcție care să delimiteze foarte clar cheltuielile.

În acest sens, cred că bugetul armatei trebuie să fie construit pe trei piloni principali:

a) cheltuieli de funcționare;

b) cheltuieli de training;

c) cheltuieli în teatrele de operațiuni.

Deși în criză financiară, totuși Armata și-a făcut datoria, Armata Română reprezentând unul din cei mai buni ambasadori ai României. Dar pentru a obține aceste rezultate s-au făcut sacrificii foarte mari (sacrificii financiare), în defavoarea categoriilor de arme rămase în țară. Aici subfinanțarea este evidentă, ceea ce a determinat, printre altele, următoarele neajunsuri:

- scăderea calității factorului uman (deși baza de selecție s-a lărgit);

- deficit de resurse umane;

- starea de spirit a personalului se situează în zona neutră (nici bună, nici rea), mai mult de 50% din personal reclamă lipsa de locuințe, condiții necorespunzătoare de muncă, imposibilitatea accesării de credite, riscul pierderii bunurilor obținute prin credite etc.

- prognoza macroeconomică a generat amânarea tuturor programelor de înzestrare și modernizare a armatei;

- industria de apărare aproape că nu mai există.

În aceste condiții, cred că se impune o analiză profundă în CSAT și a găsi soluții pentru ca Armata Română să nu-și piardă demnitatea, rolul și locul într-un stat de drept. Sunt mult prea multe domenii, nu atât de importante precum cel militar, de unde se pot redirija fonduri pentru a depăși această criză care afectează cel mai mult cetățeanul și armata!

Domnilor guvernanți, dovediți că vă pasă măcar de Armata Română și înlăturați pericolul ce planează asupra ei!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - despre Protecția socială în România;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Protecția socială în România"

România se află pe penultimul loc în UE în ceea ce privește banii alocați pentru protecția socială. În multe țări membre ale Uniunii Europene, cheltuielile privind protecția socială au atins peste 40% din PIB, ceea ce demonstrează grija față de cetățeni și problemele lor. Din păcate, la noi, ministrul muncii Ioan Botiș a spus că există o curbă de creștere a cheltuielilor sociale de aproximativ un miliard de lei pe an, astfel încât din 2006 până în 2009 s-a ajuns cu cheltuielile sociale de la șase miliarde de lei la nouă miliarde de lei. Din acest motiv, primele demersuri luate de puterea portocalie s-au referit la ajustări pe legile sociale.

Bugetul asigurărilor sociale este, de fapt, oglinda unei economii. Un recent sondaj constată că printre cele mai mari îngrijorări ale populației se numără teama de a nu pierde locul de muncă. Cu toate acestea, PDL nu a venit în fața românilor cu nicio propunere pentru a contracara pericolele sociale. Mereu dă vina pe mame, pe pensionari, pe veterani, pe copiii din centrele de plasament, niciodată nu se uită în oglindă să vadă adevărul!

PDL nu a făcut nimic pentru oameni și nici nu vrea să realizeze ceva, pentru că tot ce îi interesează este puterea, ciolanul!

Deși au trecut ani buni de la evenimentele din 1989, politicile sociale din România sunt incoerente, ineficiente, sunt reactive și oferă soluții ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidențe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea și evaluarea programelor curente și anterioare!

Pe scurt, PDL guvernează haotic și fără grijă.

Principalele probleme ale sistemului de protecție socială sunt:

1. lipsa de coerență instituțională, de viziune și de planificare strategică pe baza evidențelor, absența monitorizării și evaluării ca practici de corectare a sistemului;

2. ineficiența, risipa, dezechilibrele bugetelor de protecție socială;

3. inechitățile multiple și flagrante în distribuirea resurselor sociale;

4. riscurile sociale majore prezente și mai ales viitoare, generate de tendințele de evoluție a structurii populației, a crizei economice, a unor componente ale sistemului de protecție socială.

Având în vedere aceste aspecte se impune elaborarea unui document strategic general pentru politicile sociale, căruia să i se subordoneze toate politicile sociale sectoriale și documentele strategice aferente.

Mai mult, Guvernul ar trebui să prezinte trimestrial Parlamentului și Președinției un raport privind stadiul problemelor sociale și soluțiile oferite, acțiuni esențiale, mai ales în perioada economică grea pe care o traversează România.

  Radu Eugeniu Coclici - declarație politică intitulată PDL vinde România bucată cu bucată. Ați spânzurat istoria, urmează demnitatea...;

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"PDL vinde România bucată cu bucată. Ați spânzurat istoria, urmează demnitatea..."

Ultimul protest de la Miercurea Ciuc, încă teritoriu românesc, ne-a trezit nouă, locuitorilor din județul Alba, un gust la fel de amar ca și imaginile în care președintele României se pupa cu Bercea Mondialul de dragul unor voturi din partea etniei rome.

Gestul unui funcționar public din cadrul Direcției Județene a Finanțelor Publice Harghita de a-1 judeca și spânzura pe Avram Iancu în piața publică din Miercurea Ciuc ar trebui să fie un semnal de alarmă nu numai pentru liderii UDMR din România, ci mai ales pentru colegii lor de guvernare, în speță parlamentarii PDL. Cum le veți explica românilor din Ardeal, domnilor parlamentari ai puterii, că președintele vostru, cel pe care l-ați cocoțat pentru a doua oară printr-o fraudă evidentă la Cotroceni, este mai apropiat de Viktor Orbán decât de președintele Franței, Nicolas Sarkozy, sau de șeful Guvernului italian, Silvio Berlusconi, sau chiar de cancelarul Germaniei, Angela Merkel? Cum le veți explica, domnilor colegi de la PDL faptul că actualii dumneavoastră parteneri de guvernare nu au criticat de urgență gestul conaționalului lor de la Miercurea Ciuc prin care istoria națională a României a fost "spânzurată" în văzul tuturor românilor care mai au curajul de a trăi în această regiune a țării?

Gestul de a-l spânzura pe Avram Iancu și de a judeca istoria noastră națională este unul fără precedent ca impact al violenței și al urii împotriva românilor propagate la nivel național de etnicii maghiari. Culmea, într-o țară în care reprezentanții lor au fost aproape neîntrerupt la guvernarea României, culminând cu actuala guvernare a premierului Emil Boc, care a vândut interesul național pentru a se păstra cocoțat în fotoliul de la Palatul Victoria...

Ar trebui ca dumneavoastră, parlamentarii din cadrul PDL și UNPR, să priviți acele imagini și să vă îngroziți de cum va arăta manualul după care copiii de naționalitate maghiară vor învăța istoria țării noastre. Măcar acum aveți sinceritatea, față de cei care v-au ales, să recunoașteți că în România lui Boc-Băsescu-Bercea Mondial și Csibi Barna nu este nimic perfect. Nu, în România otrăvită de ciuma portocalie sunt organizate provocări împotriva românilor care trăiesc în județele conduse administrativ de etnicii maghiari, provocări în fața cărora nu aveți nicio reacție și pe care le încurajați, prin indolența dumneavoastră.

Ați vândut România, ați vândut interesul național! Ne-ați vândut Fondului Monetar Internațional. Ne-ați vândut învățământul românesc, ne-ați vândut istoria națională, dar un singur lucru nu ne veți putea vinde niciodată: demnitatea de a fi român în propria noastră țară. Pregătiți-vă ca la următoarele alegeri dumneavoastră, liderii politici ai PDL, să fiți spânzurați în trecutul sumbru al nației române de electoratul care va taxa preacurvia politică pe care ați practicat-o în ultimii trei ani în România!

  Eugen Bejinariu - declarație politică având titlul: Națiune, național și naționalism;

Domnul Eugen Bejinariu:

Formațiunea mea de militar de carieră mă aduce în fața dumneavoastră cu declarația politică întitulată "Națiune, național și naționalism". Apelând și la un dicționar al limbii române contemporane mi-am reactivat informațiile potrivit cărora națiune înseamnă forma istorică de comunitate umană, caracterizată prin comunitate de limbă, teritoriu, origine, de viață economică și politică și de cultură; național se referă la apartenența la o națiune, la un stat și la caracterul acestuia; naționalismul privește atitudinea politică și ideologică a oamenilor.

În ultimii ani, noțiunile de națiune, național și naționalism sunt tot mai rar utilizate, fiind înlocuite cu cele de comunitar, european, europenism, Uniune Europeană și denumiri ale diverselor structuri ale acesteia. Ideea de bază în doctrinele formațiunilor politice, în demersurile economico-sociale și în activitatea noastră curentă trebuie să rămână identitatea: identitatea istorică, culturală, de comunicare, de tradiții, datini și obiceiuri. Și spun identitatea ca idee de bază pentru tot ceea ce facem noi, românii, deoarece lumea de azi este dominată de o uriașă diversitate de informații, interese, influențe, curente, orientări, mode sau modele. Bunăoară, s-au înmulțit "stricătorii" limbii române, crește numărul oamenilor care "internaționalizează" cuvintele românești sau se extinde dorința unor părinți cărora le plac numai prenumele exotice. Când vorbim de specificul sau interesul național, de valorile morale și tradiționale și de nevoia menținerii și consolidării lor, ni se spune de către neaveniți că suntem naționaliști. Termenul de naționalist a ajuns să fie receptat de mulți semeni precum o conduită de adversitate sau chiar de netrebnicie.

Subminează această identitate și manifestările extinse sau agresive ale românilor de etnie maghiară. Suntem îngrijorați astăzi, când știm că se lucrează la promovarea Legii statutului minorităților și la Legea dezvoltării regionale a României și care într-o bună zi pot fi promovate prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlamentul României. Legea dezvoltării regionale, prin circumstanțe aranjate, a fost deja adoptată tacit în Senatul României. Dar și mai îngrijorați suntem pentru declarația președintelui Parlamentului Ungariei privind susținerea autonomiei Ținutului Secuiesc sau a cea a primului-ministru Viktor Orbán care promovează ideea ca Ungaria și Ardealul să fie cum au fost (adică așa cum erau configurate prin Dictatul de la Viena). Vorbind despre autonomia teritorială, președintele UDMR Kelemen Hunor ne spunea recent: "Noi nu scoatem dezideratele noastre din program. Va dura până le vom atinge, pentru că aici este vorba de un lucru care produce anumite sensibilități". Ca urmare, fac un amplu exercițiu social și o pregătire aperceptivă a românilor pentru împlinirea acestui deziderat al maghiarilor, mereu la guvernarea României.

Întâlnirea primarilor și a consilierilor maghiari la Sfântu Gheorghe din 2010, în care s-a hotărât ca limba maghiară să fie a doua limbă oficială, iar ziua de 15 martie zi națională pentru maghiarii din Târgul Secuiesc, participarea a 300 de maghiari din România la Budapesta pentru reluarea cerinței autonomiei județelor Covasna, Harghita și Mureș, adoptarea Legii educației, cu noi privilegii, prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlamentul României, solicitarea și obținerea de către peste 800.000 de români de etnie maghiară a cetățeniei maghiare, scena spânzurării simbolului lui Avram Iancu în piața centrală a orașului Miercurea Ciuc, declarațiile antiromânești ale liderilor maghiari sunt doar coincidențe?

Liderii PDL sunt atât de legați de guvernare, și mai ales de interesele promovate din situația lor de "guvernatori", încât nu se exprimă, nu reacționează și nu fac nimic față de agresivitatea UDMR și a liderilor din Ungaria față de unitatea și integritatea statului român.

Uniunea Social-Liberală, sindicatele, ONG-urile și românii verticali din arcul Puterii nu vor rămâne pasivi și neputincioși, ci vor milita și acționa pentru caracterul indivizibil, suveran și național al statului român european.

  Laurențiu Nistor - declarație politică având tema Criza n-a plecat, da' se-ntoarce...;

Domnul Laurențiu Nistor:

"Criza n-a plecat, da' se-ntoarce..."

Se exprima președintele Băsescu, la o televiziune centrală la care românul de rând cotizează lunar la greu doar ca să vadă portocaliu în fața ochilor și apoi să comute pe alt canal, că spaima sa cea mare este ca nu cumva să se întoarcă numita "Criză". Criza economică adică, pentru că de cea politică nu scăpăm până nu pleacă de la cârma României tot ce ridică osanale lui Băsescu și clicii sale... Acum, dom' președinte, hai s-o luăm pe bucățele, că iar ai amețit alegătorii!

În primul rând, criza nu a plecat de la noi, așa că poți sta liniștit: niciodată n-ați visat măcar o justificare mai bună pentru incompetență și hoție guvernamentală - mană cerească a fost criza asta pentru voi! Până acum ai tot spus, împreună cu Boc și alți specializați în plecăciuni spre Cotroceni mai dihai ca musulmanii spre Mecca, despre faptul că la sfârșitul lui martie (adică mai spre poimâine...) România iese din recesiunea economică. A, că-i doar o creștere amărâtă, în limita de toleranță a lui plus-minus, în marja de eroare, nu mai contează decât pentru a drege busuiocul, ca să iasă cum vrei dumneata și cum convine puterii portocalii ca să mai prostească un pic populația! Dar ce împiedică pe oricare om de bun-simț să procedeze și el exact așa cum ai zis la întâlnirea cu căpeteniile PDL-iste: "Aveți 11%, dar ca marinar precaut, scad 3%, deci aveți, în realitate 8%"? Dacă la creșterea economică de pe ultimele două trimestre mergem pe marja de eroare cu minus, varianta pesimistă, te-ai fript: nu mai ieșim din recesiune cât încă mai stai la putere, iar asta cam fleoștește steagul portocaliu în fața alegătorului! Nasol moment, mișto colivă, cum ar zice un cunoscut revoluționar...

Fain e că mai vine și Jeffrey Franks ca să constate că bogdaproste că nu absorbim acum, pe criză, din fondurile UE, pentru a le rămâne mai mult ălora care știu ce să facă cu banii, dar mai zice reprezentantul FM și că actualul executiv mustește de cheltuieli publice "infestate" de ineficiență! Pentru că, nu-i așa? Ăăă... "noi" suntem "responsabili" și "competenți" și "incoruptibili" și... și habar n-avem administrație publică, finanțe publice etc.! Ca-n bancul ăla despre păstrarea secretului la locul de muncă: "Eu la birou, la mine nu știu ce fac, da' nici nu mă interesează, c-am fost pus aici politic, nu prin competență..."! Și uite-așa mai sapă și Jeffrey Franks la șubreda temelie de vreo 8% care încă mai susținea PDL-ul acum vreo lună...

În altă ordine de idei: bugetul României a crescut permanent din 2008 încoace, cu toată criza; s-au tăiat pensii, salarii, spitale, școli, laptele de la gura copiilor și, cu toate astea, Guvernul Boc țipă cât îl țin bojocii că n-are bani - adică n-are destui bani ca să-și îndoape rapacea clientelă care, peste încă un pic, iar va fi pusă la cheltuieli masive, doar-doar s-o mai prosti vreun "sărăcit guvernamental" cu o găleată amărâtă!

Toate anunțurile triumfaliste ale lui Băsescu, Boc și "compania de sunet" cu ieșirea din criză sunt pentru naivi! Acum, când vede că nimic nu-i mai iese, o bagă pe asta cu îndoiala. Peste câteva zile va hăhăi din nou la TVR și va spune iar că din cauza lui Patriciu, mogulilor, comuniștilor opoziției (că ai lui sunt OK!), tsunami-ului, petelor solare, războiului din Libia am reintrat în criză și trebuie să mai taie ceva salarii și pensii! Acest regim dovedește că mai are tot atâta credibilitate cât a lui Mubarak înainte de trimiterea sa la plimbare! Câtă vreme vor fi Băsescu și ai lui la guvernare, și România va fi într-o criză continuă, chiar dacă (dă, Doamne măcar atât!) n-o să mai fie recesiunea economică.

Interesant este însă cum s-a ales praful (exact cum prevăzusem noi, opoziția democratică!) de toate măsurile anticriză și reformele peste reforme așa-zis dedicate s-o determine pe coana Criză să ne părăsească, și care au avut o singură consecință: prăbușirea dramatică a nivelului de trai al unei întregi națiuni! Dar ai cu cine sta de vorbă? Căci nimeni nu-i mai surd decât cine nu vrea să-audă și mai orb decât cine nu vrea să vadă!

Și, totuși, dacă, prin absurd, ar pleca și coana Criză de la noi, garantat nu s-ar mai întoarce deoarece știe că dacă s-ar întoarce acum, ar da tot peste băsiști la putere și are și ea, criza asta economică, mândria ei...

  Cornel Itu - declarație politică având subiectul Legea învățământului acordă privilegii și discriminează;

Domnul Cornel Itu:

"Legea învățământului acordă privilegii și discriminează"

Publicată la începutul lunii ianuarie 2011, Legea educației naționale continuă să preocupe opinia publică, dând naștere la discuții controversate privitoare Ia aplicarea ei, datorită numeroaselor greșeli de fond pe care le conține.

Unul din principiile izvorâte din Constituția României și care guvernează Legea învățământului este principiul echității, în virtutea căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare. Constituția României, prin articolul 16, afirmă și garantează egalitatea în drepturi: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Legea învățământului stipulează că în învățământul primar, clasa va cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25, iar pentru învățământul gimnazial în medie 25 de elevi, nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30.

Până aici, totul e clar și în același timp echitabil pentru toți cetățenii României. Din nefericire, la prevederile art. 63 alin.(2), apare în mod surprinzător și aberant o excepție potrivit căreia... în localitățile în care există cerere pentru forma de învățământ în limba maternă a unei minorități naționale, efectivele formațiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înființarea și funcționarea acestor formațiuni de studiu aparține Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu consultarea consiliului de administrație al unității de învățământ respective."

Situația dă naștere la o întrebare de bun-simț: unde este egalitatea cetățenilor în fața legii, unde este dreptul egal la învățământ pentru toți cetățenii, indiferent de etnie?

În ce situație se vor găsi elevii de etnie română în raport cu elevii de alte etnii, cetățeni români cu toții și supunându-se unor legi diferite? Sunt oare unii mai egali decât alții?

Putem spune că cetățenii de etnie română sunt discriminați, iar cei de alte etnii beneficiază de un privilegiu. Oare aceasta este calea de realizare a armoniei, înțelegerii și conviețuirii între toți cetățenii României, fără deosebire de naționalitate?

Sunt convins că odată cu aplicarea legii în forma actuală vor apărea fără îndoială reacții dure, pe deplin justificate, din partea celor afectați, reacției la care legiuitorul va trebui să răspundă.

  Neculai Rățoi - declarație politică intitulată Mai are clasa politică credibilitate?;

Domnul Neculai Rățoi:

"Mai are clasa politică credibilitate?"

Clasa politică din România este în pericolul de a-și pierde total credibilitatea. Evenimentele care au avut loc în ultima perioadă arată o clasă politică fragilă, fără coloană vertebrală, aflată sub amenințarea permanentă a șantajului și a DNA-ului. Din păcate, acțiunile unora dintre colegii noștri ne aruncă pe toți în aceeași lumină în ochii oamenilor.

Justiția, dar și noi, parlamentarii, trebuie să luăm poziții clare, puternice, față de situațiile delicate care implică politicieni. Mă refer desigur, la cazuri ca Ridzi, Păsat sau Severin. Nu mai departe de zilele acestea, am aflat cu toții cum fostul ambasador al SUA în România, domnul Taubman, a ținut o evidență foarte riguroasă a vieții politice, economice și sociale din țara noastră, cu ajutorul unor politicieni, analiști, oameni din presă, în perioada mandatului său. Te doare inima când afli de la alții cum este condusă România și ce fel de oameni decid soarta noastră. Concluzia acestor dezvăluiri este că nu mai avem nicio șansă.

Nu trebuie să adoptăm o atitudine acuzatoare de dragul imaginii, ci trebuie să limităm acest gen de evenimente, prin sancțiuni dure. Din păcate, constat că de multe ori cei aflați în situația de a fi acuzați de lucruri grave aleg să pară surzi la colegii sau oamenii care le cer să se retragă, să facă un pas în urmă sau să își dea demisia. Imunitatea parlamentară nu trebuie să fie utilizată drept un zid sau un scut în spatele căruia ne putem ascunde atunci când greșim. Să luăm exemplul țărilor civilizate, unde, atunci când politicienii greșesc, urmează imediat demisia de onoare. În România, chiar și în cazurile care prejudiciază imaginea întregii clase politice sau pe cea a țării, politicienii se țin cu dinții de scaunele lor și refuză o ieșire demnă din situația în care se află. Pentru a putea construi un viitor mai bun, trebuie o schimbare de mentalitate, iar Parlamentul și scena politică trebuie să devină un exemplu în acest sens și să nu mai promoveze minciuna, lașitatea, ignoranța, tupeul și nepăsarea. România are nevoie de principii pentru a evolua și a atinge un stadiu puternic de democrație și civilizație.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică având ca subiect Spitalele din fostele zone muncitorești;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Spitalele din fostele zone muncitorești"

Problema descentralizării si a reformării sistemului de sănătate publică aduce în atenție situații care nu au fost luate în considerare în momentul demarării acestui proiect. Una din aceste situații se referă la spitalele din fostele zone muncitorești, a căror prezență nu poate fi pusă nici măcar sub semnul întrebării. Populația, afectată de mediul nociv în care a lucrat ani de zile, are nevoie astăzi de asistență permanentă pentru bolile cronice contactate în perioada activă.

Am în vedere situația spitalelor din Câmpia Turzii și din Ștei, dar probabil că lista exemplelor poate fi completată. Pentru a asigura reușita acestei operații de comasare consider că trebuia creat un cadru administrativ de bună funcționare. Astfel, problema serviciului public de sănătate trebuia abordată la nivelul asigurării acestuia în cadrul zonelor, și nu numai formal, la nivelul unor unități spitalicești. Conform procedurii stabilite de executiv, după descentralizarea sistemului de sănătate publică prin cedarea patrimoniului la nivelul autorităților locale a intervenit problema comasării unităților spitalicești din mai multe unități administrative.

Ceea ce intrigă în aceste două cazuri este faptul că, în ciuda oferirii de către echipele manageriale a acestor unități spitalicești și autoritățile locale a unor soluții viabile, pertinente, care vin în sprijinul cetățenilor și a comunităților locale, acestea sunt ignorate.

Mai mult decât atât, starea de sănătate precară a locuitorilor din aceste zone, care au contactat boli cronice în perioada de viață activă, necesită îngrijire permanentă care poate fi oferită de către aceste unități spitalicești prin intermediul corpului medical specializat. Oare acest argument nu este suficient pentru a regândi acest sistem în parteneriat cu structurile administrative locale și cu cei direct implicați în aceste activități?

Pornind de la această situație, consider că după o evaluare realizată în baza unor criterii clare, prin asumarea responsabilității autorităților locale, se poate trece, în cunoștință de cauză, de la unitățile spitalicești propuse pentru comasare sau transformare, la realizarea unui program de modificare a structurilor existente. Cu dorința sinceră de soluționare a acestei probleme și pentru a veni în sprijinul executivului în realizarea obiectivelor asumate în domeniul organizării sistemului de sănătate publică, fac următoarea propunere: crearea unui serviciu comunitar de sănătate publică la nivel zonal și, în cadrul acestuia, discutarea modului de organizare a unităților spitalicești. Conducerea administrativă a unităților spitalicești ar trebui preluată de serviciul comunitar zonal de sănătate publică, în așa fel încât funcționarea acestora să se facă într-o manieră mai amplă, care să nu vizeze doar comasarea, transformarea sau închiderea unor unități spitalicești. În același timp, este utilă și realizarea unui sistem de clasificare a unităților spitalicești și specificarea prestațiilor medicale care pot fi efectuate în cadrul acestora, acest lucru stabilindu-se în funcție de dotarea și de calificarea existentă la nivelul personalului.

Pe această cale, fac un apel către domnul ministru al sănătății, care trebuie să înțeleagă necesitatea prezenței unităților spitalicești atât la Câmpia Turzii, cât și la Ștei, și să revizuiască strategia de reorganizare a sistemului de sănătate publică.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Societatea românească are un dezechilibru social periculos;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Societatea românească are un dezechilibru social periculos"

Realitatea arată că societatea românească are un dezechilibru social extrem de periculos care, dacă nu va fi corectat destul de repede, va produce efecte pur și simplu dezastruoase, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social. Avem un stat care asistă. Suntem printre țările cu numărul cel mai mare de persoane asistate, comparativ cu populația activă, la care se adaugă o emigrație economică în continuă creștere.

Clasa mijlocie din România este sufocată, în loc să fie ajutată să crească, să se întărească. O iresponsabilitate care ne va costa scump. Familia tânără trebuie ajutată să spargă cercul vicios în care se află acum: loc de muncă - venit - casă - copil. Dacă nu vom rupe acest cerc vicios prin care un tânăr este pur și simplu sufocat, la care se adaugă și lipsa unui sistem meritocratic, să nu ne mire că vom avea o Românie tot mai îmbătrânită, pentru că tineretul fuge din țară, pierzându-și speranța că aici se poate realiza profesional și personal.

Una din obligațiile principale ale puterii este aceea de a ajuta tinerii, familiile tinere, prin promovarea unor politici care să întărească clasa mijlocie, nu să o desființeze.

Guvernul trebuie să promoveze politici care să susțină dezvoltarea economică, funcționarea economiei de piață, crearea de locuri de muncă, protecția socială pentru cei nevoiași și defavorizați etc., dar, în același timp, să susțină și rolul activ al statului în domenii precum educația și sănătatea.

Progresul economic nu exclude politicile de protecție socială, așa după cum politicile de protecție socială nu împiedică progresul economic decât atunci când sunt absolut deșănțate și efectuate/promovate cu iresponsabilitate, din cu totul și cu totul alte raționamente (cum ar fi electorale) decât ajutorarea celor nevoiași.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: 27 martie - Ziua Mondială a Teatrului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"27 martie - Ziua Mondială a Teatrului"

Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internațional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena, și a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Națiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeași dată, comunitatea teatrală internațională, artiști și public deopotrivă, precum și centrele naționale din cele o sută de țări membre ale Institutului Internațional de Teatru celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de afirmare a forței de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanității dincolo de toate frontierele geografice sauculturale,lingvistice, religioase saupolitice.

După cum se știe, Institutul Internațional de Teatru, înființat în 1948 la inițiativa UNESCO și a unor personalități de seamă din domeniul teatrului, este cea mai importantă organizație internațională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului, având relații oficiale de consultare și asociere cu UNESCO. ITI urmărește "să încurajeze schimburile internaționale în domeniul cunoașterii și practicii artelor scenei, să stimuleze creația și să lărgească cooperarea între oamenii de teatru, să sensibilizeze opinia publică pentru a lua în considerare rolul creației artistice în domeniul dezvoltării, să adâncească înțelegerea reciprocă în vederea participării la întărirea păcii și prieteniei între popoare, asociindu-se la apărarea idealurilor și obiectivelor definite de UNESCO".

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-și exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un mesaj internațional care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi.

Din păcate, teatrul în România de astăzi și cultura în general sunt Cenușăresele bugetului, în timp ce suferim de sărăcie și subdezvoltare culturală. Actorii noștri cei talentați muncesc și au succes, dar acesta nu le alimentează conturi în bancă, nu le aduce steluțe în beton pe bulevarde strălucitoare și nici măcar un trai decent sau respect din partea guvernanților.

N-avem dreptul să uităm de teatrul românesc și de cei ce-l slujesc!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Ministrul turismului vede luminița de la capătul tunelului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ministrul turismului vede luminița de la capătul tunelului"

În 2010, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a făcut 477 de achiziții publice pentru a pune România pe harta turistică, banii provenind fie de la bugetul de stat, fie din fonduri europene. În multe cazuri, achiziția s-a făcut "conform procedurilor proprii", fără publicarea anunțului de participare, sau prin negociere directă.

Ministerul condus de Elena Udrea a avut la dispoziție fonduri pentru participarea la târguri internaționale și pentru manifestări expoziționale în cadrul campaniei de promovare a turismului. Banii au mai fost cheltuiți și pentru comandarea unor sondaje de opinie, vizite plătite ale unor jurnaliști și fotografi din străinătate și excursii peste hotare ale unor ziariști români. Au fost comandate, de asemenea, inserții în cataloagele de turism, s-a făcut promovare pe Internet, au fost pregătite vizitele de documentare a zeci de diplomați.

Doar pentru lansarea controversatului brand de turism în câteva capitale europene ministerul a cheltuit circa 200.000 de euro. Pentru "vizite educaționale", MDRT a mai plătit 150.000 de euro, alte zeci de mii de euro fiind alocate vizitelor unor jurnaliști din Federația Rusă, Germania, Anglia, Franța, Polonia sau Italia. Tot zeci de mii de euro a înghițit și producția unei emisiuni TV, în timp ce pentru inserțiile în cataloagele de turism s-au cheltuit circa 250.000 de euro.

Celebra telegondolă portocalie care s-a construit la Vulcan a ajuns să coste peste 50.000.000 de lei. Lucrarea a fost suplimentată cu mai bine de 10.000.000 de lei. Cum de s-a ajuns la această sumă? Aplicând rețeta tradițională de sifonat banii publici către firmele prietene: semnarea unor acte adiționale. În contextul în care costul telegondolei a crescut, construcția pârtiei de schi se lasă așteptată. În lipsa pârtiei, și turiștii se lasă așteptați. Și, o dată cu ei, și banii lor, din care ar trebui să se amortizeze investiția

Efectul acestor achiziții a fost zero.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului va avea în acest an un buget de 172,41 milioane de lei pentru două programe de marketing și promovare a turismului, respectiv de dezvoltare a destinațiilor și produselor turistice.

După eșecul de anul trecut, rămâne de văzut ce randament va avea investiția în promovare și anul acesta. Declarațiile unui ministru care vede luminița de la capătul tunelului nu vor fi de-ajuns pentru redresarea unui sector îngropat de nepăsarea autorităților, cu o infrastructură arhaică și servicii de mântuială, vândute la prețuri de lux.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Actuala putere duce o politică antisocială;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Actuala putere duce o politică antisocială"

Problemele sociale accentuate în România prin cumularea lor în lunga perioadă a tranziției și în ultimii ani de criză economică sunt accentuate de politica programatic antisocială.

Dramatizarea crizei a fost folosită ca un instrument de justificare a unui program ambițios de schimbare a sistemului instituțional al României, adăugarea prin forță a proiectului de reformă mai degrabă alimentează decât să amelioreze conflictul politic.

Pentru ieșirea din criză este nevoie de un guvern care să schimbe strategia de guvernare; realizarea unui larg consens al partidelor pentru susținerea unui nou guvern de criză.

Parlamentul s-a blocat și nu mai poate furniza cadrul democratic al discutării soluțiilor și adoptării lor. Natura profundă a crizei actuale nu este doar economică, ci rezidă în incapacitatea configurației politice actuale de a produce un proces de gândire colectivă, democratică prin natura sa, care să genereze soluții credibile și susținute de un larg consens, implementate flexibil, deschise la adaptări și revizuiri. Blocajul politic este adevărata problemă a crizei României.

Dacă nu asumăm gravitatea crizei sistemului politic, nu există șanse de a depăși criza cu care România se confruntă. Demoralizarea economică vine din incertitudinea de a găsi un loc de muncă, riscul de a pierde locul de muncă și a intra în șomaj sau de a pierde o parte substanțială a salariului sau a pensiei. Demoralizarea politică vine din sentimentul de a nu putea influența, într-un sistem democratic, deciziile care îți afectează viața.

Traian Băsescu și Guvernul nu oferă românilor și României perspective reale de dezvoltare. Nicio guvernare din ultimii 20 de ani nu a fost privită atât de critic de atât de mulți oameni.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Dictatura nonvalorilor a pus stăpânire pe România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dictatura nonvalorilor a pus stăpânire pe România"

În România, dictatura nonvalorilor a pus stăpânire. Nu există un sistem meritocratic care să te lase să reușești având la bază ceea ce ai învățat. Mult prea mulți sunt cocoțați sau se cocoță în tot felul de funcții importante din acest stat, datorită jocurilor de culise și a grupurilor mafiote care sunt cancerul societății romanești. Peste tot unde întorci privirea vezi așa-zise modele pe care nici în ruptul capului nu le dorești să fie model pentru copilul tău, că dacă nu ești de acord cu sistemul, atunci "te înfundăm noi, îți arătăm noi ție" etc.

Criza din România nu se rezolvă și nu se va rezolva prin declarații populiste, prin decizii iraționale care nu au nicio legătură cu realitatea economico-socială actuală, cu prioritățile economico-strategice pe care ar trebui să le aibă acest guvern. Criza economică va fi rezolvată de încredere, încredere pe care România trebuie să o prezinte investitorilor străini și români, încredere în sistemul bancar, încrederea ca guvernanții să nu schimbe legea de la o zi la alta, să înțeleagă că mediul de afaceri are nevoie de stabilitate și predictibilitate legislativă, încredere că nu mai ai în Guvern oameni total iresponsabili și slab profesioniști, care nu știu decât să se ascundă după vorbe și declarații care mai de care demne de dispreț.

În acest moment, avem în poziții de decizie oameni așa-ziși de stat care practic nu au curajul să demonstreze prin fapte că au responsabilitatea să propună, să promoveze și să își asume măsuri care pot fi nepopulare pe termen scurt, dar care sunt oxigen pentru economie, care pot să stopeze criza economică care se transformă în criză socială.

Criza morală în care România a fost târâtă se rezolvă tot prin încredere. Încrederea că în această țară poți să îți întemeiezi o familie și te poți realiza profesional pentru și prin ceea ce ești tu, nu prin a cui pilă ești, ce grup de interese reprezinți sau cum te cheamă. Oare până când?

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 8 aprilie 2020, 17:35
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro