Constantin Mazilu
Constantin Mazilu
Ședința Camerei Deputaților din 3 decembrie 2014
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.122/12-12-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2014 > 03-12-2014 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 decembrie 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.42 Constantin Mazilu - intervenție intitulată "La mulți ani, România! Te iubesc și îți doresc din suflet eternitatea!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Mazilu:

"La mulți ani, România! Te iubesc și îți doresc din suflet eternitatea!"

Doresc să marchez minunata zi de 1 decembrie și cei 96 de ani care s-au scurs de la momentul Unirii prin declarația mea. Sărbătoarea noastră națională este un moment definitoriu, motiv pentru care și urările și cugetările mele sper eu că vor fi pe măsura acestei aniversări.

"Scumpă țară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoșească,
Scumpă țară românească,
Te salut!
Și-a mea frunte ți se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deși copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

Să ai viață de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăție,
Și-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!",

scria marele poet George Coșbuc, dorindu-și să ne intre în suflete și nouă, tuturor urmașilor săi din acest neam, românismul său pur.

Nu vreau să vă țin lecții de istorie astăzi, însă rememorarea trecutului poate constitui un exemplu pentru toți românii și, în special, pentru noi, politicienii. Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului național. Este anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și de sacrificii umane și materiale, pentru constituirea statului național unitar. Momentele memorabile de la 1918 au demonstrat că sacrificiile soldaților români în primul război mondial nu au fost zadarnice. Clipa de vis realizată de Mihai Viteazul la 1600 va constitui suportul lui 1 Decembrie 1918, devenind cea mai spectaculoasă realizare a acestui popor. "În această zi - scria Nicolae Iorga - a sosit un ceas pe care-l așteptăm de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață națională, pentru care am muncit și am scris, am luptat și am gândit. A sosit ceasul în care cerem și noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre".

Cu alte cuvinte, nu primul război mondial a creat România Mare. Beligeranța a constituit doar ocazia. România a intrat în conflictul internațional pentru eliberarea provinciilor înstrăinate și pentru întregirea țării. Idealul Unirii a fost confirmat prin eforturi, jertfe și eroism pe câmpurile de luptă din Transilvania și Dobrogea, de pe Valea Jiului și Argeș, ca și pe cele de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Nu doar o victorie armată a susținut baza statului național român, ci actul de decizie al națiunii române. Jertfele românilor din anii 1916 și 1917 au fost compensate de succesul idealului național, în contextul extincției autocrației țariste, succedată de instaurarea regimului comunist și a disoluției monarhiei austro-ungare, cât și al afirmării dreptului popoarelor la autodeterminare, pe baza criteriului naționalităților.

Tocmai din aceste raționamente și noi, dragi români, ar trebui să ne amintim în fiecare clipă că suntem urmașii unor oameni bravi, că poporul român este o națiune luptătoare pentru idealurile sale, pentru că însuși cuvântul România era, destul de recent, un ideal. Un ideal înfăptuit pe 1 decembrie 1918! Nu consider că trebuie să ne abandonăm țelurile, ci trebuie să facem din țara noastră o Românie ideală pentru toți conaționalii noștri. Și nouă, politicienilor, ne stă în putință acest lucru, într-o măsură mai mare decât mulțimii. Însă asta nu înseamnă că poporul trebuie să stea de-o parte, pentru clădirea unei vieți mai bune în interiorul frumoasei noastre țări. Individual sau colectiv trebuie să punem umărul să ridicăm țara și s-o punem la adăpost de toate pericolele care o pasc.

În sprijinul afirmațiilor mele, vreau să-l evoc pe Mircea Eliade, care afirma că "de la o vreme, de când se discută tot, a început să se discute și românismul". Lucrul acesta e destul de ciudat. Românismul nu se discută; el se afirmă - pe toate planurile vieții. Nu-ți poți discuta destinul biologic; poți cel mult să emigrezi sau să te sinucizi. Suntem români, prin simplul fapt că suntem vii. A afirma evidența aceasta nu înseamnă nici măcar a fi "naționalist"; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile așa cum sunt. Că unii nu vor să le vadă, asta e treaba lor. Unui om cu bun simț, însă, trebuie să i se pară cel puțin exagerată această dorință nepotolită de a discuta în jurul noțiunii de "român" și "românism". Altceva ni se poate cere: să adâncim înțelesurile românismului, să-i găsim valorile sale universale, să creăm în cadrele românității - adică, într-un cuvânt, să nu încetăm de a rămâne vii și a crea."

"A renunța la românism înseamnă, pentru noi românii, a renunța la viață, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte!", considera filosoful Mircea Eliade.

Îmi închei pledoaria urându-le "La mulți ani, românilor de pretutindeni!" și cu îndemnul că numai uniți putem să-i dăm României Eternitatea pe care o merită!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 29 februarie 2020, 2:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro