Constantin Adăscăliței
Constantin Adăscăliței
Ședința Camerei Deputaților din 25 martie 2014
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.36/03-04-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2014 > 25-03-2014 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 martie 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.23 Constantin Adăscăliței - declarație politică privind susținerea sectorului pomicol în agricultura românească;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Adăscăliței:

"Susținerea sectorului pomicol în agricultura românească"

Săptămâna trecută am susținut în fața dumneavoastră o declarație referitoare la agricultura din România și importanța care trebuie acordată acestui domeniu vital. La întoarcerea în județul Iași am fost contactat de mai mulți fermieri, care m-au felicitat pentru acest demers și mi-au cerut o abordare amănunțită a mai multor sectoare agricole, care, în România, trebuie dezvoltate.

Având în vedere că, în Colegiul 3 Iași, pe care îl reprezint în Camera Deputaților, funcționau odinioară peste 7 ferme sau IAS-uri pomicole, cele mai importante fiind în comunele Tansa, Tibănești și Popricani, astăzi vom vorbi despre dezvoltarea sectorului pomicol în România.

Patrimoniul pomicol însumă înainte de revoluție peste 150 000 hectare, cu un înalt randament de producție bazat pe o consecvență cercetare instituțională, producție care, fie mergea la export, fie în unitățile industriale de procesare. În prezent aproape jumătate din această suprafață se află în paragină, iar situația unităților de procesare este chiar mai jalnică, în timp ce exporturile, după o lungă cădere, încep să dea semne ușoare de revenire.

Producția națională de fructe s-a situat în ultimii ani în jurul valorii de 1 milion de tone, în timp ce țările cu tradiție din UE produc anual 4 sau chiar 5 milioane. Poate așa se explică paradoxul acestei perioade, în care lipsa competitivității a făcut ca bruma de producție românească să fie valorificată în sezon pe un preț de nimic, în timp ce magazinele erau pline în restul anului cu mere importate din Austria, Italia sau chiar din afara UE.

Pomicultura românească a fost pusă la pământ de către 3 factori:

  1. fărâmițarea marilor ferme socialiste, majoritatea prin retrocedare, ajungându-se de la unități de 500-600 hectare la unități individuale de 0.3-0.5 hectare.
  2. lipsa mijloacelor tehnice de îngrijire a acestor suprafețe și blocajele financiare din institutele de cercetare, care în timp au dus la o defrișare necontrolată a livezilor.
  3. îmbătrânirea pomilor, în special a soiurilor productive, care au o durată de viață limitată. Replantările cu material săditor s-au realizat într-o atât de mică măsură, încât aproape jumătate din livezile României sunt astăzi defrișate.

Cu toate acestea, piața liberă a permis dezvoltarea timidă, la început, a unor noi exploatații de pomi sau arbuști fructiferi.

Dacă în zona subcarpatică s-au dezvoltat plantații noi de măr, prun și cireș, zona Satu-Mare s-a specializat în cultura arbuștilor fructiferi și a căpșunului. Nu greșesc dacă afirm că fructele autohtone, fie ele soiuri inferioare uneori, sunt mai gustoase și mai hrănitoare decât tot ce se găsește pe piața importurilor.

Încă un amănunt care merită menționat, spre deosebire de culturile vegetale sau de viticultură, este că sectorul pomicol nu a beneficiat de prezența masivă a investițiilor străine, poate din cauză că unora le-a convenit vocația de piață de desfacere spre care țara noastră se îndreaptă.

Față de cele de mai sus, putem concluziona că, indiferent de greșelile care s-au făcut, potențialul de dezvoltare a fost și a rămas întotdeauna la îndemâna noastră.

Astăzi propun ministerului de resort să analizeze câteva măsuri care sunt implementate cu succes la vecinii noștri din UE.

În primul rând trebuie încurajată înființarea unor exploatații viabile de minim 10 hectare, fie prin investiții private, fie prin asocieri ale producătorilor. În același timp, trebuie aduse soiuri productive rezultate din cercetarea modernă, care sunt cultivate intensiv, cu o densitate dublă față de cum eram noi învățați acum 30 ani, de exemplu mărul, prunul.

Trebuie încurajat exportul de fructe proaspete, posibilitățile de stocare și depozitare, dar și unitățile de procesare și conservare.

Nu în ultimul rând, Ministerul Agriculturii trebuie să asigure un acces cât mai relaxat și transparent al fermierilor la fondurile europene pentru acest sector.

În încheiere, îndemn pe toți românii ca, în semn de solidaritate pentru producătorii autohtoni, să consume legume și fructe românești.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 14 octombrie 2019, 14:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro