Valeria-Diana Schelean-Șomfelean
Valeria-Diana Schelean-Șomfelean
Sittings of the Chamber of Deputies of December 9, 2014
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.128/18-12-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
03-06-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2014 > 09-12-2014 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of December 9, 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.99 Valeria-Diana Schelean - declarație politică cu tema "Muncitorii de la Oțelu Roșu, victimele unui premier prefăcut de stânga";

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Muncitorii de la Oțelu Roșu, victimele unui premier prefăcut de stânga"

Se spune, din păcate, că fără puțină prefăcătorie nu se poate face politică. Se mai spune și că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată.

Iată că există însă momente în viață când prefăcătoria nu înseamnă doar politică, ci afectează direct viețile a mii de oameni. Iar în acest context, nici măcar recunoscută, greșeala nu mai poate fi iertată. Cum ar putea muncitorii de la Oțelu Roșu să-i ierte pe guvernanții care i-au ignorat pur și simplu, care i-au tratat ca pe niște cetățeni de mâna a doua? Cum ar putea să ierte muncitorii de la Oțelu Roșu faptul că vreme de doi ani de zile ei nu există pentru conducătorii acestei țări? Cum ar putea ei să ierte faptul că li se răpește o șansă să se îngrijească de copiii lor, așa cum aceștia merită?

Prefăcătoria Guvernului Ponta, de fapt a Guvernelor Ponta, că acum suntem la al nu știu câtelea astfel de guvern, a fost că ei sunt de stânga. Cum ar putea să-i ierte tocmai muncitorii acestei țări că le-au îngropat speranțele la o viață decentă?

Dintre categoriile de muncitori din această țară, puțini au fost mai reprezentativi pentru industria românească grea decât siderurgiștii și puțini au avut mai mult de suferit decât ei. Vă spun aceasta în calitate de om care a crescut pe lângă combinatul din Oțelu Roșu și care și acum locuiește lângă oraș. Am putut fi martora nenumăratelor încercări de a privatiza combinatul și am putut fi martora dramelor oțelarilor. Știu bine ce vorbesc.

Oțelu Roșu a fost mereu o zonă monoindustrială și de când își pot aduce aminte oamenii au lucrat în combinatul siderurgic. Pe măsură ce timpul a trecut, ei s-au văzut victimele tranziției, apoi ale guvernelor care tot ofereau combinatul spre privatizare și se gândeau tot mai puțin la soarta lor. Într-un final, după numeroase lupte ale oamenilor și după ce au făcut tot ce ținea de ei, activitatea la combinatul Ductil Steel Oțelu Roșu s-a închis în noiembrie 2012, iar salariații au fost disponibilizați în perioada mai-iunie 2013. Tot atunci drama a aproximativ 500 de familii din Caraș-Severin a ajuns la apogeu. Combinatul a intrat în conservare, oamenii în șomaj și în depresie. Una este să stai cu sabia deasupra capului, gândindu-te că s-ar putea să rămâi fără un loc de muncă și alta este să afli că de mâine nu mai ai unde să vii la serviciu. Și cu totul alta este să vezi că alți colegi de-ai tăi, din alte părți ale României, primesc ajutor, în timp ce tu, viața și familia ta sunt pur și simplu ignorate, culmea, chiar de cei care se bat cu pumnul în piept pentru tine.

Când, în anul 2012, Mechel România a început să tragă frâna de mână, a început cu întreprinderile din Câmpia Turzii și Târgoviște. Angajații de la Oțelu Roșu i-au urmat abia la un an distanță. Însă deși aveau ceva în comun, faptul că erau concediați de același angajator, muncitorii se deosebeau prin faptul că unii aveau parte de atenția și sprijinul guvernului, în timp ce alții nu. La finalul lunii decembrie 2012, Guvernul României a cerut un ajutor de la Comisia Europeană în valoare de 3,571 milioane de euro din Fondul European pentru Ajustare la Globalizare, bani care au ajuns, într-un târziu, în anul 2014, la muncitorii care au fost disponibilizați de Mechel în Câmpia Turzii și în Târgoviște.

Deși ne așteptam ca un guvern de stânga să trateze cu maximă atenție și responsabilitate soarta tuturor muncitorilor din această țară, am rămas cu buza umflată și cu un gust amar. Iar muncitorii din Oțelu Roșu au rămas singuri în fața nenorocirii. Pentru ei nu s-au depus aceleași eforturi ca pentru cei din Câmpia Turzii sau Târgoviște. Nu este de înțeles de ce sub nicio formă, nici măcar politic, pentru că ambii primarii aparțineau defunctului USL. Nu mă pot gândi decât că Guvernul Ponta a vrut să penalizeze, poate, un județ care tradițional nu vota cu PSD. Pentru că niciun alt motiv logic nu-mi poate veni în minte.

Deși siderurgiștii din Oțelu Roșu au fost ignorați de către guvernul pe care îl conduce domnul Ponta, am căutat să văd dacă pot beneficia și ei de sumele de bani care vor veni în ajutorul colegilor lor mai norocoși, pentru că așa cum se știe, siderurgiștii sunt extrem de solidari între ei. Împreună cu colegul meu, Marian-Jean Marinescu, am solicitat Comisiei Europene să ne comunice, în mod oficial, dacă fondurile obținute de către Guvernul României, cele 3,5 milioane euro, fonduri europene de ajustare la globalizare, pentru reconversia profesională a muncitorilor disponibilizați din cadrul Ductil Steel vizează sau nu și muncitorii disponibilizați de la Oțelu Roșu. Vestea a fost cum nu se poate mai proastă pentru cărășeni. În răspunsul Comisiei Europene se arată că numai lucrătorii identificați în cererea depusă de guvern pot beneficia de măsurile de cofinanțare prin fondurile europene. Ca atare, până și speranța aceasta a fost distrusă.

Între timp, am căutat să ridic această problemă în atenția guvernului, prin modalitățile care îmi stau la dispoziție ca parlamentar ce provine din Caraș-Severin. Am adresat întrebări, interpelări, am căutat să îmi desfășor activitatea de control parlamentar cât mai bine cu putință. Degeaba. Miniștrii mi-au mai răspuns, deși unele răspunsuri erau atât de generale, încât nu le făceau cinste pregătirii, iar altele mă îndemnau să mă îndrept tocmai spre Fondul european de ajustare la globalizare, despre care eu tocmai întrebam. Mai trist este că prim-ministrul guvernului de stânga, președintele PSD, Victor Ponta, încă nu a răspuns demersurilor mele parlamentare.

Fapt pentru care i-am solicitat, public, să întreprindă toate măsurile necesare pentru ca și muncitorii de la Oțelu Roșu să poată beneficia de fondurile de care au beneficiat colegii lor. Repet această solicitare și cu această ocazie. Mai mult, tot eu am oferit și o soluție domnului prim-ministru, pentru a veni cu adevărat în ajutorul oamenilor. Am propus ca, în schimbul creanțelor pe care statul român le are față de această societate, să se recupereze măcar o parte din suprafețele de teren în Oțelu Roșu, care ar putea fi oferite potențialilor investitori, având în vedere faptul că unul dintre motivele invocate de administrația locală o reprezintă lipsa terenurilor pentru cei care ar dori să investească în oraș.

Însă nu pot concepe cum un politician, care nu mai știe cum să poarte de grijă prin vorbe oamenilor necăjiți, cu bună-știință, nu ridică un deget pentru a face ceva concret pentru cei cărora le plânge de milă la televizor sau în discursuri politice. Domnule Ponta, muncitorii României sunt reali, ei nu sunt un concept politic creat de consultanții dumneavoastră. Sărăcia în România drama și depresia oamenilor concediați sunt aspecte reale de viață, nu ceva ce credeți dumneavoastră că a inventat mass-media, care spuneți că vi se împotrivesc.

Spuneți că sunteți un om de stânga, domnule Ponta, însă modul în care vă comportați față de muncitorii de la Oțelu Roșu arată că nu sunteți nici măcar de stânga caviar. Sunteți de un populism mincinos și oamenii vă vor pedepsi pentru modul în care v-ați bătut joc de drama lor. Există o nevoie adevărată de stânga în această țară, dar nu există nicio nevoie pentru un prefăcut și un mincinos ca dumneavoastră. Cu cât veți părăsi mai repede Palatul Victoria, cu atât mai bine va fi pentru muncitorii României și pentru economia țării. Poate așa vor avea și oamenii o șansă la demnitate și la o viață mai bună măcar pentru copiii lor.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 3 june 2020, 23:08
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro