Constantin Avram
Constantin Avram
Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2014
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.50/25-04-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-11-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2014 > 15-04-2014 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.120 Constantin Avram - declarație politică despre "Nevoia de simboluri a poporului român";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Avram:

"Nevoia de simboluri a poporului român"

Este bine de știut că, de-a lungul istoriei noastre milenare, poporul român a fost întotdeauna motivat, sensibilizat, îndârjit de anumite situații limită, situații care au generat martiri, exponenți ai unei cauze populare, într-un cuvânt, au generat lideri cu valoare de simbol.

Din momentul în care mulțimile și-au identificat exponenții dezideratelor sau revendicărilor lor, aceștia au putut fi expuși ca lideri de opinie pe diferite teme sociale, economice sau politice.

Valul de simpatie, de respect și de speranță al acestora i-a încurajat, i-a determinat în lupta lor - ca reprezentanți ai unui segment social, economic sau politic - cu imperfecțiunile sistemelor sociale devenite anacronice, cu timpurile în care acestea, sistemele, exercitau o presiune din ce în ce mai mare asupra drepturilor colective sau chiar ale persoanelor.

Liderii izvorâți din nemulțumirile colective ale maselor, ale comunităților de orice fel deveneau astfel, portdrapelul problemelor acestor comunități, purtătorii mesajelor izvorâte din contextul momentului socio-politic.

Este foarte adevărat că, deși liderii de opinie îndeplineau aproape toate condițiile de purtători de mesaj colectiv, nu toți reușeau să devină prin charismă, comportament social adecvat sau reușite profesionale un adevărat model social, un adevărat simbol!

De fiecare dată colectivitățile umane, după identificarea simbolului sau al modelului social, au reușit să-și impună voința împotriva sistemelor sociale devenite neconforme cu timpurile, cu năzuințele acestor colectivități. Și asta o reușeau numai după identificarea acestor modele sociale cu ajutorul cărora "mișcau" sistemele sociale devenite sclavi ai rutinei, incapabile să le satisfacă dorințele, incapabile să le respecte drepturile și virtuțile sociale pe care le doreau a fi părți ale vieții sociale de zi cu zi.

Tot din istorie știm că reprezentanții vremelnici ai sistemelor sociale, economice sau politice care erau la cârma comunităților, a națiunilor și care, de regulă, reprezentau trecutul, au manifestat consecvent o teamă, o rezervă față de posibilitatea comunităților de a naște lideri de opinie care să devină și modele sociale sau simboluri.

Teama acestora era justificată tocmai pentru că aceste modele sociale puteau să pună în mișcare mulțimile care le puneau în pericol stabilitatea la conducerea societății le puneau în pericol privilegiile, averile și toate avantajele izvorâte din poziția lor socială.

Avem și noi, în România, două cazuri în care abuzurile instituțiilor statului asupra a două persoane, și amintesc aici pe domnii Raed Arafat și Mircea Diaconu, au făcut ca verticalitatea acestor persoane, contrapusă abuzurilor și nedreptăților la care au fost supuse, să le transforme în adevărate modele sociale.

În cazul domnului Arafat, care susținea un anume model de reformă dură a sistemului sanitar, intervenția președintelui Băsescu pe această temă, în timpul Guvernului Boc, a avut ca rezultat final căderea Guvernului Ungureanu (un guvern de 78 de zile), tocmai pentru că "punerea la zid" a doctorului Arafat a scos oamenii în stradă în mai multe zone ale țării, alăturându-i acestuia imaginea unui model social acceptat de către societatea civilă.

Cazul actorului Mircea Diaconu este și mai actual, dar și mai elocvent! Domniei Sale, deși avea două hotărâri judecătorești care îi permiteau să se bucure de un drept constituțional (dreptul de a alege și de a fi ales), Biroul Electoral Central îi respinge candidatura pentru alegerile europarlamentare, în baza unei decizii controversate a Agenției Naționale de Integritate, astfel încât, cazul a juns la Curtea de Apel București.

Este clar pentru toată lumea că Mircea Diaconu a devenit un simbol, un model social de urmat, tocmai pentru că într-un timp record (5 zile), a adunat peste 100.000 de semnături pentru susținerea candidaturii sale și pentru că sistemul limitat sau divizat politic, spun unii, s-a opus recunoașterii drepturilor constituționale ale unei persoane.

Curtea de Apel București, s-a exprimat pozitiv în acest caz... și, atunci, mă întreb: "Pentru ce a fost nevoie de atâta tevatură?!... știe cineva pentru ce?!"

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 12 noiembrie 2019, 9:25
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro