Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 2, 2019
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.133/09-12-2019

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
03-06-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2019 > 02-12-2019 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 2, 2019

  1. Alocuțiuni consacrate sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României.

 

Ședința a început la ora 14,05.

Lucrările ședinței au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, și de domnul senator Teodor-Viorel Meleșcanu, președintele Senatului, asistați de domnul deputat Dragoș Gabriel Zisopol, secretar al Camerei Deputaților și de domnul senator Ion Ganea, secretar al Senatului.

A doua parte a ședinței a fost condusă de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnul deputat Dragoș Gabriel Zisopol, secretar al Camerei Deputaților și de domnul senator Ion Ganea, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte și doamna senator Alina-Ștefania Gorghiu, vicepreședinte al Senatului.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Vă rog frumos să vă luați locurile în bănci.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Onorați invitați,

Declar deschisă ședința solemnă.

Se intonează Imnul național al României.

(Se intonează Imnul național "Deșteaptă-te, române!".)

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Majestatea Voastră,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Stimată doamnă președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Domnule președinte al Consiliului Legislativ,

Domnule președinte al Curții de Conturi,

Stimată doamnă Avocat al Poporului,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic și oaspeți străini,

Domnule viceguvernator al Băncii Naționale a României,

Stimați reprezentanți ai instituțiilor din domeniul securității naționale,

Stimați invitați,

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului consacrată sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României.

Invit la tribună pe Excelența Sa, domnul Klaus-Werner Iohannis, președintele României. (Aplauze.)

Domnul Klaus-Werner Iohannis (președintele României):

Mulțumesc.

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Alteță,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor membri ai Guvernului,

Excelențe,

Doamnelor și domnilor,

Dragi români,

La 30 de ani de la căderea comunismului și recucerirea libertății noastre, celebrăm Ziua Națională cu gândul la generațiile care au făcut posibilă România democratică și europeană de astăzi.

Marea Unire de la 1918 a reprezentat expresia efortului colectiv al unei națiuni, de a transforma în realitate visul întregirii.

Eroismul soldaților români, viziunea familiei regale, iscusința oamenilor politici, implicarea decisivă a elitelor vremii, hotărârea minorităților naționale, dar mai ales contribuția românilor simpli au condus la îndeplinirea obiectivului Unirii.

În zbuciumatul secol trecut, Marea Unire a deschis calea reformelor, modernizării și dezvoltării, care a fost însă curmată brusc de cel de-al Doilea Război Mondial și de instalarea dictaturilor.

Artizanii Unirii au sfârșit în închisorile comuniste tocmai pentru că au refuzat să-și renege credința în România liberă, independentă și suverană.

Aducem, așadar, astăzi, un cuvenit și pios omagiu tuturor înaintașilor care s-au jertfit pentru propășirea națiunii române, sporind, cu fiecare generație, prin trudă și sânge, această lucrare de glorie, astfel încât noi și copiii noștri să putem privi înainte cu deplină încredere în viitor.

Apărând principiile de căpătâi ale națiunii noastre europene, mulți români au pierit în războaie ori în negura anilor grei de dictatură. Sunt românii care și-au dat viața pe fronturile de luptă, în teatrele de operații din întreaga lume, pentru apărarea intereselor României, în închisorile comuniste sau în zilele sângeroase ale lui decembrie 1989.

Avem datoria de a le păstra tuturor acestor eroi memoria vie și de a ne angaja ferm că nu vom mai permite niciodată ca drepturile și libertățile individuale să fie încălcate, iar sacrificiul lor, banalizat.

Libertatea, egalitatea și democrația, principii prevăzute în Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, s-au aflat la temelia noului stat și au reprezentat deopotrivă idealurile pentru care s-a murit în temnițele comuniste și în decembrie '89.

Trecutul nostru este unul al contrastelor. Avem, pe de o parte, momente remarcabile, figuri emblematice care au jucat un rol fundamental în modernizarea și transformarea României, iar, pe de altă parte, avem o moștenire grea și dureroasă, reprezentată de anii grei ai dictaturii, care au adus cu sine distrugerea democrației și a statului de drept, călcarea în picioare a demnității umane, îngrădirea drepturilor fundamentale, politici criminale, dezinformare, tortură și foarte multă suferință.

Faptele de vitejie ale înaintașilor, hotărârea și curajul cu care au luptat pentru îndeplinirea obiectivelor naționale, jertfa de pe câmpurile de luptă, forța extraordinară cu care s-au opus regimurilor criminale ale secolului XX trebuie să ne fie modele și să ne ghideze toate acțiunile pe care le întreprindem pentru binele țării noastre.

În schimb, atrocitățile și abuzurile petrecute în timpul regimului comunist trebuie să reprezinte o lecție deosebit de importantă pe care să ne-o asumăm onest și din care să învățăm că democrația, libertatea și drepturile omului sunt cele mai de preț bunuri pe care le avem, pentru care trebuie să luptăm necontenit cu toată forța de care dispunem.

Orice atac la adresa demnității umane și a statului de drept, necombătut eficient, poate deschide oricând calea unor abuzuri. Pericole există și vor exista, însă faptul că avem o societate matură și vigilentă, cetățeni cu un pronunțat simț civic, care își cunosc drepturile și care nu ezită să lupte pentru ele, reprezintă o garanție esențială pentru viitorul democratic al României.

Cele trei decenii de la Revoluția din Decembrie '89 au însemnat 30 de ani de tranziție anevoioasă, însă faptul că astăzi România este stat membru al Uniunii Europene și al NATO și are un parteneriat strategic solid cu Statele Unite ale Americii dovedește fără echivoc că fundația pe care am construit-o în acești ani este solidă și că avem o democrație funcțională.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Lăsăm în urmă un an electoral încărcat. Deși ne-am confruntat cu numeroase tensiuni și conflicte, cu instrumentalizarea politică a unor teme sensibile și cu încercări de adâncire a faliilor din societate, marele câștig al acestui an este faptul că românii, prin votul lor, au spus clar și răspicat că vor o Românie pro-europeană, puternic atașată valorilor democrației și ale statului de drept, o țară prosperă, cu sisteme publice performante, cu o justiție independentă, cu o clasă politică aflată în slujba cetățenilor.

Prin alegerile făcute la referendum, la scrutinul european și la cel prezidențial, românii au votat pentru a nu uita cine suntem și încotro vrem să ne îndreptăm. Ce legătură mai puternică cu idealurile istorice pe care le celebrăm în aceste zile poate să existe, decât această reconfirmare fermă a identității noastre naționale?

Grație tuturor acestor răsunătoare victorii ale votului democratic din acest prim an al celui de-al doilea veac de existență a țării noastre, am dovedit fără putință de tăgadă că românii, în ciuda împrejurărilor dificile, sunt europeni autentici și împărtășesc și își asumă aceleași valori și repere ca ceilalți cetățeni ai bătrânului nostru continent.

De la tribuna celui mai reprezentativ for al democrației, țin să transmit astăzi un gând bun și acelor români pe care viața și istoria i-au risipit în patru zări, dincolo de granițe, dar care au dovedit, prin participarea uluitoare, ca număr și opțiune, că sunt parte integrantă a națiunii noastre.

Diaspora noastră rămâne, nu doar cu gândul, dar și cu fapta, puternic ancorată în viața societății românești. Acest devotament față de țară trebuie recunoscut și în mod instituțional. De exemplu, prin sporirea considerabilă a numărului reprezentanților legitimi ai românilor de peste hotare. (Aplauze.)

Onorată audiență,

Într-o Europă în care în unele state democrația este asaltată de lideri populiști lipsiți de simțul răspunderii, de contestarea primejdioasă a unor valori considerate până ieri inalienabile, de decizii incompatibile cu respectul datorat partenerilor și aliaților, românii au ales fără echivoc valorile etice și politice care i-au inspirat și pe vizionarii părinți fondatori ai Uniunii Europene.

Noi, cei care conducem destinele națiunii noastre, avem datoria fundamentală față de cei pe care-i reprezentăm să le respectăm pe deplin aceste opțiuni, iar voința lor să fie lege pentru noi!

"Nu există decât un singur mod de a solidariza o societate - spunea Nicolae Iorga - și acela este idealul în jurul căruia trebuie strânse toate energiile și resursele".

Avem nevoie mai mult ca oricând de coeziune în jurul marilor proiecte naționale, de unitate, consens, toleranță și solidaritate. Doar așa vom putea construi țara pe care ne-o dorim.

Clasa politică și guvernanții trebuie să-și concentreze eforturile pentru a răspunde nevoilor societății, iar parteneriatul cu cetățenii să fie unul onest și credibil.

România trebuie să devină țara în care cei plecați, să-și dorească să revină, iar românii de aici să dispună de toate resursele necesare pentru împlinirea aspirațiilor.

Reformarea marilor sisteme publice, modernizarea administrației publice, întărirea instituțiilor statului și redarea încrederii cetățenilor în acestea, valorificarea energiilor creative ale românilor, protejarea identității naționale, a patrimoniului și a resurselor, asigurarea stabilității economice și dezvoltarea durabilă, promovarea valorilor democratice sunt doar câteva dintre obiectivele pe care trebuie să le ducem la îndeplinire. Nu va fi ușor, dar am învățat din trecutul nostru că orice proiect de anvergură necesită multă muncă, seriozitate și profesionalism. Rezultatele însă sunt remarcabile atunci când românii își doresc și susțin toate aceste cauze nobile.

Mă onorează și mă responsabilizează în același timp să fiu parte a proiectului de reconstrucție a României.

Sunt încrezător în capacitatea noastră, ca națiune, de a face lucrurile să funcționeze, astfel încât România să fie în consonanță cu valorile și principiile în care credem. Noi suntem artizanii României viitoare și de acțiunile noastre depind modernizarea și dezvoltarea pe care le așteptăm de-atât de mult timp.

Împreună să facem România normală, țara puternică pe care au visat-o înaintașii, societatea democratică la care au sperat cei care și-au dat viața pentru libertate, în urmă cu 30 de ani. O singură țară, prosperă, a tuturor, așa cum și-o doresc tinerii noștri!

La mulți ani, România!

La mulți ani, români! (Aplauze.)

Mulțumesc.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulțumim mult, Excelența Voastră, domnule președinte Klaus Iohannis. (Aplauze.)

Invit la tribună pe Excelența Sa, domnul Teodor Meleșcanu, președintele Senatului României.

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu (de la tribună):

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru al României,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Majestatea Voastră,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Stimată doamnă președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Domnule președinte al Consiliului Legislativ,

Domnule președinte al Curții de Conturi,

Stimată doamnă Avocat al Poporului,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic,

Domnule viceguvernator al Băncii Naționale a României,

Stimați reprezentanți ai instituțiilor din domeniul securității naționale,

Stimați invitați,

Mă bucur că putem sărbători astăzi împreună Ziua Națională și în Parlamentul României, forumul suprem al democrației noastre.

Este o zi a memoriei, care determină pe fiecare român în parte să se reconecteze cu istoria, cu tot ceea ce înseamnă trecutul nostru glorios, cu eroii națiunii, cu sacrificiul și vitejia armatei române și, nu în ultimul rând, cu eforturile întregii elite intelectuale și politice românești, care au contribuit la înfăptuirea idealului unității și demnității naționale.

Ziua de 1 Decembrie rămâne o sărbătoare istorică și democratică profundă, schimbând destinul poporului român prin unirea tuturor provinciilor istorice într-un stat suveran și independent, preocupat de menținerea păcii și a unui climat de cooperare interstatală.

De aceea, în fiecare an, cu profundă recunoștință, ne amintim de cei care, în ciuda dificultăților și primejdiilor acelei perioade, au pus în operă idealul Marii Uniri și au condus destinele acestei țări.

Marea Unire a fost de fapt expresia înălțătoare a voinței și curajului tuturor românilor, iar Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în 1918, a încununat procesul început în 1859, de constituire a statului național român, imperativ istoric al neamului românesc, care dăinuiește dincolo de obstacolele vremurilor.

Intensitatea curentului unionist manifestat la 27 martie 1918, când, în unanimitate, Sfatul Țării de la Chișinău a decis Unirea Basarabiei cu România, a determinat încrederea și speranța tuturor românilor în constituirea idealului unității naționale.

Exact în urmă cu 101 ani, energia mobilizatoare a oamenilor politici ai acestei țări, aflați, deopotrivă, la putere sau în opoziție, și lupta tuturor românilor din Vechiul Regat, dar și din Transilvania, Basarabia, Bucovina și Banat, pentru libertate și unitate națională, și-au pus amprenta în mod decisiv asupra viitorului democratic al națiunii noastre, într-o Europă complicată, a acelor vremuri. O contribuție deosebită o aduce regalitatea din România, în acest fenomen.

Măreția momentului de la 1 Decembrie 1918 a avut o rezonanță deosebită în cancelariile marilor puteri, determinând astfel o activitate diplomatică extraordinară, dusă cu succes de către reprezentanții țării noastre. Astfel, actele de unire de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, din 1918, care au desăvârșit unitatea națională a românilor, au primit și recunoașterea internațională din punct de vedere juridic.

Doamnelor și domnilor,

Ziua de 1 Decembrie ne arată încă o dată că idealurile comune și aspirațiile sincere de unitate și de solidaritate își dovedesc trăinicia, de-a lungul timpului, în fața oricăror adversități și obstacole.

Dar această zi nu este numai despre trecut. Este, deopotrivă, și despre prezentul și viitorul nostru, ca o națiune puternică pe harta lumii.

A venit momentul să privim prezentul cu încrederea că puterile noastre pot determina, la rândul lor, un destin măreț pentru România.

De aceea, trebuie să acționăm cu responsabilitate și maturitate politică în faptele noastre, în actele noastre, și trebuie să dovedim în fiecare zi, indiferent de oamenii politici, de guverne sau de partide, că numai împreună, prin crearea unui consens în societate, putem transforma, dezvolta și moderniza România.

Aceeași conștiință națională într-un ideal comun poate fi remarcată și acum 30 de ani, când, în fața tiraniei, cu toții am dus în genunchi regimul comunist; în primul rând, contribuția revoluționarilor.

Remarcăm aceeași determinare și același elan în ultimii ani, când, în fața crizelor economice și politice, doar uniți am putut gândi și lua deciziile cele mai bune.

Nu pot decât să mă bucur când observ că cetățenii sunt din ce în ce mai activi și mai implicați în viața societății și, implicit, în viitorul țării noastre.

Acum, privind spre viitor, să ne încredem în moștenirea lăsată de Marea Unire, ca o ancoră către noi idealuri comune ale unei societăți românești prospere și moderne, într-o Europă, de această dată, unită și caracterizată de pace, stabilitate și securitate.

Vă mulțumesc. (Aplauze.) (Revine la prezidiu.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Și noi vă mulțumim.

Domnule președinte al Senatului,

Vă rog, preluați...

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit la tribună pe domnul deputat Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu (de la tribună):

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru al României,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Majestatea Voastră,

Domnule președinte al Curții de Conturi,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Stimată doamnă președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Domnule președinte al Consiliului Legislativ,

Stimată doamnă Avocat al Poporului,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic și oaspeți străini,

Stimați reprezentanți ai instituțiilor din domeniul securității naționale,

Domnule viceguvernator al Băncii Naționale a României,

Stimați invitați,

Istoria este mai mult decât mărturia trecutului. Fără istorie n-am ști cine suntem sau încotro vrem să ne îndreptăm. Istoria ne influențează prezentul și ne inspiră să construim viitorul. De aceea, Ziua Națională este unul dintre acele momente în care putem vorbi deschis despre modul în care trebuie folosită experiența înaintașilor noștri, pentru a duce această națiune mai departe.

Iar prima lecție care îmi vine în minte când mă gândesc la Marea Unire de la 1918 este că aceasta a fost posibilă pentru că toți românii au fost capabili să se unească în spatele unui proiect național, să creadă cu toată ființa în el și să-l ducă la îndeplinire cu multă încredere și voință.

Acesta este motivul pentru care Ziua Națională ar trebui să fie în primul rând un moment al unității. Dar unitatea nu trebuie invocată numai acum și nicidecum festivist. Unitatea este deja în ADN-ul societății noastre. A fost întotdeauna acolo. Este parte din identitatea noastră națională. Trebuie doar să o regăsim. Pentru că numai așa putem să ne îndreptăm către viitorul pe care înaintașii noștri de la 1918 l-au visat pentru țara lor.

Stimați invitați,

Din păcate, la mai bine de 100 de ani de la Marea Unire, prea puțini dintre noi se mai gândesc la unitatea noastră. Pentru unii, unitatea nu-și mai găsește locul în realitate. Se vorbește mai des ca oricând de război și de lucruri care ne despart. Toate acestea fac ca societatea românească, după mai bine de 100 de ani, să pară mai fracturată ca oricând. Ne uităm în jur și vedem cum grupuri întregi sunt pe cont propriu. Preferăm confortul propriilor noastre bule sociale. Ne închidem ermetic, ne dăm like-uri, altora și nouă, astfel încât să fim fericiți că suntem validați. Nu mai vedem nimic în rest. Doar multă neîncredere față de ceilalți, pe care nu-i înțelegem și de aceea îi respingem pentru tot ceea ce reprezintă, toate ideile pe care le au sau convingerile politice.

Din păcate, toată această radicalizare ne-a măcinat încrederea în noi, ca popor.

Mulți și-au pierdut speranța și au ales să plece peste hotare, milioane de români pe care încă nu reușim să-i convingem să se întoarcă acasă.

Sigur, avem foarte multe excepții care încă trezesc în noi mândria de a fi român, dar excepțiile nu fac o națiune. Doar noi, toți, împreună, putem realiza acest lucru.

De aceea, vă spun, avem nevoie urgent de un proiect național în care să credem. Putem învinge această frână mentală de la nivelul societății doar dacă ne vom da mâna din nou și să începem cu toții să construim ceva semnificativ pentru România.

Dragi colegi,

Astăzi, România traversează o criză fără nume, pe care o simțim, vorbim despre ea, dar căreia nu reușim să-i găsim originea. Deci nici soluțiile. Este criza marilor proiecte.

Am avut Marea Unire de la 1918, am avut Revoluția din 1989, apoi tranziția și aderarea la NATO și Uniunea Europeană. Sunt momente semnificative care nu ar fi fost posibile dacă societatea și toate forțele politice nu și-ar fi dat mâna să meargă împreună pe același drum. Dar adevărul este că am pierdut multe oportunități în ultimii ani. Ne-am certat și am fost dezbinați. Cred că e timpul să lăsăm aceste lucruri deoparte și să facem ceva concret pentru țara noastră, să ne unim și să ne asumăm un nou proiect de țară care să facă din România un loc unde să ne fie drag să locuim, ca să nu mai plecăm prin Europa.

Vă invit să vorbim între noi, dar să coborâm și în societate. Acolo putem găsi înțelepciunea și energia necesară pentru a genera un nou proiect de țară, un set de obiective care să ne unească din nou, la fel ca acum mai bine de 100 de ani, întreaga societate românească, și care să fie expresia sinceră a faptului că fiecare dintre noi, indiferent din ce strat al societății facem parte, avem dorința ca România să reușească atât acasă, cât și în lume, iar modul în care fiecare dintre noi se va implica în acest proiect comun se va reflecta în final în succesul nostru, ca națiune.

Vă rog să vă gândiți că, dincolo de a fi de stânga sau de dreapta, social-democrați, liberali sau moderați, suntem mai întâi de toate români și că ar trebui să avem niște obiective comune, ca națiune. De aceea, avem nevoie de un proiect de țară, pe care să ni-l asumăm cu toții și care să ne ajute să nu ne mai strecurăm prin istorie. Poate e timpul să și facem istorie.

Dragi colegi,

Sunt conștient că ceea ce vă cer nu este ușor. Suntem în mijlocul unei perioade electorale mai lungi. Au trecut două etape, mai sunt două. Vom reuși să ieșim mai uniți sau mai divizați. Eu vă invit pe toți cei prezenți, astăzi, aici, să reaprindem sentimentul pierdut al unității și al unui viitor mai bun pentru țara noastră. Acesta este sentimentul cu care au murit în suflet eroii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Acesta este sentimentul tuturor celor care au luptat pentru a înfăptui România Mare, o Românie pe care am moștenit-o și pe care trebuie s-o ducem mai departe. Să lăsăm deoparte ambițiile și disensiunile și să aducem mai repede viitorul pe care românii îl așteaptă, atât cei din țară, cât și cei care au fost nevoiți să plece. Unitatea nu trebuie invocată o dată pe an, într-un cadru festiv, trebuie să trăim cu ea, pentru că este un sentiment sănătos, dat de istoria noastră, un sentiment care ne duce acolo unde ne este locul.

Vă invit să începem acest drum de aici, vă invit să începem acest drum acum!

La mulți ani, România! (Aplauze.) ( Revine la prezidiu.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit la tribună pe domnul Ludovic Orban, prim-ministrul Guvernului României.

Vă rog, domnule Orban.

Domnul Ludovic Orban (prim-ministrul Guvernului României):

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Onorați reprezentanți ai cultelor,

Majestatea Voastră, Custode al Coroanei,

Stimați membri ai Parlamentului României,

Excelența Voastră, domnule decan al Corpului Diplomatic,

Excelențele Voastre, doamnelor și domnilor ambasadori și membri ai Corpului Diplomatic,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Domnule președinte al Curții de Conturi,

Doamnă Avocat al Poporului,

Domnule președinte al Asociației Naționale a Veteranilor de Război,

Distinși invitați,

E o reală onoare pentru mine, ca reprezentant al Guvernului României, învestit de curând, în data de 4 noiembrie, să vorbesc în fața dumneavoastră și a concetățenilor noștri despre importanța istorică, dar și actuală a zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Această zi este, fără îndoială, pentru orice român, ziua în care ne dorim să uităm vacarmul obișnuit al vieții cotidiene - mai ales al vieții politice - și să dedicăm un gând de recunoștință și pietate celor care, în urmă cu 101 ani, au trecut peste orice diferență politică sau personală și au ales unitatea ca destin al României. Aceasta este ziua în care sărbătorim curajul celor care au luptat și s-au sacrificat în Marele Război pentru reîntregirea României, dar și în anii dificili care au urmat, pentru a apăra această unire. Sărbătorim, de asemenea, curajul cetățenesc al celor care, întruniți în organizații și adunări publice, au afirmat fără ezitare voința de a face un stat românesc unic, unitar și democratic.

1 Decembrie, ziua Proclamației de la Alba Iulia, este un simbol al tuturor acestor eforturi, al luptei care s-a dat și înainte, și după aceea în Vechiul Regat și în toate provinciile românești pentru un ideal care se născuse demult în mințile patrioților români, ca un drept și ca singura cale posibilă pentru afirmarea națiunii noastre moderne.

Ca oameni politici trebuie să vedem în Ziua Națională și alte sensuri, care ne aduc din trecut lecții prețioase pentru prezent și viitor. Unirea proclamată de națiune în 1918 a avut nevoie în anii următori de un alt fel de luptă, politică și diplomatică, pentru a obține recunoașterea internațională și pentru a face voința românilor respectată prin tratatele de pace. Această luptă a fost dusă, cu sprijinul instituției regale, de către oameni politici ale căror nume trebuie să ni le amintim mereu cu reverență, cum ar fi: Ionel Brătianu, Take Ionescu, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga și atâția alții care, departe de a fi perfecți, au arătat calități remarcabile și care au reușit să obțină acest deziderat fundamental pentru România. Au fost responsabili și devotați intereselor României, au luat deciziile necesare, uneori sacrificându-și propriile ambiții politice pentru a duce la bun sfârșit marea misiune pe care voința populară le-o încredințase. Este și aceasta o mare lecție despre unitate, privită din altă perspectivă, și anume unitatea dintre popor, dintre cetățeni și elitele sale, unirea de voințe și acțiune care a dus până la urmă la victorie și la recunoașterea ei în lume. Trebuie să ne întrebăm cu onestitate dacă avem noi, oare, astăzi, această formă de unitate și ce răspundere au oamenii politici chemați să pună pe primul loc, înaintea oricăror altor obiective, binele public, interesul comun al societății pe care o reprezintă. România de astăzi, la fel ca România de atunci, exprimă, cu toată claritatea, o voință de progres, de democrație, de libertate și un atașament fără echivoc față de valorile și destinul euroatlantic al României.

În urmă cu numai câteva zile am aniversat 100 de ani de la întrunirea, în noiembrie 1919, a primului Parlament al României Mari, aniversare care îmbogățește în acest an semnificația zilei de 1 Decembrie. Acel parlament, din care competiția politică nu a lipsit, a fost în același timp o întruchipare a unei noi Românii care își dorea nu doar să fie unită, ci și să fie modernă, democratică, iar instituțiile să reprezinte interesul cetățenilor. Deși nu a funcționat decât timp de câteva luni, semnificația sa este foarte mare, atât ca prim Parlament al României unite, cât și ca cel dintâi Parlament ales prin votul universal, piatră de temelie a reformelor democratice care au urmat, inclusiv adoptarea noii Constituții din 1923.

Astfel, România a intrat într-o nouă etapă a modernizării sale, care a dat mai multe șanse dezvoltării economice și socio-culturale, a extins drepturile cetățenești, a configurat pentru prima dată raporturile dintre stat și minoritățile naționale, a permis intrarea de pe noi poziții în organizațiile și alianțele internaționale. Suntem acum într-un moment în care societatea românească ne-a dat semnalul clar că dorește o nouă acțiune de modernizare, prin care instituțiile statului să ajungă să servească mai bine cetățenii, în acord cu epoca istorică în care ne aflăm. Este datoria parlamentarilor de astăzi, a Guvernului, a liderilor politici, în general, să respecte aceste așteptări și să lucreze pentru adoptarea deciziilor necesare, inclusiv prin reexaminarea sistemului constituțional și legislativ, astfel încât democrația să fie întărită.

La fel ca în 1918, și apoi în 1919-1920 unitatea de voință și acțiune dintre societate și elitele politice s-a arătat a fi cheia progresului țării. Iar România are nevoie de progres, o știm cu toții, o știe întreaga societate, numai decizia politică și administrativă întârzie să recunoască până acum aceste așteptări.

Fie că este vorba despre infrastructură, fie că este vorba despre transparență în administrarea fondurilor publice, fie că este vorba despre libertatea economică, de predictibilitatea fiscală, de investițiile în educație, sănătate, cultură, de apărarea independenței justiției, clasa politică este obligată să acționeze în conformitate cu voința clară exprimată de societate.

Așa cum ne-am angajat în fața dumneavoastră, prin programul nostru, Guvernul, în numele căruia vă vorbesc astăzi, va lucra - în timpul limitat pe care îl avem la dispoziție - pentru a da un impuls hotărât României în direcția acestui progres și va coopera cu toate forțele politice și sociale care sunt în mod onest devotate interesului public.

Unitatea și curajul pe care 1 Decembrie ni le aduce în memorie în fiecare an au avut în istoria excepțională a anilor 1917-1919 și o altă semnificație, care la rândul său își găsește ecou în prezentul României: solidaritatea dintre românii din țară și cei din diaspora. În Statele Unite, în Franța și în celelalte țări europene, cu un secol în urmă, românii se organizau în comitete de acțiune, se ofereau ca voluntari în armatele Antantei, publicau, căutau sprijinul marilor puteri pentru cauza națională.

Astăzi diaspora românească este foarte puternică, mult mai prezentă în lume, iar dorința sa de a participa la construirea viitorului țării este la fel de mare. Nu putem ignora voința și contribuția acestor concetățeni ai noștri, deoarece toți suntem parte a aceleiași națiuni. Faptul că a cincea parte dintre cei care își exercită dreptul de vot trăiește astăzi în afara țării nu trebuie să devină o tragedie a României, și nu va deveni, cu o singură condiție: dacă vom ști să ținem legătura cu ei, să ținem cont de ceea ce așteaptă de la noi, dacă vom ști să-i aducem înapoi pe cei care își doresc și să-i ținem aproape pe cei care preferă să își construiască viitorul în altă parte, dar vor și le pasă de destinul țării din care provin. Este important, înainte de toate, să înțelegem cauza acestei emigrații fără precedent. Nu este vorba aici numai despre venituri, aici este vorba și despre respectul instituțiilor și statului față de cetățean, pe care de multe ori românii nu l-au simțit în ultimii 30 de ani, este vorba de oportunitățile din educație, pe care le-a oferit sistemul de educație din România, este vorba despre calitatea serviciilor de sănătate, despre oportunitățile de carieră, în economie și în toate domeniile de activitate din societate.

Implicarea diasporei în viața politică românească este semnul clar al dorinței de a contribui la progresul țării, iar această dorință ne obligă să-i răspundem cum se cuvine. Românii din afara țării sunt o resursă prețioasă, oriunde s-ar afla, o parte a societății noastre față de care statul român trebuie să fie responsabil, tot așa cum trebuie să fie responsabil față de toți românii care trăiesc în țară. Un stat responsabil în relația cu cetățenii este fundamentul noii unități de care avem nevoie, o unitate care să corespundă stării și aspirațiilor de astăzi ale societății românești.

Decembrie, prima lună a iernii, s-a arătat a fi o lună extrem de fierbinte în istoria noastră. Așa a fost acum 101 ani, acum 100 de ani și - cum am putea uita! - așa a fost și acum 30 de ani, când societatea românească și-a demonstrat din nou curajul, solidaritatea, pentru a se elibera de un regim criminal, care ne separase de trecutul și tradițiile noastre, de idealul democrației și de civilizația europeană căreia îi aparținem de fapt. Dacă printr-o acțiune populară, culminând cu Marea Adunare de la Alba Iulia, Decembrie 1918 a marcat începutul României Mari, tot printr-o ridicare populară în Decembrie 1989 s-a ajuns la o refondare a statului român, pe care voința cetățenilor l-a dorit democratic și european. Încă nu am împlinit toate speranțele acelui Decembrie, din urmă cu 30 de ani. Suntem parte a Uniunii Europene, suntem parte a celei mai importante alianțe militare a statelor democratice, democrația a făcut progrese semnificative, dar economia și societatea încă nu au progresat atât cât ne-am fi dorit. În acești 30 de ani s-a născut o nouă generație care s-a maturizat, o generație care ne pune în fața unor așteptări și exigențe, cărora trebuie să le dăm răspunsul potrivit, altfel riscăm să o pierdem. Această generație este o generație născută în libertate, în democrație, este o generație europeană, mai liberă și mai mobilă decât toate cele pe care le-am avut în ultimul secol. Tensiunile între generații sunt o realitate nu doar a României, ci și a Europei contemporane, dar în cazul nostru problema este agravată de fenomenul emigrației, și mai ales de lipsa de încredere a tinerilor în capacitatea instituțiilor și a liderilor politici de a duce România acolo unde se așteaptă fiecare dintre ei.

Modernizarea statului, întărirea încrederii în gestiunea treburilor publice reprezintă calea pe care o avem de urmat pentru ca țara pe care am moștenit-o de la cei care au făcut Marea Unire să reziste în fața noilor provocări.

Un cadru legislativ și instituțional, politici publice care să garanteze respectarea drepturilor indivizilor, care să încurajeze investițiile și dezvoltarea, care să-i stimuleze și să-i susțină pe cei creativi, talentați, pe cei harnici și care, în același timp, să ofere celor aflați în situații vulnerabile susținerea de care au nevoie, pot conduce nu numai la renașterea încrederii în viitorul pe care fiecare cetățean îl poate avea în România, ci și la întărirea poziției țării noastre în Europa și în lume.

Nu putem accepta niciun fel de regres în angajamentul nostru european, iar în alegerile europene și prezidențiale din acest an societatea românească a arătat o exemplară capacitate de mobilizare pentru a-și apăra apartenența la Uniunea Europeană. Cu o sută de ani în urmă, în august 1919, Ionel Brătianu, însoțit de Ion Inculeț, i-a întâlnit la Sibiu pe liderii românilor transilvăneni, printre care Iuliu Maniu, și le-a vorbit despre responsabilitățile comune pe care le au în construcția noii țări, dar și despre justificata mândrie pe care trebuie să o simtă față de realizările deja împlinite. Spunea Ionel Brătianu: "Modestia este bună, dar un popor trebuie să aibă conștiința limpede despre ceea ce reprezintă pentru ca să poată să aibă conștiința limpede despre ceea ce el trebuie să reprezinte". Aceleași cuvinte le putem spune și noi celor care își arată scepticismul în privința României. Nu trebuie să uităm că această societate a dat după 1989, așa cum înaintașii o făcuseră cu un secol în urmă, în mod repetat, dovezi de curaj, de maturitate, și de fiecare dată, când ne-am aflat în situații dificile, s-a mobilizat pentru a readuce România pe drumul cel bun.

După 2007, devenită oficial membră a Uniunii Europene, România nu s-a îndepărtat de acest angajament, iar când unele forțe politice au încercat să îl slăbească, societatea l-a apărat și în stradă, și la vot.

Să nu uităm, de asemenea, să fim mândri și de faptul că electoratul românesc nu a făcut loc extremismelor politice, xenofobiei și intoleranței care au progresat în alte țări. Este o realitate care ne dă dreptul deplin să afirmăm că prezența României în Europa ne face mai puternici, dar face mai puternică și Europa. Această realitate avem datoria să o apărăm, pentru că în jurul ei se coagulează unitatea României de astăzi - între societate și elitele sale, între cei din țară și cei din diaspora, între generațiile prezente și cele viitoare, între români și ceilalți europeni.

La mulți ani, România!

La mulți ani, dragi români din țară și din afara granițelor! (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Onorați invitați,

Urmează acum alocuțiuni ale reprezentanților grupurilor parlamentare reunite din Camera Deputaților și din Senat. Pentru fiecare grup a fost repartizată, potrivit înțelegerilor, limita a șapte minute, iar pentru senatorii și deputații neafiliați se acordă trei minute.

Îl invit la tribună pe domnul senator Florian Bodog, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PSD.

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Excelențele Voastre,

Dragi români,

Anul trecut sărbătoream împreună 100 de ani de la Marea Unire, mai exact 100 de ani de la momentul în care românii ardeleni, în pofida oricăror dificultăți și pericole, și-au exprimat dorința fermă, prin cele 100.000 de voci adunate la Alba Iulia, de a se uni cu Țara-Mamă.

Putem spune că am avut cinstea de a fi generația care a putut sărbători Centenarul, într-o România membră a Uniunii Europene, într-o Românie membră a NATO, într-o Românie care, prin efortul și sacrificiile cetățenilor săi, își oferă sieși șansa de a deveni țara pe care ne-o dorim cu toții, țara în care vrem să ne vedem copiii crescând.

Onorată asistență,

Acum, când a mai trecut un an de la sărbătorirea Centenarului, nu trebuie să uităm că Unirea, până la urmă, s-a făcut cu arma în mână.

Da, ea a fost posibilă datorită curajului românilor ardeleni, datorită eforturilor diplomatice imense ale Guvernului de la București și a sprijinului aliaților noștri, dar ea s-a consfințit abia după luni de război și de noi jertfe. Această pildă, acest exemplu al înaintașilor noștri cred eu că ni se potrivește și nouă, celor de acum.

Avem datoria, indiferent de opțiunile noastre politice, de a fi uniți atunci când vine vorba de obiectivul nostru comun, acela de a face România o țară mai bună și mai puternică. Avem, în opinia mea, datoria de a nu renunța la acest proiect, la acest obiectiv, fiecare la locul său, așa cum a fost și acum 100 de ani, poate contribui cu mai mult sau mai puțin la aducerea înainte a țării noastre.

Nu în ultimul rând, consider eu, avem datoria ca prin tot ceea ce facem să arătăm loialitate numai și numai României, numai și numai intereselor sale legitime, numai și numai viitorului nostru comun național și european.

Înaintașii noștri, toți cei care au făcut posibilă Marea Unire, au fost cu siguranță giganți ai istoriei noastre, dar au fost oameni, așa cum și noi suntem până la urmă, oameni cu bune și cu rele, cu limite sau chiar cu rateuri, însă cu toate acestea au făcut istorie, au îndeplinit un obiectiv rămas viu sute de ani. Au reușit asta pentru că au avut curaj, pentru că s-au unit în slujba unui țel suprem, pentru că s-au jertfit.

Noi, cei de azi, avem norocul de a nu fi târât prin războaie și tranșee și trebuie și vom face tot ce putem pentru ca nici copiii noștri sau copiii copiilor lor să nu mai cunoască războiul. Dar, chiar și la nivelul nostru, am convingerea fermă că și noi putem realiza lucruri mari în această țară și pentru această țară. Cred că trebuie să avem și putem să avem ambiție împreună. Cred că putem și trebuie să avem mai multă ambiție. Dacă în condițiile de acum un secol eroii noștri au reușit ceea ce au reușit, ce scuză vom avea noi dacă nu vom duce România mai departe?

De aceea, să ne bucurăm împreună de aceste zile de sărbătoare, să ne uităm cu recunoștință la eroii care le-au făcut posibile, dar să ne inspirăm încă de azi, încă de acum, din exemplul lor și să facem din România țara unde vrem să rămânem, țara unde vrem și putem să revenim, țara unde cu ambiție și seriozitate, noi, toți cetățenii ei, să trăim mai bine și mai frumos!

La mulți ani, România!

La mulți ani, dragi români! (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit acum la tribună pe domnul deputat Alfred-Robert Simonis, reprezentat al grupurilor parlamentare reunite ale PSD.

Vă rog.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru al României,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Majestatea Voastră,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Stimată doamnă președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Domnule președinte al Consiliului Legislativ,

Domnule președinte al Curții de Conturi,

Stimată doamnă Avocat al Poporului,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic și oaspeți străini,

Domnule viceguvernator al Băncii Naționale a României,

Stimați reprezentanți ai instituțiilor din domeniul securității naționale,

Ziua Națională este acel moment care trezește, în mod firesc, în fiecare dintre noi cele mai puternice sentimente de mândrie națională și dragoste pentru țară.

Ne gândim cu emoție la sacrificiile înaintașilor noștri și privim cu încredere spre un viitor mai bun.

Spun acest lucru pentru că Unirea nu reprezintă doar un deziderat împlinit, pe care îl aniversăm în fiecare an, ci trebuie să fie un obiectiv permanent.

După 101 ani de la acel moment fundamental pentru devenirea noastră ca stat unitar, cred că e momentul să facem mai mult decât să evocăm amintirea unirii tuturor provinciilor noastre istorice și să vedem ce putem face ca să realizăm o unire adevărată, a tuturor românilor, din punct de vedere economic, social și cultural.

Trebuie să ne gândim serios la acest lucru, pentru că, vrem, nu vrem, adevărul este că lumea în jurul nostru evoluează, cu sau fără noi. E alegerea noastră unde vrem să rămânem, în ce tren ne urcăm. Iar dacă vom aștepta în continuare să meargă lucrurile de la sine, nu vom ajunge prea departe.

Cred că mai bine vedem noi înșine ce putem face, fiecare în comunitatea lui, și cum putem să ne ajutăm unii pe alții, astfel încât să contribuim fiecare la dezvoltarea societății. Pentru că nu ne putem face bine individual, ci doar împreună.

Doamnelor și domnilor,

Cu toții suntem de acord că în România lucrurile arată mai bine decât în urmă cu 15-20 de ani. Astăzi România face parte din Uniunea Europeană și NATO, care sunt cele mai puternice garanții de securitate și bunăstare pentru cetățenii noștri. De asemenea, țara noastră și-a însușit valori fundamentale precum libertatea, democrația sau drepturile omului. Toate sunt realizări care în urmă cu ceva ani păreau greu de împlinit.

Dar vreau să fim sinceri. Mai bine nu înseamnă deloc bine. Sunt încă foarte multe lucruri de făcut pentru a ajunge acolo unde ne dorim cu toții, pentru a reduce discrepanțele și pentru a face unirea adevărată a tuturor românilor - economic, social și cultural.

Sunt mulți cetățeni care trăiesc după toate standardele și valorile occidentale, dar sunt mulți alții pentru care aceste standarde și valori au rămas doar niște aspirații îndepărtate sau și-au făcut bagajele, obosind așteptând, și au plecat. Iar aici cred că avem cu toții o vină.

Dacă ne dorim progres, atunci trebuie să fim conștienți că cea mai bună resursă pentru a-l realiza sunt oamenii, și apoi restul. Așa că haideți să punem cărțile pe masă, să analizăm, să dezbatem și să facem niște politici publice serioase, care să unească cu adevărat toate regiunile istorice, să nu mai vorbim de regiuni de dezvoltare sau de mai multe viteze în interiorul aceluiași stat, ci de o țară în care toți cetățenii să beneficieze de educație și prosperitate. Aceasta înseamnă o națiune puternică.

Stimați colegi,

Străbunicii noștri au făcut Unirea. Bunicii noștri au mers la război pentru țară. Părinții noștri au luptat și au zdrobit comunismul și ne-au dăruit o Românie liberă. E rândul nostru să facem ceva cu ea, e datoria noastră. E moștenirea pe care trebuie să o lăsăm, la rândul nostru, copiilor noștri.

În ultimii ani, de multe ori ne-am confruntat, fără să ne ascultăm bine unii pe alții. Și am fost dezbinați. Cred că a venit momentul să construim. Vă invit să ne oprim o clipă și să privim înapoi. Haideți să ne întoarcem și către semenii noștri care au rămas în urmă - și nu sunt puțini - și sunt români, ca noi, toți!

Celebrarea Marii Uniri trebuie să fie o sărbătoare a tuturor românilor, să nu uităm nicicând asta!

La mulți ani, România!

La mulți ani, români, oriunde v-ați afla! (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

O invit la tribună pe doamna senator Alina Gorghiu, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PNL.

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru al României și stimați membri ai Guvernului,

Excelențele Voastre,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor invitați,

Este deja un an de când am sărbătorit Centenarul Marii Uniri, proclamate la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, moment istoric în care toți românii, sub conducerea unei elite politice luminate, au acționat pentru realizarea unui vis de unitate care venea de la generația revoluționarilor de la 1848 și chiar mai dinainte.

A fost în primul rând unirea oamenilor. Ei au gândit această unire, au luptat pentru ea, s-au jertfit, au votat-o liber, au consolidat-o, au apărat-o atunci când a fost necesar, lor le-a înflăcărat sufletele.

Așa cum spunea, în august 1919, premierul liberal de la acea vreme, Ion I.C. Brătianu - "Cuvântul chiar de Unire ne arată care sunt datoriile noastre reciproce: unirea tuturor românilor, adică unirea tuturor conștiințelor noastre, unirea tuturor energiilor noastre spre un scop comun".

Timpul însă a trecut foarte repede pe lângă noi, în acești ultimi ani. Acum doi ani a fost Centenarul Marilor Victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Anul trecut a fost Centenarul Marii Uniri. Nu mă tem însă să spun în fața dumneavoastră că eu cred că acest secol de istorie românească merita probabil eforturi mai mari de la toate guvernele anterioare.

Toate momentele istorice amintite ne dau exemplu despre modul în care oamenii acelor vremuri au lăsat deoparte orgoliile personale și interesele de grup pentru a desăvârși Unirea. În schimb, încercări de subminare a democrației, în ultimii ani, au arătat exact situația inversă. Unii oameni politici contemporani au uitat valorile care au reprezentat normalitatea generației de acum un secol - sacrificiul de sine și munca în interesul națiunii române. Dar poporul român întotdeauna a arătat că știe să sancționeze genul acesta de comportament. Iar cei care nu înțeleg acest lucru vor deveni irelevanți.

Doamnelor și domnilor,

Acum un secol România trecea de la momentul bucuriei Unirii la timpul unificării. Acum puțin timp, așa cum știți, am sărbătorit Centenarul deschiderii primului Parlament al României unificate, ales în noiembrie 1919. Timpul unificării a trecut de atunci sub semnul regulilor și al principiilor democratice. Și, peste puțin timp, peste puțini ani, va veni vremea să marcăm Centenarul Constituției din 1923, un model de organizare democratică a țării. Și am convingerea, și sunt convinsă că și dumneavoastră credeți la fel, că o vom face așa cum se cuvine.

Doamnelor și domnilor,

Toate aceste lucruri trebuie însă puse în relație cu prezentul. Acum 100 de ani, tot Ion I.C. Brătianu spunea, în același discurs pe care vi l-am menționat anterior, următorul lucru: "Prin urmare, avem către trecut o datorie de pietate, dar avem și către prezent datoria de a asigura prin munca pe care o facem aici și dincolo, temeiul României nu numai Noi, dar și Mari, pe o bază democratică, largă, care să permită ca la această muncă atât de mare să nu fie departe de ea niciun român, care poate să fie un element de forță și care poate să-și aducă părticica lui de muncă, de energie, de inteligență, pentru a asigura întemeierea astăzi, dezvoltarea mâine, a forțelor sociale și naționale ale României Mari".

Să nu uităm cele ce spunea Brătianu acum un secol! Practic, România Mare trebuia să fie în egală măsură și România nouă.

Astăzi a venit rândul nostru, stimați colegi, să reclădim această Românie nouă. Noi trebuie să veghem la menținerea acestei moșteniri istorice, trebuie să ne îndreptăm privirile către români, să muncim pentru bunăstarea lor, să continuăm politica de integrare în Uniunea Europeană, în NATO, să garantăm practic modernizarea acestui stat și să fim cei care asigură succesul întregii națiuni.

România nouă este în egală măsură proiectul românilor de pretutindeni. Alegerile recente au arătat acest lucru.

Să le mulțumim, deci, să le asigurăm gândurile noastre bune. Participarea lor la vot a arătat că România este și țara lor.

În final, vă rog să-mi permiteți să mă întorc cu gândul la Timișoara. Suntem la 30 de ani de la căderea regimului comunist din România. Așa că noi, toți cei care astăzi reprezentăm vremelnic interesele, idealurile, năzuințele românilor, trebuie să continuăm proiectul de țară încredințat de cei care au luptat și s-au sacrificat pentru binele comun în zilele Revoluției din 1989. Trebuie să înțelegem cu toții că avem o mare responsabilitate pe umerii noștri - aceea a consolidării democrației și a respectării apărării drepturilor individului.

La mulți ani, România!

La mulți ani, stimați colegi! (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Are cuvântul domnul deputat Victor Ponta, reprezentantul Grupului parlamentar PRO Europa.

Vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte Iohannis,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Domnule președinte Constantinescu,

Majestatea Voastră,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Stimați reprezentanți ai instituțiilor publice, și ai Parlamentului, și ai Corpului Diplomatic,

După atât de multe frumoase și îndreptățite cuvinte spuse până acum, cred că este suficient ca în numele Grupului PRO România să adresez un mesaj de sănătate și bunăstare tuturor românilor obișnuiți, cei care se trezesc dimineața, își duc copiii, nepoții la școală, merg la muncă, plătesc taxe, impozite, își văd viitorul alături de România, într-o formă sau alta, și să sper doar că noi, cei de aici, prezenți în această zi, reușim, mai mult decât o singură zi pe an, să ne ridicăm la nivelul așteptărilor lor.

La mulți ani! (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit la tribună pe domnul deputat Ion Stelian, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale USR.

Vă rog.

Domnul Stelian-Cristian Ion:

Doamnelor și domnilor,

Dragi români,

În fiecare an, de 1 Decembrie, celebrăm momentul de grație în care națiunea română a reușit împlinirea celui mai mare vis al său, și anume unirea tuturor provinciilor românești.

Anul acesta încărcătura emoțională este și mai mare pentru că în curând se împlinesc 30 de ani de la Revoluția Română din '89. Ne putem exprima astăzi liber, putem circula liber, putem vota pe cine dorim datorită faptului că în urmă cu 30 de ani niște români de-ai noștri și-au dat viața pentru asta.

Noi suntem obligați să le cinstim memoria și să avem mare grijă de moștenirea pe care ne-au lăsat-o.

În fiecare an ne adunăm cu toții, de 1 Decembrie, cu mai mult sau mai puțin protocol, amintindu-ne de unde am plecat și încercând să înțelegem unde suntem și mai ales încotro ne îndreptăm, ca țară.

Societatea românească - este adevărat - este tot mai polarizată, în ciuda faptului că toți facem apeluri la unitate. Însă trebuie să ne unim în jurul căror valori? Aceasta este întrebarea.

Ce avem noi, românii, în comun? Avem multe. Soarta ne-a adus sub același acoperiș. România este casa noastră. Este locul în care ne-am născut, în care trăim și, foarte probabil, pentru cei mai mulți dintre noi, în care ne vom găsi odihna alături de strămoșii noștri. Suntem români, vorbim toți aceeași limbă, unii mai bine, alții mai chinuit. Cu toții afirmăm înflăcărat că ne iubim țara, însă faptele, din păcate, uneori demonstrează contrariul. Cu toții spunem că îi respectăm pe români, însă unii dintre noi consideră că "ăștia care au plecat în afara țării" sunt mai puțin români și ar trebui să beneficieze de mai puține drepturi. Este un reflex comunist, din păcate, din vremea în care românii care reușeau să evadeze din acea mare temniță, care era România comunistă, erau considerați trădători de compatrioții lor. Ca și cum schimbarea coordonatelor spațiale le-ar fi modificat amintirile, conștiința sau sentimentele cele mai profunde.

Suntem români cu toții. Ne unește aceeași istorie, cu bune sau cu mai puțin bune. Un 1 Decembrie 1918 în care românii au știut să lucreze împreună la un proiect grandios, plătind cu greu tributul de sânge, a fost urmat însă, doar cu câteva decenii mai târziu, de un regim comunist odios care i-a pedepsit pe cei care au înfăptuit Marea Unire. Mulți dintre ei sfârșind în temnițele comuniste, mulți dintre ei fiind denigrați chiar dincolo de moarte.

Ce ne separă și ce ne macină? Ne separă distanța. Ne macină dorul de familie, de copii, de prieteni.

Exodul teribil al milioanelor de români trebuie să ne dea serios de gândit. Clasa politică din 1989 și care a urmat au eșuat, din păcate. De aceea, avem nevoie de oameni noi în politică. Căci unde vom ajunge dacă majoritatea tinerilor, care termină acum studiile, vor pleca? Vor pleca și ei în străinătate. Va rămâne o țară slabă, o țară îmbătrânită, o țară care e părăsită de tinerii ei.

De aceea, poate cel mai mare proiect de țară al nostru, al tuturor, ar trebui să fie reîntregirea României. Înțelegând prin aceasta reîntregirea familiilor românilor. Iar asta putem să o facem doar asigurând o viață decentă pentru românii care trăiesc astăzi în România.

Ce înseamnă o viață decentă? O viață decentă este aceea în care vii pe lume fără să riști să dobândești, din spital, în prima zi a vieții tale, un streptococ. Sau este o țară în care poți avea acces la educație chiar dacă părinții tăi nu au venituri fabuloase. Este acea țară în care să-ți poți desfășura activitatea ca antreprenor fără să fi hărțuit zi de zi de instituțiile statului. O țară în care, dacă suni la 112, cineva îți răspunde, și altcineva te ajută imediat. Este o țară în care poți în final să îmbătrânești liniștit, în care nu ești la mila primarului pentru a primi o sacoșă cu făină și ulei în schimbul unui vot, și în care să îmbătrânești fără să fi uitat de societate.

Dacă vom reuși toate astea, vom putea să oprim acest exod.

Și dacă tot vorbim de Unire, să mai vorbim despre un lucru care ne separă. Despre respectarea regulilor. Unii români înțeleg să respecte în general regulile, legile, regulamentele, toate aceste precepte. Alții, din păcate, aleg de foarte multe ori să le încalce. Și trebuie să ne dăm seama, să realizăm, ca societate, ce ne dorim. Ne dorim o societate în care să primeze domnia legii sau o societate în care să fie la putere cei care sunt descurcăreți, să fie la putere întotdeauna banul, cu care poți cumpăra orice, diplome, diplome de doctorat, poți cumpăra voturi pe moțiuni de cenzură, poți cumpăra absolut orice, organe de transplant, funcții publice?

Vrem o societate în care să ne conducă penalii și analfabeții sau vrem o societate în care să ne conducă cei care nu au astfel de probleme și să construim astfel o Românie mai frumoasă?

Vestea bună este că România ultimilor ani a demonstrat că este sănătoasă. Societatea românească a reacționat, și toate atacurile îndreptate împotriva justiției, împotriva democrației au eșuat în cele din urmă. Datorită societății civile, grație unui corp de magistrați bine pregătit și cu coloană vertebrală, datorită unor jurnaliști care și-au făcut cu probitate profesia am rămas pe acest drum pro-european, pro-occidental, partenerii noștri de peste Atlantic, Statele Unite, sunt alături de noi, și noi suntem alături de ei.

Este foarte important să vă spunem că noi, cei din Uniunea Salvați România, respectăm și onorăm trecutul, gândindu-ne în principal către viitor. Dorim modernizarea rapidă a României. Dorim crearea tuturor condițiilor pentru revenirea în țară a cât mai multor români și crearea condițiilor pentru întinerirea României. Ne dorim o Românie educată, o Românie curată, fără penali în funcții publice, cu o justiție independentă. O Românie care își protejează pădurile și tot mediul înconjurător. O țară în care antreprenorii nu sunt hărțuiți de stat. O Românie unită de o rețea densă de autostrăzi. O Românie sănătoasă, care știe să facă sport și să prevină bolile, iar când bolile, totuși, apar, să le poată trata în spitale curate. O Românie în care copiii noștri să fie fericiți și să nu-și dorească să plece din această țară decât în momentul în care vor să călătorească.

La mulți ani, România!

La mulți ani, tuturor românilor, oriunde vă veți afla!

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Dau cuvântul domnului senator Novák Csaba-Zoltán, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Vă rog.

Domnul Novák Csaba-Zoltán:

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este un reper important pentru noi, toți, cetățeni ai acestei țări. Un reper la care ne raportăm indiferent de apartenența noastră politică, socială, etnică sau religioasă.

Momentul 1 Decembrie 1918 a fost un moment de cotitură pentru comunitatea maghiară din România. A fost momentul în care maghiarii din Transilvania au devenit dintr-o națiune majoritară o comunitate minoritară.

Doamnelor și domnilor,

Cred că Ziua Națională reprezintă întotdeauna un moment potrivit pentru a realiza un bilanț al trecutului și al prezentului, să privim cu atenție de unde am pornit și unde am ajuns. Această zi ne oferă un prilej să ne amintim de strămoșii noștri, de viziunile, obiectivele lor. Este un moment bun în care putem evalua tot ceea ce am reușit să înfăptuim din acest proiect de țară. Este vorba despre un proiect comun, un proiect al românilor, maghiarilor, al tuturor cetățenilor acestei țări. Deși sunt unii care neagă acest fapt istoric, comunitatea maghiară a fost și este și astăzi un factor important în evoluția acestei țări, în procesul construirii României moderne.

La Adunarea Marii Uniri de la Alba Iulia, marele om politic Iuliu Maniu dezvăluia cu multă speranță ce fel de țară ar visa: "Noi considerăm realizarea unității naționale drept un triumf al libertății omenești, vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor. Nu vrem ca din oprimați și asupriți să devenim oprimatori și asupritori".

Doamnelor și domnilor,

Ce s-a realizat din aceste gânduri mărețe, în acești 100, dar mai ales în ultimii ani, de când trăim într-o țară membră cu drepturi depline într-o comunitate europeană?

Oare România de astăzi îndeplinește toate cerințele și îndatoririle față de cetățenii săi, față de comunitățile etnice, religioase și alte categorii sociale?

Oare cât și în ce măsură s-au materializat promisiunile promise în Rezoluția de la Alba Iulia?

Cei care au luptat ani de-a rândul pentru emanciparea românilor din Transilvania ar considera un lucru normal faptul că unii colegi încearcă să obțină capital politic prin obstrucționarea funcționării Liceului Romano-Catolic din Târgu Mureș?

Este vitală punerea în practică a unor sisteme instituționale funcționale în domeniile: educație, cultură, culte religioase, administrație publică și economie, care să asigure într-o manieră solidă dezvoltarea comunității maghiare din România.

"Respect" - acesta a fost sloganul nostru în campania electorală pentru alegerile prezidențiale, și nu înseamnă numai un moment electoral. Noi credem în conviețuirea pașnică și constructivă. Suntem convinși că acest lucru se poate obține doar prin respect reciproc.

Spunem acest lucru în fiecare an - maghiarii din România nu se pot raporta la această zi la fel ca majoritatea românească, pentru că ceea ce românii consideră ca fiind îndeplinirea dezideratului lor național, pentru maghiari va rămâne o pierdere majoră. Dar, în același timp, respectăm toate aceste momente importante. Oferim și dorim respect.

Cred cu tărie că 1 Decembrie trebuie să fie și un moment important al respectului între majoritate și minoritate.

Stimați colegi,

Vă rog să îmi permiteți să vă mai rețin atenția cu un scurt citat. Sunt câteva propoziții din apelul adresat maghiarilor, scris în 1921 de către arhitectul și politicianul maghiar Károly Kós:

"Noi, două milioane de cetățeni care muncesc, plătesc taxe, produc valori materiale și culturale, suntem fantastica mărire a puterii României. Însă noi, două milioane de dușmani din interior, care nu muncesc, nu produc, urăsc și sunt perfizi, suntem ciuma României.

Mărturisim însă deschis și sincer: mai degrabă suntem loiali decât rebeli, mai bine constructivi decât distrugători, mai degrabă prieteni sinceri decât dușmani ascunși".

Doamnelor și domnilor,

Despre anumite probleme politice, economice, culturale, tradiții, istorie gândim și simțim altfel, însă dorim binele acestei țări. Credem în conviețuirea pașnică, în construcția socială pe care o putem clădi împreună pentru viitorul nostru mai bun pe pământul acestei țări.

Consider că acest lucru este cel mai important pentru viitorul nostru comun într-o țară democratică și prosperă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit la tribună pe domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, din partea Grupului parlamentar ALDE.

Vă rog.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte al României,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Majestatea Voastră,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Prefericirea Voastră, Părinte Patriarh,

Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Robu,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Stimați invitați și

Dragi români,

Celebrăm astăzi cea mai importantă zi din istoria țării noastre - Ziua înfăptuirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1818. S-a scurs un veac și un an de când muntenii, moldovenii și ardelenii s-au înfrățit și au scris cea mai importantă pagină din istoria națiunii române.

Nimic nu s-ar fi putut întâmpla dacă înaintașilor noștri le-ar fi lipsit curajul și demnitatea, dar mai ales patriotismul. Tocmai de aceea Ziua Națională a României reprezintă pentru noi un prilej în plus de a fi mândri că suntem români.

La câteva decenii după Unire, parcursul democrat al României a fost brusc curmat de tancurile sovietice care au adus comuniștii la putere. Atunci au început românii să fie împărțiți între dușmanii poporului și cei care își luau lumina de la Răsărit. Atunci am văzut ceea ce înseamnă dictonul "Dezbină și cucerește!". Au fost vremuri teribile, de tristă amintire pentru poporul român. Dar chiar și atunci, când i-a fost luat aproape totul, speranța în mai bine, în libertate și în democrație nu a putut să fie distrusă.

Istoria modernă a României are puține momente ca cel din 1918, dar, cu siguranță, un alt moment important este cel din decembrie 1989. Acum 30 de ani, acea speranță pentru libertate s-a aprins din nou, românii s-au unit și au scuturat jugul comunist, cu gândul la un nou început.

Curajul și înfrățirea celor care au ieșit atunci cu piepturile goale împotriva regimului ceaușist au deschis o nouă pagină de istorie pentru România, o nouă unire. E adevărat, și grație unei conjuncturi internaționale favorabile, exact la fel cum se petrecuse și în 1918.

După alți câțiva ani - în timpul mandatului meu de premier, lucru care mă va onora pentru totdeauna - s-a mai făcut un pas important, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană. Reîntoarcerea în Europa a fost momentul în care am îndeplinit visul și speranțele celor care au făcut România Mare. A fost o șansă de a împlini cu adevărat idealurile înaintașilor care și-au dorit, acum un veac, nu doar o țară unită, dar și una puternică, prosperă și sigură, cu un viitor strălucit, și mai ales o țară respectată.

România a reușit să prospere economic, social, cultural, după revenirea în sânul națiunilor europene și a lumii libere, de unde lipsise câteva decenii și cu toții cred că am sperat că aceasta va aduce și pacea internă și dispariția dihoniei dintre noi. Din păcate, la acest capitol cred că mai avem mult de lucru.

S-a încheiat, bunăoară, zilele trecute, competiția electorală pentru președinție. Un proces firesc, democratic, dezirabil, pentru care românii eroi și-au dat viața în 1989. Dincolo de alegeri, dincolo de lupta politică, dincolo de câștigători și pierzători, am rămas însă cu gustul amar al dezbinării, pentru că ne-am trezit împărțiți, ca și acum 70 de ani, în români buni și români răi; în români care merită respect și români care trebuie disprețuiți pentru că nu împărtășesc ideile celorlalți; în români din afară și români dinăuntru. În fine, sunt și alte asemenea situații.

Trăim vremuri în care pluralismul politic și respectul pentru cel care poate nu îți împărtășește ideile; par idei subversive, pentru care poți fi condamnat în orice moment de noul "tribunal al poporului", de pe social media.

Dragi colegi,

Dezbinarea poate, eventual, ajuta la câștigarea unor alegeri, dar nu poate reprezenta în niciun caz un plan de viitor. Moralul unei națiuni moderne și europene nu poate fi clădit pe același gen de teorie pe care comuniștii au folosit-o ca să pună mâna pe putere. În loc de asta, trebuie să ne gândim să deschidem larg porțile dialogului, pentru că doar așa putem să construim un proiect european ambițios și demn, doar așa putem să ajungem o națiune respectată, în Europa și în lume.

Pentru că, la 101 ani de la Marea Unire, pe care noi o celebrăm astăzi, România merită ceva mai mult și mai bun! Și depinde într-o mare măsură de noi, cei din aceasta sală, să dăm acestei patrii ceea ce merită!

La mulți ani, români!

La mulți ani, România! (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit la tribună pe domnul deputat Emil-Marius Pașcan, reprezentantul Grupului parlamentar al PMP.

Vă rog.

Domnul Emil-Marius Pașcan:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Distinși membri ai Guvernului,

Alteța Voastră,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Stimați invitați,

Distinși colegi,

Sunt onorat și am privilegiul ca, de la tribuna Parlamentului României, să transmit un mesaj confratern, în numele Partidului Mișcarea Populară și al meu personal, tuturor românilor, tuturor concetățenilor noștri care gândesc, simt, iubesc românește, oriunde aceștia s-ar afla.

Pentru orice român adevărat Ziua Națională este un moment de bucurie sufletească profundă, de speranță într-un viitor comun luminos. Ziua de 1 Decembrie este un simbol al unității, solidarității și trăiniciei neamului românesc, reunit astral în granițele națiunii române.

Vă îndemn pe toți la un moment de pioasă recunoștință față de înaintașii noștri, români curajoși și înțelepți, care prin sacrificiul și munca lor au reușit să ne lase nouă moștenire această țară minunată numită România.

Fără viziunea Regelui Ferdinand Întregitorul, a premierului I.C. Brătianu și a bravilor generali ai Armatei române, care au condus oștirea română în marile bătălii ale Războiului pentru Independență și ale Primului Război Mondial nu am fi trăit niciodată aceste momente de bucurie, iar pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători acestor eroi care vor fi nemuritori în memoria noastră comună.

Dragi bărbați și femei de stat,

Istoria națională ne învață că atunci când avem un obiectiv, dacă avem o viziune coerentă, suntem înțelepți și acționăm unitar, trecând peste interese meschine de moment sau luptă sterilă - român contra român, putem realiza ceea ce ne propunem. Se întâmplă acest lucru chiar când bătălia pe care trebuie să o ducem seamănă cu lupta dintre David și Goliat.

În acest sens, cred că, după câțiva ani grei, în care România a fost dezbinată, în încercarea de a fi asmuțit frate contra frate, ne aflăm într-un moment de răscruce majoră, în care putem să stabilim obiective îndrăznețe și să trudim împreună, pentru a le atinge.

Timpul războiului româno-român a trecut și a venit momentul înțelepciunii, al unității și solidarității naționale, a venit momentul să răspundem așteptărilor legitime ale tuturor celor care compun națiunea română, fie ei locuitori ai României sau români din diaspora, care nu și-au uitat plaiurile natale și care în număr atât de mare au vrut să-și arate iubirea de țară și faptul că le pasă, participând în număr mare la recent încheiatele alegeri.

De altfel, crezul meu intim este că votul tuturor a fost un semn de patriotism și trebuie tratat ca atare. Vestea cea bună este că trăim vremuri mai puțin tulburi și violente decât înaintașii noștri. Nu este nevoie de niciun sacrificiu de sânge pentru a construi România, pe care ei au visat-o și pe care compatrioții noștri și-o doresc cu atâta ardoare. Iată, ați văzut antevorbitori care făceau trimitere la bătălia cu like-uri și cu social media. Deci nu e baionetă, nu e armă, e mult mai simplu!

Doamnelor și domnilor.

România pe care și-o doresc românii este o țară integrată de facto și de iure în Uniunea Europeană, este o țară membră a spațiului Schengen și parte a zonei Euro, suntem o țară pe care o dorim respectată, asupra căreia să nu mai existe îndoieli privind existența statului de drept și a domniei legii. Atunci când vom atinge aceste deziderate, vom reprezenta o voce puternică în Europa și sper că acest moment nu este prea departe!

România plăsmuită de înaintași și dorită de concetățeni este o țară modernă, cu școli care să ofere o educație înaltă viitoarelor generații, cu spitale moderne și dotate, care să-i trateze corect și eficient pe cei aflați în dificultate.

România mea este o țară cu o infrastructură dezvoltată, care să fie bază a unei economii competitive. Nu ne cere nimeni să ieșim cu puștile, cu baionetele la înaintare, dar trebuie să construim acele autostrăzi care le-au fost promise repetat românilor.

"Autostrada Unirii", Târgu Mureș-Iași-Ungheni, un proiect inițiat de PMP pentru care, din păcate, nu s-au făcut mari lucruri anul trecut.

Autostrada Ploiești-Brașov-Târgu Mureș, Autostrada Pitești-Sibiu, parte a Coridorului IV Pan-European, "Autostrada Nordului", Vama-Petea-Suceava, "Autostrada Estului", Ploieși-Buzău-Galați, Drumul Expres Pitești-Craiova sunt doar câteva din marile obiective de infrastructură pe care trebuie să le înfăptuim împreună.

România noastră trebuie să fie și un spațiu al toleranței și al iubirii aproapelui, dar și al păstrării tradițiilor naționale și al valorilor creștin-strămoșești, pentru care mulți dintre înaintașii noștri s-au jertfit.

"Unitatea în diversitate", sintagmă de pe frontispiciul construcției europene unitare, înseamnă că suntem diferiți și trebuie să ne respectăm și acceptăm reciproc. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim toți la fel.

Dragi români,

Avem datoria să nu uităm că țara noastră nu este întreagă. Față de momentul pe care-l sărbătorim atât de cuvios și frumos cu fiecare dată de 1 Decembrie, România a pierdut din trupul său sfânt partea dintre Prut și Nistru. De Ziua Națională, mai mult decât oricând, trebuie să spunem tare că Basarabia este pământ românesc și frații noștri de peste Prut vorbesc, gândesc și simt românește! (Aplauze.)

Ar fi mare păcat ca într-un asemenea moment de concordie și acalmie politică pentru cinstirea Zilei Naționale să nu ne asumăm ca veritabil proiect de țară reîntregirea națională!

Și avem două căi prin care putem să atingem acest deziderat:

1. Un act politic al ambelor state, prin care să-și asume că sunt una și aceeași țară;

2. Sprijinirea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană și unirea sub această mare umbrelă de civilizație și cultură europeană.

În oricare dintre variante avem datoria ca într-o manieră asumată și fără echivoc să sprijinim forțele pro-românești și pro-europene de la Chișinău, care se luptă pentru păstrarea direcției corecte a țării lor.

Salut, pe această cale, disponibilitatea noului Guvern de la București de a înființa o agenție pentru relația cu Republica Moldova și sper că sprijinul pentru Basarabia se va manifesta și în plan economic, dar și cu sprijin logistic și de resursă umană calificată, care să ajute la depășirea perioadei grele cu care se confruntă Chișinăul.

Nu aș vrea să închei acest capitol al românilor din afara granițelor fără să vorbesc despre necesitatea unui sprijin real și pentru comunitățile românești din Serbia, mai ales pentru românii din Valea Timocului, din Ucraina, unde au loc epurări pe criterii etnice, din Ungaria și Bulgaria. La fel cum sper să continuăm pe drumul reformelor legislative, pentru a le permite de o manieră și mai clară celor care trăiesc în diaspora din Vestul Europei, să se implice în viața țării lor natale.

Dragii mei concetățeni,

Închei această alocuțiune cu cuvintele marelui poet ardelean George Coșbuc, care descria astfel menirea unui luptător, în poezia "Lupta vieții", lupta pentru România fiind și asumarea programatică, identitară a Partidului Mișcarea Populară:

"Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

În ochii unui luptător.

O luptă-i viața; deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Ești un nemernic

Când n-ai un țel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,

Te lupți pe seama tuturor".

Este un îndemn la acțiune, împotriva lamentărilor și a scuzelor de complezență.

Noi, cei care iubim România, avem datoria să construim cea mai bună țară posibilă și vreau să vă încredințez, în numele Partidului Mișcarea Populară, că nu vom pregeta nicio clipă să punem toată munca noastră în folosul acestei națiuni!

Dumnezeu iubește România! Și avem datoria ca și noi să facem la fel.

La mulți ani, români!

La mulți ani, România!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Îl invit la tribună pe domnul deputat Varujan Pambuccian, reprezentantul Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al României,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Majestatea Voastră, Custode al Coroanei României,

Domnule prim-ministru,

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Excelențele Voastre,

Dragi colegi,

Doamnelor și domnilor,

1 Decembrie 1918 nu a fost o întâmplare, a fost rezultatul a mulți ani în care râuri ale timpului s-au adunat într-un mare fluviu care a adus la lumină voința, inteligența și credința românilor și popoarelor trăitoare pe pământ românesc.

1 Decembrie 1918 a fost momentul în care voința și capacitatea organizatorică a Coroanei României, în Vechiul Regat, au făurit și oțelit o armată căreia Unirea îi datorează foarte mult. A fost momentul în care intelectualii transilvăneni, printr-o încăpățânare și o inteligență absolut ieșite din comun au militat zeci de ani pentru această unire. A fost momentul care s-a concretizat într-unul dintre cele mai moderne documente ale secolului XX - și acum putem spune "ale secolului XX", pentru că acest secol s-a încheiat -, un document în care se face vorbire de lucruri neauzite, în acel moment, pe alte meleaguri - și acesta este un lucru cu care e bine să ne mândrim și de care să fim conștienți.

Acolo s-a făcut vorbire, printre altele, pentru prima dată, de formarea unei națiuni moderne, ca rezultat al voinței și diversității popoarelor trăitoare pe pământ românesc.

Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de mecanisme democratice extrem de avansate, pe care statul român avea să le implementeze mai târziu.

Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de dreptul la vot universal, direct și secret, universal înțelegând drept de vot acordat și femeilor.

Este un document care a fost gândit de un grup de intelectuali români și citit de cel care la vremea aceea era episcopul Iuliu Hossu, devenit mai târziu cardinal, poate pentru a ilustra versurile din Imnul național, care spun "Preoți cu crucea-n frunte! Căci nația e creștină"... "Căci oastea e creștină!". Eu am spus "Căci nația e creștină", pentru că mă gândeam că este documentul care a construit națiunea română moderă.

Din păcate, secolul XX, cel puțin începutul lui, a fost marcat de ascensiunea unui tip de proletariat care în Europa a creat curente politice îngrozitoare și România a fost, din păcate, victima ambelor variante ale creației proletariatului industrial de atunci, în plan ideologic.

România, care devenise mare, națiunea română, care devenise o națiune mare, a fost nedrept și samavolnic fragmentată, atunci când Europa a trecut prin aceste ideologii.

Generația mea este generația care a făcut ca România să scape din temnița comunistă.

Generația mea este generația care a făcut ca România să se alăture lumii libere, prin aderarea la NATO și la Uniunea Europeană.

Și acum mă uit la colegii tineri din Parlament și vă spun că generația voastră are de înfăptuit un lucru mult mai greu decât cel pe care l-a făcut generația mea. Generația voastră trebuie să reîntregească națiunea română și statul român! Asta este îndatorirea pe care o aveți și mă uit la voi cu speranță și sper să am bucuria să trăiesc acel moment!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Teodor-Viorel Meleșcanu:

Stimați colegi,

Vă rog să rămâneți în sală, pentru a ne permite mie și domnului Ciolacu să-l acompaniem pe Președintele României la plecare și le invit pe doamna Alina Gorghiu și pe doamna Carmen Moldovan să preia conducerea ședinței comune, referitoare la exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale pentru un număr mai important de legi.

Vă mulțumesc.

Vă rog să rămâneți în sală.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie vendredi, 5 juin 2020, 20:09
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro