Plen
Ședința Camerei Deputaților din 21 aprilie 2016
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.80/28-04-2016
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2016 > 21-04-2016 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 21 aprilie 2016

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
Camelia Khraibani - declarație politică cu titlul Marșul minerilor nu a fost doar un fapt divers;

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineața, stimați colegi.

Declar deschisă ședința consacrată declarațiilor politice și, pentru început, dați-mi voie să o invit pe colega noastră, doamna deputat Camelia Khraibani.

Aveți 3 minute, doamnă deputat. Vă rog.

 

Doamna Camelia Khraibani:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Marșul minerilor nu a fost doar un fapt divers".

Nu mai este un secret pentru nimeni că situația economică a Complexului Energetic Oltenia este gravă. Cu toate acestea, consider oportun ca analiza performanțelor economice să fie făcută în contextul mai larg al poziției pe care această unitate o ocupă în cadrul sistemului energetic național.

Complexul Energetic Oltenia este al doilea producător de electricitate din România, după Hidroelectrica. Societatea deține termocentralele Turceni, Rovinari, Craiova, Ișalnița și Brăila și extrage lignit din Bazinul Olteniei. Este o unitate industrială de primă mărimă și în cadrul ei lucrează aproximativ 15.300 de angajați.

Recent, administratorul judiciar al insolvenței Hidroelectrica a avertizat că toți indicatorii Complexului Energetic Oltenia anticipează de asemenea insolvența, compania având pierderi și datorii mari. Poate nu întâmplător această declarație de intenție coincide și cu indicația Misiunii FMI în România, potrivit căreia țara noastră trebuie să treacă rapid la restructurarea masivă a companiilor de stat aflate într-o situație financiară dificilă, iar urmarea directă a acestor luări de poziții s-a văzut imediat. În prezent, compania este în mijlocul unui proces amplu de restructurare, prin care peste 2.000 de salariați vor fi disponibilizați de la 1 iulie.

Concomitent, începând din luna aprilie a acestui an, există o întrerupere de activitate pe o perioadă de 21 de zile pentru sute de salariați de la termocentralele Rovinari, Turceni, Ișalnița, Craiova și Brăila.

Calculele făcute punctual pe hârtie nu au avut însă mereu aceeași mare slăbiciune. În spatele aritmeticii perfecte, destinele omenești sunt reduse într-o abstractizare matematică absurdă. Un minus poate însemna de fapt pentru o familie de mineri diferența dintre siguranță și deznădejde, iar, dincolo de toate acestea, oamenii care muncesc la Complexul Energetic Oltenia sunt ei înșiși descurajați, dezamăgiți și foarte îngrijorați de perspectiva care se prefigurează acum. Sunt descurajați și din cauza lipsei de echitate cu care unitatea s-a confruntat mereu pe piața de energie. Sunt dezamăgiți pentru că mutarea sediului companiei la București nu pare deloc a fi o parte fiabilă a unei soluții raționale veritabile. Și sunt îngrijorați, pentru că orice restructurare înseamnă, practic, desființarea a mii de locuri de muncă, fără speranța unei alternative realiste și sigure. La toate acestea se adaugă senzația că toate discuțiile pe care le-au avut până acum au fost sterile și sentimentul că, în fapt, pe ei nu-i ascultă nimeni.

Deși a fost privit doar ca un fapt divers, marșul desfășurat săptămâna trecută este tocmai expresia acestei disperări la care au ajuns angajații Complexului Energetic Oltenia. Prin acțiunea lor, minerii și energeticienii au dorit să mai atragă încă o dată atenția Guvernului, nu numai asupra situației dificile în care se află Compania Energetică. Ei au vrut, de fapt, să reamintească factorilor politici responsabili că menținerea acestei capacități de producție a energiei electrice ar trebui să fie parte integrantă a strategiei energetice naționale, iar lipsa unei viziuni politice coerente în acest domeniu poate costa foarte scump România pe termen mediu și lung. Și sunt convinsă că ne putem permite să plătim un astfel de preț.

Vă mulțumesc.

Camelia Khraibani, deputat neafiliat.

 
 

Domnul Florin Iordache:

De Gorj. Vă mulțumesc.

 
Cristian-Constantin Roman - declarație politică intitulată O coincidență deloc întâmplătoare;

Îl invit în continuare pe domnul deputat Cristian-Constantin Roman și se pregătește domnul deputat Grigore Crăciunescu.

 

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația de astăzi se numește "O coincidență deloc întâmplătoare".

Vă prezint astăzi un exemplu care poate fi o lecție despre cum nu trebuie făcută campania electorală în România, despre renunțarea la practici electorale nocive care, după mai bine de 20 de ani, au dus partidele la o cotă critică de încredere din partea populației.

Fix înaintea startului de campanie pentru alegerile locale, PSD organizează la Botoșani o întâlnire cu oameni de afaceri, la care participă și fostul ministru al finanțelor publice, Eugen Teodorovici.

Dacă ar fi fost pur și simplu o acțiune transparentă, de strângere de fonduri pentru campania electorală, așa cum se întâmplă în Statele Unite ale Americii, nu cum a făcut Adrian Năstase, în 2004, cu patronii firmelor de construcții, acțiune care s-a lăsat cu condamnări, nu ar fi fost poate nimic de obiectat. Însă, nu, acum scopul acțiunii este doar intuit de oamenii de afaceri, deci, e oarecum ascuns. Este acela de a le stimula generozitatea în favoarea partidului-stat. Oamenii de afaceri sunt puși acum într-o mare dilemă. Dacă participă, e posibil ca ulterior să li se ceară bani. Dacă dau bani, s-ar putea să ajungă să dea cu subsemnatul. Dacă nu participă și nu dau bani, s-ar putea ca mai târziu, în funcție de cum se învârte roata politică, să fie excluși de la orice licitație publică sau, mai rău, să li se trimită toate controalele posibile pe cap.

Toate exemplele date de parchete, în ultimul timp, și schimbarea Legii electorale se pare că nu au fost suficiente pentru a determina PSD să înțeleagă în sfârșit că lucrurile se schimbă în România, că trebuie să renunțe la vechiul obicei, acela de a obține voturi oferind pomeni electorale, fie ele din bani publici sau din bani obținuți condiționat de la oameni de afaceri. "Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba." Brusc, pe cei din PSD îi apucă grija de oamenii de afaceri, al căror mentor, Ion Iliescu, emitea teza "proprietatea este un moft".

Este clar, nu de votul oamenilor de afaceri are nevoie PSD, ci de banii lor. Cu banii respectivi se câștigă voturile celor săraci, mult mai mult.

Poate că politicienii, dacă nu vor să renunțe la aceste proaste obiceiuri de bunăvoie, o vor face, totuși, de nevoie.

Vă mulțumesc. Deputat PNL de Botoșani, Cristian Roman.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Guvernul Cioloș îngroapă spitalele regionale de urgență;

Domnul deputat Grigore Crăciunescu și se pregătește domnul deputat Ioan Benga, Grupul parlamentar al PSD.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Guvernul Cioloș îngroapă spitalele regionale de urgență."

Toată clasa politică, toți politicienii, indiferent de partidul din care fac parte, declară că sănătatea este o prioritate națională.

Acest fapt este mult mai evident în campaniile electorale, când, pe lângă capitolul sănătate, se adaugă și capitolul educație. Promisiunile că procentul alocat celor două capitole va fi în jur de 6% sunt afirmații care sunt uitate imediat după alegeri, indiferent de partidul care ajunge la guvernare.

Anul trecut s-a votat în Parlament Legea privind noua Strategie Națională de Apărare a țării, în perioada 2015-2019.

În Capitolul IV sunt cuprinse Direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale, unde sunt cuprinse dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică a țării, pe perioada respectivă.

În domeniul sănătății se precizează: "...necesitatea creșterii capacității de reacție a sistemului de sănătate publică, în cazul apariției unei pandemii sau situații de urgență".

În acest context, construcția celor trei spitale de urgență din Iași, Cluj și Craiova constituia un factor major de creștere a calității asistenței medicale în cele trei provincii istorice ale țării. Ar fi fost un element care arăta cetățenilor că sănătatea este într-adevăr o prioritate pentru toate guvernele, indiferent dacă acestea sunt politice sau sunt guverne formate din tehnocrați.

Constatăm, acum, după câteva luni bune de guvernare, că Guvernul Cioloș nu este preocupat de necesitatea creșterii capacității de reacție a sistemului de sănătate publică.

Argumentul pentru această afirmație este următorul. Guvernul Cioloș, prin Ministerul Dezvoltării Regionale, a comunicat că suma alocată de Uniunea Europeană pentru construcția celor trei spitale regionale de urgență este acum de 150 de milioane de euro, deși comisarul european pentru politici regionale, Corina Crețu, a anunțat că suma alocată inițial de Uniunea Europeană era de 300 de milioane de euro, câte o sută de milioane de euro pentru fiecare spital. În acel moment, Ministerul Sănătății nu avea stabilite locațiile pentru aceste spitale.

Cu această sumă de 50 de milioane de euro pentru fiecare spital, primite de la Uniunea Europeană, nu se poate construi un spital regional de urgență, chiar dacă Guvernul ar finanța cu încă 50 de milioane această investiție.

Guvernul, la ora actuală, nu are acești 50 de milioane pentru cofinanțare. Ne întrebăm: cum a reușit Guvernul Cioloș o asemenea performanță?

Am aflat, de asemenea, că Banca Mondială, care era de acord să finanțeze studiile de fezabilitate, și-a retras oferta. Întrebarea este: de ce? Cum a gestionat Guvernul Cioloș relația cu Banca Mondială? Care au fost cauzele pentru care finanțarea de la Uniunea Europeană s-a redus la 150 de milioane de euro? Cred că președintele țării ar trebui să întrebe Guvernul Cioloș, care a fost susținut de Domnia Sa, cum a reușit această performanță.

Mai este o problemă deosebit de serioasă. Dacă nu accesăm acești bani, atâți câți sunt, 150 de milioane de euro, până la sfârșitul anului, vom pierde și această finanțare, pe lângă alte finanțări pierdute.

Vă mulțumesc. Deputat de Iași, Grigore Crăciunescu.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

 
Ioan Benga - declarație politică PSD - grijă maximă față de femeile și copiii României;

Îl invit în continuare pe domnul Ioan Benga. Se pregătește domnul deputat Virgil Guran, deputat de Prahova.

 

Domnul Ioan Benga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică poartă numele "PSD - grijă maximă față de femeile și copiii României".

Stimați colegi,

Criza economică și măsurile de austeritate luate de guvernarea Boc - tăierea cu 15% a indemnizației pentru creșterea copilului, reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, creșterea TVA la 24% - au dus la scăderea fenomenului demografic din România.

Pentru România, Guvernul Ponta a însemnat adoptarea unor măsuri pentru sprijinirea familiei.

Am dublat alocațiile pentru copii, de la 42 de lei la 84 de lei; am majorat cu 30% alocația de sprijin familial; am amnistiat fiscal 20.000 de mame; am acordat, prin Codul fiscal, facilități operatorilor economici care fac grădinițe pentru angajați, în limita a 5% din cheltuielile cu fondul de salarii; am revenit la cuantumul de 85% din salariu în ceea ce privește indemnizația pentru creșterea copiilor și multe altele.

Am adoptat la sfârșitul lunii martie, în unanimitate, proiectul de lege care prevede modificări substanțiale la legislația privind acordarea concediului si indemnizației de creștere a copilului.

Prin modificările aduse de comisii, indemnizația minimă va crește de la 600 de lei, cât este în prezent, la peste 1.000 de lei, dacă legea va intra în vigoare.

Totodată, am stabilit că indemnizația minimă va reprezenta minim 85% din salariul minim brut garantat în plată. Potrivit Ministerului Muncii, salariul minim va crește, probabil, nu știm când, la peste 1.250 de lei, astfel că indemnizația va crește proporțional.

O altă modificare prevede că femeile vor beneficia de același nivel al indemnizației, indiferent dacă optează pentru 12 sau 24 de luni de concediu maternal. Totodată, femeile care optează pentru revenirea în activitate după primele 12 luni vor primi un bonus de 50% din cuantumul indemnizației minim garantate. Conform calculelor făcute pe cifrele actuale, acest bonus s-ar ridica la peste 500 de lei.

Pentru femeile care vor naște gemeni, tripleți sau multipleți nivelul indemnizației lunare se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut.

Zilele trecute, premierul Dacian Cioloș ne informa că nu este de acord cu aceste modificări, - surprinzător -, afirmând că nu vor fi alocați bani pentru majorarea indemnizației lunare pentru creșterea copiilor în cazul în care Parlamentul nu furnizează precizări cu privire la sursa acestei suplimentări, deși se cunoaște foarte bine faptul că excedentul bugetar pe primul trimestru permite această finanțare.

Guvernul Boc ne-a demonstrat că abordarea contabilă nu duce la prosperitate, și eu sper ca acest Guvern să nu mai repete greșelile din trecut.

În final, aș dori să salut promulgarea acestei legi de președintele României și să solicit Guvernului României și prim-ministrului să pună cât mai repede în aplicare această lege. Să nu uităm că este o lege așteptată de zeci de mii de familii.

Vă mulțumesc.

Cu respect, deputat Benga Ioan, Colegiul nr. 1, Reșița.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Virgil Guran - declarație politică despre legea care reglementează administrarea societăților de stat;

Îl invit pe domnul deputat Virgil Guran, deputat de Prahova, și se pregătește domnul deputat Varujan Pambuccian, urmat îndeaproape de Ibram Iusein.

 

Domnul Virgil Guran:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Despre legea care reglementează administrarea societăților de stat.

În sfârșit, după vreo 5 ani, de când stă prin sertare, a apărut până la urmă această lege, s-a discutat în comisii, s-a votat și sper, cât de curând, să se voteze și în plen.

Dar, când am urmărit textul respectiv, l-am citit, l-am interpretat, am văzut că toate sunt bune și frumoase, că se cere performanță celor care administrează societățile de stat, că trebuie să vină cu rapoarte, că sunt controlați, că sunt verificați și așa mai departe. Dar, ca de obicei, la noi, lucrurile nu merg până la capăt. În ce sens? Nu exista nicio sancțiune; doar că se vor lua măsuri, dar nu era trecută nicio măsură concretă. Când i-am întrebat pe cei de la Ministerul de Finanțe - că ei ar trebui să cam organizeze treburile astea - au spus că, probabil, o să se ia 10% din salariu, directorului, sau din indemnizație, celor din consiliul de administrație, pentru o lună, două, trei.

Mă întreb: cum vom face performanță, dacă noi cerem, doar teoretic, acest lucru, dar nu se iau măsuri?

Cu înțelepciunea colegilor de Comisia economică, de la toate partidele, am reușit să venim cu un amendament în lege - și sperăm să treacă această lege - un amendament care spune foarte clar: din 6 în 6 luni se analizează activitatea și, în cazul în care nu s-au realizat acele criterii de performanță, este demis consiliul de administrație, este demis directorul și, timp de 5 ani de zile, nu mai au voie să acceadă la astfel de funcții.

Mă bucur că se poate întâmpla acest lucru, pentru că știm foarte bine că, de multe ori, mulți nepoți, frați, fără competență, au ajuns să fie implicați în actul de conducere al societăților de stat, societăți care merg în pierdere, dar anumite firme trăiesc bine pe lângă. Avem exemplul TAROM-ului care, de 5 ani de zile, merge în pierdere, se tot analizează, dar nu se ia nicio măsură. Și exemplele pot să continue, mergând până la Televiziunea Română și altele, și altele.

Consider că este foarte important să avem criterii de performanță, consider că este foarte important să luăm măsuri și să nu mai permitem celor care nu au nicio treabă cu administrarea să conducă firme care rulează sute de milioane de euro.

Sper să treacă această lege și sper să începem să nu mai avem pierderi în societățile de stat.

Vă mulțumesc. Deputat PNL, Guran Virgil.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Varujan Pambuccian - declarație politică pe subiectul recunoașterii oficiale a genocidului împotriva armenilor;

Domnul deputat Varujan Pambuccian și se pregătește Ibram Iusein.

 

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cu 101 ani în urmă, pe 24 aprilie, în Imperiul Otoman începea o lungă perioadă pe care o putem caracteriza ca fiind primul genocid al secolului XX.

În tot acest timp, un popor întreg, care locuia în special în zona din est a Turciei moderne, a fost aproape în totalitate anihilat, la început prin decapitarea intelectualității sale, la Istanbul, acolo unde a început genocidul împotriva armenilor, după aceea, prin deportări masive, către deșerturile Siriei, pe drum murind un număr foarte mare de armeni și, mai târziu, prin uciderea directă a acestora.

Sigur, statisticile sunt statistici și ele nu au cum să reflecte cruzimile din acea perioadă. Ele spun că peste un milion și jumătate de armeni au fost uciși în acea perioadă, pentru simplul motiv că au preferat să rămână creștini. Și știu lucrul acesta de la bunicii mei, care au scăpat din genocid, și care-mi spuneau că armenii aveau o vorbă, atunci. Spuneau că "decât să-mi pierd sufletul, mai bine să-mi pierd trupul."

Este, cred, un exemplu important pentru Europa de astăzi, prin care, poate, diminuarea credinței poate să ducă la pierderea identității europene. Și, poate, mai mult ca oricând, este o învățătură pentru Europa, care s-a construit pe acest fundament creștin important, fundamental în toată dezvoltarea sa.

Dincolo însă de pilde și de lucruri care s-au întâmplat în trecut, genocidul împotriva armenilor rămâne o rană deschisă pentru poporul armean, chiar dacă nenumărate state, parlamente naționale, l-au recunoscut și l-au caracterizat ca atare.

Cu toate că anul trecut, într-un gest absolut minunat, Papa Francisc a comemorat și a recunoscut, ca șef de stat, genocidul, alături de catolicosul tuturor armenilor, cu toate că, tot anul trecut, Parlamentul European, în plenul său, a recunoscut și a recomandat Turciei moderne - care nu ar trebui să aibă nimic, niciun fel de legătură cu ce s-a întâmplat într-un imperiu care era, oricum, sortit dispariției - să recunoască genocidul, acesta nu este încă recunoscut nici în Turcia, nici în România. Faptul că nu este recunoscut în Turcia, este o problemă a armenilor din întreaga lume. Faptul că nu este recunoscut încă de către Parlamentul României, este o problemă însă a armenilor din România. Și cred că este datoria mea să reamintesc Parlamentului României, stat membru al Uniunii Europene, al cărui Parlament a recunoscut genocidul împotriva Armeniei, armenilor, că este un stat european în care armenii, de peste o mie de ani, au construit alături de români o istorie comună și că este primul stat din lume care a primit refugiații armeni, în urma genocidului, lucru pe care armenii din România și-l amintesc mereu, nu-l uită niciodată și pentru care sunt profund recunoscători poporului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

 
Ibram Iusein - prezentarea unor date și statistici legate de genocidul armean;

Îl invit pe domnul Ibram Iusein. Se pregătește domnul deputat Ion Eparu, Grupul PSD.

 

Domnul Iusein Ibram:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă exact la același lucru la care s-a referit colegul meu anterior. Sper să mai atenuez din efectele pe care le produce declarația domnului deputat.

Și... să începem.

Informația a fost și este un bun ce poate fi folosit pentru a îndeplini un scop propus. De aceea, este important ca informația să fie corectă.

Prin urmare, vă voi prezenta o serie de date, care sper că vor clarifica un subiect nămolos, așa-zisul genocid armean. Am folosit expresia "nămolos", pentru că este o chestiune care s-a înfundat, s-a împotmolit, la un moment dat, în decursul istoriei.

Istoricii și academicienii sugerează că un număr aproximativ între 600.000 și 1,5 milioane de armeni și-au pierdut viețile între 1912 și 1922, număr care variază în funcție de sursa citată. Astfel, statisticile istorice sunt critice în privința victimelor din jurul evenimentelor din această perioadă.

Numărul armenilor relocați rămâne o statistică contestată. Armenii folosesc ca referințe statistici preluate din registrele Armatei, ale Guvernului și ale Bisericii, dar numărul total pe care-l citează îl depășește deseori pe cel al populației Armeniei care a trăit în acele zone înainte de intrarea în vigoare a ordinului de relocare.

În timp ce o mare parte a procesului de relocare s-a desfășurat normal, au apărut și victime, ca rezultat al circumstanțelor de război. Se estimează că un număr de 40.000 de armeni și-au pierdut viețile pentru aceste relocări. Fapte relatate de istorici sunt: 500 de armeni și-au pierdut viețile în timpul transportului dintre Erzurum și Erzincan; 2.000 în meskine, între Urfa și Aleppo; 2.000 au fost masacrați în timpul atacurilor lansate de către arabi și curzi nomazi în împrejurimile Mardinului; 5.000 au fost uciși în timpul atacurilor asupra convoaielor care mergeau spre Dersim; 25-30.000 au murit din cauza bolilor, inclusiv febră tifoidă și dizenterie. În plus, 50.000 de soldați armeni care serveau în armata otomană au dezertat și s-au alăturat forțelor ruse, iar 50.000 de soldați au fugit în Statele Unite ale Americii, pentru a se pregăti de luptă împotriva armatei turce.

Imediat după război, armenii au afirmat că numărul victimelor au fost de 600.000. Mai târziu, au modificat numărul la 800.000. În prezent, acel număr este de 1,5 milioane. Ediția din 1918 a Enciclopediei Britanice menționa un număr de 600.000 de armeni. Ediția din 1968 a crescut la 1,5 milioane. Dar, printr-o verificare istorică și statistică, afirmația că în timpul evenimentelor din 1915 și-au pierdut viața 1,5 milioane de armeni este incorectă, conform documentelor care citează un număr mai mic de 1,5 milioane de armeni care au trăit în regiunea Anatolya.

Deci, odată cu trecerea anilor, numărul victimelor va depăși cu mult numărul armenilor care trăiau în ținuturile anatolyene în perioada respectivă.

De preferat este ca istoricii din partea celor două țări să se întâlnească, să încerce stabilirea adevărului istoric al evenimentelor din acea perioadă.

Deputat Iusein Ibram.

Mulțumesc.

 
Ion Eparu - declarație politică cu tema Gimnastica - emoție, nu doar sport;

Domnul Florin Iordache:

Domnul Ion Eparu și se pregătește domnul deputat Daniel Andrei Gheorghe.

 

Domnul Ion Eparu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Iată de ce, în opinia mea, trebuie să fim extrem de atenți cu prezentul, pentru că el, după cum se constată, devine istorie și istoria nu ne iartă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la o problemă extrem de actuală, din zona mea de activitate, învățământul și sportul. Astăzi, despre o ramură sportivă: "Gimnastica - emoție, nu doar sport."

De-a lungul anilor, gimnastica a reprezentat un motiv de mândrie națională, fiind unul dintre sporturile la care România a excelat.

Lăsând la o parte performanțele inegalabile ale Nadiei Comăneci, au fost nenumărate alte momente în care concursurile de gimnastică ne-au ținut în fotolii, cu pumnii strânși în fața televizoarelor.

Cu toții ne amintim cu emoție podiumul românesc de acum 16 ani de la Sydney, la proba fetelor, individual compus. Tricolorul s-a ancorat atunci triumfător pe toate cele trei poziții ale podiumului. După ce România a reușit performanța de a cuceri toate medaliile, regulile gimnasticii mondiale s-au schimbat. A fost ultimul an în care trei gimnaste ale aceleiași țări au putut concura la această probă.

Tot la Olimpiada de la Sydney s-a câștigat cea de a doua medalie olimpică de aur din istoria României în competiția pe echipe, prima fiind cea câștigată în 1984. Și în 2004, la Atena, loturile de gimnastică au îmbogățit palmaresul de medalii olimpice ale României cu patru medalii de aur, trei de argint și trei de bronz. În 2008, însă, la Beijing, numărul medaliilor câștigate a scăzut semnificativ, doar două, una de aur la sol și una de bronz la echipe. Probabil, și-au spus mulți atunci, ghinion. Și un moment nefast pentru gimnastică. La Londra, în 2012, ghinionul însă a continuat, au fost câștigate doar o medalie de aur la sărituri, una de argint la sol și una de bronz la echipe.

Fanii gimnasticii au început să-și pună întrebări, însă nimeni nu avea cum să prevadă perioada neagră prin care trece, la momentul actual, gimnastica românească. Pentru prima oară în istorie, gimnastele nu s-au calificat direct la Jocurile Olimpice de la Rio, nefiind clasate în primele opt la Campionatele mondiale din 2015. Tot pentru prima oară în istorie, România ratează prezența pe echipe la Jocurile Olimpice din 2016, după ce a terminat abia pe locul șapte la turneul preolimpic de la Rio.

Să criticăm ar fi tardiv. Să construim, însă, cred că ar fi indicat. Nu e cazul să mai căutăm vinovați și să ne întrebăm cine și de ce a greșit. Trebuie doar să învățăm să prioritizăm un sport care ne-a adus atâta mândrie și emoție de-a lungul anilor. Să premiem talentul și să remunerăm performanța. Să apreciem antrenorii și munca acestora.

Iar în loc de încheiere am să vă rog, stimați colegi, să îmi permiteți să fac următorul comentariu. Zilele trecute, câțiva dintre marii noștri sportivi au luat atitudine față de această situație. Am să-i citez doar pe Nadia Comăneci, Andreea Răducan, Ion Țiriac.

Dar tot ieri l-am auzit, la întoarcerea de la Rio, pe președintele Federației de Gimnastică, Adrian Stoica. Și mi-am amintit, după tonul pe care l-a utilizat, de o intervenție a Domniei Sale, anul trecut, la mondialele de gimnastică, când liderul olimpismului românesc, Alin Petrache, și-a permis, în timpul concursului, să-l critice sau să critice rezultatele de atunci. Mi s-a părut un pic nelalocul său reacția lui Adrian Stoica, ca și cea de ieri. Încerc să citez: "Da, a fost un dezastru." Numai că tonul pe care l-a utilizat președintele Federației de Gimnastică contrazicea în totalitate conținutul profund al acestei afirmații.

De aceea, eu cred că atunci când vor fi analizați factorii dincolo de cei care țin de starea generală a sportului nostru, cred că factorii direcți, cei care țin de gimnastica în sine trebuie analizați cu mult mai multă atenție.

Eu îi solicit, pe această cale, doamnei ministru să ia măsuri cât se poate de rapid în încercarea de a redresa o ramură sportivă care ne-a adus atâtea satisfacții.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Ion Eparu, deputat de Prahova.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

 
Andrei Daniel Gheorghe - declarație politică cu referire la nevoia României de a retrăi pornind de la principiul patriotismului;

Domnul deputat Daniel Andrei Gheorghe, se pregătește domnul deputat Radu Zlati.

 

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi voi vorbi despre ceea ce înseamnă nevoia României de a retrăi pornind de la principiul patriotismului.

În ultima perioadă, vedem cu toții cum idei altădată foarte bine văzute atât în mediul social, cât și la nivel public, precum patriotismul, respectul și atașamentul față de valorile naționale, respectul față de înaintași sunt tot mai mult văzute ca un soi de exprimare a unor forme de gândire radicală, a unor forme chiar de extremism.

România are nevoie de patriotism mai mult decât orice. Și spun asta pentru că, în absența patriotismului și în absența spiritului de sacrificiu pentru națiune, nu se poate construi nimic. Nu putem avea nici drumuri, nu putem avea nici școli, nu putem avea nici industrie, nu putem avea nici spitale, nu putem avea nici ordine publică și nici o societate în care justiția și drepturile individuale să funcționeze așa cum ne dorim.

În România, astăzi, să vorbești de națiune, să vorbești de tradiție, să vorbești de identitate a devenit aproape un tabu. Avem tot felul de indivizi, mulți din ei plătiți din afara țării, oameni care trăiesc din - îmi permit să spun - din comercializarea trădării de țară și care, la orice discuție despre națiune, patriotism, valori românești încep să ridice din umeri și să acuze de extremism, de șovinism, de xenofobie și de tot felul de alte aberații.

Cred că discursul public, la noi, în România, sincer să fiu, a luat-o pe o pantă care îmi amintește de ceea ce se întâmpla în 1990 sau chiar mai rău, de ceea ce se întâmpla prin 1945, '46, '47, '48, o perioadă în care, pe lângă faptul că în România nu a existat libertate de expresie, nu a existat dialog de niciun fel între persoane, dar nici între grupuri sociale, a existat un climat de intoleranță și un climat de ură, stimulat fix de cei care clamează toleranța, clamează egalitatea și clamează o serie de drepturi pe care ei le consideră ca fiind universale.

Total fals! La fel ca și atunci, și acum în societatea românească se dorește impunerea unei gândiri unice, unei gândiri unidirecționale și unei gândiri din care tot ce înseamnă valori românești, tot ce înseamnă tradiție, tot ce înseamnă identitate națională să dispară. Pentru că, în mod cert, cei care ne vor o țară mică, o țară obedientă și cei care vor să rămânem un teren de încercare pentru tot felul de experimente internaționale nu au nevoie de o România puternică. Iar cozile de topor sunt la datorie, indiferent că aceste cozi de topor sunt infiltrate prin partide, populează chiar și Guvernul sau fac parte din așa-zisa societate civilă, care numai civilă nu este.

Și acești oameni, despre care cu toții citim și care își dau cu părerea peste tot, au o singură profesie: să vorbească permanent cu dispreț despre istoria românilor, despre valorile românești, despre cultura și civilizația românească, atunci când nu denigrează biserica sau alte instituții tradiționale care au creat această identitate și au ținut spatele României în vremuri foarte grele.

De aceea, mai mult ca niciodată, ar trebui să nu demonetizăm ideea de patriotism. Să înțelegem că a te lupta, a te sacrifica și a-ți afirma atașamentul și iubirea de țară reprezintă o virtute, și nu reprezintă în niciun caz un element, așa, care să țină cont de niște excese personale. Pentru că, în cazul în care nu vom tempera aceste excese și aceste abuzuri ale celor care, în numele corectitudinii politice și în numele noului totalitarism al gândirii unice încearcă să-și impună ideile, ne vom găsi în situația în care a vorbi despre România va fi ilegal, în situația în care a pronunța cuvântul naționalism va fi o faptă penală și în situația în care dacă vom vorbi de identitate vom fi etichetați ca niște retrograzi și ca niște personaje ancorate într-un mediu total marginal și nefrecventabil al societății.

De aceea, ar trebui să ne lepădăm de toate aceste false tabuuri și să începem să fim din nou mândri că suntem romani cu adevărat în primul rând prin fapte, iar apoi prin vorbe, să fim o națiune care să se respecte pe sine pentru a cere respectul celorlalți și să nu ne mai lăsăm abuzați de tot felul de personaje obscure și de tot felul de trepăduși care trăiesc din insultarea țării pe pământul căreia trăiesc.

E momentul ca patriotismul românesc să devină un vector de dezvoltare economică, un vector de punere în valoare a intereselor românești sub aspect politic, social și cultural la nivel internațional, chiar și un vector de întărire a tot ceea ce înseamnă identitate și tot ceea ce înseamnă valori, pentru că fără patriotism și fără iubirea de națiune, România nu are absolut niciun viitor. Și sunt mulți care nu doresc niciun viitor acestei țări.

De aceea, cred că nu-i nicio rușine să fim naționaliști, să ținem la trecutul nostru, să respectăm valorile și să nu-i lăsăm pe diverși neaveniți să ne învețe ei pe noi ce înseamnă să fii român și cum trebuie să trăim noi, la noi în țară.

Vă mulțumesc.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov. (Aplauze.)

 
Radu Zlati - declarație politică pe tema organizării concursurilor în instituțiile publice de cultură;

Domnul Florin Iordache:

Domnul deputat Radu Zlati, se pregătește domnul deputat Aurelian Mihai.

 

Domnul Radu Zlati:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Îmi începeam săptămâna politică atrăgând atenția domnilor Dacian Cioloș, premier al Guvernului, și Vlad Alexandrescu, ministru al culturii, asupra faptului că exista riscul de a fi încălcată legea în cadrul organizării concursului pentru ocuparea postului de director al Muzeului Țăranului Român.

În concret, în vreme ce Ordonanța de urgență nr.168/2008, devenită Legea nr.269/2009, prevedea ca regulamentul pentru ocuparea posturilor de director al instituțiilor publice de cultură să fie aprobat prin hotărâre de guvern, ministrul culturii se pregătea să organizeze concursul pe baza unui ordin de ministru, ceea ce contravenea legii.

Nu am primit, până în prezent, nicio reacție, nici dinspre cabinetul primului-ministru, nici dinspre cel al ministrului culturii. Urmează, astăzi, să depun și o interpelare în același sens. Sper că se va da curs acestei interpelări.

Între timp, însă, ministrul culturii recidivează. Într-un comunicat de presă privitor la rezolvarea conflictului între salariații Operei Române, se precizează faptul că, citez: "Ministerul își rezervă dreptul de a stabili cum anume se va angaja o nouă direcție generală pentru perioada de după cele trei luni de interimat." - am încheiat citatul.

Atrag atenția domnului Dacian Cioloș asupra voluntarismului acestei afirmații. Ministerul nu are cum să-și rezerve vreun drept, deoarece nu are decât dreptul de a urma litera și spiritul legii, adică să respecte cadrul legal trasat prin Legea nr.269/2009. Dincolo de acest comentariu și luând în considerație faptul că, practic, dacă nu se ține seama de observațiile făcute de mine în declarația de presă de luni, toate concursurile pentru ocuparea posturilor de directori ai unor instituții publice de cultură riscă să fie lovite de nulitate, dacă aceste rezultate ale concursurilor sunt atacate în instanță. Deci mă alătur colegului de partid Radu F. Alexandru și solicit premierului Dacian Cioloș demiterea domnului Vlad Alexandrescu din funcția de ministru al culturii.

Ca observație personală: nu am primit nicio reacție oficială. Una neoficială am primit din partea unui consilier al domnului ministru al culturii, care, într-un spațiu de socializare, îmi sugera că ceea ce am făcut nu este potrivit și că mă vor judeca cei care se află în drept.

Se vede treaba că, dacă nu domnii tehnocrați ajunși miniștri, atunci consilierii acestora sunt repetenți nu numai la respectarea legii, dar și la respectarea democrației.

Vă mulțumesc.

Radu Zlati, deputat PNL.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

 
Aurelian Mihai - considerații privind nevoia de solidaritate a tuturor românilor, prin prisma unor evenimente recente;

Îl invit pe domnul deputat Aurelian Mihai, se pregătește domnul deputat Mihăiță Calimente.

 

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

De la acest microfon s-au vorbit multe în această legislatură și cam în toate legislaturile.

S-a vorbit, poate, cel mai mult însă despre diaspora între 2012 și 2016. Consider eu că este legislatura care a marcat, cât de cât, mersul lucrurilor din punct de vedere legislativ și în beneficiul multor români care trăiesc în afara țării, cum tot spun mereu, peste 20% din populație.

Însă, chestiuni recente, care fac obiectul susținerii familiei Bodnariu, de pildă, din Norvegia, pentru care s-au organizat mitinguri în toată lumea, de protest, împotriva a ceea ce acea instituție din Norvegia, Barnevernet, ar fi trebuit să facă, să protejeze minorii și familia în sine, prin organizarea acelor proteste nu s-a făcut altceva decât de a obține din partea autorităților norvegiene și a opiniei publice internaționale, chiar și a politicienilor, suportul necesar ca această problemă să fie bine înțeleasă și, evident, familia să se poată reuni.

Nu este nimic mai trist ca atunci când un copil este separat de părinții săi. Sunt foarte mulți sceptici, iar nemulțumirea și a mea, și a multor români vine, de această dată, pentru că o mulțime de compatrioți, probabil în căutarea perfecțiunii, uită că suntem oameni supuși greșelii și atacă. Atacă doi părinți deznădăjduiți, atacă o familie, atacă inclusiv sute de mii de români care au ieșit în stradă sâmbătă dimineața, la ora 11,00, în toate capitalele lumii aproape - ale Europei, cel puțin - tocmai pentru a susține și moral și, cum am spus, și din punct de vedere civic interesele familiei. Iar dacă familia Bodnariu reprezintă astăzi cea mai cunoscută familie românească de pe întreg mapamondul, este pentru că se consumă o dramă în nordul Europei.

Ne-ar fi bucurat ca o familie de români să fie cunoscută din alte motive, pozitive și mult mai bune decât ne-am fi imaginat și decât avem în această situație din Norvegia. Dar iată că, totuși, drama acestor oameni este cunoscută pretutindeni.

Este dezamăgitor să vedem că mulți români, în loc să se solidarizeze, să înțeleagă aceste probleme, nu fac altceva decât să jignească, să insulte și să mai pună o piatră în plus, acel sac care atârnă cu greutate la imaginea României. Și nu construim, într-adevăr, pentru că este mult de construit.

Din celălalt punct de vedere, atacuri la adresa bisericii. Catalogăm biserica în fel și chip. În diaspora, cum am mai spus, există peste 700 de parohii ortodoxe și poate peste 1500 de biserici, de puncte de întâlnire a altor culte, nu neapărat ortodoxe.

Dacă am sprijinit biserica, am făcut-o, să știți, atât ca creștin, dar și ca om care reprezintă interesele societății în ansamblu, în Parlament, și civile, din diaspora, dar și a românilor care trăiesc departe de casă.

Dacă anul trecut încercam să aduc înaintea colegilor parlamentari și aici, în Camera Deputaților, proiectul de modificare a Legii nr.1/2011 privind educația națională, pentru care s-a reușit să se obțină un sprijin, mergând la Senat, Cameră decizională, pentru înființarea Institutului Învățământului Românesc în străinătate, colegii de la Senat au considerat că nu este un proiect prioritar ca românii să aibă școli în diaspora, ca românii care au plecat de tineri, sacrificându-se, sacrificându-și, în primul rând, tinerețea și timpul pentru a învăța, în detrimentul unui viitor care poate că ar trebuit să fie mult mai solid, atunci nu ne condamnați.

Singura instituție care face cu adevărat ceva în sensul educării masive a copiilor de români, a românilor, în general, este, totuși, biserica. Sunt peste o mie de școli românești, școli duminicale, care se desfășoară în fiecare săptămână în afara țării, fără sprijin din partea statului român. Sunt zeci, sute de cazuri în fiecare țară, acolo unde întâmplă să avem populație numeroasă de români care, din nefericire, sunt decedați. Cei care se ocupă de repatrierea acestor oameni, în bună măsură, sunt românii care merg la biserică. Banii aceia, colectați la sfârșitul fiecărei slujbe, evident, contribuie foarte mult ca familiile să-și vadă copiii acasă, familiile, vecinii etc. Multe alte lucruri bune se întâmpla în biserică, dar se pare că nimeni nu le vede. Iar dintr-un materialism de neînțeles, dintr-un marxism cultural la fel de neînțeles și nepriceput măcar ca transformare a unei declarații în realitate, se găsesc oameni, totuși, în România care să constate doar material că lui Dumnezeu îi place doar un spațiu mic de rugăciune și lemnul, "Lemnul și spațiile mici". Nu s-au gândit, poate, că sunt români care-și doresc și altceva. Nu s-au gândit la zeci de ani în care biserica a fost prigonită și dacă biserica a fost prigonită ca instituție, apoi au fost prigoniți milioane de oameni care, totuși, cred în Dumnezeu. Pentru că, de mii de ani, speranța acestui popor este în Dumnezeu.

Atunci când statul nu creează locuri de muncă, locurile de muncă vin de sus, poate. Atunci când un român este deznădăjduit, poate găsește alinare în ideea de a exista un Dumnezeu și în ideea de a fi credincios. Și iată, să nu ne mire pe toți, atunci când zeci de mii de oameni de duc săptămânal la Prislop, la mormântul părintelui Arsenie, pentru că acesta este un semn destul de clar că-n Țara Românească lucrurile nu merg atât de bine. Oamenii sunt revoltați și poate că ar fi cazul ca politicienii, începând de la primul om în stat în jos să-și dea seama că acest semnal de alarmă înseamnă mai mult decât imagine și înseamnă mai mult decât o mișcare religioasă.

Pe de altă parte, și închei, salut, totuși, inițiativa Bisericii Ortodoxe, așa cum am citit în presă, de a începe procesul de canonizare a Sfântului, sperăm, în viitor, Arsenie Boca.

Dacă cei care privesc această declarație politică mă judecă, pentru că, într-adevăr, sunt un om care, cu multe păcate, doresc binele bisericii și lupt pentru biserică, credeți-mă că, în momentul în care va trebui să aleg între viața politică și orice altceva și Dumnezeu, cu siguranță știu ce aleg.

Mulțumesc.

 
Mihăiță Calimente - marcarea importanței discuțiilor cu delegația oficială americană în problema relației bilaterale din domeniul apărării;

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare pe domnul deputat Mihăiță Calimente, se pregătește domnul deputat Daniel-Cătălin Fenechiu.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin declarația mea de astăzi aș dori să evidențiez un eveniment care s-a petrecut în această săptămână și care, din punctul meu de vedere, are o importanță majoră.

Este vorba despre întâlnirea avută marți la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională cu ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, domnul Hans Klemm. Delegația americană a fost completată de șeful Departamentului apărării SUA în România și de atașatul militar al SUA la București.

Discuțiile au fost extrem de importante, mai ales în condițiile în care acestea s-au axat pe relația bilaterală din domeniul apărării, în contextul apropiatului summit NATO, care se va desfășura la Varșovia.

Au fost trecute în revistă o serie de aspecte referitoare la cooperarea puternică existentă în zona militară de securitate și apărare între România și SUA. Discuția a avut un caracter pregătitor în contextul Summitului NATO de la Varșovia din luna iulie, pentru că România își propune obiective clare.

Considerăm absolut necesară o prezență militară americană cât mai puternică în Zona Mării Negre. Este importantă existența în zonă a unor forțe militare care să sprijine România, dar și partenerii de onoare în menținerea unui climat de securitate sănătos în imediata apropiere a Rusiei.

De asemenea, România susține întărirea rolului NATO în domeniul apărării colective și acordarea unei atenții speciale provocărilor din flancul sud-estic al Alianței.

În cadrul discuțiilor a fost subliniată importanța Parteneriatului strategic România-SUA și faptul că rămâne un pion esențial al politicii externe a României. Desfășurarea de armament greu și trupe suplimentare pe teritoriul României din partea Statelor Unite ne întărește moralul față de cele întâmplate în Crimeea și estul Ucrainei.

În concluzie, dincolo de aspectul protocolar al întâlnirii, este de remarcat deschiderea oficialului american în dezbaterea la nivelul legislativului român a unor aspecte de bază privind viitoarea cooperare în domeniul apărării și securității în perioada următoare, dintre cele două țări.

Vă mulțumesc.

Deputat de Arad, Mihăiță Calimente.

 
Cătălin-Daniel Fenechiu - declarație politică intitulată Resursele energetice ale României, obiectul jafului sistematic din ultimii 26 de ani;

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare pe domnul deputat Daniel-Cătălin Fenechiu și se pregătește domnul deputat Ovidiu Iane, Grupul PSD.

 

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Resursele energetice ale României, obiectul jafului sistematic din ultimii 26 de ani."

Stimați colegi,

Tot mai mulți dintre români se plâng că au greutăți în a-și achita facturile de utilități ale locuințelor pentru energie electrică, apă și gaze naturale.

Avem cele mai mari prețuri la apă, gaze și energie electrică din Europa, raportat la costurile de producție și puterea de cumpărare a populației.

Avem astăzi, în România, zeci de mii de familii de români care trec peste iarnă îndurând gerul în locuințe, rugându-se lui Dumnezeu pentru vremuri mai puțin geroase, căci nu-și permit să achite facturile de la energie termică.

Avem, în fiecare an, cazuri de bătrâni care se sinucid deoarece nu-și mai pot permite să achite facturile de utilități din pensiile de mizerie pe care le primesc după o viață de muncă.

Cum este posibil ca o țară ce produce curent electric ieftin să aibă hidrocentrale în faliment și prețuri la consumatorii finali mai mari decât majoritatea țărilor europene?

Cum este posibil ca românii să plătească cele mai scumpe gaze naturale din Europa, raportat la puterea lor de cumpărare, în condițiile în care țări cu producție de petrol și gaze precum România au un nivel de trai mult mai ridicat, cum este cazul țărilor din zona Golfului Persic?

Unde se duc toți acești bani din bunăstarea oferită de natură României?

De ce trebuie România să cumpere gaze naturale din Rusia la prețuri mari, când producția noastră internă ar putea acoperi cu suficiență consumul românesc de gaze?

Răspunsul la toate aceste întrebări le găsim în rețelele infracționale ale băieților deștepți din energie, căpușele și intermediarii de pe traseul kilowattului de energie electrică sau metrului cub de gaze de la producător la consumator.

S-a scris destul de mult în presa noastră despre acești băieți deștepți din energie care vămuiesc fiecare familie de români printr-o simplă semnătură pusă pe un contract de intermediere și care nu prestează, în realitate, niciun alt serviciu decât să emită o factură pentru comisionul lor.

Până când vom mai suporta înavuțirea frauduloasă a acestor hoți pe seama noastră, a tuturor românilor?

Nu a fost de ajuns că România a fost forțată să-și înstrăineze resursele energetice către companii străine?

Acum românii, reduși la stadiul de consumatori captivi - în realitate un fel de slavi moderni - sunt nevoiți să plătească taxa pe șmecherie unor copii de securiști ajunși la butoanele economiei românești.

Cerem DNA-ului să se autosesizeze cu privire la această clică mafiotă din domeniul energetic și să ia măsurile urgente pentru deparazitarea României de acești intermediari ce sug vlaga și resursele românilor.

Vă mulțumesc.

Daniel Fenechiu.

 
Ovidiu-Cristian Iane - declarație politică pe tema adoptării legilor și pe tema alegerilor locale;

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare pe domnul Ovidiu-Cristian Iane.

Vă rog, domnule deputat. Aveți trei minute.

 

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Am să discut despre o temă care a tot survenit în ultimul timp în Parlamentul României, și anume, faptul că unele legi se adoptă tacit.

Vreau să fac referire la un lucru care a fost semnalat de unii colegi care susțineau că trebuie să modificăm regulamentul, astfel încât cele 45 de zile să fie 45 de zile de lucru la comisii sau de lucru ale Parlamentului, sau de lucru ale plenului, sau de alt lucru care nu se mai știe ce lucru va fi.

Vreau să atrag atenția asupra unui singur lucru, că esența democrației constă în faptul că avem o Constituție și Constituția este actul fundamental, legea de bază. Este legea fundamentală a unui regim democratic. Dacă venim și inventăm legi care nu sunt în acord cu legea fundamentală, evident, vor fi declarate neconstituționale.

Și acum am să citesc din art.75 alin.(2), care spune așa: "Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile... În cazul depășirii acestor termene, se consideră că proiectele de lege sau propunerile legislative au fost adoptate." Deci, asta spune Constituția, 45 de zile. Nu spune 45 de zile lucrătoare sau lucrătoare pentru nu știu care comisie, sau lucrătoare pentru nu știu care plen. Spune 45 de zile calendaristice, pentru că nu se face precizarea altfel, și se referă la prima Cameră sesizată.

Orice interpretare, indiferent, și orice încercare de a modifica această normă de bază din Constituție reprezintă un abuz. Putem să facem noi regulamente, putem să facem, eu știu, orice alte legi de modificare sau de funcționare a Camerei sau a modului în care se adoptă sau se încearcă să se adopte legi în România. Însă, dacă ele nu sunt în acord cu această Constituție, totul devine practic invalid, pentru că poate fi oricând contestat și decis de Curtea Constituțională ca fiind neconstituțional.

Acum, referitor la acest lucru și la faptul că la Senat există un alt regulament, al Senatului, care prevede o anumită modificare, care spune că cele 45 de zile se calculează de când se primește punctul de vedere al Guvernului, probabil că în interpretarea senatorilor acest lucru este permis. Însă, din punct de vedere al interpretării ad litteram a Constituției, în opinia mea, acest lucru este neconstituțional.

Eu zic că ar fi bine să încercăm să ne facem treaba la comisii, să încercăm să dezbatem cu celeritate, pentru că dezbaterea s-a mutat la comisii, legile care sunt supuse acestui termen scurt de 45 de zile și să venim cu ele în termenul respectiv în plen, iar pentru chestiuni mai complicate, să cerem o prelungire la 60 de zile.

Cred că acest lucru ar fi în acord și cu Constituția și în acord cu ceea ce gândesc oamenii despre noi, ca parlamentari, că suntem trimiși aici să ne facem treaba.

Acum o să dezvolt o a doua temă, referitor la alegerile locale. Știți bine că Partidul Național Liberal a tot supus atenției modificarea legii pentru a fi desfășurate aceste alegeri, acest scrutin, în două tururi.

După cum am văzut în ultimul timp referitor la candidatura pentru Primăria Capitalei, au fost mai multe încercări de a veni cu un candidat credibil, care încet, încet sau mai bine zis din ce în ce mai repede din momentul în care a fost anunțat, a și fost retras sau s-a retras.

Eu am o propunere pentru Partidul Național Liberal, având în vedere că tot a venit cu inițiativa sau mai bine zis vrea și a venit cu inițiativa de a modifica legea mai devreme de un an înainte de data scrutinului, să mai facă o inițiativă de modificare a alegerilor locale și să propună alegerea primarilor pe liste, adică pentru funcția de primar să nu vină cu un singur candidat, să vină cu o listă întreagă, așa, de vreo 10-20 de nume și eu cred că în felul ăsta ar fi acoperit și Partidul Național Liberal care, din lipsă probabil de oameni pentru a susține această candidatură, a încercat tot felul de variante care s-au dovedit un eșec în ultimul timp.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

 
Florin Iordache - declarație politică legată de noua lege a salarizării unitare;

Am și eu în continuare o declarație politică.

(Coboară la tribună.)

În continuare, am și eu o declarație politică care vizează noua lege a salarizării unitare.

Acum, în această săptămână, știți bine, a fost remaniată doamna ministru a muncii și noul ministru, domnul Pâslaru, are în față o mare provocare, aceea care vizează legea salarizării unitare.

Întreg spectrul politic, dar și întreaga societate românească așteaptă această lege. Cred că este necesară chiar dacă eșalonarea acestei legi a salarizării unitare poate fi reportată la doi, la trei, la patru ani, în funcție de mărimea impactului bugetar, din punctul nostru de vedere, în acest moment, legea salarizării unitare este singura care este așteptată și, în același timp, este o necesitate a societății, pentru că există un mare decalaj în acest moment și de aceea cred că noul ministru al muncii, domnul Pâslaru, pe lângă provocarea pe care o are ca ministru al muncii, această nevoie și această realitate consider eu că trebuie rezolvată în perioada următoare. Dacă nu are capacitate, foarte bine, să trimită forma sau acea gândire pe care o are și Parlamentul, în calitate de for decizional, să poată îmbunătăți această lege.

Vă mulțumesc.

(Își reia locul la prezidiu.)

Ana Birchall - declarație politică dedicată zilei de 23 aprilie - Ziua internațională a cărții.

O invit în continuare la cuvânt pe doamna Ana Birchall, Grupul PSD.

 

Doamna Ana Birchall:

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

În declarația politică din această săptămână doresc să vă vorbesc despre Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie în semn de recunoaștere a rolului esențial al cărților în evoluția și istoria umanității.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Lectura este ușa spre înțelepciune, iar cărțile sunt cărămizile pe care clădim un viitor mai bun. Ele hrănesc imaginația, ne lărgesc orizonturile, ne aduc putere și alinare și alimentează o dragoste nestinsă de cunoaștere. Constantin Brâncuși spunea că "trebuie să urci necontenit, cât mai sus, dacă vrei să vezi foarte departe", iar cărțile sunt treptele cunoașterii care ne vor oferi o viziune mai luminoasă a lumii de mâine.

Copil fiind, cărțile mi-au fost cele mai bune prietene, alături de ele am trăit aventuri fabuloase și am învățat tainele lumii care mă înconjoară. Voi păstra mereu în suflet orele petrecute citind lângă orhideea din Grădina Botanică din București, locul meu de suflet. Sunt mândră că pot spune astăzi că nu mi-am abandonat prietenele și că, în fiecare seară, înainte de culcare, fac un mic popas în lumea magică a lecturii, o tradiție, spun eu pe care am împărtășit-o și pe care cu determinare vreau să o transmit și copilului meu, Andruțu.

Mai mult, sunt mândră că am reușit în toate discuțiile pe care le-am avut să inspir această dragoste de respect față de lectură, nu numai lui Andruțu, dar și tuturor copiilor cu care am vorbit de-a lungul timpului.

Cred că misiunea noastră, ca adulți și ca părinți, este să nu îi lăsăm pe copii să se îndepărteze de cărți, să îi învățăm să le iubească, să le înțeleagă și astfel să își hrănească dragostea de cunoaștere.

Trăim astăzi într-o epocă a tehnologiei și a vitezei, în care cărțile tipărite par să își fi pierdut locul. Este important să ne adaptăm la noile evoluții tehnologice care permit copiilor să citească pe tabletă, pe calculator sau pe audiobook-uri. Este mai important contactul nemijlocit cu esența cărților decât forma pe care o îmbracă relația dintre cititor și carte. Cu toate acestea, am susținut și voi susține mereu că este la fel de important să îi învățăm pe cei mici să prețuiască și cartea tipărită. Pentru mine, nimic nu se poate compara cu parfumul din paginile unei cărți vechi.

Accesul la cărți și posibilitatea de a alege ce vor să citească sunt cele mai simple și mai eficiente tehnici de stimulare a lecturii în rândul tinerilor. La acestea se adaugă propriul exemplu, precum și stimularea copiilor să discute și să interpreteze ceea ce au citit. Este mai important ca tinerii să citească și să își dezvolte capacitatea de a filtra ceea ce lecturează decât să citească neapărat ceea ce dorim noi și să dezvolte o reticență față de lectură.

Nu în ultimul rând, ca simboluri globale ale progresului social, cărțile pentru studiu și lectură au devenit ținte pentru cei care denigrează cultura și educația, care resping dialogul și toleranța. Manifestări radicale, precum arderea publică a cărților, trebuie să ne determine să intensificăm eforturile de promovare a cărților și a lecturii. Aceste eforturi contribuie semnificativ la combaterea analfabetismului și a sărăciei. Depinde de noi să întărim fundamentele societății pe viitor, să creăm o lume în care accesul la educație, lectură și cunoaștere să fie valori intrinseci, nu privilegii.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Cărțile sunt șansa noastră să transmitem mai departe înțelepciunea strămoșilor noștri, iar dragostea pentru carte și pentru lectură este cea mai de preț zestre pe care o putem transmite copiilor noștri. Mihai Eminescu, poetul nostru, spunea: "Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții". Este un îndemn cum nu se poate mai actual ale cărui semnificații transcend vremurile și pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l urmăm.

Vă mulțumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5 Vaslui.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 14 noiembrie 2019, 14:34
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro