Aurelian Mihai
Aurelian Mihai
Ședința Camerei Deputaților din 17 decembrie 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.230/22-12-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 17-12-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 decembrie 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.6 Aurelian Mihai - declarație politică intitulată "26 de ani de la comunism";

   

Doamna Rodica Nassar:

    ................................................
Video in format Flash/IOS

Domnule deputat Aurelian Mihai, aveți cuvântul.

Îmi permit să vă întreb, domnule Mihăiță Calimente, nu sunteți trecut pe lista pe care o am în față. Aveți o declarație politică? Da.

Urmează domnul deputat Virgil Guran, și pe urmă domnul deputat Mihăiță Calimente.

Video in format Flash/IOS

Domnul Aurelian Mihai:

Mulțumesc.

Bună dimineața!

Bună dimineața, doamnă președinte.

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarație politică: "26 de ani de la comunism"

26 de ani au trecut ca ieri. În 1989 nu știam ce înseamnă libertatea ori să trăiești în democrație. Așa eram majoritatea românilor. Trăiam cu toții tânjind după o viață mai bună. Ce s-a realizat în acești ani? Ce a adus nou copilul numit democrație, crescut la sânul românilor, hrănindu-se din prea puținul dărniciei politicienilor puternici ai anilor '90?

Am așteptat cu toții o mare schimbare, la început de libertate, trăgând cu ochiul la Occident, ca mai apoi, în anii 2000, unii dintre noi, prea nerăbdători în a mai finanța lipsa de reformă din țară, cu propria noastră suferință, am ales să nu mai tragem nici cu ochiul la bunăstarea altora, nici să mai sperăm că România va îmbrățișa curând o viață nouă și bună pentru cetățenii săi. Unii chiar ne-am mutat în Occident.

Am ales această cale din prea multă suferință și teama unui viitor incert oferit de politicienii acelor ani, mult prea ocupați pentru interesele personale ale Domniilor Sale, așa cum îi judecam atunci, și fără să le pese de ce vrea majoritatea. Electoratul era tratat încă cu multă indiferență, majoritatea era doar folosită, așa cum percepeam cu toții acest lucru.

Timpul și faptele noastre, ale românilor din diaspora, au demonstrat că pe măsura ambiției și curajului nostru ne-am făurit o altfel de viață, iar România a primit în scurt timp, în anii următori emigrării, cel mai mare sprijin financiar, și nu numai, tot din partea noastră. În tot acest timp, netrăind în România, nici spitalele nu le-am ocupat, nici sistemul de asigurări sociale și de sănătate românesc nu l-am folosit, nici de serviciile administrației de acasă nu am uzat și nici autostrăzile, bineînțeles, nu le-am tocit. Bine, vorbind de autostrăzi, nici acum nu prea avem multe, din păcate, și nici de adăugat la acest subiect.

Practic, doar am trimis bani acasă cu nemiluita, cu vagoanele, miliarde, în valută, fără a cere de acasă nimic. Am trăit cu dorul în suflet și cu speranța că poate în România va fi mai bine, iar cei rămași acasă să aibă alt viitor, un viitor la care și noi speram. Și noi, cei din afara României deja, emigranții, dar și românii de acasă, ne-am înșelat. Speranțele acelui început bănățean, am putea spune, din 16 decembrie 1989, în care Timișoara dădea ora exactă a libertății, oraș care marca cursul istoric al acestui neam, acele speranțe au rămas în același ghem. Revoluționarii, acei tineri frumoși de atunci, au îmbătrânit, iar ochii lor s-au umplut zilnic de lacrimi.

Mai întâi au văzut cum succesul Revoluției le-a fost subtilizat de politicieni cu metehne vechi, apoi și-au văzut fabricile închizându-se, au înfruntat șomajul, încă trăind cu speranța că vor mai apuca să construiască copiilor un viitor, ajutându-i să își termine școlile. Au mai primit însă o lovitură când acei copii au emigrat, acei copii pentru care au vrut o viață mai bună și pentru care, în acea iarnă din decembrie 1989, au ieșit în stradă contra celui mai aprig și mai absurd sistem totalitar.

Lacrimile și tristețea din inimile lor i-a făcut să înțeleagă că au îmbătrânit prea devreme, mulți au și murit fără să-și vadă copiii înapoi acasă, au murit săraci. Au fost învinși de bunătatea și multa lor încredere, depozitată în mâinile unora, aflați ocazional în politică, parcă doar pentru a pângări termenul "politică", indivizi lacomi, indivizi lipsiți de viziune, care au adus România tot mai departe de ceea ce trebuia să fim, fără niciun pic de milă față de viitorul acestui neam. Partea tristă este faptul că încă se mai găsesc mulți care să aibă impresia că lucrurile stau altfel, căutând să scape de povara lipsei de succes și rezultate din acei ani.

În loc să fim invitați la masă cu țările ai căror locuitori au primit din partea politicienilor dumnealor respectul cuvenit, cetățeni pentru care astăzi a cumpăra o casă sau un autoturism nou a devenit un pas ușor de bifat, cetățeni pentru care a avea un loc de muncă bine plătit este doar o chestiune de alegere, cetățeni pentru care a face turism la sfârșit de săptămână este o sărbătoare a bucuriei sau pentru care a merge la cumpărături este doar un hobby, noi, românii, am ajuns la masa săracilor.

Oricine ar achiesa la ideea de vină comună l-aș contrazice. Nu ne merităm o astfel de soartă. Cetățenii ar fi trebuit să cunoască o altfel de viață mai dreaptă, mai bună, ar fi meritat salarii cinstite, seriozitate din partea clasei politice, mai ales a celei care decide, iar cei care facem politică ar trebui să înțelegem că oamenii au așteptări mari din partea noastră pe linia speranțelor pe care cetățenii și le-au depozitat în ziua votării, pe același calibru trebuie să ne și încadrăm. Nu încape loc de îndoială. Doar noi, politicienii, avem șansa cea mai mare de a schimba în bine această țară. Nu este ușor, trebuie mult curaj. Acolo unde un om sau un grup de oameni își propune să aducă ceva nou, ceva înălțător și benefic semenilor săi răbdarea nu-și mai are rostul său, iar dorința de a munci pentru a produce efecte pozitive devine arzătoare.

Închei prin a mulțumi românilor încă optimiști pentru voința și dorința de a vedea această minunată țară în locul meritat, iar celor aflați în diaspora, care și-au ajutat dezinteresat compatrioții, fie prin a le oferi sau a-i ajuta cu un loc de muncă, fie un spațiu pentru ședere sau pur și simplu i-au înțeles pe cei aflați în suferință, tuturor acestora nu am cuvinte să le mulțumesc pentru dovada de bună educație și gestul umanitar în toți acești ani departe de casă.

Din orice colț al țării sau al diasporei ne dorim cu toții o altfel de Românie, transmițând tuturor celor care trebuie să audă că vom apuca să ne potolim setea de a vedea că se face dreptate acestui neam.

Aurelian Mihai, deputat diaspora.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 7 decembrie 2019, 23:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro