Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 04-02-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 1997

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 9,10

Lucrările au fost conduse de domnul, Vasile Lupu -vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Gavra și Sorin Victor Lepșa - secretari.

   

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, 4 februarie, 1997 a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 245, absenți 98. Participă la alte acțiuni parlamentare 23, cvorumul de lucru este de 172. Prevederile regulamentare sunt astfel îndeplinite.

Ordinea de zi și programul de lucru ale Camerei Deputaților, pentru această săptămână, au fost aprobate în ședința de ieri.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților. Fiind înscriși astăzi mai mulți colegi pentru această parte a programului nostru, aș ruga pe cei care vor lua cuvântul să nu depășească 3 minute, din respectul față de colegii noștri și din dorința evidentă a bunei colaborări.

În aceste condiții, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Coșea. Se pregătește domnul Petre Țurlea. Cu această ocazie dau citire și listei... eventual, să se pregătească ceilalți colegi. O clipă, îmi permiteți, domnule deputat?

Deci: Mircea Coșea, Petre Țurlea, Elek Barna, Vasile Stan, Sorin Lepșa, Valeriu Tabără, Vasilescu Nicolae, Vetișan Vasile, Lădariu Lazăr.

Dacă ne va mai rămâne timp vom completa lista cu ceilalți colegi care și-au anunțat intenția de a interveni de la tribună.

 
  Mircea Dumitru Gheorghe Coșea - observații în legătură cu poziția publică a domnului prim-ministru Victor Ciorbea în conferința de presă televizată;

Domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Mircea Dumitru Gheorghe Coșea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Aș vrea să spun câteva cuvinte în legătură cu un eveniment foarte important care a avut loc la noi în țară, și anume poziția publică a domnului prim ministru Victor Ciorbea prin coferința de presă care a ținut-o săptămâna trecută.

Sigur, este un eveniment foarte comentat. Eu nu voi comenta impresia artistică a conferinței de presă, deși ar trebui să recunosc foarte sincer că domnul prim-ministru Victor Ciorbea este infinit mai bun actor decât toți ceilalți prim-miniștri pe care i-am avut. Cu părere de rău trebuie să vă spun că domnul Văcăroiu nu, nu are acest talent.

Nu voi comenta nici prețiozitatea adresărilor într-o oarecare limbă franceză a purtătorului de cuvânt al Guvernului, nu voi comenta nici arta conversației, pe care o practică noii reprezentanți ai noii televiziuni naționale, dar și guvernamentale, și nu voi comenta nici măcar șansa pe care o are cultura românească de a introduce în patrimoniul culturii mondiale alături de shakesperianul "a fi sau a nu fi", guvernamentalul "știam dar nu știam", al domnului prim-ministru Victor Ciorbea. Sper ca noul ministru însărcinat cu imaginea României să realizeze acest transplant de spiritualitate românească la cultura mondială, spre gloria neamului nostru și, evident, pentru atragerea investitorilor străini.

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi comenta, foarte pe scurt, în timpul care mi s-a afectat două elemente care m-au frapat în mod deosebit.

Primul este acela că actualul Guvern s-a dovedit a fi în incapacitate de a ieși din tiparele guvernării post-revoluționare în România și de a aduce schimbarea pe care a propovăduit-o, pe care au așteptat-o toți care l-au votat, și pe care, trebuie să spun sincer, și eu, ca membru al opoziției, am așteptat-o. Din nou se face apel la moștenire, apel pe care l-a făcut și Guvernul Roman și Guvernul Stolojan, și Guvernul Văcăroiu. Din nou se culpabilizează, înainte de a se demonstra capacitatea constructivă și inovativă, chiar înainte de a se acționa.

Guvernul mi-a demonstrat că nu are puterea proprie de a convinge, apelând la sprijinul declarativ al unor reprezentanți străini, uitând că domniile lor au fost votate și alese de către români și nu au fost votați și aleși funcționarii internaționali ca salvatori ai neamului.

În al doilea rând, alt element pe care, ca economist, l-am remarcat cu deosebit interes este faptul că a fost introdus în sistemul factorilor creșterii economice sănătoase un factor nou care va trebui să fie studiat cu atenție, și anume mila și pomana cetățenilor. Se face apel, pentru prima oară în istoria economică a unei țări, vă rog să controlați în istoria economică scrisă și publicată, la această milă și înțelegere din partea populației, deși inițial lucrurile au fost total diferite.

În încheiere, aș vrea să arăt câteva elemente de concluzie. În dorința sinceră de a face opoziție constructivă, în dorința sinceră de a fi alături de speranțele pe care oamenii și le-au pus într-o schimbare, înțelegând că schimbarea este necesară, că schimbarea poate să aducă o îmbunătățire, trebuie totuși să atrag atenția asupra unui lucru, și anume că, din tot ceea ce s-a prezentat, reiese foarte clar că încă la această dată nu există un program coerent al Guvernului. Reiese foarte clar că se așteaptă ca acest program să fie creat de altcineva, de forurile internaționale. Reiese foarte clar, având în vedere concepția și filozofia economică a acestor foruri, că trebuie ca noi, cei care devenim oameni politici, în măsura în care Biroul permanent ne va ține mai mult în sală și mai puțin pe culoare, trebuie sa veghem ca interesele naționale ale României, în contextul globalizării economiei mondiale, să fie menținute.

De aceea, dacă vorbim despre moștenirea Guvernului Văcăroiu, trebuie ca să spunem că acest guvern nici pe departe nu a fost un un guvern care să îndeplinească speranțele pe care oamenii și le-au pus în el, nu a fost un guvern care să fie lipsit de greșeli, de elemente de controversă, de inadvertențe, dar a reușit un lucru pe care ar trebui să-l recunoaștem: a reușit ca reforma să fie ireversibilă în România. Nu ne mai putem întoarce înapoi. Ultimele publicațtii, ultimele ziare de acum câteva zile arată că în România sectorul particular produce mai mult de jumătate din PIB, arată că s-a petrecut o restructurare de profunzime și mai mult de 49 la sută din populația țării lucrează în sectorul terțiar, aliniind România la standardele internaționale. Dar reforma nu este și indestructibilă în România. Singura șansă ca reforma să fie mai departe continuată este suportul și sprijinul populației. Populația nu poate și nimeni nu are dreptul să-i ceară sacrificii fără limită și fără termeni. Sacrificii se pot face. Dar ele trebuie să fie bine incluse într-un termen și într-o limită.

De aceea, eu cred că această conferință de presă a domnului prim-ministru trebuie să ne atragă nouă, tuturor parlamentarilor, atenția asupra necesității urgentării apariției unui program de guvernare, deoarece, trebuie totuși ca să fiu sincer și să spun, această conferință de presă a lăsat și o impresie foarte plăcută. Am observat că actualul Guvern lucrează ca o orchestră. Desigur o orchestră de jazz, pentru că numai la o orchestră de jazz nu există dirijor și fiecare membru face improvizații.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a salii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu::

Vă mulțumesc.

 
  Petre Țurlea - solicitări în sprijinul Academiei Române; referire la Partidul Democrat ca fiind responsabil de înrăutățirea nivelului de trai;

Domnul deputat Petre Țurlea are cuvântul și se pregătește domnul deputat Elek Barna.

   

Domnul Petre Țurlea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Foarte pe scurt o să vă prezint două probleme.

De curând, un grup format în mare parte din bursieri ai Fundației Soros a înființat așa zisa "Societate Academică". După expresia inițiatorilor, aceasta ar trebui să înlocuiască Academia Română. Cea din urmă este caracterizată ca "instituție adormită" și se aruncă acuza nedreaptă că nu s-a reformat după 1989. În realitate, după cu știți, două treimi din membrii Academiei Române de astăzi au fost aleși după 1989.

Vicepreședintele Academiei Române, domnul Eugen Simion, i-a caracterizat pe cei care au montat această lovitură ca "un grup de teroriști care vrea să scufunde Academia". Printre componenți "grupului terorist", reiau și eu aceeași expresie, se află domnii Adrian Severin, Horia Patapievici, doamna Alina Mungiu etc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Academia Română, după cum știti foarte bine, a fost înființată acum peste 130 de ani, a avut un rol major atât în lupta pentru formarea statului național unitar român, cât și în lupta pentru formarea civilizației române moderne și pentru afirmarea ei în lume. De aceea, Parlamentul este dator să ajute această instituție și să o apere.

Intervenția aceasta este făcută în gândul de a lansa o solicitare către deputații din arcul guvernamental între care, după cum știți, se află chiar membrii Academiei Române, chiar un membru de onoare al Academiei Române, ilustrul nostru coleg, domnul academician Gabriel Țepelea. Deci, o solicitare către aceștia, în primul rând de a convinge Guvernul de necesitatea includerii pentru această instituție a unor sume substanțiale în proiectul ee buget.

De asemenea, vă rog să susțineți proiectul de lege pentru retrocedarea averilor Academiei, proiect pe care o să-l înaintez zilele acestea. Doar întărită financiar, Academia Română va putea să-și ducă mai departe misiunea ei și să reziste asaltului severinilor și patapievicilor.

Și a doua problemă pe care o ridic în fața domniilor voastre.

Din întreaga țară s-au primit mesaje care exprimă în mod dramatic îngrijorarea unor largi categorii ale populatiei în legătură cu noua explozie a prețurilor și a tarifelor la produsele și serviciile de strictă necesitate. Această situație a devenit insuportabilă pentru cetățeanul de rând și confirmă degradarea continuă a condițiilor de trai, precum și generalizarea sărăciei în România. Majorările hotărâte de Guvern prin așa zisa reașezare a prețurilor la carburanți și combustibili va lăsa pe români chiar mai săraci decât sunt astăzi. Greșelile grave ale actualei Guvernări sunt adeverite de realitatea dureroasă a zilei de azi. Iată că mult lăudata stopare a declinului economic și afirmațiile politicianiste privind începutul redresării făcute de Guvern înseamnă escaladarea neîncetată a prețurilor, precum și generalizarea sărăciei.

În consecință, actualilor locatari ai Palatului Victoria nu le râmâne altceva decât să-și recunoască falimentul.

Doamnelor și domnilor deputați,

Textul pe care vi l-am citit nu-mi aparține. Textul acesta reprezintă o declarație a Partidului Democrat, condus de domnul Petre Roman, citit de la tribuna Camerei Deputaților la 11 aprilie 1985 de către distinsa noastră colegă, doamna Paula Ivănescu, după ce Guvernul Văcăroiu, cum se spune, "de tristă amintire", majorase prețul la benzină cu 33 la sută. Dacă după o majorare a prețului la benzină cu 33 la sută, Partidul Democrat cerea vehement Guvernului să-și recunoască falimentul, mă întreb de ce nu cer același lucru si acum, după o majorare a prețului cu 100 la sută.

Deși a trecut o lună de la această majorare, cererea nu s-a produs din partea Partidului Democrat, motivul fiind foarte simplu, acest partid face parte din Guvern și este responsabil de înrăutățirea catastrofală, fără precedent, a nivelului de trai.

Dumneavoastră, stiți cu toții, așa cum știe toată lumea...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, au trecut mai mult de 4 minute, poate formulați concluzia ?

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Tocmai voiam să închei, domnule președinte, mulțumesc.

Știți cu toții că Guvernul Ciorbea a venit la conducerea țării afirmând, promițând lumii, mulți au crezut, schimbarea în bine.

În timpul scurs de la aceste alegeri, după cum știți, și vedeți și dumneavoastră, toată lumea și-a dat seama că aceasta a fost o promisiune mincinoasă. Este timpul, cred eu, ca guvernanții să se trezească și vă rog, domniille voastre din arcul guvernamental, să-i ajutați să se trezească, până când nu se va supăra lumea. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Barna Elek - analiză a rolului presei în istoria post decembristă;

Domnul Elek Barna are cuvântul și se pregătește domnul Vasile Stan. Și nu uitați, cele 3 minute convenite, a fi respectate.

   

Domnul Barna Elek:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă ar fi trebuit să dăm un titlu, aș formula în felul următor: "Anul de răscruce 1996 și libertatea presei".

Anul de la care ne-am luat rămas bun, nu demult, anul 1996 este considerat de mulți politicieni, analiști politici și gazetari ca un an de răscruce în istoria postdecembristă.

Oferta analitică este extrem de bogată în ceea ce privește semnificația anului 1996. Unii îl caracterizau ca a fi cel mai important după 89, alții demonstrează că în 1996 România a pășit în frumoasa grădină a democrației veritabile.

Fără a avea pretenția unei analize exhaustive a fenomenului 96, timpul fiind cel mai mare dușman, desigur, trebuie să constatăm că, într-adevăr, anul care a trecut a făcut câteva mutații în societatea românească contemporană. Nu vizăm aici a privi numai schimbarea puterii, pentru că oricât de siguri erau reprezentanții vechii puteri, era ușor de sesizat, chiar și de niște ochi mai puțin versați în ale politicii, că se va întâmpla o schimbare.

PDSR-ul, contrar unor declarații bombastice și șocante din partea unor lideri " Fără PDSR nu se poate face guvern în România" - Liviu Maior" sau "Știm că vom guverna până în anul 2008 poate până în 2050" - Vasile Văcaru. Deci, PDSR-ul și-a terminat mandatul, cu tot regretul unor lideri sau unor foști parteneri de coaliție.

Trâmbițarea pericolului unguresc, tamtamul făcut pe tema pericolului udemerist nu că nu și-au atins scopurile propuse de PDSR și respectiv de domnul Ion Iliescu și de alți reprezentanți ai PDSR-ului în campania prezidențială, ci din contră a stricat și mai mult imaginea fostului partid de guvernământ și așa destul de șifonată în urma coaliției și coabitării cu unele partide ca PUNR, PRM și PSM.

Efectele momentului alegerilor din 1996, pe lângă transferul democratic al puterii din partea stângă conservatoare spre centrul-dreapta reformatoare, prezintă o extraordinară importanță în plan socio-politic, semnele maturizării politice ale alegătorului român, realizarea faptului că de votul său depinde la urma urmei soarta țării.

Mecanismul pluralist și-a spus cuvântul. Plecarea de la putere a domnului Ion Iliescu s-a realizat în chip pașnic. Urmarea votului popular a adâncit în conștiința electoratului încrederea în propria forță de a schimba prin alegeri pe guvernanții care nu răspund aspirațiilor momentului.

Nu am fi corecți, doamnelor și domnilor și stimați colegi, cu noi înșine, în primul rând, dacă nu am aminti aici și rostul presei independente în realizarea mutațiilor despre care vorbim. Fără o presă independentă, critică, caustică chiar, gata să sară la gâtul guvernanților, când aceștia nu confirmă, realizarea transferului se făcea mult mai greu. Desigur, presa independentă și-a dus și propriul război cu vechea putere, putere care s-a ascuns după scutul articolelor 205,206,238 - Cod penal, a dat pe unde a putut în reprezentanții presei neaservite puterii.

Considerăm inadmisibil faptul că mulți reprezentanți ai presei independente care au descoperit și semnalat în repetate rânduri infracțiunile comise de exponenții regimului trecut să fie judecați și condamnați în locul adevărăților făptași. După 7 ani de la alungarea dictaturii ceaușiste, nici un vinovat de crimele din decembrie 1989, nici un înalt demnitar sau funcționar al regimului trecut, nici un escroc de calibru nu a fost tras la aspundere, judecat și condamnat, dar jurnaliștii care au dezvăluit aceste nelegiuiri sunt târâți prin tribunale aidoma unor infractori de drept comun și condamnați în mod nejustificat la pedepse cu închisoarea sau la amenzi penale. Această situație este de netolerat într-o veritabilă democrație, și cum toți foștii membri Cpex. au fost amnistiați și grațiați de fostul președinte, ca un ultim gest de mare noblețe, insistăm ca noua putere democratică să amnistieze toate delictele de presă comise până la 31 decembrie1996 de către jurnaliștii profesioniști.

Presa independentă, acest câine păzitor al democrației, trebuie protejată, menajată, încurajată, ajutată să spună adevărul întotdeauna, indiferent cine este la putere, să aibă puterea de penetrație în toate structurile și păturile societății. Personal am fost și sunt pentru libertatea absolută a presei. Nu avem nevoie de legi speciale de îngrădire a presei, nu avem nevoie de multe articole în Codul penal, avem nevoie în schimb de jurnaliști onești, cinstiți și cu o probitate și verticalitate profesională. Nu avem nevoie de o cenzură instituționalizată în presă, dar avem nevoie de o cenzură morală, deontologică, a fiecărui jurnalist.

Doamnelor și domnilor deputați,

Spuneam de câinele păzior al democrației, dar și câinii pot turba. Noi trebuie să prevenim apariția acestei boli, noi avem nevoie de niște păzitori sănătoși, cinstiți și corecți.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea majorității.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Vasile Stan - referire la epurarea politică care se practică de putere la ora actuală;

Domnul deputat Vasile Stan are cuvântul. Se pregătește domnul Sorin Lepșa.

   

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Epurarea politică care se practică de putere la ora actuală ne amintește de atmosfera verificărilor și epurărilor staliniste, cu diferența că atunci bunul plac mai trebuia să țină seama de aparența unor criterii, oricât de arbitrare ar fi fost ele.

Sesizez faptul că la ora actuală, partidele majoritare au împărțit pe criterii politice marea majoritate a funcțiilor de conducere ale serviciilor descentralizate ale ministerelor din teritoriu și ale regiilor autonome, ceea ce este în contradicție nu numai cu promisiunile electorale ale liderilor CDR, USD, UDMR și ale domnului Ciorbea, ci și cu normele legale în vigoare, cei mai mulți dintre cei îndepărtați ocupând aceste posturi prin concurs.

Dacă în anii ‘50, Partidul "far" era unul, la ora actuală asistăm la dărâmarea structurilor statului, devenit un stat cvadripartit, în care posturile se împart în funcție de criterii care se reclamă fățiș și fără rușine de la adeziunea de partid. Dacă în acea neagră perioadă a stalinismului aveam de-a face cun un fundamentalism roșu, se pare că la ora actuală peste România plutește umbra fundamentalismului albastru. Pentru a exemplifica metoda de lucru a partidelor aflate la putere, voi cita.... (Vociferări, gălăgie în sală)

Domnule președinte, vă cer protecție.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rugăm păstrați liniștea și nu întrerupeți oratorul.

 
   

Domnul Vasile Stan:

Pentru a exemplifica metoda de lucru a partidelor aflate la putere, voi cita înțelegerea încheiată între filialele locale a CDR-ului și USD-ului din județul Argeș în ziua de 31.12.1996. Astfel clientelei politice a Convenției Democrate i s-au atribuit în mod discreționar următoarele posturi: Inspectoratul școlar, inspectoratele pentru habndicapați, de cultură și amenajarea teritoriului, direcțiile de muncă și protecție socială, finanțe, publice, agricultură, statistică, oficiile județene de cadastru, tineret și sport, filialele FPP, Romtelecom, Romsilva, Petrom, Inspectoratul județean de poliție, Grupul județean de pompieri, Statul major de apărare civilă, Comandamentul trupelor teritoriale.

Conform aceleeași înțelegeri, Uniunii Social-Democrate și clienților ei i-au revenit posturile de la Direcția sanitară și sanitar veterinară, Agenția pentru protecția mediului, Oficiul pentru protecția consumatorilor, Inspectoratul județean pentru metrologie, filialele FPS, Renel, Romgaz, Apele române, Comandamentul Trupelor de Jandarmi etc. și procesul de analfabetizare, datorită calității submediocre a înlocuitorilor a început. Au fost schimbați, fără nici o explicație, directorii direcțiilor de muncă și protecție socială și sanitar veterinară. Cu toate că majoritatea conducătorilor instituțiilor vizate nu au fost implicați politic, procesul continuă. Pentru că la ora actuală ministrul agriculturii a semnat înlocuirea a 27 de directori ai direcțiilor de agricultură, sunt curios dacă printre aceștia se află și directorul agriculturii Argeș, inginer de înaltă ținută profesională, care a fost confirmat să ocupe acest post de o comisie condusă la vremea respectivă de chiar actualul ministru al agriculturii.

De asemenea, nu m-ar mira, având în vedere calitațile submediocre ale înlocuitorilor sau lipsei de cadre ale partidului respectiv, ca la Romtelecom să fie numit un specialist în industria alimentară, confundându-se probabil fibrele optice, care se folosesc la ora actuală în telefonie, cu pastele făinoase.

În încheiere, sugerez președintelui României, care ne-a promis o adevărată reconciliere națională, un gest care intră în atribuțiunile sale constituționale, ca președinte al tuturor românilor, să oprească epurările înainte ca ele sa ajungă până la cei 46 la sută din alegătorii care nu l-au iubit destul de fierbinte în toamna trecută.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Sorin Victor Lepșa - evocarea prsonalității marelui om politic Iuliu Maniu, la 44 de ani de la moarte;

Are cuvântul domnul Sorin Lepșa și se pregătește domnul Vetișanu Vasile.

   

Domnul Sorin Lepșa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mâine, 5 februarie, comemorăm 44 de ani de la trecerea în eternitate a marelui om politic Iuliu Maniu.

România, de-a lungul istoriei sale zbuciumat, nu a dus lipsă de martiri. Unul dintre aceștia, alături de mulți alții, a fost și Iuliu Maniu.

Maniu a fost un jurist de excepție și un om politic de o mare clarviziune, cu o deschidere europeană deosebită. El s-a confundat cu idealurile de unitate ale poporului român. Exponent de frunte al conducerii Partidului Național Român din Transilvania, a fost unul din cei care în 1906 a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, abandonând pasivismul parlamentar și trecând la o tactică activă de luptă parlamentară pentru drepturile românilor din Imperiul austro-ungar. A participat la primul război mondial care s-a încheiat cu Marea Unire de la 1918 a tuturor românilor. De recmarcat actul temerar întreprins de ofițerul în rezervă Iuliu Maniu pentru a marca un pas spre independența românilor, organizând o armată a românilor transilvăneni.

Intre timp, la Arad, între 13-15 nov.1918 s-a ținut Consiliul Național Român când s-a hotărât convocarea Adunării Naționale la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. Cu acest prilej, Iuliu Maniu a fundamentat juridic actul unirii și a înlăturat îndoielile privind politica naționalităților sintetizată în cuvintele: "Nu vrem să devenim din asupriți, asupritori".

Viața marelui om s-a confundat cu istoria Partidului Național Țărănesc, după constituirea acestuia în 10 oct.1996, când Congresul Partidului Național Român și al Partidului Țărănesc au ratificat fuziunea aprobată de conducerile celor două partide la 26 sept.1926, avându-l pe Iuliu Maniu ca președinte.

Lupta politică a Partidului Național Țărănesc a dus la prima Guvernare între 10 nov.1928 și 18 aprilie 1931. În această perioadă au fost adoptate legi pentru protecția intereselor economiei românești și în primul rând a agriculturii.

A doua perioadă de guvernare a fost între 6 iunie 1932-14 nov.1933. Iuliu Maniu a fost un democrat convins, luptând cu toată energia împotriva dictaturii regelui Carol al II-lea. Credincios idealurilor de unitate și convingerilor sale democratice, Iuliu Maniu a adresat lui Hitler și lui Mussollini proteste față de ciuntirea teritoriului țării, demonstrând dreptatea cauzei românești, arătând că poporul român nu va accepta niciodată această hotărâre.

După intrarea unităților germane în România, Iuliu Maniu a considerat țara sub ocupație străină, calificând Guvernul ca ilegitim și nereprezentativ. Iuliu Maniu a fost omul politic care a susținut și a conceput actul de la 23 august 1944 prin care România ieșea din sfera Germaniei naziste. După acest act promovat de regele Mihai și forțele democratice ale Partidului Național Țărănesc, se profilează ca principală forță politică în România această formațiune - Partidul Național Țărănesc.

În 1946, cu toate că Partidul Național Tărănesc câștigă alegerile zdrobitor, ele sunt falsificate de comuniști, declarându-se teroarea totalitarimsului comunist. Începe calvarul temnițelor comuniste pentru membrii Partidului Național Țărănesc și teroarea poporului român.

Iuliu Maniu moare în temnița de la Sighet la 5 februarie 1953 și este înmormântat în pământul României.

Ultimul gând al marelui om politic Corneliu Coposu a fost renașterea Partidului Național Țărănesc și reîntregirea teritoriilor românești.

În încheiere, vă rog să păstrăm un moment de reculegere pentru Iuliu Maniu și pentru toți martirii neamului românesc. (Asistența, în picioare, păstrează un moment de reculegere.)

Doresc să vă anunț că mâine, 5 februarie, la ora 13,00 se va ține un moment de reculegere la bustul marelui Iuliu Maniu, din incinta sediului P.N.Ț.C.D. din Piața Rosetti.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Vasile Vetișanu - intervenție legată de un moment justițiar- arestarea lui Miron Cosma

Domnul Vetișanu Vasile are cuvântul.

Se pregătește domnul Sever Meșca.

   

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi va fi o declarație politică, legată de momentul justițiar care a marcat ultimele săptămâni, respectiv arestarea vajnicului luptător pentru întunecarea imaginii României în lume, Miron Cozma.

Trebuie să spunem deschis că timp de 7 ani, vechea putere a cochetat și l-a apărat pe acest individ, l-a lăsat să plutească ca un nor amenințător asupra noastră, în stare oricând să reverse o ploaie de bâte și de ciomege peste țară, probabil după dictonul "Frica păzește puterea".

Ani de zile, vechea putere l-a lăsat pe acest individ să sifdeze legile țării, încât s-a ajuns ca cetățeanul să spună: "Avem legi destule, dar ele nu se aplică", pentru că nu a existat voința politică de aplicare a lor, lăsându-se impresia că ne aflăm într-o țară fără stăpân.

Iată că după alegerile din 1996, această voință politică s-a afirmat și s-a trecut la aplicarea legii. În acest context, intervenția mea atrage atenția asupra anchetei ce se desfășoară, pentru ca aceasta să nu se desfășoare unilateral, respectiv ancheta să se fixeze în mod hotărâtor asupra mineriadei din 1990, și nu doar asupra mineriadei din 1991, așa cum, de fapt, a fost semnalat acest lucru și în presa noastră.

Trebuie început cu începutul. Mineriada din 1990 a fost aceea care a distrus prestigiul și imaginea României în lume, cucerită cu prețul de vieți omenești în Revoluția din 1989. Mineriada din 1990 a declanșat teroarea fizică și morală asupra cetățenilor capitalei și nu numai. Mineriada din 1990 a incitat la război civil, încălcând drepturile fundamentale ale omului și, să nu uităm, mineriada din 1991 a lezat și demnitatea Parlamentului României, atunci când minerii au intrat amenințător în Parlamentul României.

Este cu atât mai trist că un parlamentar, deputat în zilele noastre, a putut afirma că "mineriada din 1990 a fost necesară, deoarece a oprit puterea fascistă în România".

Evident, consider că presa trebuie să se implice în acest demers politic, pentru că, după mineriada din 1990, a rămas o stare tristă, apăsătoare, neîncheiată, așa cum după regimul lui Caragea a rămas ciuma.

Trebuie trași la răspundere și aduși în fața legii și cei care atunci zâmbeau, mulțumiți și mulțumind celor care au venit în capitală.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Sever Meșca - declarație privind reprezentativitatea discutabilă a delegației permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;

Are cuvântul domnul Sever Meșca.

Se pregătește domnul Marian Sârbu.

   

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Subiectul declarației noastre este lipsa de reprezentativitate sau reprezentativitatea discutabilă a delegației permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Permiteți-mi să reamintesc faptul că prin acțiunea interesată și prea puțin democratică a celor mai puternice grupuri parlamentare, încălcându-se prevederile regulamentelor celor două Camere, printr-un algoritm discutabil, s-a ajuns la situația că, spre exemplu, delegația permanentă a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg nu reproduce, așa cum o cer respectivele regulamente, configurația politică existentă, ceea ce a condus la situația aberantă ca un partid cu mai puțini parlamentari decât noi să aibă un reprezentant în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, iar Partidul "România Mare" - nu.

Înțelegând că, față de coalizarea celor care nu vor ca vocea partidului nostru să se facă auzită la Strasbourg este puțin de făcut acum, ne permitem să afirmăm cu toată tăria că în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei nu este reprezentată toată opoziția românească și că noi, Partidul "România Mare", nu am mandatat pe nimeni să vorbească acolo în numele nostru.

În consecință, o mare parte a populației României nu-și poate face auzit glasul în respectivul for european.

Semnalăm în același timp și pentru presă că opoziția românească cuprinde și Partidul "România Mare", dar ca entitate puternică, separată, independentă, și că actuala situație din delegația permanentă are puțin a face cu societatea democratică pe care vrem s-o construim în România, și chiar cu principiile pe care se bazează acțiunea Consiliului Europei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Marian Sârbu - solicitare adresată Guvernului de a trimite urgent Parlamentului pachetul de legi promise;

Domnul Marian Sârbu are cuvântul.

Se pregătește domnul Ionescu Nicolae.

   

Domnul Marian Sârbu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Au trecut aproape două luni de când noul Guvern a primit votul de investitură.

Încă de la acea dată, primul ministru, precum și alți lideri ai actualei majorități, au relevat cu deplin temei, necesitatea unei activități mai laborioase, mai eficiente a actualului Parlament, mai ales pentru adoptarea cât mai rapidă a pachetului de legi care să susțină implementarea programului de guvernare.

Eram atunci aproape somați să lucrăm cât mai bine, pentru ca acest pachet de legi să fie dezbătut cu prioritate.

După două luni, constatăm cel puțin cu nedumerire faptul că nici un proiect de lege important, nici măcar unul singur, care să fi fost elaborat de actualul Guvern, n-a sosit pentru dezbatere în Camera Deputaților.

Dimpotrivă, am participat la o sesiune extraordinară, pentru a dezbate proiecte de lege rămase de la fostul Parlament, tocmai datorită lipsei pachetului de legi anunțat cu atâta insistență.

Este firesc ca în această situație să ne întrebăm: când, la ce dată, va prezenta actualul Guvern pachetul de legi promis? Ne referim atât la proiectele de legi cu caracter economic, dar mai ales la cele cu caracter social, la cele care vizează protecția socială și care sunt legate direct de nivelul de trai al populației, nivel de trai care a scăzut semnificativ, odată cu cu ultimile creșteri de prețuri, nedublate de necesarele măsuri de protecție socială.

Iată de ce, în acest moment, oamenii se întreabă când vor crește pensiile, când vor fi indexate salariile, când vor crește alocațiile pentru copii, când vor fi compensate importantele creșteri de prețuri din moment ce, după două luni, actualul Guvern nu a inițiat nici măcar un singur proiect de lege important în acest sens.

O nedumerire firească izvorăște și din părerile extrem de diferite pe care le au reprezentanții actualei puteri în legătură cu mult trâmbițata creștere a nivelului de trai. Astfel, într-o primă variantă, nivelul de trai al populației ar fi urmat să crească, în conformitate cu cele afirmate în campania electorală, aproape instantaneu, deci odată cu câștigarea alegerilor și instalarea noului Guvern. În varianta a doua, a domnului ministru Ciumara, nivelul de trai al românilor urmează să crească după 6 luni. A urmat a treia variantă, a domnului ministru Spineanu, conform căreia, pentru creșterea nivelului de trai urmează să mai așteptăm între 8 și 10 luni. În cea de-a patra variantă, a domnului ministru Athanasiu, românii vor trăi mai bine către sfârșitul anului, dar domnia sa, mai circumspect, nu ne spune care an. În fine, cea de-a cincea variantă, și ultima, românii vor trăi mai bine la Sfântul Așteaptă, așa cum reiese din ultima conferință de presă, evident, și cea mai grandioasă, a domnului prim ministru, care, în această privință, ne asigură că nu ne minte.

Nici un reprezentant al actualului Executiv nu a afirmat până acum că nivelul de trai va scădea, deși acest nivel scade vertiginos, în timp ce Guvernul promite, ce-i drept, în mod sistematic și transparent, adică, din două în două săptămâni, promite că măsurile de protecție socială vor fi puse în aplicare peste alte două săptămâni.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La depunerea jurământului în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, domnul Președinte Constantinescu solicita actualei opoziții "...să ceară puterii noi instalate respectarea tuturor promisiunilor din campania electorală".

Ar fi, desigur, nefiresc, să cerem Guvernului ca după două luni să respecte toate aceste promisiuni, dar este firesc, ca după două luni, să solicităm Guvernului, printre altele, să trimită cât mai urgent Parlamentului pachetul de legi promis și luarea măsurilor de protecție socială pe care populația le așteaptă de atâta timp.

O facem, în numele celor pentru care coșul zilnic a devenit o problemă dramatică, un coș pe care actuala putere a promis că îl va umple cu vârf și îndesat, dar care pe zi ce trece devine din ce în ce mai gol și cred că recunoașterea de către actualii guvernanți a acestui lucru este mai mult decât o problemă politică. Este, până la urmă, o problemă de bun simț.

Vă mulțumesc. (Aplauze, din partea stângă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Poporul român nu așteaptă de o lună, două, creșterea nivelului de trai, așteaptă de 50 de ani, și, dacă a așteptat 50 de ani (vociferări sală)... Da, apropo de bunul simț…

 
  Nicolae Ionescu - la 90 de ani de la acel însîngerat 1907, solicitarea unor măsuri de protecție socială pentru țăranul român;

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lista, dându-i cuvântul domnului Ionescu Nicolae.

Se pregătește domnul Lădariu Lazăr.

   

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În anul acesta, în cea de-a opta zi a lui făurar, comemorăm împlinirea a 9 decenii de la izbucnirea marii răscoale din 1907.

În zilele noastre, până și copiii din primele clase primare știu de ce s-au ridicat la luptă, în urmă cu 90 de ani, țăranii români, pentru că nu aveau pământ, erau crunt exploatați și duceau o viață de mizerie.

Potrivit unei statistici, întocmită de un reputat specialist al vremii, la începutul secolului XX, un număr de 6.211 familii de moșieri, arendași și dregători rurali stăpâneau peste 3.319.000 hectare de pământ, în timp ce, aproape o jumătate de milion de familii țărănești erau complet lipsite de pământ.

Din cauza sărăciei, sute de mii de țărani nu aveau nici un codru de pâine, fiind nevoiți să mănânce știr, rumeguș din coceni de porumb sau iarbă, asemenea animalelor.

Oglindindu-se starea jalnică în care se aflau în 1907 masele țărănimii, până și lucrarea "Enciclopedia României" (rumoare cauzată de citirea greșită a penultimului cuvânt), tipărită în timpul domniei lui Carol I...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rugăm liniște!

Poftiți, domnule deputat. Deci, e clar cu "Enciclopedia".

 
   

Domnul Nicolae Ionescu:

... se consemna "...Lumea satelor îndură, suferă, dar clocotește. O scânteie poate dezlănțui revolta. De la orașe, nimeni nu se ocupă, decât doctrinar de chestiunea țărănească. Politicienii intrighează, înalta societate petrece".

În condițiile istorice date, "atunci când țăranului i-a ajuns cuțitul la os", cum se exprima o minte luminată, s-a declanșat răzmerița. Ce s-a întâmplat apoi, știm cu toții. Printre altele, așa cum se consemnează în lucrarea mai sus-citată, 11.000 de țărani sunt măcelăriți fără milă.

Din partea dreaptă a sălii:

Au fost 11.200! Uite-te în istorie!

 
   

Domnul Nicolae Ionescu:

Da, vă uitați dumneavoastră...

Deși de la dramaticele evenimente din 1907 s-au scurs 90 de ani, setea de pământ, de dreptate și de o viață mai omenească a țăranului român este și acum aproape la fel de acută ca și la începutul veacului, cu toate că, în acest interval de timp, au avut loc 3 războaie, s-au derulat 3 revoluții, dacă le putem denumi așa, și s-au decretat mai multe reforme agrare.

Din nefericire, reformele la care ne referim n-au rezolvat nici până acum, în România, problema țărănească. Mi-am dat seama de acest trist adevăr, atât în perioada recentelor alegeri parlamentare, cât și după aceea, în urma numeroaselor întâlniri pe care le-am avut cu țăranii argeșeni.

Într-o discuție mai recentă, mai mulți săteni din comunele Albești, Băiculești, Budeasa, unii dintre ei veterani de război, s-au plâns că până acum n-au primit încă pământurile ce li se cuvin, potrivit reglementărilor de după 1989 și bat pe la porțile primăriilor și tribunalelor, pentru a li se face dreptate.

Acum, când comemorăm împlinirea a 90 de ani de la acel însângerat 1907, când țărănimea, încovoiată de greutățile muncii și vieții, așteaptă de la guvernanții și parlamentarii de azi măsuri de protecție socială, măsuri care să le permită să lucreze mai cu spor pământurile. Avem cu toții datoria să contribuim la stingerea scânteii.

Un străvechi proverb românesc ne îndeamnă "să nu ne jucăm cu focul". O scânteie scăpată de sub control ar putea să dea naștere la o văpaie.

Să fim deci prevăzători ca așa ceva să nu se întâmple nici în ruptul capului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Lazăr Lădariu - comentariu pe marginea intrării țării noastre în N.A.T.O.;

Are cuvântul domnul Lădariu Lazăr și ultimul vorbitor, urmează domnul Dumitru Pâslaru.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Se știe prea bine că una dintre condițiile esențiale pentru acceptarea unei țări în NATO o constituie clarificarea problemelor litigioase prin încheierea de tratate cu țările vecine.

Evident, orice bun român, orice om normal, doreste o intrare în Alianța Nord-Atlantică. Dar, nu oricum.

Ce te faci, dacă printre aleșii valului nr. 1, Ungaria va fi luată în brațe, iar România lăsată să mai aștepte "la ușa cenușăreselor"? Atunci, liniștea Transilvaniei va fi spulberată, iar în vestul României se va instala o altă graniță, cea a îngrijorării.

Președintele Dumei de Stat a Rusiei, domnul Ghenadi Jelezniov, întrebat, cu ocazia întâlnirii de la Camera Deputaților, ce părere are despre NATO, a răspuns imediat... "dacă ar fi vorba de un arhaism din perioada războiului rece".

După unii, ar trebui grabnic să încheiem tratatele cu Rusia, Ucraina și Republica Moldova. Corect. Oricine ar dori-o, numai că aici e aici.

Rusia, fidelă a unui principiu imperial al politicii de forță, ne este datoare un tezaur, încredințat ei, încă din vremea primului război mondial, tezaur care, se pare, a luat definitiv calea cea fără de întoarcere a Moscovei.

Apoi, mai avem acolo un necaz numit "Insula Șerpilor", pământ românesc înhățat în disprețul tuturor uzanțelor și tratatelor internaționale, după cel de-al doilea război mondial.

"Ce-am avea cu Ucraina?", se întreabă naiv unii. "Nu importăm situația din Transilvania acolo" - exclama recent un mare demnitar. "Bucovina - zicea el, confundând grav Polul Nord cu Polul Sud- a fost provincie austriacă". Atâta știu unii. Așa văd ei istoria scrisă cu cerneala cea roșie a învingătorului.

Ce se vrea? O clară "Euroregiune Bucovina", adică hulitul odinioară "Plan Valev", aplicat parșiv și introdus prin ușa din dos.

Aflat la Davos, președintele Ucrainei, Leonid Kucima, invoca "un motiv foarte specific". "Avem relații foarte bune", zice el, cu toți vecinii noștri, cu excepția României, și credem că dacă nu se semnează un Tratat româno-ucrainean în care să fie definite granițele, România nu poate vorbi de NATO".

Un lucru este limpede: semnând tratatele după placul unora doar, pierdem absolut totul și nu primim nimic. Or, noi dorim să încheiem un tratat de fiecare dată, nu să ni se impună un dictat.

Noi nu ne vom lua gândul de la teritoriile românești din Nordul Bucovinei și Sudul Basarabiei, de la Ținutul Herței și "Insula Șerpilor".

Nu trebuie să renunțăm la nimic din ce s-a luat "...din moșia cea Ștefană". Fără compromisuri.

Cu dracul frate nu-i bine să ne facem, numai pentru a trece puntea. Acest amănunt ar trebui să-l știe bine și șeful diplomației românești, domnul Adrian Severin.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu (din sală):

Îl știe!

 
   

Domnul Lazăr Lădariu:

Vom fi prieteni, buni chiar, cu toți vecinii sinceri și corecți. Cu o condiție: să fie recunoscute public dezastruoasele consecințe asupra unei Românii furate ca în codru, ale Pactului Ribbentrop-Molotov.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Dumitru Pâslaru - despre subordonarea și politizarea precipitată a Societății naționale de Televiziune;

Și, în sfârșit, pentru 3 minute, are cuvântul domnul Dumitru Pâslaru.

   

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Este cât se poate de semnificativ faptul că unul dintre primele acte de guvernare ale actualei puteri a fost subordonarea și politizarea precipitată a Societății Naționale de Televiziune. În dispreț total față de lege și Constituție, fără informarea sau consultarea Parlamentului, Guvernul a numit un director general, care, după liniștirea opiniei publice deja alertată, a fost abilitat post factum de către comisiile parlamentare și plen ca titular al unei instituții inexistente - interimatul.

Pe baza mandatului primit și coordonat de un "comisariat politic", zis "consultativ", alcătuit din binecunoscuți militanți politici, pretinși civici și independenți, directorul general a declanșat în Televiziunea Română o veritabilă "vânătoare de vrăjitoare", înlocuind profesioniști de necontestat cu ziariști și corespondenți ai unor posturi de radio străine, debutanți în televiziune, colaboraționiști zeloși sub masca echidistanței în anii trecuți ai opoziției antipedeseriste.

Aceștia, ca și alții, și-au primit, de la cei deveniți guvernanți, "răsplata pentru consecventa obiectivitate a relatărilor vieții politice românești".

Înlăturarea cinică a valorilor, oriunde ar fi activat ele, de la "Departamentul Emisiunilor Informative" până la "Viața Spirituală", a condus rapid la rezultatul scontat: transformarea celei mai vizionate emisiuni într-un penibil "Jurnal al trichinelozei și al câinilor vagabonzi", urmat seară de seară de o "Ediție specială", consacrată, indiferent de subiect, îndoctrinării și cosmetizării.

Monologul tărăgănat al puterii, faptul divers, optimismul trucat și o cronică infracțională abundentă vor să abată atenția electoratului român de la veritabilele probleme ale momentului: deziluzia masivă și progresivă față de noua administrație, percepția adevăratei semnificații a fraudei electorale, explozia prețurilor și inflația, comedia târguielilor între coalițiile suprapuse la guvernare, epurările politice amintind de anii ‘50, cumulul ilegal al unor demnități publice, semnele și stadiul pregătirilor pentru falimentarea economiei naționale.

Astfel, Televiziunea Națională, epurată și infuzată cu cadre verificate sau reunite printr-un consemn de la televiziunile particulare, unde activau acoperite, devine un instrument tot mai vizibil de manevrare a opiniei publice, de influențare unilaterală a procesului de formare sau modificare a opțiunii politice.

Subordonarea politică a TVR ca prim act de guvernare, eforturile de a direcționa, în continuare, atacurile presei împotriva actualei opoziții, ca și nesfârșita lamentare pe marginea pretinsei "moșteniri dezastruoase", reprezintă câteva elemente care definesc presentimentul caracterului falimentar al actualei guvernări.

Chiar dacă aceste măsuri creează impresia de forță și consecvență, nesocotirea cadrului legal și constituțional, a instituțiilor și separărilor puterilor în stat, a demnității individuale și a statutului persoanei, sunt de natură a crea în timp tensiuni sociale majore, incontrolabile și să transfere confruntările din Parlament în confruntări de stradă, evident, cu alte mijloace și cu alt limbaj.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Paula Maria Ivănescu - drept la replică

În virtutea dreptului la replică, prevăzut de Regulament, acordăm doamnei Paula Ivănescu un minut.

   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Țîn să precizez în fața dumneavoastră că, în calitate de deputat, voi interpela orice Guvern, indiferent de forța politică care l-a emanat, în momentul în care se dovedește incompetent, sau, mai rău, rău-voitor față de națiune.

Deocamdată, Guvernul Ciorbea nu a ajuns în această ipostază. Ceea ce simțim noi astăzi sunt efectele politicii P.D.S.R., de falimentare economică, de lipsă de reformă și de aservire a politicii sale pentru oligarhia lor de partid.

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Asta se face acum!

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ceea ce doresc să vă spun este că, în aceste zile, de fapt, am învățat care este adevărul: din bugetul pe anul 1997, care este estimat la circa 29.000 miliarde, circa 8.500 de miliarde sunt deja cheltuite în anul 1996.

Guvernul Ciorbea nu are încotro, decât să aducă lucrurile în adevărata lor lumină, să facă o reformă rapidă. Ceea ce nu s-a făcut în 4 ani de zile, trebuie făcut acum în câteva luni de zile.

Referitor la prețul benzinei, de care nu s-a revoltat Grupul parlamentar al Partidului Democrat și eu, în mod special, țin să precizez că rafinăriile, începând cu luna martie 1996, deci sectorul petrochimic, se confruntă cu pierderi de circa 500 de miliarde lei lunar.

Trebuie să aducem lucrurile la adevărata lor valoare. În momentul în care Guvernul Ciorbea, pus în fața adevărului, nu va acționa cum trebuie pentru reformă, pentru eficiență economică și pentru creșterea, în măsura posibilităților, a nivelului de trai al populației, fiți siguri că voi fi prima care va cere demisia acestui Guvern. (Aplauze din partea majorității.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumim, doamnă deputat.

 
  Ioan Gavra - intervenție critică la adresa TVR pentru modul în care prezintă imaginea publică a Camerei Deputaților.

Domnul Ioan Gavra invocă o problemă de procedură.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Gavra:

Deci, domnule președinte, domnilor colegi, o chestiune de simplă procedură.

Este a doua oară când intervin în legătură cu Televiziunea Națională, pentru modul în care prezintă imaginea publică a Camerei Deputaților, pe care, de fapt, n-o prezintă și pe care o mediatizează așa cum dorește de cuviință.

Ieri, am deschis a doua sesiune parlamentară a actualei legislaturi. Din nefericire, n-a prea fost prezentă Camera Deputaților în ansamblul său, ci diverse frânturi de interviuri, luate pe coridoarele Camerei Deputaților. Aceasta, probabil, este pentru ei Camera Deputaților. Nici măcar că am demarat activitatea, că ieri, pe parcursul unei jumătăți de zile, noi am muncit în Camera Deputaților.

Domnule președinte,

De ce ridic problema? Pentru că este o chestiune de Regulament. (Este întrerupt din sală.)

Domnule deputat,

Îmi dați voie? Este o chestiune de Regulament!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rugăm, liniște!

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Deci, vă rog frumos... de Regulament. 1) În Biroul Permanent vom discuta această problemă, pentru că am s-o ridic eu. 2) Conform Regulamentului Camerei Deputaților, însă, ridicarea acreditării pentru televiziune se face de către Camera Deputaților, de aceea este o chestiune de procedură și regulamentară și am vrut să informez Camera Deputaților, domnule deputat, da?

Deci, trebuie să luăm măsuri urgente, pentru că imaginea noastră este alta decât aceea pe care o avem, efectiv, zilnic, în Camera Deputaților.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Din sală:

Corect!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Informarea cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Biroul Permanent al Camerei Deputaților și care urmează a fi avizate de comisiile permanente:Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 1/1997 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european, instituind o asociere între România, pe de o parte, și comunitățile europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte ;Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 2/1997 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 13/1996 privind acordarea unor înlesniri referitoare la majorările de întârziere, aprobată prin Legea nr. 102/1996;Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 44/1996 referitoare la prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute la art. 25 alin. 1 și la art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizării și finanțării activității de cercetare-dezvoltare, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 51/1996;Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1/1997 privind stabilirea plafonului de îndatorare externă a României pe anul 1997;Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5/1997 pentru amânarea plății ultimei tranșe din cota majorată a capitalului autorizat al României la Corporația Financiară Internațională CFI, prevăzute de Legea nr. 11/1992.  

Doamnelor și domnilor deputați,

Intrăm în ordinea de zi, și vă prezint informarea cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Biroul Permanent al Camerei Deputaților și care urmează a fi avizate de comisiile permanente.

La Biroul Permanent al Camerei Deputaților, au fost înregistrate următoarele inițiative legislative:

1) Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 1/1997 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european, instituind o asociere între România, pe de o parte, și comunitățile europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize, Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru politică externă.

2) Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 2/1997 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 13/1996 privind acordarea unor înlesniri referitoare la majorările de întârziere, aprobată prin Legea nr. 102/1996. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii:în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

În conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaților, proiectele de lege privind aprobarea Ordonanțelor de urgență nr. 1 și 2/1997 urmează a fi dezbătute în procedură de urgență.

3) Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 44/1996 referitoare la prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute la art. 25 alin. 1 și la art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizării și finanțării activității de cercetare-dezvoltare, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 51/1996. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

4) Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1/1997 privind stabilirea plafonului de îndatorare externă a României pe anul 1997. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize, Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru politică externă.

5) Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5/1997 pentru amânarea plății ultimei tranșe din cota majorată a capitalului autorizat al României la Corporația Financiară Internațională CFI, prevăzute de Legea nr. 11/1992. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize, Comisia pentru politică externă, Comisia juridică de disciplină și imunități.

Adoptarea proiectului de Lege pentru modificarea articolului 330<SUP>1</SUP> din Codul de procedură civilă.  

Conform ordinii de zi aprobate, trecem la dezbaterea proiectului de Lege pentru modificarea art. 3301 din Codul de procedură civilă. Guvernul este prezent prin persoana ministrului justiției, care, ca inițiator, are cuvântul.

   

Domnul Valeriu Stoica: (ministrul justiției)

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În numele și din însărcinarea Guvernului României, îmi revine onoarea de a vă prezenta proiectul de Lege pentru modificarea dispozițiilor art. 3301 din Codul de procedură civilă.

După cum vă este cunoscut, prin Legea nr. 59/1993 au fost aduse ample modificări Codului de procedură civilă, ținându-se seamă de introducerea noului sistem juridicar prevăzut în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Între modificările aduse Codului de procedură civilă, prin articolele de la 330 până la 3304, a fost reglementat recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac ce se poate exercita în anumite condiții de către procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile.

Întrucât, potrivit art. 3301 din Codul de procedură civilă în redactarea actuală, este prevăzut că recursul în anulare se poate declara oricând, în practică și în doctrina juridică s-a ridicat problema conform căreia această reglementare este de natură să conducă la perpetuarea incertitudinilor cu privire la raporturile juridice civile ce decurg din hotărârile irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești.

Pe de altă parte, prin această prevedere a Codului de procedură civilă este încălcat în mod grav principiul consacrat în art. 6 al Convenției europene pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și în art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care garantează dreptul persoanei de a-i fi examinată cauza într-un termen rezonabil.

În vederea eliminării acestei cauze de instabilitate a situațiilor juridice consacrate prin hotărâri intrate în autoritatea lucrului judecat, s-a elaborat alăturatul proiect din lege, prin care se prevăd termenele în care se poate declara recursul în anulare. De altfel, menționăm că prevederea unui termen pentru introducerea recursului în anulare se înscrie în sistemul celorlalte căi de atac, ordinare și extraordinare, prin care se tinde la retractarea sau reformularae hotărârilor pronunțate, dar numai dacă sunt introduse într-un anumit termen. Astfel, pentru a cita numai un exemplu, în cazul reviziurii pentru motivul condamnării unui judecător pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu hotărârea pronunțată, motiv similar cu cel prevăzut pentru recursul în anulare la art. 3302, termenul este de o lună, cu mult mai mic decât termenul pe care vi-l propunem prin proiectul de lege pe care vă rugăm să-l adoptați.

Vă aduc la cunoștință că acest proiect a fost avizat inițial de Consiliul Legislativ, el a fost deja adoptat de către Senat și a fost avizat de Comisia juridică a Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc și eu, domnule ministru.

Solicităm părerea Comisiei juridice, de disciplină și imunități, reprezentată prin domnul președinte, deputat Emil Popescu. Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Foarte pe scurt, vă învederez, respectuos, că membrii comisiei au examinat cu atenție acest proiect și au constatat că el se încadrează în prevederile legale, nu încalcă nici o regulă constituțională, dimpotrivă, rezolvă o lacună care a provocat multe necazuri în aplicarea practica a acestui text, și comisia v-a făcut un raport favorabil, în scris. Vă propun și eu să fiți de acord cu adoptarea acestui text.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale, reprezentanți ai grupurilor parlamentare doresc să ia cuvântul? Nu avem nici o solicitare, trecem la dezbaterea propunerii legislative.

Dacă asupra titlului există comentarii? "Proiect de Lege cu privire la modificarea art. 3301 din Codul de procedură civilă". Nici un comentariu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Avem articol unic, așa cum a fost susținut de inițiator și de președintele comisiei. Dacă sunt intervenții din sală? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

În aceste condiții, vă consult cu privire la procedura de vot? Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

V-aș ruga ca înainte de a fi stabilită modalitatea de vot să aveți în vedere dispozițiile art. 64 din Constituție, potrivit cărora Camera Deputaților adoptă legi în prezența majorității deputaților. Pe de altă parte, art. 74 alin.1 din Constituție stipulează că legile organice, cum este cea de față, se adoptă cu votul majorității deputaților. Vă rog să constatați dacă în sală există majoritatea deputaților, deci, cel puțin 172, ca să fie cvorumul necesar. Totodată, ca această lege să fie adoptată, ea să întrunească 172 de voturi.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat, aceasta era și intenția noastră. Am contactat telefonic biroul chestorilor, îi invităm și de la tribună să-și intre în atribuții și să poftească distinșii deputați în sală. Altfel, vom fi nevoiți să trecem fie la apelul nominal, fie la votul nominal.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Amânați votul mai târziu!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Rugăm secretarii să numere participanții la dezbateri, pentru a verifica cvorumul necesar unei legi organice atât de importante.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Aveți și această posibilitate, să consultați plenul Camerei și să amânați votul pentru ora 11,30, când probabil vor veni mai mulți deputați, și să treceți la următorul proiect de pe ordinea de zi.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul ministru al justiției solicită o intervenție.

 
   

Domnul Valeriu Stoica:

Este o chestiune privind caracterul de lege organică al acestui cod și l-aș ruga pe domnul Gaspar să spună care este dispoziția din Constituție pe care o are în vedere când spune că e vorba de o lege organică?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule ministru,

Vă rog să observați că Senatul...

Din sală:

Lasă Senatul, domnule, vedeți ce este în Constituție!

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

...a adoptat acest proiect de lege și vă citesc: "Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 16 ianuarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. 1 din Constituția României." Deci, la Senat, dacă ați fost acolo și ați prezentat, înseamnă că v-ați însușit acest punct de vedere. Dacă dumneavoastră considerați că acest proiect de lege are caracterul unei legi ordinare, urmează ca plenul, Comisia juridică să se pronunțe și, după aceea, intrăm în divergență și mergem la mediere cu Senatul.

 
   

Domnul Valeriu Stoica:

Nu cred că este vorba de o divergență, faptul că Senatul a adoptat această lege cu un cvorum și cu un număr de voturi cerute pentru legea organică înseamnă că oricum acel cvorum și acel număr de voturi sunt valabile și pentru legea ordinară. Deci, sub acest aspect, nu este nevoie de o reluare a procedurii.

Din sală:

Dar nu mai scria: "Conform art. 74"!

(Rumoare, vociferări ale opoziției.)

 
   

Domnul Valeriu Stoica:

În ceea ce privește caracterul acestei legi, urmează să aprecieze Camera Deputaților dacă este vorba sau nu este vorba de o lege organică.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gavra solicită cuvântul.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Domnilor colegi,

Sigur că va exista o dispută pe care trebuie probabil, să o rezolve comisia noastră de specialitate, Comisia juridică. Pentru a nu întârzia lucrările, mai avem încă dezbateri serioase pentru ziua de astăzi programate, domnule președinte, comisia să analizeze, să vină cu un punct de vedere - dar nu acum, pe loc, deci se poate retrage - și noi să ne continuăm dezbaterile, așa cum sunt ele înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaților.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Propun să amânăm votul cu jumătate de oră, chestorii sunt rugați sa anunțe deputații rătăciți prin această clădire a Parlamentului nostru și Comisia juridică, de disciplină și imunități să lămurească problema caracterului organic sau ordinar al proiectului de lege. Într-adevăr, trimiterea pe care ne-o face Senatul nu este un argument absolut pentru a face dintr-o lege ordinară una organică, după părerea mea. Deci, votul final asupra acestui text va avea loc la ora 11,00 sau chiar mai devreme, imediat ce parcurgem următorul text din ordinea de zi aprobată de plenul Camerei Deputatilor.

 
Adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 33/1996 pentru îmbunătățirea regimului de impunere și utilizare a taxelor consulare încasate în străinătate de către reprezentanțele diplomatice ale României.  

Și iată că am ajuns la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 33/1996 pentru îmbunătățirea regimului de impunere și de utilizare a taxelor consulare încasate în străinătate de către reprezentanțele diplomatice ale României.

Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să ia cuvântul? Avem solicitarea domnului director Florian Murg, din ministerul de resort. Aveți cuvântul, domnule director!

   

Domnul Florian Murg (director în MAE):

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Ordonanța nr. 33/16 august 1996 pentru îmbunătățirea regimului de impunere și de utilizare a taxelor consulare încasate în străinătate de către reprezentanțele diplomatice ale României, s-a hotărât ca vizele acordate persoanelor de origine etnică română și rudelor acestora până la gradul al doilea inclusiv, stabilite în străinătate, care au cetățenia altor state ori statutul de apatrizi, pe bază de documente din care rezultă că cel puțin unul dintre părinți este de origine etnică română, să fie scutite de taxe. După intrarea în vigoare a ordonanței, au apărut în țară și în străinătate reacții și interpretări negative în legătură cu caracterul limitat al prevederilor sale, care se referă numai la persoanele de origine etnică română, și nu la toți foștii cetățeni români.

Pe de altă parte, eventuala extindere a scutirii de plata taxei de viză la toți foștii cetățeni români stabiliți în străinătate ar duce la diminuarea considerabilă a unei surse de venituri în valută pentru bugetul statului, estimată la aproximativ 3-4 milioane de dolari anual. Majoritatea persoanelor de origine etnică română se află în țări limitrofe, ale căror cetățeni nu au nevoie de vize pentru a veni în România. De asemenea, partea română a propus tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene, prin intermediul misiunilor noastre diplomatice din străinătate, desființarea vizelor pe bază de reciprocitate, iar discuțiile în acest sens sunt în curs. Au loc discuții atât pe plan bilateral, cât și multilateral, atât cu reprezentanții țărilor Uniunii Europene, cât și cu factorii de decizie din organismele comunitare.

Pentru persoane de origine etnică română sau foști cetățeni români stabiliți în alte state există, conform reglementărilor actuale, posibilitatea ca șefii misiunilor noastre diplomatice să le acorde vize gratuite. Conform art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 24/1992, șefii instituțiilor care prestează servicii consulare "pot, în condiții de reciprocitate, în situații deosebite sau de la caz la caz, majora, scuti sau reduce de plata taxelor consulare".

Deci, noi, datorită reacțiilor negative care au avut loc în urma intrării în vigoare a ordonanței, cerem să se elimine această măsură temporară, urmând să fie soluționate probleme care apar, atât pe baza legislației actuale, cât și în perspectivă, prin desființarea vizelor cu celelalte state.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc și eu, domnule director.

Dacă dorește cineva sa ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale?

Din sală:

Mai întâi, opinia comisiei!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dar, mai întâi, opinia comisiei.

 
   

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Asupra proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței nr. 33/1996, Comisia pentru buget, finanțe și bănci a întocmit un raport, în precedenta legislatură, prin care hotărăște supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților, în forma adoptată de către Senat. Referitor la amendamentul propus de Ministerul de Externe și primit din partea Biroului Permanent pe data de 15 ianuarie, comisia, în actuala ei componență, a analizat aspectele rezultate din acest amendament și, în principiu, suntem de acord cu aspectele politice enunțate, în sensul că este de preferat să rezolvăm mai larg decât propune amendamentul - deci, pentru toți foștii cetățeni români - această facilitate. Din păcate, informarea Ministerului de Externe nu prezintă aspecte de natură economico-financiară care să permită o analiză a influențelor amendamentului propus asupra veniturilor bugetului de stat, având în vedere profilul comisiei.

În aceste condiții, atât amendamentul propus de către Ministerul de Externe, cât și amendamentul propus în cazul dezbaterilor comisiei, privind extinderea facilităților, au fost respinse pe aceste considerente de către comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt solicitări? Domnul deputat Avramescu, din partea Partidului Social Democrat-USD.

 
   

Domnul Constantin Avramescu:

Doamnelor și domnilor,

Prin raportul suplimentar prezentat de Comisia buget-finanțe, se precizează că nu se poate emite o opinie competentă atâta timp cât nu se prezintă influența economico-financiară a propunerii recente a Ministerului de Externe, de eliminare a pct. "g" din art. 3 referitor la scutirea de taxe a cetățenilor de origine etnică română.

În primul rând, trebuie să remarc că problema scutirii de taxe consulare a unor categorii de cetățeni are un impact politic, legat de atitudinea noastră față de diasporă, a ceea ce cerem noi de la aceasta și ceea ce îi oferim. Această miză este mult mai importantă decât eventualele venituri care se obțin din taxe, taxe care, după spusele domnului deputat Florin Georgescu ieri, în Comisia de finanțe, se pare că nu sunt semnificative. Dacă la aceasta aș mai adăuga și ceea ce a spus aici domnul director în legătură cu scutirea de vize pe care o întrevedem într-un viitor, rezultă, încă o dată, că acest paragraf, care Ministerul de Externe cere să fie înlăturat, este corect.

Dar mai important decât aceasta, semnalez faptul că se folosește noțiunea de "origine etnică română", o noțiune care se folosea într-o anumită vreme, o vreme de care n-aș mai vrea să-mi aduc aminte. Noțiunile folosite sunt de "cetățenie" sau "naționalitate" și nu de "origine etnică". Din punctul meu de vedere e grav că expresia "origine etnică" a apărut în "Monitorul Oficial", dar ar fi și mai grav dacă va apărea într-o lege care va avea girul Parlamentului României.

Pentru aceste motive pe care le-am expus mai sus și nu pentru acelea care apar în expunerea de motive a Ministerului Afacerilor Externe, propun eliminarea acestui punct, așa cum a fost cerută, și să avizăm legea cu restul modificărilor, pentru că acestea se referă la niște reglementări financiare între Ministerul de Externe și oficiile sale diplomatice, respectiv, Ministerul de Finanțe.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat, poate formulați și în scris amendamentul.

Dăm cuvântul domnului deputat Miron Chichișan, din partea PUNR.

 
   

Domnul Miron Chichișan:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Chestiunea a fost discutată în ședința Comisiei de finanțe-bănci, a menținerii sau eliminării acestui alineat din Ordonanța nr. 33/1996. Noi ne-am pronunțat acolo și am spus așa: acest punct trebuie menținut, noi trebuie să ne protejăm cetățenii de etnie română oriunde s-ar afla, mai ales că am fost informați în comisie, ieri, că și alte țări procedează în acest sens, își protejează cetățenii scutindu-i de aceste cheltuieli.

Din sală:

Care cetățeni?

 
   

Domnul Miron Chichișan:

Păi, toți cetățenii! Noi protejăm cetățenii de origine română, alții își protejează cetățenii lor.

În al doilea rând, în punctul de vedere al Ministerului de Externe calculele nu erau făcute, noi nu am știut cât este aportul, câți cetățeni beneficiază de aceste scutiri. De aceea am votat cu 7 la 6 pentru menținerea articolului așa cum a fost în ordonanța inițială.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc și eu.

Din partea PDSR are cuvântul domnul deputat Gheorghe Ana.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Distinse doamne, distinși domni,

Ordonanța care face obiectul discuției noastre are în vedere, la articolul mult discutat, o înlesnire care să dea posibilitatea tuturor cetățenilor români ce se află în străinătate din diverse motive și situații să viziteze România.

Înlesnirea constă în faptul că ei nu vor fi supuși taxei pentru obținerea vizei de venire în țară, taxă care poate să fie de la 5 la 20 de dolari. Sigur că aceste venituri ar îmbunătăți starea financiară a ambasadei, a consulatului unde s-ar realiza ele, însă, din discuțiile care au avut loc în Comisia permanentă de buget, finanțe-bănci, fără un calcul care să conducă concret la formarea unei păreri despre efortul sau impactul pe care îl are introducerea taxelor, respectiv, eliminarea lor, așa cum este propus în ordonanță, s-a hotărât, așa cum ați auzit, menținerea textului așa cum a fost votat de Senat. Pe de altă parte, se poate face aprecierea că renunțând la acești 5-10-20 de dolari taxă de viză, cei care vor veni în țară să-și vadă rudele, prietenii sau, pur și simplu, chiar dacă nu mai au pe nimeni, să-și vadă pământul din care au fost rupți cu voia sau fără voia lor, vor face ei înșiși niște cheltuieli, în țară, în valuta țării de unde provin ei.

Deci, trebuie să avem în vedere aportul indirect la vremea când nu plătesc taxa de viză, dar aportul direct atunci când vin și fac cheltuieli în țară. Pentru acest motiv, grupul nostru parlamentar și reprezentanții săi în Comisia pentru buget, finanțe și bănci au votat ieri pentru menținerea textului așa cum a fost el prins în Ordonanță și votat de Senat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Din partea UDMR-ului avem o solicitare. Domnul Matis Eugen.

 
   

Domnul Matis Eugen:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței nr. 33 reprezintă o aprobare a unei ordonanțe foarte importante după părerea noastră atât din punctul de vedere al regimului taxelor consulare, cât și dintr-un alt punct de vedere, mai general, al relațiilor internaționale ale României.

Nu vreau să vă reiterez argumentele domnului deputat Avramescu, cu care suntem în totalitate de acord, ci aș dori să vă atrag atenția asupra acordurilor și tratatelor internaționale pe care România le-a semnat și noi, în Parlament, le-am ratificat.

Se cunoaște foarte bine că aceste acorduri și tratate conțin reglementări care au intrat în legislația internă și care reglementări sunt obligatorii pentru noi toți.

În acest sens, doresc să vă reiterez că orice fel de discriminare între cetățenii unei țări și, în speță, între cetățenii României este o încălcare gravă și a Constituției, dar și a multor acorduri și tratate internaționale la care România este parte. În acest sens, noi susținem punctul de vedere privind eliminarea acestui punct din ordonanță.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbaterile generale? Nu sunt.

În aceste condiții trecem la dezbaterea pe articole a ordonanței.

Deci, titlul - "Ordonanță pentru îmbunătățirea regimului de impunere și de utilizare a taxelor consulare încasate în străinătate de către reprezentanțele diplomatice ale României".

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Suntem la art. I al ordonanței. Dacă există comentarii. Deci, în cadrul dezbaterilor generale, domnul deputat Avramescu a solicitat eliminarea art. 3 lit. g). Dacă vreți să precizați. Nu e prea clar în textul lăsat de dumneavoastră.

 
   

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Ordonanța are art. 1, prin care se precizează "... Ordonanța Guvernului numărul"... și așa și pe dincolo, după care urmează: "Pct. 1, art. 3 se completează cu lit. g), după cum urmează..." și, după aceea, pct. 2, "lit. b) din nota... se modifică după cum urmează..."

Propunerea mea este să fie eliminat pct. 1.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Pct. 1 lit. g)...

Vă mulțumesc.

Comisia, vă rog.

 
   

Domnul Dan Constantinescu:

Deci, domnule președinte, stimați colegi, așa cum am precizat, decizia comisiei, luată ieri în ședință de urgență, privește strict aspectele tehnice. Nu am putut cuantifica nimic în lipsa informațiilor.

Comisia noastră este o comisie de buget, finanțe și bănci, deci, lucrează pe bani. Nu putem da un aviz tehnic. Din punct de vedere politic, eu personal susțin acest amendament.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci, sustineți amendamentul de eliminare? Da, vă mulțumesc, personal, dar în numele comsiei cine vorbește?

 
   

Domnul Dan Constantinescu (din loja comisiei):

Nu se poate susține un punct de vedere tehnic, un punct de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Ioan Gavra (de la masa prezidiului):

E clar. Deci, comisia propune respingerea chestiunii tehnice.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

În aceste condiții, supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a art. 1 din conținutul Ordonanței.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Cu majoritate de voturi pentru, 63 împotrivă și 3 abțineri, propunerea a fost adoptată.

Art. 2. Dacă sunt intervenții din sală? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Mulțumesc.

Trecem la art. II, care conține 5 alineate. Există intervenții din sală? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate de voturi.

Stimați colegi,

Pentru textul integral al proiectului de Lege vă consult în privința procedurii de vot.

Propun votul deschis. Există alte propuneri din sală? Nu există.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri?

Cu majoritate de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 4 abțineri textul a fost adoptat.

Doamnelor și domnilor,

După părerea noastră există cvorumul pentru votarea proiectului de Lege privind modificarea art. 3301 - Cod de Procedură Civilă.

În aceste condiții, vă consult din nou asupra procedurii de vot. Propun votul deschis. Există altă propunere? Nu există. Supun proiectul de Lege privind modificarea art. 3301 - Cod Procedură Civilă votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Numărați, vă rog! Numărați!

174 de voturi pentru.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate. Vă mulțumesc.

Chiar pentru o lege organică cvorumul este întrunit și proiectul de lege a fost adoptat.

Mulțumim domnului ministru al justiției, mulțumim Comisiei juridice, de disciplină și imunități, vă mulțumesc dumneavoastră pentru bună colaborare.

Suspendăm ședința pentru 20 de minute, după care vom relua dezbaterea la Codul rutier.

 
Continuarea dezbaterilor asupra proiectului de Lege privind Codul circulației rutiere.  

- după pauză -

În continuare lucrările ședinței sunt conduse de domnul Radu Mircea Berceanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Reluăm dezbaterile proiectului de Lege privind Codul circulației rutiere.

Vă reamintesc că am rămas la art. 25, pct. 36 din raportul Comisiei juridice, comisia sesizată în fond cu acest proiect de lege. Practic, desfășurăm dezbaterea luând în discuție, în general, propunerea cuprinsă în raport sau textul inițial, dacă raportul nu prevede nici un fel de modificare a acestor texte inițiale.

Aș vrea, înainte de a începe, să fac o scurtă precizare pentru toți colegii deputați. Acest proiect de lege are 233 de articole și noi, după destul de multe zile de dezbatere, am ajuns la art. 25. Este adevărat că am depășit niște articole foarte-foarte lungi și cu o problematică complexă, dar începând de joi, când probabil vom continua dezbaterea acestui proiect de lege, spun joi pentru că este prima zi după întrunirea în comisii, de miercuri, voi respecta strict prevederile Regulamentului privind amendamentele, timpul în care se realizează aceste amendamente, felul în care aceste amendamente pot fi depuse sau luate în dezbatere. Deci, vă rog să revedeți articolele de la 90 până pe la 100 și ceva, 101 din Regulament în ceea ce privește partea referitoare la amendamente și, dacă aveți anumite chestiuni referitoare la acest proiect de lege, să trimiteți aceste amendamente comisiei ca mâine, această comisie să le poată eventual discuta și accepta sau respinge sau reformula. Pentru că, repet, începând de joi vom intra strict pe aplicarea prevederilor regulamentare în ceea ce privește depunerea de amendamente, astfel încât într-un timp cât se poate de scurt acest proiect de lege să fie finalizat.

Deci, referitor la art. 25. Art. 25 se referă la categoriile și subcategoriile permisului de conducere.

În legătură cu alin. 1 dacă cineva dorește să ia cuvântul, sau dacă doriți putem să o luăm pe porțiuni din alin. 1.

Avem aici prima frază, "Categoriile și subcategoriile permisului".

Categoria A "- Motociclete -". Dacă până aici cineva dorește să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Categoria B. Dacă la categoria B, la prima parte, până la prima liniuță, dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

La prima liniuță de la categoria B - "Ansamblul de vehicule format dintr-un automobil... etc și o remorcă -". Dacă cineva dorește să se refere la această liniuță? Nu dorește nimeni.

A două liniuță se referă la "tricicluri sau quadricicluri".

Mai departe, Categoria B+E. Dacă la acest paragraf dorește cineva să se refere? Nu dorește nimeni.

Categoria C. Nu dorește nimeni.

Categoria C+E. Nu dorește nimeni.

Categoria D. Nu dorește nimeni.

Categoria D+E. Nu dorește nimeni.

Categoria Tr.

Categoria Tb.

Categoria Tv.

Subcategoria A1 - Motorete.

Subcategoria B1,

Subcategoria C1.

Subcategoria C1+ E.

Subcategoria D1.

Subcategoria D1+E.

Automobilele din categoriile B-C și D. Nu dorește nimeni.

Supun votului dumneavoastră alin. 1.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva?

A fost adoptat în unanimitate.

Referitor la alin. 2. Dacă cineva dorește să ia cuvântul.

Doriți, domnule Bivolaru? Poftiți.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

La alin. 2, domnule președinte, data trecută, ultimul alineat din acest alin. 2, înainte de alin. 3, din pagina....

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. "Posesorii permisului..., acolo...."

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Acest alineat trebuie eliminat pentru că noi deja am prins în aprobările anterioare aceste probleme specifice de vârstă legate de motocicletele respective.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, partea de la punct. "Această condiție nu se aplică persoanelor care au vârsta...." Acea parte.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Nu. Tot alineatul, începând cu "... posesorii..."

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De la "posesorii..." până la sfârșitul alineatului....

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Adică subalineat, ca să nu se înțeleagă la stenogramă greșit.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Inițiatorul, de acord?

Supun votului această propunere de eliminare a părții finale a alin. 2.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

Cu această eliminare supun votului dumneavoastră alin. 2.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Referitor la alin. 3. Poftiți.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Alin. 3 se referă la transportul public de persoane și în mod special taximetrie. În final, se cere această condiție, "să fie atestat de autoritatea competentă".

Având în vedere că e foarte complicat să hotărâm cine să stabilească această autoritate competentă pentru taximetriști, aș dori ca în locul acestei ultime precizări "a fost atestat de autoritatea competentă" să introducem "are avizul medico-psihologic impus pentru efectuarea acestui tip de transport".

Vreau să mă explic. Șoferii, conducătorii auto de pe autobuze, la categoriile D și D1 că de acum le-am votat, sunt aprobate, au obligația să se urce la volan, au dreptul să se urce la volan numai în condițiile în care sunt atestați medico-psihologic de autorități competente. În condițiile astea, se stabilește prin acest text de lege ce condiții trebuie să îndeplinească, deci, medicale și psihologice.

În ce privește taximetria, să spunem, "că au fost atestați de o autoritate competentă" nu spune nimic. Atestați, în ce sens? Ne ducem la un SRL avizat care să atesteze că nu știu ce șofer de taximetru ar avea dreptul să conducă autoturisme?

Deci, să introducem pentru acest transport public de călători condiții unanime, pentru toată lumea, unitare pentru toți conducătorii, începând de la taximetriști și continuând până la microbuzele și autobuzele respective, inclusiv troleibuze.

Deci, rog și inițiatorul să fie de acord ca în locul sintagmei "a fost atestată de autoritatatea competentă" să introducem "are avizul medico-psihologic impus prin lege", că avem mai departe niște articole "pentru efectuarea acestui tip de transport", iar condițiile trebuie să fie ceva mai lejere pentru taximetriști.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, "... are avizul medico-psihologic...."

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

"... impus pentru efectuarea acestui tip de transport..." La taximetrie se referă.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu vrem să renunțăm la această formulare întrucât la art. 180 lit. e), la atribuțiunile Ministerului Transporturilor, împreună cu Ministerul de Interne se arată că "acestea elaborează norme pentru atestarea taximetriștilor", la acestea, bineînțeles, incluzându-se și ceea ce zicea domnul deputat Bivolaru, deci ceea ce spunea dânsul cu privire la condițiile medicale, psihologice și așa mai departe, intră la aceste norme pentru atestarea taximetriștilor.

Deci, se regăsește, nu este la un SRL sau în altă parte.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De acord, domnule Bivolaru, da?

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Una este să elaborezi norme - și cu asta suntem de acord - am stabilit autoritatea competentă, Ministerul Transporturilor, împreună cu Ministerul de Interne-, și alta să stabilești că este autoritate competentă, care autorizează. Deci, Ministerul Transporturilor și Ministerul de Interne nu pot prin această prevedere de la 180 "...să autorizeze". E cu totul altceva.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Nu, dar eu am înțeles că prin art. 180 se stabilește felul în care aceste norme vor stabili ce înseamnă această atestare, cum se dă, unde se dă și la ce folosește.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Ministerul Transporturilor nu poate stabili printr-un ordin al ministrului care este autoritatea care se ocupă de atestarea șoferilor. Asta se stabilește și noi am stabilit-o deja prin lege. O să vedeți că în lege, mai departe, sunt: "de acele unități sanitare stabilite și autorizate de Ministerul Sănătății care fac examene - că nu toate pot să facă - examene psihologice, examenele medicale specializate pentru transportul public de călători".

Este stabilit tot în cadrul acestei legi. De aceea, textul meu face trimitere tot la textul din legea respectivă, dar nu acesta care l-au stabilit dumnealor.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-adevăr, pe de o parte este vorba de a stabili norme pentru atestarea taximetriștilor și aceasta, ca în toată lumea, o face Ministerul Transporturilor care gestionează transporturile, împreună cu Ministerul de Interne și, problema a doua, cine autorizează.

Autorizarea se face, ca în toată lumea, de către administrația locală, deci, de către primării. Ministerul Transporturilor cu Internele fac normele generale, iar autorizarea propriu-zisă, cel care îi dă licența de taximetrist, va fi consiliul local, administrația locală.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Eu supun votului dumneavoastră alin. 3, așa cum el este în raport, așa cum l-am primit de la comisie și atrag atentia încă o dată atât comisiei, cât și inițiatorului că mâine se lucrează în comisii. Îi rog să ia următoarele 50-60, 20 de articole, cât o să reușească, și să se pună de acord, pentru că începând de joi de dimineață voi aplica cu strictețe prevederea referitoare la amendamente. Nu doresc ca de joi să mai avem diferențe între comisie, căreia îi vin idei proaspete pe parcurs, și inițiator, care nu știe despre aceste idei și trebuie să le accepte sau să la combată pe loc, aici.

Vă rog să lucrați în comisie dacă nu doriți să returnăm toate articolele din nou pentru săptămâna viitoare.

Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Antal Istvan:

Permiteți-mi, domnule președinte, o singură frază la acest alineat. Consider că ar fi utilă introducerea următorului text:"Permisul de conducere, cat. B, dă dreptul la efectuarea transportului public de persoane și la exercitarea profesiunii de instructor, dacă titularul are o vechime efectivă de cel puțin 3 ani."

Și aș dori să rog inițiatorul să mă sprijine, sau, dacă există undeva în normativele dumnealor această reglementare, să ni se facă publică, pentru că am avut această solicitare din partea unora care, în ultima perioadă, știți și dumneavoastră, au înființat o serie de școli de șoferi amatori și exercită această profesiune, probabil și cu un an vechime, care la un moment dat ar putea să prezinte un pericol.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Inițiatorul și cei care mai au astfel de amendamente vă rog să se gândească astăzi la ele și mâine să le trimită la comisie. De joi încolo nu voi mai accepta amendamente realizate așa, citind acum pentru prima dată textul.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă îmi permiteți, la art. 179, la Ministerul Transporturilor, la atribuțiile acestuia sunt prevăzute aici normele, deci, acest minister este cel care autorizează înființarea și funcționarea școlilor de șoferi, inclusiv condițiile care trebuie îndeplinite de către instructori.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. Deci, există un articol.

Supun alin. 3 votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat alin. 3.

Cei care mai au idei de îmbunătățire să le transmită la colegii de la Senat. De aceea avem două citiri ale aceleiași legi, ca pe parcurs, eventual, anumite chestiuni să se îmbunătățească și să avem, până la urmă, o lege cât se poate de bună.

Referitor la alin. 4. Nu dorește nimeni să ia cuvântul? Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 25 în totalitate, cu modificările survenite.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

La art. 26. Alin. 1, textul inițiatorului. Alin. 2, textul inițiatorului.

Supun aceste două alineate votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

Au fost adoptate.

La alin. 3, comisia ne-a propus o modificare.

Doriți să mai adăugați ceva, domnule Bivolaru?

Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Trebuie observat la alin.3 că inițiatorul a pus o condiție destul de interesantă și fezabilă, și anume condiția de vechime, de cel puțin un an.

Comisia juridică a modificat această prevedere și a stabilit ca această condiție să fie numai în cazul în care s-a obținut anterior dreptul de a conduce un automobil din categoria B, ceea ce înseamnă că s-a exclus automat această vechime minimă, pentru că anterior poate să fie și cu o zi înainte.

Eu aș ruga, pe cât posibil, să se revină la textul inițiatorului care pune condiția obligatorie de vechime - cel puțin un an. În condiția respectivă, dacă nu se acceptă, Comisia juridică nu acceptă textul inițiatorului, atunci propun ca în locul sintagmei "obținut anterior dreptul de a conduce" să fie înlocuit cu "un an înainte", "condus cu un an înainte".

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Trebuie să fi obținut cu un an înainte dreptul de a conduce automobile din categoria București.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Corect!

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Aici, la textul inițial, unde am rugat comisia să reevalueze, era vorba de-a obține D-ul din C, pe cânt în noul alineat se schimbă problema.

Potrivit directivelor Comisiei Consiliului Europei, în materie de permis de conducere s-au stabilit niște obligativități la care și noi trebuie să ne aliniem. Adică, orice categorie superioară C1, C, D1, D trebuie anterior să provină prin categoria B.

Și am mai tratat-o noi, a mai venit vorba în această sală de problemă.

Deci, aici este vorba despre altceva, nu vorbesc ca să obțin D-ul din troleibuz, ci vorbesc că în general orice categorie superioară, potrivit directivei care a intrat în vigoare în acest an, orice șofer trebuie să aibă înainte o categorie inferioară.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Și atunci, până la urmă, propunerea dumneavoastră care este?

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Textul modificat de comisie.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Trebuie să fi obținut anterior dreptul de a conduce sau trebuie să fi obținut cu cel puțin un an înainte dreptul de a conduce.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Dreptul anterior, anterior este bine, pentru că vă raportam aici că pentru armată recruții dau examen odată, B-ul și C-ul. Dacă n-a promovat B-ul, nu merge mai departe la C. Dacă a promovat B-ul merge mai departe la C. Sunt niște nevoi de apărare care în felul acesta putem să le punem și de acord cu directivele europene.

Textul modificat ne convine.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Mai are altcineva alte propuneri la alin.3?

Da, vă rog, domnule Marton.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnul vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Revin la acea problemă pe care am sesizat-o și la art.23. Mi se pare că acest alineat - mă refer la subalin.3 din acest alineat - nu e formulat destul de clar. S-ar putea înțelege prin cumulativul "și respectiv", că pentru a obține cineva, de exemplu, permis de conducere pentru categoria C+E are nevoie și de permis de conducere la categoria D, care ar fi în contradicție cu acea prevedere referitor la minima de vârstă. Să nici nu vorbim de faptul că într-adevăr eu cred că toată lumea s-a gândit aici că dacă vrei să atașezi o remorcă la o categorie de autovehicule înainte de a avea permisul de a-l conduce, altfel trebuie să ai permisul pentru conducerea categoriei, subcategoriei respective.

De aceea, propun două mici modificări. Alegeți una dintre cele două, care vi se pare mai corectă. După "subcategoriile", la finele acestui alineat, ar urma "la care se va atașa remorca" sau să eliminați cumulativul "și". Deci, una din cele două, pentru că acum sună astfel: "...de a conduce automobile din categoriile sau subcategoriile B, C1, C, D1 și respectiv D". Ori eliminăm "și", ori în loc de această enumerare adăugăm "la care se va atașa remorca","...categoriile sau subcategoriile la care se va atașa remorca". Să fie clar că se referă că dacă vreau B+E trebuie să am permis de conducere B și nu trebuie să am și D-ul.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. Comisia? Eliminăm "și"-ul, care este părerea dumneavoastră ?

Inițiatorul de acord, să se elimine "și"-ul.

"B, C, D1, respectiv D".

 
   

Domnul Ioan Bivolaru (din banca comisiei):

Da, este bine.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Supun votului dumneavoastră alineatul... Vă rog, domnul Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aici facem referire la modul în care se va obține permisul de conducere, dar noi la ora actuală avem deja conducători auto care au numai C-ul, D-ul sau E-ul și care nu au permis categoria B. Sigur, există o hotărâre de Guvern care reglementează oarecum această situație, dar la ora actuală posesorii de C, E, nu au primit categoria B automat.

De aceea, rog comisia, pentru că aici nu știu cum și-au făcut economia textului, ori în acest articol ori la Dispoziții finale să introducem o prevedere că în momentul intrării în vigoare a acestei legi, posesorii de permis C, D sau E primesc automat și categoria B, pentru că este anormal ca acum să-i trimitem pe ei să dea un examen doar pentru că am instaurat o anumită regulă de acum înainte.

Eu cred că la Dispoziții finale, dar există o problemă legată de acest articol și de aceea am vrut s-o ridic acum în discuție. Cum dorește Comisia.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. Domnul Popescu.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte și domnilor colegi,

Observația formulată de domnul Mitrea va conduce la o normă care va fi amplasată la Cap."Dispoziții tranzitorii și finale". Nu e singura ipoteză, mai sunt și alte ipoteze când anumite persoane sunt aliniate la legea veche dar nu sunt aliniate la legea nouă și trebuie cu privire la ele să spunem ceva.

Eu însă vreau respectuos să vă învederez că la pct.3, alin.1 insist asupra acestui "an de zile", deși inițiatorul s-a pronunțat că nu insistă pe el, pentru că e nevoie de o practică de un an de zile, nu a trece imediat de la o zi la alta, de la o categorie la alta.

Prin urmare, în mod normal, ar trebui ca textul să sune așa, mă refer la partea finală: "Pentru categoriile sau subcategoriile C1, C, Tb sau D1 trebuie să fi obținut, cu cel puțin un an în urmă, dreptul de a conduce automobile din categoria B". E posibil că cineva obține astăzi și peste o săptămână se duce. Păi, el, ca să poată să ajungă să facă acest salt și să transporte persoane, trebuie să aibă totuși o experiență practică de un an, altfel înseamnă că de îndată se poate duce și poate obține acest salt.

Obținerea unui astfel de permis presupune totuși nu numai cunoștințe demonstrate la un test scris, ci și o practică de conducere de un an.

Eu, din acest punct de vedere, sunt de acord cu domnul Bivolaru.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule președinte, dar s-a dat aici o explicație în legătură cu armata. Acolo ce facem, le mărim stagiul militar?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Probabil că se va ajunge la o normă cu caracter tranzitoriu când este vorba de armată, se va ajunge la o situație de excepție, dar regula trebuie să fie aceasta. Vedeți că argumentul acesta mie mi se pare că este și mai important când e vorba de armată. Nu văd de ce s-ar crea o excepție când ar fi vorba de vehicule de luptă care au tehnică mai complicată, mai sofisticată. Eu nu mă declar specialist în astfel de vehicule, dar mie mi se pare că exigențele trebuie să fie mai mari când este vorba de așa ceva.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Stimați colegi,

Noi cunoaștem că la obțnerea permisului categoria B timp de un an de zile suntem obligați să purtăm și acel însemn - "lămâia galbenă" - cum o numim, prin care avem anumite restricții, restricții pe care noi, în condițiile textului pe care îl susține inițiatorul, înseamnă că în momentul când astăzi mă duc și obțin B-ul, conform acestui text, mâine mă duc și obțin D1, care înseamnă transport de călători, eu mă mut pe autobuz și sunt obligat să pun acest semn al începătorului pe autobuz, pentru că un an de zile cei care se urcă în spate trebuie să știe că eu îmi fac mâna și toate deprinderile pe socoteala și pe sănătatea lor. Acesta este un lucru care nu poate fi admis, toată experiența de până în prezent a dovedit că toți acești conducători de pe autovehiculele mari și de transport călători trebuie să aibă practica conducerii deocamdată și s-a impus întotdeauna ca să aibă un minim de conducere, în unele situații chiar de doi ani, pe autovehicule de categorie inferioară.

Să fiți de acord ca să introducem acest drept de a nu merge în autobuze care au semnul acesta "lămâie galbenă" pe spate, timp de un an de zile.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog. Domnul Ciobotea.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi, de fapt, de la început am susținut ideea aceasta de a se stipula anul respectiv însă ne-am lovit de această greutate, aș spune eu, pentru că Ministerul Apărării Naționale motivează că nu au oameni pentru ca să folosească autovehiculele pe care le au în dotare.

Aș propune să mergem pe ceea ce au spus atât domnul Popescu, cât și domnul Bivolaru și la "Dispoziții finale și tranzitorii", pe o perioadă de..., eu știu, probabil că pe parcurs se va modifica și schema la Ministerul Apărării Naționale să se revină și la dânșii la această dispoziție, dar o perioadă, eu vă asigur de acum că n-o să poată să facă față cu schema pe care o au și cu oamenii pe care îi au.

Deci, să tratăm separat, în final.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din banca comisiei):

Da, așa este bine.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, atunci primul subalineat de al alineatul 3 va avea acolo "... trebuie să fi obținut, cu cel puțin un an înainte, dreptul de a conduce automobile din categoria B", iar la sfârșitul celui de al treilea subalineat eliminăm "și"-ul și introducem o virgulă în loc.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Am înțeles, însă îmi permit respectuos să vă spun că am fost sesizat de un coleg din sală cu o observație foarte interesantă și întemeiată, care necesită introducerea a încă unui cuvânt și anume condiția de-a obține dreptul de a conduce nu-i suficientă pentru că, spune dânsul, și are dreptate, cineva poate să obțină dreptul acesta și să nu-l exercite un an de zile; stă acasă și după ce trece anul, el, neavând experiență, se duce totuși și obține o treaptă în plus.

Deci, pentru ca legea să fie eficientă trebuie să introducem așa, în sintagmă: "...trebuie să fi obținut și exercitat cu cel puțin un an înainte dreptul de a conduce automobile din categoria B". Nu numai să obțină dreptul dar să-l și exercite efectiv. Cred că sunteți de acord cu asta.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Eu sunt de acord dar e superfluu, pentru că n-avem cum să verificăm dacă a exercitat la B.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

El trebuie să facă dovada prin pozitiv că a fost la nu știu unde și că a făcut cutare. El poate să facă această dovadă! Nu poate s-o facă, înseamnă că n-a exercitat.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Eu cred că aici trebuie să mergem pe alt fel de prezumții, domnule Popescu, și anume pe prezumția că el e cinstit și că a exercitat dreptul și nu să-i cerem o mie de dovezi.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Iertați-mă! Nu, zău! Să nu confundăm nici prezumția de nevinovăție, nici prezumția de bună-credință cu cerințele speciale pe care le ceri atunci când trebuie să obții un anumit drept. Pentru ca să te duci și să obții o locuință trebuie să faci o cerere și să dovedești tu, cutare, și cutare, și cutare. De pildă, afirmi că ai 5 copii; trebuie să vii cu 5 certificate de naștere. Nu te crede nimeni pe cuvânt.

Aici trebuie să dovedești că ai obținut dreptul cutare și nu numai că l-ai obținut pe hârtiuță dar că l-ai și exercitat. Să știți că în privința asta sunt foarte convins de ce spun.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Cum, domnule Popescu?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Păi, el trebuie să facă dovada fiindcă el este cel care cere.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Că a umblat cu o mașină de categoria B? Cum? Că s-a plimbat!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Sigur! Păi, el putea să stea un an de zile în pat liniștit și să nu facă nimic și să nu aibă respectiva experiență.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule Popescu, ca să convingeți colegii să voteze trebuie să ne dați o explicație: cum o persoană dovedește că după ce a obținut permisul de categoria B, un an de zile l-a și folosit, adică a și umblat cu mașina, s-a dus de la soacră-sa la taică-su, s-a dus în plimbare la Călimănești ș.a.m.d. Cum face el?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Mai întâi cred că este în fond ideea câștigată în principiu și anume că sunteți de acord, suntem de acord cu toții că trebuie nu numai să fi obținut aici, în acest domeniu, acel drept, ci să-l fi și exercitat.

Obiecția domnului președinte este pe terenul dovezii. Cum faci dovada? Și eu spun - cu certificatul de înmatriculare.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Al cui?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

...sau cu orice altă dovadă emanând de la un anumit organ. De pildă, el a fost șofer la un S.R.L. sau nu știu la ce instituție, unde i s-a dat pe mână nu știu ce mașina și el atunci vine cu dovada "Am exercitat timp de un an de zile în locul cutare, pe muntele cutare" sau nu știu unde, în ce localitate. Dar, ca să-l lăsăm să fie crezut pe cuvânt, asta nu se poate! Asta este de neconceput când e vorba de astfel de permise care îi dau dreptul să conducă pe drumurile publice. El nu stă undeva într-o colivie, ci introduce un mijloc de transport care-i periculos, undeva pe drumurile publice. De aceea, dovada el trebuie s-o facă; cine solicită, cine cere.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule Popescu, stați puțin. El totuși dă un atestat aici, deci aici el obține un drept suplimentar dacă a avut permis de categoria B timp de un de zile.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Și acesta este un element component care presupune un înscris.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule Popescu, îmi dați voie să vă dau un exemplu ca să lămurim toată sala.

Dacă o persoană care a obținut permisul de categoria B și care este obligată să poarte acel însemn galben timp de un an de zile, tot anul ăla nu exercită acest drept, cum are el dreptul să-și scoată semnul galben numai prin faptul că a trecut un de zile. Deci, el n-a exercitat, n-a condus nici o secundă în anul ăla și deci n-a făcut o anumită practică, dar după un an de zile scoate semnul. Deci, este pe propria sa răspundere până la urmă. Aici, el vine în fața unei comisii și dă un atestat. Comisia ce-i cere? Să aibă de un an de zile permisul de categoria B. El poate să nu fie posesor de autoturism, deci ceea ce spunea domnul Bivolaru, că trebuie să vină cu certificatul de înmatriculare al autoturismului, nu este în regulă, pentru că poate să fie autoturismul pe numele tatălui sau, eu știu, pe numele altcuiva și el totuși să dorească să lucreze în acest domeniu și noi să împiedicăm o persoană numai prin niște cerințe care, după părerea mea, sunt foarte greu de îndeplinit.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Permiteți-mi să vă spun că nici o persoană, într-o economie de piață, nu acționează de una singură. El acționează fie pe o mașină proprie, fie pe mașina proprietatea unui patron, a unui S.R.L.-ul, a unei persoane fizice sau juridice, care e stăpâna lucrului, și acea persoană este cea care-i oferă lui dovada. El nu poate să facă acest lucru în pădure, de capul lui.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vine și dă o declarație posesorul autoturismului că i-a dat ăstuilalt autoturismul?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, sigur că da! Cineva va trebui să ateste că a exercitat acest drept, alt fel înseamnă că i se conferă numai pe hârtie, că el nu va avea experiența respectivă.

Domnule Ioniță, unde sunteți?

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog, poftiți, aveți cuvântul. Și apoi domnul Vilău, după care am să supun la vot.

 
   

Domnul Ioan Cezar Corâci:

Domnule președinte,

Domnule președinte al comisiei,

Eu aș fi vrut să știu dacă părerea pe care ați spus-o era, și aș vrea să precizați, părerea dumneavoastră personală sau părerea comisiei.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din banca comisiei):

Nu este numai părerea mea personală, este o părere comună și face parte din toate discuțiile pe care le-a avut comisia.

 
   

Domnul Ioan Cezar Corâci:

Păi, de ce nu ați spus-o de la început, când ați exprimat punctul de vedere al comisiei?

Deci, după părerea mea, acesta este un caz tipic de a introduce o posibilitate de corupție, dacă vom introduce în lege așa ceva, pentru că vom da posibilitatea la tot felul de abuzuri. Cum e aia? Ca cineva să se ducă la nu știu ce S.R.L., cum spunea domnul Popescu, să plătească ca să obțină o adeverință că a lucrat, că a exercitat un an de zile.

Lucrurile mi se par, să mă scuze domnul Popescu, absolut absurde și vă rog consemnați totuși că după părerea mea e părerea personală a dânsului, nu a comisiei.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. Domnul Vilău.

Am anunțat mai înainte că vorbește dânsul.

 
   

Domnul Adrian Ioan Vilău:

Domnilor colegi,

De multe ori dușmanul binelui este mai binele!

Cred că intenția domnului președinte al Comisiei juridice de a încerca să elimine riscul de accidente ca urmare a nepracticării șoferiei este o intenție bună, pe fond. Dar, pe de altă parte, dacă intrăm în această încercare de a face dovezi, nu ne putem lovi decât, așa cum spunea un coleg înainte, de fenomene de corupție, de birocrație, de tergiversare și până la urmă să omorâm chiar ideea practicării șoferitului în condiții de siguranță mărită.

Cred că dacă am intra în acest detaliu ar putea veni cineva să ne spună de ce nu discutăm și despre ce înseamnă a practica într-un an de zile șoferitul, câți kilometri. Hai să spunem că o sută, două sute, cum facem dovada, în ce măsură o persoană care practică sau conduce zi de zi mașina un kilometru, este mult mai bine pregătită decât o altă persoană care în același an a condus o singură dată 500 de kilometri sau 700 de kilometri.

În consecință, cred că singura formulă este de a trece acum la vot și de a nu lua în seamă acest amendament venit de la domnul Ioniță, am înțeles, în cele din urmă.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul Popescu, după care supun la vot.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Eu regret că sunt pus în situația să dau o replică unui coleg al nostru din această parte a sălii (dreapta) la a cărui opinie țin foarte mult și pe care îl stimez foarte mult, însă nu întâmplător strămoșii noștri malgași au introdus o regulă că "bona fides presumitur", și nu "mala fides presumitur".

Domnul coleg cu ochelari a luat un exemplu, ca să mă aducă pe mine în poziția de absurd, care la rândul lui este absurd, pentru că dacă mergem pe ideea că totdeauna se produce undeva o fraudă și că totdeauna cineva se duce și dă bani ca să obțină o hârtie, aceasta înseamnă că întotdeauna societatea aceea este organizată pe rău, pe neadevăr, pe minciună și că întotdeauna înscrisurile sunt false sau obținute prin corupție.

De aceea, aș ruga pe colegul meu să-și revizuiască nu epitetele folosite, că alea mă deranjează mai puțin, ci acest mod de a gândi care este profund defectuos și care este specific nejuriștilor, se agață de un exemplu de școală, imaginați dumneavoastră că cineva se duce - eu sunt de acord cu dumneavoastră, că din două milioane de șoferi, unul se duce și provoacă elementul de corupție; dar nu asta discutăm noi. Regula este buna-credință, domnule coleg, și prin urmare noi trebuie să discutăm cerințele pe care legea trebuie să le îndeplinească.

Domnule președinte, are să vă spună și domnul Bivolaru acum că înainte termenul folosit era "cel care a condus". Prin urmare, se referea la acțiunea efectivă de conducere, la activitatea de conducere la volan. Nu este suficient să obții un drept, ci să-l și exerciți, aici,în cazul de față. Dumneavoastră, dacă o să luați mereu ipoteza aceea de școală, o să vă spun că atunci și dumneavoastră acum sunteți rău intenționat în ce spuneți. Vă place?! Păi, vedeți!

Și eu spun că noi trebuie să plecăm de la premiza că destinatarii legii, oricine ar fi ei, sunt oameni de bună-credință și care sunt dispuși să aplice legea, s-o respecte. Și el, sau a condus propriul lui autovehicul, și dovada se face cu certificatul de înmatriculare, sau a condus mașina altuia, și atunci acel altul trebuie să-i dea atestarea, indiferent că se dă sub forma unei declarații autentice sau nu.

Vă repet, exemple de școală aberante se pot concepe. Sunt de acord cu dumneavoastră, de pildă, că majoritatea oamenilor își obțin pâinea prin muncă cinstită și că sunt și hoți, cum spune colegul nostru, care obțin pâinea prin hoție; dar hoția nu e regula, domnule coleg, asta vreau să vă spun.

Și, deci, noi discutăm acum trebuie să fie organizat un text. Nu este inițiativa mea, este a domnului Ioniță și eu am însușit-o, pentru că s-a mai discutat la comisie acest lucru. Acum, dacă dumneavoastră vreți să disociem de fiecare dată când este opinia mea, când este opinia comisiei, înseamnă că vreți cu adevărat, fără nu știu ce motiv, să paralizați mersul înainte al dialogului aici, în Parlament, pentru că înseamnă să fac o nouă comisie pentru fiecare observație, ceea ce este foarte greu de făcut. Dacă v-ați propus într-adevăr să paralizăm Codul acum, fiindcă vreți dumneavoastră acest lucru, și eu nu înțeleg, atunci e bine, veniți cu astfel de lucruri.

Noi recunoaștem că textele sunt perfectibile, că ele nu sunt ideale și descoperim de fiecare dată în cadrul gândirii colective că domnul cutare face un amendament interesant și-l însușim. Asta nu înseamnă că de fiecare dată facem o comisie, când vedeți bine în ce fel lucrăm.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

În orice caz, eu repet, încă o dată, și pentru domnul Ioniță, și pentru comisie, și pentru inițiatori și pentru toți cei care mai vor să aibă contribuții extrem de bune pentru ca aceste texte să devină aproape perfecte că mâine se lucrează în Comisie și de la ora 9,00 rog Comisia să ia aceste texte, să vadă ce mai are drept propuneri domnul Bivolaru, ce alți colegi din sală mai au propuneri și dacă nu le au mâine la Comisie să nu le mai aibă de poimâine încolo în plen, pentru că aplicând Regulamentul strict nu le voi mai permite să le aibă în plen, ci le voi permite să le paseze colegilor de la Senat, în așa fel încât această lege s-o mai și terminăm cândva, în timp, pentru că altfel toți sunt șoferi sau beneficiari de autovehicule și beneficiari ai acestei legi și văd că toată lumea dorește ca citind acum în bancă textul să aibă inițiative extrem de lăudabile, or, Regulamentul spune cu totul altceva.

Mâine se lucrează în comisie, toți colegii deputați care au idei referitoare la următoarele 200 de articole sunt rugați să meargă la Comisie și să le expună în fața Comisiei, Comisia, împreună cu inițiatorul, mâine, le vor lua în discuție în ordinea articolelor și începând de poimâine nu voi mai admite astfel de chestiuni, ca să ajungem aici în plen, Comisia să aibă o părere, inițiatorul o altă părere și diverși colegi, citind acum textul, să le vină cea mai mare descoperire acum, pe picior.

Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Cezar Corâci:

Domnule Popescu, trebuie să îmi acordați totuși dreptul la replică și vreau să vă spun că întâmplător logica face parte și din meseria mea, chiar logica matematică și v-aș ruga să fiți consecvent. Deci, aplicați aceeași prezumție de nevinovăție și în ceea ce privește textul inițial, pentru că raționamentul dumneavoastră a fost absolut tautologic. Haideți să aplicăm exact aceeași schemă logică și pentru textul inițial. Dacă aplicăm prezumția de nevinovăție, atunci anul e suficient, nu trebuie ca cineva să caute să obțină certificate de bună purtare de la nu știu cine altcineva ca să dovedească că are această vechime, nemaidiscutând de faptul că e vorba de șoferi profesioniști care sunt oricum atestați, pentru care acest lucru este o problemă de viață și de moarte, deci este meseria.

În privința celei de-a doua acuzații pe care mi-ați adus-o aș vrea să vă spun că, așa cum am spus și în prima intervenție, după părerea mea, dumneavoastră n-ați respectat procedura. Întâi și întâi pentru faptul că nu ați precizat dacă vorbiți în numele Comisiei sau al dumneavoastră personal, pentru că modul în care ați vorbit dovedea că este părerea dumneavoastră personală.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De acord...Da, bine. Vă rog! Domnul Ciobotea. Am încheiat!

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Ideal ar fi, așa cum a zis domnul Popescu, pentru că și nouă ne-ar conveni, dar vă rog să vă gândiți că suntem în imposibilitatea de a stabili dacă un șofer a condus sau nu un an de zile autovehicule din categoria B. Și aici ne furăm căciula!

De aceea, dacă ne uităm puțin mai departe, la alineatul următor, vedem că atunci când trebuie să obțină categoria D, trebuie să-mi dovedească că a condus efectiv automobile din categoria C. Aici da! Aici da! Pentru că aici îmi aduce de unde a lucrat pe categoria C, îmi aduce o dovadă că a lucrat efectiv acolo, dar categoria B, eu îmi iau autoturism acum, îmi iau permisul, l-am pus la păstrat sau mai ies peste 3-4 luni cu el sau o dată pe an și după aceea vin să dau C. Dar, aici este problema pe care ar trebui s-o gândim, cel care vine la categoria C, vine să dea un nou examen. În momentul în care el nu a condus deloc categoria B, eu, care îl examinez, îmi și dau seama că el nu are îndemânarea necesară și automat îl resping.

Deci, aceasta este problema care..., zic eu că este bun, așa cum este acum, articolul respectiv.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Bun. Deci, la alin.3, la subalineatul 1, supun mai întâi votului dumneavoastră partea cu care se pare că toată lumea este de acord, cea propusă mai înainte, "cu cel puțin un an înainte". Da? După care, o să supun, separat, votului introducerea înainte de aceste cuvinte, a celor două cuvinte "și exercitat", ca să vedem cum stăm cu fiecare dintre propuneri, să nu omorâm o idee datorită celeilalte.

Deci, mai întâi, supun votului dumneavoastră subalineatul 1, cu modificarea "cu cel puțin 1 an înainte". Deci, "să fi obținut cu cel puțin 1 an înainte dreptul de a conduce automobile", iar după aceea, o să vă supun votului introducerea și cuvintelor "și exercitat" înainte de "cu cel puțin 1 an înainte".

Domnule Popescu, doriți să mai spuneți altceva?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, eu doresc să spun următorul lucru, că atât colegul meu, cât și distinsul domnul colonel ar trebui să citească împreună cu noi alineatul următor: persoana, care solicită examinarea în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoria D, trebuie să facă dovada că a condus efectiv. Și acuma vă întreb din nou, de ce într-un caz vă puneți problema dovezii, iar în alt caz nu vă puneți problema dovezii? Apropo de logică.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnule Popescu, v-a spus domnul colonel dinainte, pentru că în acest caz este vorba de autovehicule din C și Tb, unde ești la serviciu și poți să faci dovada aducând o adeverință de la serviciu, de unde ai avut, pe când la categoria B, ești acasă și te duci la soacră cu autovehiculul din categoria B. Aceasta este problema.

Supun votului dumneavoastră subalineatul 1.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat subalineatul 1 în această formulă.

Supun acuma votului dumneavoastră introducerea în acest subalineat 1 a cuvintelor "și exercitat", propunerea domnului Popescu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

22 de voturi, insuficient pentru a fi adoptat.

Deci, subalineatul 1 a rămas așa.

La celelalte subalineate nu au fost nici un fel de modificări.

Vă supun votului dumneavoastră alin.3, în totalitate.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? O abținere.

Supun votului dumneavoastră art.26 cu toate cele 3 alineate, așa cum au fost ele modificate.

Din sală:

Mai este un alineat.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

A..., mai este 4 pe pagina cealaltă.

Deci, referitor la alin.4, dorește cineva să ia cuvântul?

Domnule Ciobotea, vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Din practică a rezultat că sunt situații când anumite persoane, datorită funcțiilor pe care le ocupă, se pot prezenta la examen chiar la Direcția poliției rutiere. V-aș ruga să fiți de acord să introducem "în cazuri temeinic justificate, cu aprobarea inspectoratului de poliție de la locul de domiciliu sau al Direcției poliției rutiere din IGP", deci, aceasta este adăugarea, pentru că lucrează de un an de zile în București și locuiește în Iași și vine și spune: domnule, nu am posibilitatea să mă duc la Iași, vreau să susțin examen la Direcția poliției rutiere. În continuare se arată că se poate prezenta și persoana care nu a absolvit o formă de pregătire a conducătorilor de autovehicule. Fiind vorba de aceasta, fiind vorba și de tramvaie și de categoria C, aș adăuga "o formă autorizată de pregătire a conducătorilor de autovehicule", pentru că pregătire poate să fie și cu fratele, cu sora, cu unchiul sau cu altcineva, pregătire autorizată, "o formă autorizată de pregătire". Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Cred că întreg acest paragraf 4 nu este în spiritul legii sau în ceea ce încercăm noi să construim la ora actuală, nu văd cazuri justificate în care o persoană trebuie să obțină permis de conducere fără să treacă printr-o școlarizare autorizată, mai ales când este vorba de C, T, D nu văd nici un fel de caz, poate nu înțeleg eu care ar putea fi problemele, decât că are anumite cunoștințe sau relații cu cei care pot aproba acest lucru. Eu sunt pentru obligativitatea fiecărui cetățean care dorește să obțină o categorie de conducere, indiferent că este B,C, Tb sau D să facă o școală autorizată cu o programă aprobată înainte de a putea da examenul de conducere.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Admiterea acestui text "în cazuri temeinic justificate" s-a făcut destul de greu în comisiile respective când s-a analizat, așa cum a susținut și colegul nostru Mitrea și v-aș mai spune că este foarte greu să poți să accepți, în cazuri deosebite, mai ales în transportul de călători, să te urci, să te conducă un conducător care știi că, a obținut permisul "în cazuri temeinic jusficate", ducându-se pe la niște inspectorate și obținând într-un fel sau altul niște aprobări. Acuma, problema acestor inspectorate, care se implică în a stabili dacă este temeinic justificat, este un fel de a acorda această răspundere unor factori locali care, de bine de rău, ori te mai cunosc, ori pot să afle relații despre realitatea sau temeinicia acestor justificări.

În momentul în care vrem să centralizăm acest lucru și la nivelul Direcției sau Inspectoratului General de Poliție, trecând peste inspectoratele din București, înseamnă că pe undeva trebuie să devenim purtătorii unor cazuri foarte temeinic justificate. Eu zic că, în condițiile acestea, să rămână la latitudinea inspectoratelor de poliție, pentru că, probabil, toată conducerea IGP-ului va avea destulă treabă cu implementarea acestui nou Cod rutier ani de zile până când ne vom intra în mână normal și acest Cod rutier să fie respectat. Să nu încărcăm și cu cazurile acestea temeinic justificate conducerea IGP-ului.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Deci, înțeleg că cei din comisie, partea cu pregătirea autorizată, au acceptat. Nu acceptă partea aceasta "sau al Direcției rutiere din IGP".

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Domnule președinte,

Dați-mi voie să vă spun pentru conștiința mea. Au fost foarte multe discuții pe marginea acestui text care este în realitate o breșă făcută în lege. Acesta este adevărul. Eu nu văd unde este acest "caz temeinic justificat". Nu spun că domnul colonel nu are dreptate, dar practic dacă mă întrebați în ce constă "cazul justificat" sau "temeinic justificat", veți vedea că până la urmă se reduce la ce? La a constata că el este un foarte bun prestidigitator, că el este ceva extraordinar, un om care creștea ca Făt Frumos într-o lună cât alții într-un an. Nu știu cum din aceste "cazuri justificate temeinic"... Aici, în această specializare. Este posibil ca cineva să cânte la pian la 5 ani, dar nu este posibil ca un șofer să aibă astfel de însușiri încât el să nu mai treacă prin filiera obișnuită. De aceea, nici n-am mai luat cuvântul aici. Se ajunge până la urmă de la Ana la Caiafa, adică soluția bicefală. În materie de recurs extraordinar au fost cândva competenți și Procuratura Generală și Ministerul Justiției. Ce nu putea să obțină Sahia, se ducea și obținea vizavi de Cișmigiu. Adică unde nu putea acolo, putea dincolo. Acuma, dacă introducem textul, eu sunt împotriva lui, aceasta este opinia mea, domnule coleg. De acuma, eu am fost împotriva acestui text, pentru că dacă aplicăm textul din Constituție "nimeni nu este mai presus de lege", până la urmă rezultă că pe această portiță cu "temeinic justificate" sunt unii care sunt în afara legii Codului și care pot să obțină pe nu știu ce..., pe nu știu ce..., pe nu știu cum..., nu mă refer, repet, la domnul colonel, Doamne ferește! nici la oamenii de aici, care sunt niște oameni serioși, dar sunt atâtea inspectorate, acuma mai adăugăm încă un organ? Pe măsură ce lucrurile se complică, eu mă pun deja cât mai tare în poziția textului. Și să știți că dacă lucrurile stau așa, eu am să atac acest text și la Curtea Constituțională.

Adică au toate o limită și vreau să vă spun că atunci când este vorba de securitatea oamenilor, ar trebui să fie din ce în ce mai eficiente examenele. Au trecut fel de fel de invizi care-și fac de cap în toate străzile cu volanul și cu frânele. De ce atâta îngăduință când este vorba de copii noștri și de mamele noastre?! (Rumoare)

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da, domnule Ciobotea, vă rog.

Vă rog liniște în sală!

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Vă rog să mă scuzați. Credeam că aici, în această sală o să scap de această problemă cu accidentele cu care mă confrunt zilnic și pe care le studiez, dar acest text de lege se referă la niște excepții mai deosebite, adică nu pot să oblig personalul de la Corpul Diplomatic, de pildă, să se ducă la școala de șoferi să facă aceste cursuri de pregătire. Sau...

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

De ce nu, domnule colonel? De ce să nu facă?!

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Stați, stați puțin! Domnule Popescu, vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule, nu ne certăm. Eu mi-am spus punctul de vedere. Dumneavoastră vi-l spuneți pe al dumneavoastră și eu vă spun și din practică. Există niște convenții internaționale. Nici diplomații noștri, când merg afară, nu sunt obligați să urmeze cursurile de șoferi de acolo din țările respective.

În altă ordine de idei, sunt studenții de la facultățile din domeniul transporturilor. Deci, fac această facultate, se pregătesc, după aceea să-l mai trimiți la o altă școală de pregătire, o școală de șoferi... și alte exemple pe care aș putea să vi le dau și de aceasta am spus să introducem acest text. După mine nu este nici o problemă, îl putem scoate, dar aceasta a fost părerea noastră, părerea inițiatorului, a fost acceptată de comisie, dumneavoastră decideți.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Supun la vot.

Cine este pentru alin.4?

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea (din bancă):

O chestiune de procedură.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, nu, nu. Deci, introducerea IGP-ului din moment ce nu a fost acceptată de comisie, eu supun prima dată textul comisiei. Deci, dacă comisia nu a acceptat partea cu "sau al Direcției rutiere din IGP", atunci nu avem ce să discutăm.

Deci, eu sunt obligat, prin Regulament, să supun prima dată textul comisiei. Textul comisiei este cel care este în raport. Dacă comisia acceptă ceva propus acuma, atunci acel text devine textul comisiei, da? Deci, "autorizată" este inclus în textul comisiei și este acceptat. Domnul Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Eu am făcut o propunere de eliminare a întregului acest paragraf.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu ați făcut-o, dar o faceți acuma. Sunt de acord, dacă faceți...

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Eu am spus foarte clar. Am cerut eliminarea întregului paragraf, plecând de la eliminarea...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, ați vorbit împotriva textului ca și domnul Popescu.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc. Am greșit. O fac acuma, cerând eliminarea paragrafului.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Bun. Atunci cererea de eliminare trebuie prima supusă la vot. Deci, supun votului dumneavoastră eliminarea alin.4 din acest articol.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Dacă se abține cineva?

Deci, cu majoritate de voturi, alin.4 a fost eliminat.

Supun votului dumneavoastră art.26 cu cele 3 alineate care au rămas și care au fost modificate prin voturile anterioare.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat art.26.

Referitor la art.27, la alin.1 are cineva observații? Vă rog.

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Referitor la alin.1 în care se specifică că: "Examenul pentru obținerea permisului de conducere se susține la inspectoratul de poliție pe raza căruia candidații își au domiciliul". Mi se pare că intenția comisiei nu era de a specifica locul unde se dă acest examen, fiindcă, în mod practic, datorită unor cauze obiective, lipsă de spațiu, în multe localități, în multe orașe, acest examen nu se dă la inspectoratul de poliție, ci undeva într-o clădire, într-o sală desemnată.

Deci, mi se pare că intenția comisiei era de a specifica că organizarea și desfășurarea acestui examen este în competența inspectoratului de poliție și datorită acestui fapt mi se pare că ar fi bine să reformuleze în acest sens acest alineat.

Și o altă observație: citind celelalte amendamente, nu am găsit nicăieri referire la faptul că, mă rog... candidatul în fața cui va susține acest examen? În continuare, reușita acestui examen va depinde de un singur om. Noi am trecut prin multe examene, dar toate examenele, începând cu examenul de absolvire după clasa a IV-a, le-am dat în fața unor comisii. Deci, intenția inițiatorului și a comisiei este de a rămâne status quo în continuare, deci, soarta candidatului să depindă de părerea, de multe ori, foarte subiectivă a unui singur polițist? Acestea sunt problemele pe care vroiam să vi le spun.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, dar în finalul acestei argumentații mie trebuie să-mi dați un text.

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

Eu cer părerea comisiei, fiindcă nu sunt de specialitate. Ce ar fi dacă primul alineat ar suna în felul următor: "Examenul pentru obținerea permisului de conducere este în competența inspectoratului de poliție".

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Deci, propunerea sună cam așa: "Examenul pentru obținerea permisului de conducere este de competența inspectoratului de poliție pe raza căruia candidații își au domiciliul". Altceva la alin.1? Vă rog, luați cuvântul.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La acest alineat eu plec de la ideea că, de fapt, în toate inspectoratele de poliție există același mod de abordare a acestei chestiuni a examenului și deci, există aceeași seriozitate și aceeași autoritate. Deci, nu văd de ce trebuie neapărat un candidat care, de exemplu, își are reședința pentru un an în București, trebuie neapărat să-și dea examenul la Bistrița, de exemplu. Și atunci mă gândesc că problema cu domiciliul, probabil că ar trebui lărgită puțin și în loc de "domiciliul" trecut "reședință", eventual în cazul când sunt necesare anumite antecedente, conform cu art.30, să se facă dovada faptului că acel candidat nu se încadrează într-unul dintre alineatele art.30.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Deci, modificarea cuvântului "domiciliu" cu "reședința".

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Cu "reședință" și cu completarea că dovada pentru anumite fapte...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, nu, nu, aceea este o chestiune legată de documentele care i se cer și el se duce și și le aduce.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Din partea Inițiatorului? În loc de "domiciliul" "reședință". "Domiciliul sau reședința", bine.

Deci, am înțeles că atât comisia cât și Inițiatorul sunt de acord cu cele două modificări și supun în felul acesta modificat alin.1 votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

La alin.2, vă rog.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Rog o înțelegere din partea colegilor din sală în legătură cu alin.2. Sindicatele pe profil au făcut o serie întreagă de amendamente, unele din ele le-am prelucrat noi din mers, altele...

În legătură cu acest text, el se referă la ceea ce noi, până acuma, numeam "conducătorii profesioniști" sau "șoferii profesioniști". Este o categorie de care totuși, în continuare, trebuie să ținem cont, o categorie mai profesionistă, ca să spunem așa, și la care avem pretenții mari. Ceea ce este foarte important că în contractele și nu numai în contracte, dar și în prevederile Codului muncii există următoarele precizări: în condiția în care un conducător auto profesionist, din varii motive, nu își poate exercita activitatea de a conduce, în momentul acesta i se echivalează permisul, categoriile din permis, cu anumite categorii în ceea ce privește calificarea de mecanic și trece în activitatea de întreținere și reparații, pentru ca acest om are dreptul să muncească în continuare și să-și câștige existența pe baza calificării pe care o are. Deci, se referă la acest capitol.

În consecință, rugămintea ar fi ca în textul respectiv să se înlocuiască cuvântul "pregătire" cu cuvântul "calificare", având în vedere aceste obligații legate de Codul muncii și de contractele colective de muncă. În consecință, textul să sune cam așa: "absolvenții școlilor sau cursurilor de calificare a conducătorilor de autovehicule"... și textul curge mai departe.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Păi, și cei care nu sunt profesioniști?

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Intervenția domnului președinte mă obligă. Acest text se referă strict la cei pe care noi îi consideram până acuma profesioniști, conducătorii autovehiculelor pentru transport public de mărfuri sau persoane, deci, se referă strict numai la această categorie. Din această cauză există această solicitare care este îndreptățită.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Sunt de acord.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru (din loja comisiei):

Cu atât mai mult - pe mine să mă scuzați - la militari. Militarii când se eliberează pot să ocupe activități profesionale pe baza permisului obținut, categoriile C, D ș.a.m.d., tot pe acest sistem.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Calificare. Da. Supun votului dumneavoastră alin.2.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

Cuvântul "calificare" în loc de "pregătire".

Alin.3. Nu dorește nimeni să ia cuvântul. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

Supun votului art.27.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

(Domnul Asztalos Ferenc dorește să ia cuvântul).

Este în timpul votului. Eu v-aș ruga să fiți atenți la ce facem aici și vă spun că, oricum, începând de joi, oricum nu o să mai fie posibile astfel de intervenții. Vă rog.

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

Vă cer scuze, domnule președinte, dumneavoastră nu v-ați uitat în sală, eu eram cu mâna ridicată.

Aș fi vrut și vă rog să nu supuneți la vot acest articol, pentru ca am avut o propunere de un nou alineat în cadrul Comisiei pentru industrii și servicii, propunerea a fost agreată, dar Comisia juridică nu agreează această propunere și eu aș dori ca mâine să revenim în cele două comisii asupra acestei propuneri și vă rog respectuos, dacă este de acord și domnul Popescu, ca, ulterior, joi sau altă dată, să-mi dați posibilitatea ca, pe baza acestui amendament, să vin cu reformularea care se discută mâine sau într-o altă zi în comisie când dumnealor sunt dispuși.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Deci, ideea ar fi ca articolul acesta... Cele trei alineate au fost adoptate prin vot, dar... deci, textul în totalitate să-l supunem la vot joi de dimineață după ce mai are loc o discuție în comisie. De acord. Numai să știți că în Regulament scrie că deputații se înscriu la cuvânt la secretari și nu la președinte. Vă rog. Domnul Popescu.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnul coleg, este adevărat, m-a abordat, a discutat, dar eu am examinat între timp propunerea dânsului și vă și spun despre ce este vorba și veți vedea că ea se cuplează bine pe articolul care urmează, pe art.28 în care este vorba de proba de cunoaștere. Dânsul dorește ca noi să introducem un alineat din care să rezulte că pentru cei ce cunosc o altă limbă, testarea, deci, proba scrisă să se facă în limba respectivului minoritar, lipovean sau maghiar sau ce altă minoritate este și noi am spus că suntem de acord cu ideea aceasta, să o examinăm la comisie, dar ea poate să fie amplasată mult mai bine la art.28, în care se învederează, se prevede în ce constă examenul, proba de cunoaștere a legislației rutiere și a regulilor ei. Mie mi se pare că aici ar putea să fie amplasat, deci, am putea să votăm acuma art.27, urmând ca amendamentul domnului coleg să fie discutat mâine sau, mă rog, la art.28 să fie lăsată o rezervă pentru a se discuta mâine în comisie acest aspect cu limba. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul colonel Ciobotea.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Am reținut problema, sincer să fiu mie îmi surâde această ideea de a se susține examenul în limba cetățeanului respectiv, dar există un impediment și vă rog să se consulte Constituția la art.5, unde se spune că examenul se dă în limba română, iar pregătirea în vederea obținerii examenului este asigurată în limba naționalităților conlocuitoare.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

...maternă.

Din sală:

Dar dacă este surdo-mut, vine cu traducător?

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Da, vine cu un translator, cu un...

Deci, aceasta consider eu că este inconvenientul. În alte țări, într-adevăr, există... am avut întâlnire cu șeful circulației din Iugoslavia și spunea că susțin examenul în cinci limbi, depinde la ce optează candidatul. La noi, Constituția ne obligă la această problemă.

Din sală:

De aceea a apărut acolo Boznia și Herțegovina.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Deci, în primul rând aș vrea să vă rog să vă referiți dacă doriți la art.27 sau la art.28 și eventual apoi la ...

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

Deci, cu permisiunea dumneavoastră, totuși eu îmi mențin propunerea pentru art.27, pentru că, consider că aici s-ar încadra mai bine această propunere. N-aș fi dorit să intrăm acum în amănunte. Există posibilitatea formulării în așa fel încât să nu lezăm nici Constituția, ci să avem acest drept de a exercita posibilitatea de a da examenul scris în această limbă.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Bun, de acord. Art.27 rămâne cu cele 3 alineate votate și mâine, la comisie, vă rog să examinați și propunerea dumnealui și să aduceți pentru joi de dimineață o formulare.

Art.28. Nu dorește nimeni să ia cuvântul la art.28? Vă rog. Deci, la litera a).

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

La litera a) domnule președinte,

Stimați colegi,

Să modificăm sfârșitul și să spunem "cunoștințe elementare de mecanică corespunzătoare"...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Comisia, comisia, vă rog să fiți atenți la propunerile de la microfon și nu la propunerile șoptite în mod particular.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Deci, este aceeași idee, numai că este evident că în funcție de categoria la care se dă examenul, este necesar alt tip de cunoștințe în probleme de mecanică. De aceea, propuneam să fie formularea următoare: "elemente de mecanică corespunzătoare categoriei de permis solicitat".

 
   

Domnul Radu Berceanu:

"Corespunzătoare categoriei de permis solicitat". Da. Comisia este de acord cu chestiunea aceasta? Inițiatorul? Da. Bun. Vă rog aveți cuvântul.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Mulțumesc domnule președinte. Probabil ca o problemă de exprimare. În ceea ce privește proba scrisă, eu înțeleg, mi se dă o temă, o dezvolt, pe când la un examen de circulație nu se face acest lucru. Deci, eventual, o verificare sau un test de verificare a cunoștințelor în domeniul rutier ș.a.m.d. Deci, nu știu..., nu știu dacă se dă un examen cu dezvoltarea unei teme la acest examen.

Deci, aș propune înlocuirea "probei scrise" cu "proba de verificare a cunoștințelor de..." legislație rutieră... Mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da, aici este o probă scrisă și o probă practică, o probă de conducere a autovehiculului.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Da, exact, proba scrisă. Eu înțeleg că mi se să o temă și o dezvolt.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Și atunci cum doriți să spunem?

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Probă de verificare sau test. Test.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Test de cunoaștere a...

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Da, exact.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Bine. Domnul Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

În principiu, cu propunerea colegului dinainte suntem de acord, Comisia pentru industrie vreau să spun, că așa am făcut amendamentul, n-am lăsat această probă să fie obligatoriu scrisă.

În textul inițial se spunea "proba de cunoaștere" și noi mergem pe ideea să rămână în continuare probă de cunoaștere, pentru că sunt mai multe elemente care ni se cer în această probă, nu este un simplu test. Se cere conduită, se cere legislație, reguli de prim ajutor medical, noțiuni elementare de mecanică conform categoriei, cum s-a stabilit ș.a.m.d.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Bun. Deci "probă de cunoaștere".

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Să revenim la textul inițial, pentru că aceste examene pe care le dăm s-ar putea să mai evolueze pe parcurs și, dacă, de exemplu, pe mine mă pune acum să dau o probă la calculator, aceasta înseamnă probă scrisă și mi se pare mai firesc să-mi testeze reacțiile și cunoștințele mele pe calculator.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Deci "probă de cunoaștere".

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Probă de cunoaștere. Dar aș vrea, tot la pct.a), să eliminăm sintagma "conduitei preventive". Să dau probă la conduita preventivă mi se pare ceva mai abstract decât acea conducere și viteză la limita evitării oricărui pericol. La o conduită preventivă se cheamă ce reacție avem noi, fiecare în parte, la un moment dat, într-o anumită situație. Cel care face chestionarul sau face programul pe calculator îl face așa, după niște cunoștințe foarte interesante pe care le are el. Reacția mea este cu totul alta și obțin același rezultat. Deci să dau examen la conduita preventivă și să și cad sau să și iau mi se pare chiar foarte interesant. Pot să dau examen și să spun clar că volanul este volan, că defecțiunea este defecțiune și cum o repar, că există câteva metode și altceva nimic, regulile de circulație sunt blocate, că le citim din articol și nu mergem nici pe stânga nici pe dreapta, conduita preventivă este introdusă forțat în acest text, deci propun eliminarea "conduitei preventive".

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Altcineva. Vă rog.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Domnule președinte,

Deci toți suntem de acord că proba scrisă s-o eliminăm. Într-adevăr că nu e o probă scrisă faptul că pun niște x-uri pe un chestionar. Era și propunerea noastră.

Mai avem o propunere. Acum, în țările Pieței Comune, chestionarele acestea de cunoaștere, proba de cunoaștere a legislației mai cuprinde întrebări specifice de protecție a mediului, adică comportamentul șoferului, ca să nu polueze, să nu exagereze, să nu accelereze când nu este cazul, să consume mai puțin combustibil ș.a.m.d. Avem, chiar, suntem în posesia unor texte care sunt solicitate să fie cunoscute de candidați. Rugămintea era ca după proba de cunoaștere a legislației rutiere, conduitei preventive, a regulilor de prim ajutor medical, de protecție a mediului și a noțiunilor elementare de mecanică corespunzător categoriei de permis solicitate" să punem în plus "protecției mediului". Iar răspunzând la problema cu conduita preventivă, încă din școli, în programa școlilor care pregătesc candidații sunt niște norme de conduită preventivă care nu sunt legiferate, nu sunt norme de circulație, sunt niște norme de comportament pentru a conduce preventiv și sunt întrebări specifice, pentru care candidații sunt învățați în procesul de instrucție în școli.

Deci, "conduita preventivă"... este vorba de cunoașterea conduitei preventive, nu este probă de conduită preventivă.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Probă de cunoaștere...

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Da, probă de cunoaștere a conduitei preventive. Adică eu cunosc niște norme de conduită preventivă.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Vă rog să încetăm dialogul acesta. O să aveți posibilitatea să-l purtați mâine la comisie.

Deci prima prima propunere pe care o voi supune la vot este eliminarea cuvintelor "conduitei...".

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Aceasta vroiam să vă spun. Dați-mi voie...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Păi, dacă s-a făcut o propunere, eu oricum trebuie s-o supun la vot, indiferent ce ar fi.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, dar aș dori să învederez niște împrejurări.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Vă rog să le învederați.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

De ce s-a ajuns la comisie la introducerea..., fiindcă le place colegilor să vadă cum a gândit comisia, s-a ajuns la cuvântul "scrisă", pentru ca să fie prin opoziție cu "oral". Noi nu avem nici o preferință pentru cuvântul "scrisă", dar neapărat trebuie să rezulte din text că examenul acesta nu este oral. El, așa cum a spus și domnul colonel, se realizează prin testare și testarea, în sensul larg al cuvântului, înseamnă, până la urmă, materializarea unei gândiri pe ceva scris, prin anumite semne, nu înseamnă că scriem istoria, o dezvoltare ca la o lucrare de istorie sau de limba română, dar urma examenului, rezultatele lui trebuie să poată să fie controlate și verificate. Ați observat că și la lucrările obișnuite, la examene, nu numai că se îndoaie colțul, dar se fac punctaje, tocmai pentru a se elimina subiectivismele în notare. Deci comisia a insistat pe cuvântul "scrisă" pentru ca nu cumva să se înțeleagă sau să se ajungă la examinări orale, care nu mai pot fi pe urmă controlate niciodată. I-a dat nota cutare și el nu a știut nimic, fiindcă l-a examinat de unul singur.

Deci eu nu am nimic împotrivă să înlocuim cuvântul "scris" cu cuvântul "testări", dar, în toate cazurile, să rezulte din text - și acesta este punctul de vedere al comisiei, nu numai al meu - că această probă se materializează în ceva, nicidecum oral. Aceasta este discuția. Iar când este vorba de eliminarea conduitei preventive, noi nu suntem pentru eliminarea cuvintelor "conduitei preventive", ci formularele trebuie să fie adaptate cu întrebări și răspunsuri bune sau de încurcătură și cât privește conduita preventivă.

Prin urmare, examenul trebuie să fie cât mai exigent, ținând seama de dinamica accidentelor pe plan național și mondial și de faptul că ne vom alinia și ne vom mai duce cu mașinuțele și prin alte țări. De aceea comisia este împotriva eliminării "conduitei preventive". Trebuie să rămână conduita și ea trebuie să devină o componentă esențială a examenului, pentru că se vede omul civilizat și normal la cap, cu conduită de normalitate mai ales la volan. Acolo încep să apară instinctele primare, acolo îi vezi manifestându-se cum îi vedeți și apar accidente. Deci comisia a pus accentul pe forma materializată în scripte, dacă vreți, a examenului și pe necesitatea acestei conduite preventive.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Deci mai întâi voi supune la vot propunerea de eliminare a cuvântului "scrisă". Cei care vor vota pentru eliminarea cuvântului "scrisă" sunt de acord să rămână "probă de cunoaștere". Cei care...

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă propun "test scris".

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Dar ce diferență este între "probă scrisă" și "test scris"? Poate ne spuneți și nouă, că eu nu realizez.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Proba poate fi și orală, domnule președinte...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Păi nu, dacă îi spunem "probă scrisă" sau "test scris", care este diferența? Haideți să lăsăm "probă scrisă", cum știe toată lumea. Acum suntem pe teste...

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Noi nu ne opunem la eliminarea cuvântului "scrisă", dar ținem morțiș să apară ideea că rămâne acolo un instrument scriptural verificabil. Aceasta este discuția!

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Domnule președinte, vă rog să-mi permiteți să iau cuvântul pentru o fracțiune, doar, de secundă.

Eu, când m-am referit la test, testul înseamnă, de fapt, o grilă, la urma urmei, și aceasta nu poate fi făcută decât în scris.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Și grila înseamnă o probă.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

O probă, sigur că da.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Și atunci de ce să nu lăsăm pe românește "probă de cunoaștere" și să-i spunem "test de cunoaștere"?

(Rumoare)

Vă rog, vă rog!

Până una - alta, eu am o propunere de eliminare a cuvântului "scrisă". Deci, repet: cine votează pentru eliminarea cuvântului "scrisă" înseamnă că este adeptul ideii să rămână "probă de cunoaștere", cine nu votează pentru această eliminare dorește să rămână "probă scrisă de cunoaștere", da?

Cine este pentru eliminarea cuvântului "scrisă"? Două voturi. Insuficient.

Deci a rămas "probă scrisă de cunoaștere".

"Conduita preventivă" rămâne, deoarece este în propunerea comisiei și rămâne ca propunere a comisiei.

 
   

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Eu am cerut eliminarea.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Ați cerut dumneavoastră eliminarea.

Cine este pentru eliminarea "conduitei preventive"? Două voturi. Insuficient.

Rămâne "conduita preventivă".

Acum, adăugarea cuvintelor "de protecție a mediului". Deci "...ajutor medical, de protecție a mediului și a noțiunilor elementare de mecanică" a fost adoptată această idee și de comisie, și de inițiator și, de asemenea, "cunoștințe elementare de mecanică, corespunzătoare categoriei de permis solicitate" a fost adoptată și de comisie și de inițiator.

Deci, cu aceste precizări, supun lit.a) votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptată cu majoritate de voturi.

La lit.b), nu dorește nimeni să ia cuvântul. O supun votului.

Deci cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptată în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.28 în totalitate.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? O abținere.

Deci, cu majoritate de voturi, a fost adoptat art.28.

Pauză de masă o să dăm în jurul orei l3,30, valabil și pentru domnul Albu.

Art.29. Supun votului dumneavoastră art.29.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Art.30. Domnul Mitrea, la alin.1. Și domnul Márton Árpád. Și domnul Bivolaru.

 
   

Domnul Miron Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Art.30 este un articol complex, pe care experiența ne-a arătat că trebuie să-l facem cât mai clar posibil, ca să preîntâmpinăm atât scăparea unora care fac diferite acțiuni împotriva legii, cât și să nu fie pedepsiți suplimentar unii care nu sunt în această situație. Pentru aceasta, am două modificări la art.30 paragraful 1, pe care le propun, și anume să introducem, după "Nu este admisă să susțină examen pentru obținerea permisului de conducere persoana care a fost condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă,..." - aici propun virgulă - "în cazul în care interdicția este menționată în respectiva hotărâre". Deci propunerea mea este ca în hotărârea judecătorească definitivă interdicția să fie menționată, faptul că nu are dreptul să susțină examen de conducere, și nu automat, indiferent de hotărârea judecătorească, el să fie privat de acest drept.

Doi - propun, spre sfârșit, deci în partea a doua a paragrafului, să eliminăm "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", pentru că nu se încadrează în spiritul articolului și nu văd cum putem să-i interzicem cuiva să dea examen de conducere, datorită faptului că a avut o comportare neplăcută sau, mă rog, a fost condamnat pentru ultraj sau tulburarea liniștii publice. Fiind la volan, avem experiențe când colegi, vecini de ai noștri din bloc sau din curte ne reclamă în mod repetat, pentru că pornim motorul la ore care dânșilor nu le convin, mai ales celor care se scoală mai târziu, la nouă, la zece. Eu am avut această problemă, mă reclama veșnic vecinul că eu pornesc motorul și tulbur liniștea publică. Am plătit, dacă îmi aduc aminte, nu eu, dar cineva a plătit o amendă, iar după aceea înseamnă că eu nu mai am dreptul să dau examen. Deci propunerea mea este să se introducă "în cazul în care interdicția este menționată în respectiva hotărâre" și să se excludă să se elimine partea de care am vorbit - "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice".

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Doriți să răspundeți la această chestiune? Domnul Ciobotea și apoi domnul Márton Árpád.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În primul rând că atunci când un infractor merge în instanță pentru omor, instanța nu are nici un interes să se extindă și asupra altor calități pe care trebuie să le aibă persoana respectivă. La conducător auto, nu o interesează pe instanță problema aceasta. Or, în momentul în care el mi-a comis mie un omor, eu sunt acela care decid dacă, într-adevăr, are dreptul sau nu să dea examen de conducere.

În altă ordine de idei, când a fost întocmit acest text, ne-am gândit că, dacă o persoană este periculoasă atunci când violează fiind per pedes, deci, o anumită persoană de sex feminin, cu atât mai mult acesta poate să ia în mașină această persoană, să meargă undeva și să fie ferit de văzul publicului. De asemenea, și celelalte probleme cu ultraj, cu violență și ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice consider că nu sunt compatibile cu calitatea de conducător auto, întrucât noi vrem, la ora actuală, să scoatem din trafic persoanele agresive, violente ș.a.m.d. Acceptându-le, vom avea din ce în ce mai multe asemenea persoane care obțin permis de conducere. De aceea noi am considerat necesar să le excludem de la început, și atunci, dacă, într-adevăr, doresc să obțină permis de conducere să se comporte ca atare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Márton Árpád.

 
   

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Este articolul cel mai controversat și cred că juriștii ar trebui să se gândească dacă nu cumva, prin aprobarea acestui articol, se încalcă niște principii juridice elementare. Din interiorul legii, chiar în interiorul legii apar niște contradicții strigătoare la cer, să nici nu vorbim de Codul penal și Codul de procedură penală.

Eu sunt de acord cu ceea ce a fost enunțat aici, mai înainte, că trebuie să evităm să dăm permisul de conducere în mâna unor persoane care nu se vor comporta ca atare în trafic, dar aceasta se realizează prin acel examen psihologic pe care deja l-am aprobat că va exista.

Eu voi solicita eliminarea acestui alineat, propunând o reformulare a alin.2 - și o să vedeți cum - tocmai pentru că sunt înșiruite o sumedenie de infracțiuni, până la acelea care s-au propus a fi eliminate de aici, care apar în Codul penal, apar în alte legi ca infracțiuni, inclusiv ultraj împotriva bunelor moravuri sau tulburarea ordinii publice, dar care nu atrag după sine retragerea permisului de conducere și dacă orice om în țara aceasta este egal în drepturi, celor care deja și-au obținut permisul de conducere și comit aceste fapte nu li se retrage permisul de conducere? Deci tot este un ucigaș și are permisul de conducere, dar, dacă a ucis înainte, nu-l mai obține. Mai departe, vedeți, la finele articolului, se spune: "sau pentru orice altă infracțiune, dacă, la comiterea acesteia, s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător". Foarte bine. Deci înseamnă că nu a avut permis de conducere, pentru că nu i se ia permisul de conducere dacă a condus cu permisul de conducere acest automobil. Nicăieri nu o să mă documentați că i se ia, dar, dacă nu are, atunci nu va putea să ia permis, dar vă întreb de ce nu apare aici tocmai infracțiunea în care persoana respectivă conduce fără permis de conducere. Vedeți că în art.30 nu apare această situație. Deci, cumva, ar trebui să-i luăm, printr-o metodă care nu apare.

Mai departe, aici este vorba de alcoolemie dincolo de permisivitatea legii, dar, vedeți dumneavoastră, este un punctaj. I se ia permisul de conducere persoanei de la 1 an până la maximum 5 ani, vă rog să verificați, dacă realizează un punctaj negativ de 10 puncte. Or, dacă a condus sub influența alcoolului de 0,8% primește 8 puncte. Deci mai trebuie să facă ceva ca să i se ia carnetul, dar, de fapt, mai înainte, poate fi sancționată persoana și pentru 0,3%, nu reprezintă sancțiune, dar poate fi sancționat, deci este dincolo de nepermis. Iată câteva contradicțiuni clare, în sânul legii, nici nu vorbesc de celelalte legi și Codul penal, despre care v-am pomenit. De aceea eu propun eliminarea acestui alineat și să nu vă gândiți că vreau să protejez aceste persoane.

Aș propune ca, în loc de alin.1 și 2, să avem un singur alineat care să sune astfel: "Nu este admisă să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere persoana care suferă de alcoolism, toxicomanie ori este dependentă de alte substanțe sau medicamente contraindicate conducerii unui autovehicul, precum și persoana cărora, în urma unei hotărâri judecătorești definitive, i se restrânge acest drept". Deci, dacă vrea judecătorul să-i restrângă acest drept pe un an, o perioadă mai lungă, de 5 ani, 10 ani sau definitiv, s-o facă prin hotărâre judecătorească. Ca atare, la alin.1, propun eliminarea.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Popescu.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor, toate dialogurile făcute necesită o explicație mai largă cu privire la corelația dintre Codul penal și soluțiile din Codul penal, pe de o parte, și Codul rutier.

Domnul Mitrea a pus în discuțiune o problemă, adică a venit cu o argumentare și cu o propunere care nu poate fi primită și iată de ce: pentru că instanța penală, atunci când în dispozitivul hotărârii pronunță pedeapsa principală, are facultatea, deci, dacă vrea, să aplice sau nu și o pedeapsă accesorie. Prin urmare, nu trebuie confundată pedeapsa accesorie, care însoțește sau nu hotărârea penală, cu măsurile pe care le ia legiuitorul în materie rutieră și care sunt măsuri extrapenale. Este vorba, aici, de interdicția de a mai participa, de a te mai prezenta la un examen. Deci, din acest punct de vedere, vă propun respectuos să practicați această distincție foarte clară între ce se întâmplă și care este tratamentul penal al infractorului care a comis o infracțiune, și când judecătorul zice - zece ani, de acum încolo, nu vei mai exercita profesiunea respectivă -, și aceasta este o pedeapsă accesorie, și ce se întâmplă cu fapta care este comisă și nesancționată penal. Avem situațiuni, de pildă, textul acesta să știți că a fost foarte important și nu vom renunța la el, textul acesta are niște..., vom accepta numai niște lucruri mărunte, are niște implicații foarte importante cu privire la micșorarea numărului de accidente și, în general, de infracțiuni care se produc în fenomenele de circulație.

Prin urmare, am răspuns la ceea ce dorește domnul Mitrea. Îmi pare rău că nu pot fi de acord cu dânsul, dânsul a văzut că eu am fost de acord cu dânsul în multe situațiuni, dar domnul Márton a făcut o observație interesantă, care poate fi primită, dar cât privește norma tranzitorie. Este vorba de o egalitate de tratament în fața acestei legi, atât pentru cei ce vor dobândi carnetele pe viitor, cât și pentru cei care sunt deja posesori și care pică în păcat, cum s-ar spune. Deci, din acest punct de vedere, domnul Márton are dreptate. Mi-am notat-o, la Capitolul "Dispoziții tranzitorii și finale" vom introduce o normă care să reglementeze și să conducă la un tratament adecvat. Dar nu sunt deloc de primit, nu sunt întemeiate celelalte propuneri pe care le-a făcut domnul Márton, și anume discuțiile, toate dialogurile despre punctaj, tot ce se întâmplă cu riscul lui de a pierde carnetul. Aceasta este problema subiectului. Este problema celui în cauză, care cade în păcat. Prin urmare, el trebuie să cunoască bine legea și să se comporte astfel încât să nu ajungă la punctajul de 10 puncte. Dar sunt dator să vă explic care este metoda sau care sunt metodele folosite de legiuitor aici. Legiuitorul împletește două procedee tehnice. Intâi, printr-o enumerare, și după aceea printr-o normă de trimitere, norma "hazna", cum se zice de obicei. Ei bine, enumerarea este făcută și se justifică și trebuie să fie menținută, pentru că este vorba de cele mai repetate, cele mai frecvente, cele mai importante infracțiuni care se produc în acest domeniu și atunci legiuitorul le și numește. De aceea aveți o înșiruire care este enunciativă, nu este exhaustivă, este o enumerare, dacă vreți, exempli grazia, care este completată "sau pentru orice altă infracțiune", la finalul textului, "dacă la comiterea acesteia s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător".

Acum, să știți că dintre infracțiunile pe care sindicaliștii ar dori să le scoatem, este violul. Ne pare foarte rău, dar tocmai aceste cazuri se întâmplă foarte frecvent și mai ales noaptea. O femeie care este rămasă nu știu unde, în stradă, vrea să fie dusă acasă, la domiciliu și este violată în mașină, o ia și o duce nu știu unde, și aici au fost discuții foarte multe și femeile ar avea un cuvânt foarte mare de spus.

Ultrajul contra bunelor moravuri este și el o faptă foarte frecventă, fiindcă, de multe ori, șoferul face un teatru întreg în legătură cu o problemă de neplată. De exemplu trebuie să-i dea 1.050 de lei și pentru acei 50 de lei îl ține, îi face scandal, urlă, iese, țipă, se învârte în jurul mașinii, provoacă scandal că nu i se dau lui 50 de lei! Dar este întemeiată observațiunea cu privire la tulburarea liniștii publice, unde domnul Mitrea a făcut observațiunea, dar nu total, ci parțial, și anume așa se întâmplă că există situațiuni fără ieșire, mașina - este frig afară - pornește greu, oricine poate să fie încadrat în text, deși omul încearcă să-și pornească motorul. Ar trebui să introducem aici cuvântul "repetată", "tulburarea repetată a liniștii publice". Deci cu aceasta suntem de acord. Aceasta este o soluție clară, din care rezultă că omul face cu intenția de a șicana sau cu intenție indirectă. Își face acolo, de pildă, locul de reglare a motorului și în fiecare zi face figurile acestea și repetat.

Prin urmare, vă rog respectuos să rămânem pe text, așa cum este, cu adăugarea cuvântului "repetată", "tulburarea repetată a liniștii publice" și să nu umblăm la text, fiindcă el este un text foarte echilibrat și foarte important în ceea ce privește conduita preventivă. Este un text de prevenție, este foarte necesar.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Domnul Márton Árpád și apoi domnul Coșea.

 
   

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Nu am vrut să intervin mai îndelung asupra acestui articol, acestui alineat. Aici este o înșiruire de infracțiuni - cred că aici domnul Popescu îmi va da dreptate - de diferite gravități; deci infracțiuni de diferite gravități. Este una să omori o persoană, este alta să omori mai multe persoane, este alta să furi sau alta să aduci ultraj bunelor moravuri. Sunt, chiar și în Codul penal, pedepsite în alte dimensiuni. Or, ce spune Constituția noastră din 1991, art.49 - și doresc comisia să fie atentă la ceea ce spun, pentru că s-ar putea să fie, din cauza acestui articol, atacat la Curtea Constituțională acest Cod - art.49 alin.2: "Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății". Deci nu îi restrâng pe o perioadă echivalentă cu gravitatea faptei pe care a comis-o, ci îi retrag definitiv un drept. Suntem în această situație: este contrar Constituției, art.49 alin.2, dacă rămâne acest art. 30 alin.1.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Coșea.

 
   

Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coșea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea are ca scop, cu toată rugămintea de a fi bine înțeles, față de comisie, ca să ia în discuție și să analizeze propunerea domnului Márton, dacă înțeles eu bine numele, vă rog să mă scuzați dacă am greșit. Pentru că, stând în bancă și urmărind această discuție care sigur are foarte puține puncte comune cu meseria mea, am remarcat un lucru care mă îngrijorează, și anume că acest cod este o emanare a unei situații fotografiate la acest moment. Este ca la o fotografie Polaroid. Noi votăm o lege care are în vedere situația motorizării României la această dată.

Or, eu sunt convins că, cu toate greutățile pe care le avem, România va urma drumul celorlalte țări și motorizarea va deveni un factor de dezvoltare și de civilizație foarte rapid în România, iar condusul unui autovehicul nu va mai fi un lux sau un privilegiu ca acum. Ba, din contră, va deveni un mijloc important sau necesar pentru a accede la un loc de muncă pentru foarte multă lume.

Deci, eu aș ruga comisia să aibă bunăvoința să analizeze mai atent propunerile făcute, pentru că într-adevăr mi se pare că nu ar fi bine să blocăm drumul accesului la carnetul de conducere a unor persoane care, la drept vorbind nu au o foarte mare culpă față de traficul rutier sau față de, să zicem, calitatea de a fi conducător auto.

Trebuie să ne gândim că în viitor mașina va deveni un element curent. Poate că va trebui ca viitoarele Parlamente să revină să coboare limita de vârstă pentru luarea carnetului așa cum este în Statele Unite ale Americii și poate că întreg sistemul va trebui să fie subordonat acestei coordonate economice, și anume de a oferi forței de muncă un mijloc de transport de la locuință până la noul loc de muncă, pe care în urma restructurării eu îl văd cu totul altfel localizat și structurat decât în actualele condiții.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul colonel Ciobotea și apoi domnul Decuseară.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Îmi pare foarte rău că trebuie să-l contrazic pe domnul Coșea, însă, după părerea mea a da frâu liber unor persoane să intre în rândul marii majorități a conducătorilor auto care înțeleg să respecte regulile de circulație este o foarte mare greșeală.

Noi ne confruntăm cu probleme deosebite și vă asigur că ne vom confrunta o perioadă bună de timp. Dacă nu vom estompa acest fenomen existent la ora actuală, nu vom face față.

Or, noi nu îi luăm acest drept cetățeanului pe toată viața, ci tot ceea ce zicea înainte domnul Márton, există mai departe alin. 3, unde spune că și aceste persoane se pot prezenta la examen, după ce au fost reabilitate. Or, reabilitarea este în funcție de gravitatea faptei, în funcție de pedeapsa pe care au primit-o. Dacă într-adevăr vor să fie conducători auto, să respecte legea și dacă vor să se ducă la serviciu cu mașina, cum zicea domnul Coșea. Noi nu avem nimic împotrivă, să fie foarte mulți, dar aceasta trebuie să o gândească el înainte de a face fapta.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul Decuseară și pe urmă domnul Popescu.

 
   

Domnul Jean Decuseară:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eu sunt de acord că trebuie să veghem la liniștea și protecția societății. Categoric, în acest alineat există acte care trebuiesc sancționate cu toată vehemența și toată hotărârea.

Dar, să nu uităm că noi, prin acest alineat condamnăm niște oameni care nu vor mai conduce mașina pe viață și problema este așa: există măsuri legislative care incită la încălcarea legii.

Credeți dumneavoastră că un tânăr de 18, 19 ani, care, de exemplu, a băut, să zicem, 3 sticle de bere, a luat mașina lui taică-său și a plecat.

Eu sunt de acord, de exemplu că trebuie să medităm dacă le reducem sau le luăm dreptul de a mai avea permis de conducere celor care conduc cu o îmbibare alcoolică peste limita legală.

Ce înseamnă după aceea "stare de ebrietate"? O bere, două beri, un șpriț, o sticlă de vin? Adică, părerea mea este că enumerarea a fost făcută mult prea larg, mult prea exhaustiv.

M-aș lega, de asemenea, de problema aceasta cu ultrajul contra bunelor moravuri. Fără nici un fel de discuție că există destule alte prevederi legale prin care acest ultraj poate fi sancționat.

A merge mai departe, după aceea, chiar și ... "sau pentru orice altă infracțiune, dacă la comiterea acesteia s-a folosit de un autovehicul". Ce înseamnă orice altă infracțiune? Deci, introducem în interdicția de a mai conduce mașina orice fel de abatere de la Codul penal, indiferent care este ea.

Aș ruga să se ia în vedere și să se reanalizeze acest alineat. Nu sunt de acord cu suspendarea lui în totalitate, pentru că viol, tâlhărie, omor, jaf și așa mai departe trebuiesc într-adevăr eliminate din viața societății și ele se fac mult mai ușor cu ajutorul permisului de conducere, mai precis cu ajutorul mașinii, ca atare.

Dar, să veghem ca o parte din aceste prevederi să nu fie introduse în acest alineat.

Nu știu, eu aș propune ca, totuși, să se reanalizeze problema, să se refacă acest alineat. Să se păstreze, într-adevăr, abaterile foarte grave și să se scoată cele asupra cărora trebuie să mai medităm.

Și nu uitați că așa cum zicea domnul Coșea, suntem la sfârșitul mileniului 2, perioadă în care este aproape de neconceput ca la 20, 25, 30 de ani să nu ai permis de conducere. Este o măsură extrem de gravă, cu foarte multe responsabilități și tot așa, cum se apără problema, aduce atingere chiar articolelor din Constituție.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul Popescu.

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Luarea de cuvânt a domnului profesor Coșea pune ceva în discuție de natura filozofiei legii.

Spre deosebire de modul cum raționează sociologul, care gândește durante 10 ani, 15 ani. Legiuitorul trebuie să ia o măsură acum, azi, peste un an, doi. Adică perioada de incubație a legii este mult mai scurtă decât perioada de formare a unei concepții.

La nivelul conceptelor sigur că domnul profesor are dreptate. Noi nu concepem un cod pentru o zi, pentru doi ani, pentru cinci ani. El trebuie să aibă o aplicație cât mai lungă, dar longevitatea legii nu este numai un comandament exterior. Dar, uneori cum se întâmplă acum longevitatea legii poate fi invocată chiar împotriva ideii de lege.

Vă invederez că nu la dumneavoastră, dar în general la mulți colegi de-ai noștri, apare o carență în modul de a raționa - repet, nu la dumneavoastră, domnule profesor - și anume, ce ne facem cu dreptul omului? Aoleu, dreptul omului, aoleu dreptul omului!

Eu vă spun că la ora actuală pe mapamond se constată o creștere a violenței în toate formele ei de manifestare, pe care le vedem la televiziune și că toate mijloacele mass-media, dar cu preponderență televiziunea, mediatizează crima.

Teoria și practica spargerii în care apar mașinile, teoria și practica violului în care apar mașinile și revolverele, teoria și practica spargerilor sau a evadărilor din pușcării, filme de cea mai proastă calitate care sunt mediatizate și tineretul aceasta învață. Și noi nu putem să avem în vedere ce o să fie, cum o să se comporte tineretul nostru în anul 2015, lăsând un gol de reglementare legislativă adecvată până atunci și tratându-i acum când sunt niște fiare ca pe niște viitori mielușei, cum vor fi ei.

Prin urmare, putem să scrutăm viitorul, dar nu într-atât încât să uităm prezentul. Aduceți-vă aminte că ani de zile domniile voastre, când erați în poziție inversă, ați susținut și noi v-am susținut pentru înăsprirea pedepselor la Codul penal. Problema este aceeași,în principiu, când discutăm filozofia legii. Pentru că aceasta i-o spun și domnului Márton și tuturor colegilor. Dacă el nu îngrijește de dreptul lui sau de libertatea lui, faptul că îi iei libertatea 25 de ani fiindcă a omorât pe cineva nu înseamnă că i-ai răpit dreptul la muncă. El singur și-a răpit libertatea. El singur își taie craca, fiindcă știe legea, o cunoaște, e prezumat că o cunoaște irefragabil și, totuși, continuă să comită fapta.

Eu vă rog să vă puneți nu numai în poziția conducătorului auto, ci și în poziția victimei, care sunt, de regulă femeile.

Dar, eu spun următorul lucru: că legiuitorul are întotdeauna la îndemână posibilitatea unei îndulciri a pedepselor, deci modificarea tratamentului penal ori de câte ori dinamica fenomenului infracțional scade.

Prin urmare, aceasta este situația la ora actuală și dacă suntem cu toții de acord că toate formele de violență exced și că, în general, de la Polul Nord la Polul Sud, în toate punctele cardinale violența apare peste tot în forme extraodinare, citiți ce se întâmplă mereu ... citiți în "Evenimentul Zilei" câte lovituri de cuțit i-a dat, cum a făcut cu mașina, de câte ori s-au răsturnat, câte vieți omenești au pierit, toate acestea vă lasă reci și sunteți foarte sensibili la dreptul lui de care el nu are nici o grijă. Eu am să vă spun că și în practică vine șoferul, după ce a omorât un om și începe să se jelească în fața judecătorului: "Domnule președinte, vă rog să vă gândiți că am și eu nevastă și am doi copii..."

Dar el când a comis fapta de ce nu s-a gândit? Aici este toată discuția!

Prin urmare, acest mod greșit de a raționa, care se apropie de un sofism este periculos, pentru că noi, de dragul de a-l proteja pe vinovat nu îi mai protejăm pe cei inocenți, din grija de a proteja pe infractor. Grijă multă când este vorba de infractor, nici un pic de grijă când este vorba de victime.

Noi trebuie să ne gândim că victima este prin excelență inocentă și că nu este de vină ea că s-a dus în mașină și că el o violează. Trebuie să ne gândim că sunt atâția oameni pe stradă, pe care el poate să-i omoare dacă el este îmbibat cu o cocaină. Trebuie să ne gândim că România a devenit deja țară de tranzit pentru toate aceste forme de drogare, care sunt deja infracțiunea en sois meme.

Prin urmare, textul acesta este absolut necesar. Să nu credeți că eu fac aici o ambiție. Doamne ferește! Dacă ar fi o propunere bine venită, da! Dacă s-ar vedea că dinamica accidentelor și mai ales cele mortale și a loviturilor ar scădea, da! Dar când ele cresc zi cu zi și nota bene ce se descoperă este prea puțin. Din fenomenul infracțional, domnule profesor, se descoperă numai o parte. Nici nu interesează cât. Dar din 1.000 de violuri se descoperă 10 și sunt pedepsite 5.

Vedeți dumneavoastră cum se pune problema? Și cel care comite un furt pe jos este mai greu, mai ușor de prins decât cel care comite un furt cu mașina sau fără mașina pe care o bagă într-o altă mașină, într-o dubă.

Vedeți dumneavoastră, toate aceste infracțiuni care sunt aici înșirate, sunt enumerate ținându-se seama tocmai de frecvența lor, de dinamica lor, de periculozitatea lor și nici o infracțiune de aici nu trebuie să fie scoasă. Nu pentru că am eu vreo ambiție. Dar pentru că dincolo de valoarea lui intrinsecă trebuie să fie, totuși, valorile societății protejate. Aici suntem mereu în fața aceluiași conflict. Totdeauna hoții vor fura. Atunci nu îi mai pedepsim, pentru că ne este milă de ei?

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog eu, mai scurt, domnule Popescu, că reluați niște...

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Prin urmare, eu vă rog respectuos, cu toată considerația, cred că v-am răspuns la problemă și la un nivel, zic eu, care să vă satisfacă conceptual. Chestiunea se pune, deci acum, în acest moment istoric care poate să dureze 5 ani, 10 ani, după aceea vom vedea.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Popescu,

Cel puțin eu, personal, sunt convins de buna dumneavoastră intenție și cred că și colegii dar și dumneavoastră trebuie să fiți convins de buna mea intenție și a colegilor în momentul în care prezentăm anumite puncte de vedere.

De exemplu, m-ați convins pe mine, că problema cu cazul în care în hotărârea judecătorească trebuie să fie menționat, trebuie renunțat la ea pentru că este o pedeapsă conexă, pe care judecătoria o pune sau nu o pune în practică.

Nu pot fi, însă, convins că forma actuală a articolului sau, mă rog, a paragrafului nu poate fi păstrată din mai multe motive.

Tot legat de ceea ce spuneam, nu văd cum putem lăsa, așa cum spunea domnul deputat Márton, "orice altă infracțiune". Deci cel care va decide în acest caz, care va judeca, va fi un organ, un polițist, care va decide peste judecător sau pe lângă judecător.

Deci, cred că va trebui din acest punct de vedere să clarificăm textul. De asemenea, sunt de acord cu ...

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu (din loja comisiei):

Iertați-mă, este o problemă gramaticală!

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dați-mi voie și mie!

Eu înțeleg ce spuneți, dar eu vă spun dintr-o experiență destul de lungă în ceea ce privește lucrul în acest domeniu, că foarte des interpretarea este foarte largă când este vorba de punerea în practică, pentru că acestea sunt, de fapt, prevederile pe care le-am avut în legea actuală. Le avem în Decretul nr. 328 din 1968 și unele dintre ele s-au dovedit a fi foarte bune și le sprijin, însă nu pe toate. Și de aceea vreau să fac o propunere de eliminare mai largă și vreau să-mi explic, cu voia dumneavoastră, fiecare cuvânt de ce vreau să-l propun să fie eliminat.

Așa cum spuneau colegii înainte, nu putem pune la un loc diferite infracțiuni care au sigur gravitate diferită.

De exemplu - și mă iertați, fac o paranteză, cred că nu s-a văzut foarte clar că paragraful 1 se referă la cazul unui șofer care folosește mașina în timp ce produce aceste infracțiuni, iar paragraful 2 se referă la o persoană oarecare care se prezintă pentru prima oară la examenul de conducere.

De aceea, problema cu substanțele toxice din textul paragrafului 1 trebuie scoasă. Pentru că există în paragraful 2 și este doar o repetiție.

Deci, el nu are voie să se prezinte dacă este toxicoman. Nu mai contează dacă a fost sau nu a fost condamnat pentru acest lucru printr-o hotărâre judecătoarească.

Deci, paragraful 2 rezolvă această problemă. Nu putem trece dacă este în stare de ebrietate. Mai sus spune foarte clar: "Conducerea pe drum cu o îmbibație alcoolică peste limita legală". Aceasta cuprinde și este foarte clar, nu mai vreau să explic, pentru că a expicat domnul Márton de ce sunt de părere că problema cu ... "în stare de ebrietate" sau "sub influența produselor substanțelor stupefiante" trebuie exclusă.

De asemenea, sigur că pedepsim un om care conduce pe drumurile publice o mașină neînmatriculată sau care tractează o remorcă cu număr fals. Există, însă, pedepse mult mai apropiate de cea ce face el decât să-i ridicăm dreptul ca vreodată să mai conducă, Sunt foarte multe cazuri care nu neapărat cel care conduce este vinovat de faptul că mașina nu este înamtriculată sau are număr fals remorca și nu vreau să intru în amănunte. Este evident cum se întâmplă acest lucru, am avut foarte multe cazuri. Este cred că o infracțiune mult mai mică decât omorul și nu cred că are ce căuta în textul acestui articol.

Părăsirea locului accidentului ar trebui să-l discutăm mai pe larg în textul articolului dacă vrem să-l păstrăm. Există procedura normală la ora actuală. Fac un accident din care nu rezultă vătămare corporală gravă, sunt obligat să părăsesc locul accidentului. Trebuie să mă deplasez cu mașina la cel mai apropiat organ de poliție și să spun ce s-a întâmplat acolo, pentru că altfel înseamnă să blochez circulația. Chiar cei care conducem știm foarte bine că se lovesc două mașini într-o intersecție în București și ei stau lângă mașinile respective ore în șir așteptând să vină poliția, blocând întreaga circulație. Deși, procedura este clară, ar trebui să elibereze drumul.

Sigur, părăsirea locului accidentului după ce s-a produs vătămare gravă este un act agravant. Aici este de văzut dacă trebuie păstrată sau nu, deoarece în textul articolului în continuare există vătămare corporală din culpă, ucidere din culpă. Distrugerea din culpă ... nu cred că distrugerea unui alt autovehicul din culpă înseamnă neapărat că eu nu mai am dreptul să dau examen de conducere ca și conducător auto. Propun în continuare scoaterea din articol a problemei cu ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice ... Dacă vreți, intru în amănunte. Este foarte cunoascut faptul că șoferii, dintr-un motiv sau altul nu zic că este bine să deschidă geamul și să profereze anumite injurii și aceasta se întâmplă și la bărbați și la femei, șoferia dă o anumită atitudine ... Sigur că trebuie pedepsită, trebuie educată, dar nu cred că pentru aceasta trebuie să nu mai aibă dreptul să dea examen ...

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule Mitrea, numai o secundă, dacă-mi dați voie, aș vrea să vă dau o veste bună tuturor. Deci, m-am hotărât sa fac apel la art. 99 din Regulament, care spune: "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecințe importante președintele de ședință trimite textele la comisie".

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

De acord.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, art. 30 rămâne la comisie. Ii rog pe toți cei care au idei în legătură cu acest articol să meargă mâine dimineața la comisie. Cei care nu o vor face, joi când vom relua dezbaterea nu vor mai putea să vină la microfon și să o facă, ci vor trebui să o facă numai în fața comisiei.

Luăm o pauza de o jumătate de oră, până la ora 14,15.

(Pauză între orele 13,50 - 15,53)

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Reluăm lucrările și discutăm art. 31.

Dacă la art. 31 are cineva vreo chestiune? Nu are nimeni.

Atunci, supun votului dumneavoastră art. 31.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

La art. 32. Nu dorește nimeni să ia cuvântul. Vă rog să observați că comisia propune eliminarea alin. 3.

Deci, referitor la primele două alineate, supun votului propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva?

Articolul 32 a fost adoptat în forma propusă de comisie. Primele două alineate, textul inițiatorului, alin. 3 eliminat.

Articolul 33. Comisia ne-a propus un text aici.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Dacă am trecut și de art. 33, înseamnă că mai avem numai 200 de articole.

Articolul 34. Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Capitolul al III lea. Titlul capitolului.

Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Secțiunea I.

Supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Articolul 35. Alin. 1, dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

La alin. 2, dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Alineatul 3. Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La alin. 3 aș face întâi o propunere pentru eliminarea ultimei propoziții și să se introducă după "conducătorul" și "participanții la trafic", pentru a mai elimina din text.

Am o problemă, probabil că este mai mult de ordin moral.

Mă gândesc la următorul aspect: conducătorul auto care întâlnește un accident se supune literelor c) și d). Eu mă gândesc că poate n-ar strica să extindem obligațiile și la alin. d) privind transportul accidentaților la una dintre cele mai apropiate unități sanitare. Am auzit din ceea ce se spune că mulți accidentați ar fi putut fi salvați dacă ar fi fost transportați de cei care au trecut pe lângă locul accidentului.

Deci, eu aș introduce atunci, aș face întâi o separare între cele două cazuri, sigur poate nu îl pot obliga pe un proprietar de autoturism să transporte un decedat și atunci să eliminăm: "În urma căruia a rezultat rănirea unei persoane", deci am exclus decesul deocamdată, "este obligat să se supună conform dispozițiilor alin.1 literele c), d)" și zic eu, "respectiv e), fără obligativitatea de a se mai întoarce la locul accidentului, deci de unde a luat rănitul.

Și vreau să prind și cazul cu decesul. Sigur, în cazul de deces..., deci completare: "în caz de deces procedează conform punctului d)". Deci, anunță poliția. Mulțumesc.

Am un text refăcut. Vă rog frumos să-mi permiteți: "Conducătorul și participantul la trafic, ajuns la locul unde s-a produs un accident de circulație, de pe urma căruia a rezultat rănirea unei persoane, este obligat să procedeze conform dispozițiilor alin. 1 literele c), d), respectiv e), fără obligativitatea reîntoarcerii la locul accidentului.

În caz de deces se procedează conform literei d)". Mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Dar nu-l păstrați dumneavoastră, dați-ni-l nouă!

Comisia, respectiv inițiatorul? De acord?

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Comisia și domnul președinte de la Comisia juridică este de acord să se introducă și enumerarea obligațiilor de la litera e), bineînțeles în varianta textului comisiei. Este corect. Dar, nu se poate să introducem cumulativ "conducătorul și participanții la trafic", ca în final să zicem despre ei amândoi, iarăși cumulativ că: "să nu se întoarcă la locul accidentului după ce au aplicat litera e)", adică au transportat. Participantul, de acord, să se ducă să ducă rănitul și să-și vadă de treabă, dar conducătorul este obligat să se întoarcă la locul faptei.

Deci, trebuie să disjungem între cele două categorii foarte clar: conducătorul are niște obligații, participantul are niște obligații mai restrânse.

Deci, trebuie reformulat textul. Acestea sunt cele două puncte de vedere în legătură cu textul dumneavoastră.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Atunci, eu v-aș ruga să vă consultați și să găsiți formularea, ca lucrurile să fie clare.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Vă rog să-mi permiteți, eu nu m-am referit la conducătorul implicat în accident. Cel care a ajuns, din întâmplare, este ajuns la un moment dat la locul accidentului. Acum nu știu dacă ... eu sunt de acord să se și întoarcă, dar poate că este prea mult. Eu consider ...

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule coleg,

Rugămintea ar fi să colaborați cu cei de la comisie pentru ca să găsiți textul care să îmbine toate aceste propuneri cu care înțeleg că și unii și alții sunt de acord.

La alin. 4.

Supun votului ...

La alin. 4, da, vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Părerea noastră este că trebuie să completăm acest text, întrucât, la ora actuală nu concordă cu ceea ce se întâmplă în practică. Este interzisă staționarea vehiculelor pe partea carosabilă în imediata apropiere a locului accidentului. "Imediata apropiere", aceasta nu știm ce ar însemna...

Aș adăuga: "în imediata apropiere a locului accidentului, de natură a stânjeni intervenția poliției, salvării sau pompierilor, ori desfășurarea circulației".

Deci, atunci, într-adevăr "imediata" îmi dau seama ce înseamnă aceasta.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Comisia? De acord?

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Și da și nu! Lucrurile sunt cam așa.

Vă rog să observați că litera b) de la 35 impune să nu schimbe poziția vehiculului. Sau litera a) "să oprească imediat fără să creeze un pericol suplimentar pentru circulație".

Acum. Domnul colonel pleacă de la ideea că sintagma "imediata apropiere" este susceptibilă de interpretări.

Și eu spun că adaosul pe care domnia sa îl propune, dublează posibilitățile de interpretări, de natură a stânjeni. Când zicem "de natură a stânjeni" înseamnă procesul de apreciere care poate fi subiectivă a celui care apreciază.

Unul zice: "După părerea mea te-ai așezat prea aproape", altul zice: "Nu, domnule, după părerea mea nu este de natură să stânjenească! Te-ai așezat la 50 de metri. Totuși, după părerea mea ...." Altul zice: "Nu, după părerea mea este foarte departe!". Adică această variabilă subiectivă nu este înlăturată prin propunerea făcută.

De aceea nu cred că ... Și dacă se adaugă și dacă nu se adaugă dificultatea este următoarea: comisia s-a aflat - dacă este să discutăm tâlcul textului - eu știu despre ce vorbim aici- comisia s-a aflat confruntată cu această dificultate. Și anume, vom introduce o distanță sau vom lăsa la o apreciere în funcție de împrejurări?

Aceasta a fost chestiunea de principiu. Avem panouri care stabilesc: de aici și până aici la distanța de nu te așezi, nu te oprești, nu parchezi.

Când este vorba de accident el este considerat un punct nevralgic și atunci noi puteam să spunem...aveam două procedee: ori acesta pe care l-am aplicat, ori stabilim o distanță fixă, invariabilă. La mai puțin nu ai voie să te așezi, la mai puțin de 50 de metri sau la mai puțin de 100 de metri.

Am apreciat, totuși, cei de la comisie, cu unii dintre experți, că este mai bine să lăsăm cu expresia "în imediata apropiere", fiindcă presupune și bunul simț al celui de acolo și orientarea în teren. Este în funcție de multe, de multe din detaliile topografice care sunt acolo - dacă este în curbă, dacă nu este în curbă, dacă este vizibilitate, este asfalt, nu este asfalt, carosabilul cum e, șanțul cum e. Multe lucruri sunt acolo, pe care nu le vedem.

Deci, expresia aceasta este mult mai realistă "în imediata apropiere". Poate să varieze 30 de metri, 50, 80, funcție de ce se întâmplă acolo. Așa spun economiștii, funcție de.

Aș opta mai mult pentru a rămâne textul cum e.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Atunci, mergem pe varianta comisiei la început.

Supun votului dumneavoastră alin.4.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

Alin.4 a fost adoptat în forma propusă de comisie.

Referitor la alin.3, ați ajuns la o formulă?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, vă rugăm, să rămână pentru mâine, la comisie.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, alin.3, la comisie. Comisia va țesăla mâine.

Deci, acest articol rămâne să fie votat în totalitate după ce alin.3 va fi refăcut și repropus nouă spre vot, joi.

Art.36.

Nu dorește nimeni să ia cuvântul?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Suntem în prezența unei situații care nu are ieșire. Iată de ce. "Conducătorul implicat într-un accident de pe urma căruia au rezultat numai pagube materiale" - această primă condiție este mai simplă, e clar, poate fi înțeleasă de oricine - "și care nu constituie o faptă prevăzută de legea penală". Ei, aici este o condiție mai dificil de apreciat de către conducătorul auto respectiv, pentru că el trebuie să facă un proces, substituindu-se în poziția judecătorului, sau a unui anchetator, a unui procuror, sau, oricum, a unui organ de urmărire penală specializat, cum ar fi un ofițer de la poliție, care are o experiență, și el spune: domnule, după părerea mea, asta nu-i o faptă prevăzută de legea penală. Pentru asta, el trebuie să cunoască foarte bine Codul penal. De multe ori, s-a dovedit că nici noi, juriștii, nu-l cunoaștem foarte bine și tot învățăm mereu din el.

Prin urmare, recitind textele, unde este cercul fără ieșire? Că într-adevăr, această faptă se poate întâmpla în aceste condiții, dar a spune, a condiționa că el trebuie să facă și să dreagă de la lit.a) și b), dacă nu este o faptă penală, și să nu facă, dacă e o faptă penală, asta presupune liberul arbitru.

Și, pe undeva, toți se vor apăra spunând: "Păi, după mine, eu știu că asta nu-i o faptă penală" și vine cu Codul penal. Și vine pe urmă cineva și-i spune: "Nu te supăra, dar e prevăzută într-o altă lege specială", la care zice: "Da, dar eu pe aia nu o cunosc".

Vedeți dumneavoastră, dificultățile sunt izvorâte din faptul că aceasta presupune, condiția aceasta, o cunoaștere exactă, ca la calculator, a tuturor faptelor penale. Și el, ca șofer, să spună: "Ce am comis eu nu-i o faptă penală" și raționamentul să fie corect.

Cercul vicios se dublează, pentru că ne întrebăm ce se întâmplă în ipoteza în care se constată că el a făcut și a dres, potrivit lit.a) și b), dar ulterior se constată că fapta lui era totuși penală și el a crezut că nu era penală.

Vedeți dumneavoastră, e ceva ... Noi nu putem să dăm soluții ideale și acest text trebuie să rămână, dar în același timp v-am arătat că prezintă acele vicii intrinseci, care sunt de neevitat. Mie mi se pare că textul acesta face așa ... treabă cu sine însuși. Este ceva, așa, într-un fel de cerc vicios care se repetă și întotdeauna el scapă. Nu există un criteriu obiectiv. E lăsat la aprecierea lui, fiindcă activitățile acelea trebuie să le execute sau să nu le execute atunci, pe loc, când noi știm bine că un accident poate să genereze un proces care durează 7-8 luni de zile, uneori, sau poate ani - 2 ani, 3 ani. Și tot nu se lămurește: a fost sau n-a fost? A fost sau nu faptă penală?

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

În rest, mai există ...? Vă rog.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Am toată admirația pentru maestrul Popescu și-i recunosc calitățile deosebite de avocat înainte de orice, dar am sentimentul la un moment dat că avizarea de către comisie, în persoana domniei sale, a multor texte din acest proiect par mai mult un rechizitoriu la cei care sunt pe drumurile publice.

Interpretând corect textul art.36, cu observația extrem de pertinentă făcută de domnia sa, aș propune - și ar fi cea mai nimerită, spun eu, nu numai din punctul meu de vedere, dar vă rog să meditați asupra acestui semnal - excluderea din alin.l a textului prevăzut de art.36, care nu constituie o faptă prevăzută de legea penală. Și am să mă și explic. Toate faptele penale care derivă dintr-un accident de circulație, dintr-un eveniment rutier, mai corect spus, au două aspecte: unul cu pagube materiale și unul cu victime sub orice formă - de la o vătămare simplă până la o ucidere din culpă. Astea sunt faptele penale implicate într-un eveniment rutier.

Deci, dacă prima parte a textului, "Conducătorul implicat într-un accident de urma căruia au rezultat numai pagube materiale este obligat ..." - și sunt trecute cele două subpuncte -, în mod automat trebuie să dispară continuarea acestuia: " ... și care nu constituie o faptă penală". Deci, solicit eliminarea. Și spun asta pentru că în ideea inițială a legiuitorului, deci a noastră, ar trebui să se rețină că acest conducător de autovehicul are obligația să facă - ceea ce este prevăzut mai jos - numai în cazul unor evenimente și pagube materiale.

Fără îndoială, atunci când este o victimă a evenimentului rutier respectiv, ai obligația ori s-o transporți la primul punct sanitar sau la spital, în situația în care se găsește și care a fost dezvoltată pe larg, ori să rămâi în locul în care te-ai oprit, pentru verificările care urmează să le facă agentul constatator de circulație.

Încât, vă rog să meditați și să considerați inoportună continuarea referitoare la redactarea inițială a textului, "care nu constituie o faptă prevăzută de legea penală". Deci, solicit excluderea acestei formulări, rămânând numai pentru accidente în care au rezultat numai pagube materiale.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De acord. Atunci, la art.36, la partea inițială, supun votului dumneavoastră eliminarea cuvintelor "... și care nu constituie o faptă penală".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva?

Deci, această eliminare a fost adoptată.

În rest, la lit.a), b) și c) înțeleg că nu are nimeni ...

La c). Mai întâi domnul Bivolaru și apoi dumneavoastră, vă rog.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Față de textul inițiatorului, Comisia juridică, de disciplină și imunități a introdus lit.c).

Este foarte important să vedem în obligația cui introducem această emitere a autorizației de reparație. În cazul respectiv, s-a introdus în obligația conducătorului, adică el să solicite autorității competente, deci organului constatator, autorizația de reparație. Convingerea noastră, bazată pe practica de până acum, este că această obligație trebuie să între în sarcina agentului constatator, a agentului de circulație, sau cine a fost în momentul când a emis și a întocmit procesul-verbal de constatare. Pentru că altfel, ne pomenim în altă direcție, și anume, efectiv, nu suntem în posesia unei autorizații de reparație, dacă nu o solicităm și e posibil să ajungem în cu totul alte direcții. Agentul constatator este obligat, pentru că pentru orice stricăciune, oricât de mică, provocată autoturismului sau autovehiculului, această autorizație de reparație disculpă, în mare măsură, în cazuri juridice, pe acest conducător auto care poate fi bănuit că a stricat autovehiculul într-un alt accident de circulație. Este obligația agentului constatator.

Deci, propun, domnule președinte, să eliminăm acest c), care inițial nu s-a găsit în text și să avem grijă să-l introducem la "Obligațiile agentului de circulație", și anume să emită autorizația de reparație.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul colonel Ciobotea.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă vorbeam mai înainte și de ceva de perspectivă. Când am elaborat acest text, ne-am gândit că mai devreme sau mai târziu o să ajungem la situația când conducătorii auto, automat între ei se înțeleg cu privire la acest eveniment. În această situație nu mai este nevoie de intervenția poliției. Ei își schimbă, cum este și în străinătate, documentele între ei, merg la agentul de asigurare, se stabilește vinovăția, în sfârșit, primesc contracostul la daunele respective și așa mai departe. Deci, în această situație, automat agentul de circulație nu mai ... Abia după ce s-a stabilit la asigurări cine se face vinovat și, mă rog, își rezolvă problemele, vin la poliție ca să li se dea autorizația de reparație. Și mergem chiar mai departe, ne-am gândit, ca în aceste situații de probleme de amiabilitate, chiar asigurările să dea aceste autorizații de reparație. Ne gândim pentru mai târziu. Și cu ocazia asta nu are rost să mai intervină agentul de circulație, decât acolo unde nu se înțeleg cu privire la vinovăție.

De aceea a fost introdus acest punct c).

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Tot despre această problemă, da?

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Este importantă și această previziune, că vom ajunge să ne înțelegem între noi, în caz de accident, mă rog pagube materiale mai reduse, ne înțelegem amiabil între noi, facem schimbări de cărți de vizită și ne ducem fiecare în treaba noastră.

Este foarte important că această reparație ulterioară care se face nu în situațiile este obligatoriu să se facă pe baza unei autorizații de reparație. Sunt foarte mulți conducători auto... pentru cazuri foarte mici, este vorba de simple zgârieturi, ca să fie treaba foarte clară, în multe situații... Și în condițiile acestea, nu este nevoie să existe o autorizație de reparație. Se duce cineva, un meseriaș acasă și-și repară propria mașină. În condițiile acestea, de ce trebuie să-l oblig pe acest conducător, să solicite, totuși, de la poliție autorizație de reparație? Eu zic că tot poliția trebuie să fie cea care este obligată să-mi elibereze la cerere, dacă cer. Deci, nu eu sunt obligat să cer, ci poliția este obligată să-mi elibereze autorizație la cerere. Este cu totul o altă problemă.

Dumneavoastră ne obligați să scoatem aceste autorizații indiferent de situații, ca să aveți după aceea motiv de sancționare.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Cred că pe undeva nu suntem în concordanță. Spune clar articolul: "Conducătorul implicat într-un accident de pe urma căruia au rezultat numai pagube materiale", nu zgârieturi; deci pagube materiale. Și atunci, el solicită, dacă crede că are nevoie să-și repare mașina, solicită autorizația. Dacă într-adevăr sunt numai niște zgârieturi, cum spune domnul Bivolaru, atunci, nu solicită autorizația. (Discuții, comentarii) Păi, depinde ce înțelegem prin "zgârietură". Dacă e o simplă ...

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule colonel, problema este că la sfârșit scrie "este obligat".

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Este obligat să solicite dacă are nevoie, dacă nu are nevoie .... (Rumoare)

Eventual să spunem "poate să solicite". Este obligat să solicite, după caz, sau dacă consideră necesar.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog să poftiți. V-aș ruga să spuneți și numele, pentru stenograme, că mi s-a atras atenția că este greu de ...

 
   

Domnul Dumitru Sandu:

Sandu mă numesc.

Domnule președinte, dați-mi voie, după părerea mea, lit.c) trebuie să rămână în continuare, să solicite autorității competente autorizații de reparație și eu aș mai veni cu un adaos la acest lucru: să solicite autorizație de reparație obligatoriu în cursul aceleiași zile, sau să stabilim o limită de timp, pentru că de foarte multe ori se poate întâmpla ca unul dintre cei doi sau poate chiar amândoi cei implicați în accident să fi consumat băuturi alcoolice și, după o perioadă de..., dacă vin a două zi, a treia zi, sau peste o săptămână, nu se mai poate constata dacă au consumat sau nu băuturi. Deci, asta este părerea mea.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Aș pune în fața comisiei următorul aspect: în cazul în care cineva face un accident, din culpă, simplu, dar a lovit un om și este în pericol de moarte, sau poate chiar l-a omorât. În schimb, mașina nu are decât o zgârietură, o simplă înfundătură în tablă. Se duce acasă, își repară mașina, pentru că e perfect legal, că n-a avut decât o zgârietură, procuratura, a doua zi, sau organele de cercetare nu mai au ce cerceta și s-au terminat toate probele.

Aș pune deci în fața domnului Dumitru Ciobotea și a comisiei și această problemă. Este necesat, după părerea mea, să se solicite aprobarea poliției, ca să poate fi reparată mașina, chiar dacă are o simplă zgârietură, pentru că nu se știe ce se ascunde în spatele acestei zgârieturi. El înregistrează numărul mașinii. Are evidență acolo poliția și în urma acestei evidențe, chiar și după o lună, zice: "Aaa, dumneata ai avut o ... pe aripa din dreapta ..." și sunt patru mașini de culoare roșie, unul era cu bărbat, altul cu femei, și uite așa, se tot deduce din ce în ce și rămâne una singură, care e a mea, de fapt, dar dacă nu mă ia în evidență și am reparat-o de unul singur, nu mai pot să intru la cercetări.

Acest aspect am vrut să-l spun.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Nu se pune problema unui accident de circulație de maniera cum l-ați ridicat dumneavoastră. Este foarte clar că este vorba de pagube materiale și care nu sunt foarte importante.

De asemenea nu se pune problema ca să nu solicităm .... deci textul, practic, trebuie să rămână identic, să solicităm această autorizație și avem acest drept să solicităm. Important este că se introduce obligația din partea noastră să solicităm această autorizație de reparație, pentru că autorizație, poate că am exagerat puțin cu acea zgârietură, deși, repet, o zgârietură pe un Mercedes înseamnă o foarte mare pagubă materială, se sparge o oglindă de far; pur și simplu se sparge o oglindă de far. Pentru acest lucru, trebuie să mă duc urgent să scot urgent autorizație de reparație. Bineânțeles, se pot foarte multe lucruri face. Este problema că se încarcă cu obligații acest conducător auto. Este un punct pe care-l tranșați dumneavoastră, prin vot.

Domnule președinte, să rămână tranșarea prin vot.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog să luați cuvântul și apoi să trecem la vot.

 
   

Domnul Petre Moldovan:

Onorate domnule președinte,

Stimați colegi,

Noi ne străduim aici să aliniem acest Cod rutier la legislația europeană. Peste tot în Europa, și am fost eu însumi cel care a pățit o asemenea chestiune, accidentele care se soldează doar cu pagube materiale, mai mult sau mai puțin importante, se rezolvă pe calea care este precizată în articol, așa cum este formulat.

Deci, eu nu sunt pentru încărcarea excesivă a poliției cu probleme mărunte, care le aglomerează în mod nejustificat activitatea.

Deci, eu vă sfătuiesc și vă solicit să lăsați această prevedere, așa cum este formulată, pentru că este conform cu tot ceea ce se practică peste tot în Europa.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul colonel Ciobotea.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Vă rog foarte mult să mă înțelegeți că sunt două aspecte: primul aspect, când nu se prezintă la poliție și conducătorii între ei stabilesc cine este vinovatul și merg împreună la asigurări și aici să solicite ei, după aceea, la Poliție, autorizația de reparație, pentru că altfel nu pot să-și repare mașina și pot să și-o repare singuri, deci de aceea îi obligăm să solicite; și a doua problemă - în caz de divergență, automat, vine agentul de circulație și este și normal că atunci li se dau autorizațiile respective. Deci, aceste două aspecte sunt. Este vorba de primul aspect: solicită autorizația de reparație atunci când polițistul nu este de față.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, s-a propus în primul rând eliminarea lit.c), după câte înțeleg, da?

Supun la vot eliminarea lit.c), am înțeles că pe ideea ca această chestiune să fie tratată undeva mai la sfârșit, în sensul în care nu conducătorul auto să fie obligat să solicite o astfel de autorizație de reparație, ci agentul de circulație care a fost ..., autoritatea competentă să elibereze, la cerere, o astfel de autorizație.

Cine este pentru eliminarea lit.c)?

Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Deci s-a adoptat această propunere de eliminare și urmează ca domnul Bivolaru să facă un text corespunzător undeva mai departe în corpul legii.

Referitor la partea inițială, înțeleg că s-a acceptat eliminarea de către comisie a chestiunii propuse și, deci, eliminând această parte, supun textul, cu două litere, a) și b), votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate, în această formă.

Secțiunea a II-a: "Portul centurii de siguranță și al căștii de protecție"; "sau al căștii de protecție" , cred. (Deputații sunt de acord) Da?

Cu această modificare, supun textul votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? La titlu mă refer.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Art.37, la alin.1. Domnul Bivolaru a avut, și domnul Sonea Ioan de la PUNR.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Se dorește alinierea și în ce privește centura de siguranță. Important este că acum noi trebuie să votăm în cunoștință de cauză următorul lucru - și depinde, într-adevăr, de opțiunea dumneavoastră - și anume, acest text stabilește, prin construcția lui, că această purtare de centură este obligatorie în orice loc, în timpul mersului, atât în localități, cât și în afara localităților.

Este foarte complicat de apreciat acum, când deja suntem pe cale de a generaliza cât de cât portul centurii de siguranță în afara localităților, și nu am reușit încă s-o generalizăm - fac o paranteză aici, se pune problema celor două categorii de autovehicule: autovehicule care prin construcție sunt dotate și atunci suntem obligați să le purtăm, și mai vedem dacă o să le purtăm, sau autovehicule care nu sunt dotate prin construcție și ele sunt exonerate de această responsabilitate; conducătorul respectiv, până la casarea autovehiculului, poate circula așa, cu autovehiculul. Este și un tratament relativ discriminatoriu între conducători din punctul acesta de vedere.

Dar se pune problema dacă noi, acum, în momentul acesta, putem să stabilim definitiv, în momentul acesta, repet, acest port obligatoriu al centurii de siguranță, în localități. Până acum se purtau în afara localităților.

Domnule președinte, soluția pe care o propun este să completăm - este o soluție de compromis acest text, să fie foarte clar -, să completăm textul lui 37 (1) "în locurile stabilite de autoritatea competentă". Să existe autoritatea competentă, care este stabilită, și să hotărască, în etapa respectivă, purtăm centură de siguranță numai în afara localităților, care este etapa în care să purtăm și în localități și așa mai departe, pentru că este o etapă pe care nu o putem "arde", ca să zic așa, în trei luni sau în șase luni de zile.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Dânsul era înscris de la UDMR. Vă rog să vă spuneți și numele și apoi domnul Radu Alexandru.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Domnule vicepreședinte, nu sunt de la UDMR, deși nu mă deranjează nici o clipă. Mă numesc Ion Mogoș și sunt din Grupul parlamentar PNL.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Foarte bine.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Cu această observație, v-aș ruga să fiu lămurit atât eu, cât și dumneavoastră, în legătură cu modul în care a fost redactat și trimiterea pe care o face textul în cazul de față. Aici se vorbește despre conducătorul autovehiculului. Să ne lămurim: rămânem cu această obligație numai la nivelul conducătorului autovehiculului sau și a ocupantului din dreapta acestuia, a ocupantului din partea din dreapta, pentru că este numai în partea din față. În condițiile în care stabilim de comun acord sau în procedura obișnuită că textul se referă numai la obligația conducătorului autovehiculului, textul poate rămâne așa. În cazul în care noi, legiuitori, avem în vedere siguranța și a ocupantului din dreapta, ar trebui să completăm "Conducătorul cât și ocupantul locului din dreapta, în cazul .... autovehiculelor prevăzute sau dotate cu centuri de siguranță". (Rumoare)

Vreau în acest sens să mai ascult, eventual, și alte păreri. Dar cred că atât comisia, cât și noi, cei care medităm sau analizăm cu grijă redactarea corectă a unui text de lege, să avem în vedere ce anume s-a urmărit cu această obligație sau restricție. Eu vreau să mai ascult și alte păreri, sau domnul președinte ....

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Sonea, care mi-a trimis mai înainte o intervenție scrisă. Imediat. O să-l ascultați pe domnul Sonea. N-ați spus că vreți să mai ascultați și alte păreri? Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În acest caz, eu nu fac decât să întăresc ceea ce a propus colegul nostru. Eu am depus amendamentul mai înainte și am consemnat cam în felul următor: "Conducătorul și pasagerii - deci am înțeles toți - autoturismului prevăzut prin construcție cu centuri de siguranță sunt obligați ..."

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule colonel, vă rog să rămâneți puțin, ca să auziți mai multe păreri și apoi să vedem. Domnul Radu Alexandru.

 
   

Domnul Alexandru Dumitru Radu:

Și eu am înaintat comisiei un amendament pe această temă. După cum știm, în majoritatea țărilor europene se poartă centură, atât în localitate, cât și în afara localităților. Mai mult, este un curent de câțiva ani; portul centurii devine obligatoriu și pentru locurile din spate, și, după cum ați sesizat și dumneavoastră, în ultimii ani până și "Dacia" noastră autohtonă și-a pus centuri de siguranță și pentru locurile din spate, chiar pentru toate cele 3 locuri din spate.

Din această cauză, consider, nu din ultimul argument, ci în general, considerăm că va fi obligatoriu portul centurii cel puțin pentru toate locurile din față. Pentru că poate să fie un loc pentru însoțitor sau două locuri sau mai multe. Eu am venit cu un amendament, îmi pare rău că și comisia nu a binevoit să-l spună pentru a-l aduce la cunoștința dumneavoastră, dar vi-l spun eu. "Conducătorul autovehicolului și însoțitorii din dreapta acestuia sunt obligați să poarte centura de siguranță în timpul mersului".

Acest articol implică totuși un articol nou, suplimentar, un alineat nou, suplimentar, și anume : "Proprietarii ale căror autovehicole nu sunt prevăzute prin construcție cu centuri de siguranță pentru toate locurile din față sunt obligați ca în termen de un an de zile, de la publicarea legii, să le doteze cu astfel de centuri". Iar dacă dumneavoastră veți fi de acord cu aceste propuneri va trebui ca art.231 să-l anulăm, pentru că face referire la acest caz. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, domnule colonel?

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

În primul rând, aici la art.37, este vorba de "... conducătorul autovehicolului care este obligat să poarte centura în timpul mersului", iar la articolul 150, pct.1 "...călătorul este obligat să poarte centura de siguranță atunci când ocupă locul din față în autovehicolul prevăzut prin construcție cu acest dispozitiv". Deci, sunt obligații separate pentru conducător, separate pentru călător. Și, în cea ce privește etapele, perioadele etc. eu cred că nu este cazul să etapizăm ca la alte probleme care se pot etapiza dacă mergem pe problema ca să folosim centurile și în localități și în afara localităților, eu cred că trebuie să mergem pe această formulă, pentru că și în celelalte țări cu vechi tradiții în domeniu se circulă și în localități și în afara localităților cu centura de siguranță.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, vă rog.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Numai o simplă corectare aș vrea să spun, de fapt, două. Una este că trebuie înlăturat cuvântul "din dreapta" conducătorului auto, deoarece sunt mașini care circulă cu volanul pe dreapta și vecinul este din stânga , deci "din lateral".

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

În orice caz nu apare aici, dacă apare la art.150 și nu știu cât, o să ne spuneți acolo.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Bun, și a doua. Dacă rămâne la latitudinea vecinului din dreapta șoferului să poarte centura de siguranță fără obligativitatea conducătorului auto de a-l determina să poarte centura, acesta se poate prevala de faptul că nu este șofer și că mai se și ceartă cu polițistul care îl oprește. Eu aș zice să introducem acolo un text din care și conducătorul auto este obligat să determine pe cel din dreapta să poată purta centura de siguranță.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, este prevăzut la art.150.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Rămâne numai la latitudinea pasagerului...

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, aici noi discutăm numai de ce este obligat conducătorul. Cu pasagerii ajungem mai târziu.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Asta vreau, conducătorul să fie obligat să-l determine pe pasagerul din dreapta lui să poarte centura. Să știți că așa este în alte țari. In SUA nu pleacă șoferul de pe loc până nu te obligă și nu te controlează dacă ai pus centura. Și tu ești în dreapta lui. Vrem să facem și noi la fel într-un fel pentru că ei au experiență, să zic, mai bogată.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, vă rog.

 
   

Domnul Emanoil Dan Barbaresso:

Eu vă citez, stimate coleg, art. 150. Cum să oblig eu pe conducători să oblige pe călător? Art.150: "Călătorul este obligat să poarte centura de siguranță". Dacă citeați cu atenție legea, nu pierdeam atâta timp.

În al doilea rând, eu nu înțeleg de ce comisia care a analizat, după ce a analizat spune că este de acord cu textul inițiatorului și apoi domnul inginer Bivolaru vorbește o jumătate de oră de la acest microfon? Crede dânsul că avem timp să dezbatem acest Cod al circulației rutiere 5 ani de zile? Dacă nu vă înțelegeți în comisie, veniți aici și spuneți, domnilor, nu suntem capabili să ne înțelegem în comisie. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, alineatul 1 îl supun votului dumneavoastră...

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor, mai întâi, metodologic, vă informez respectuos că domnul Bivolaru reprezintă o comisie și eu o altă comisie. Noi reușim să ne punem destul de bine de acord, dar restul comisiilor... În textul acesta necesită totuși niște intervenții și prima chestiune pe care trebuie să o tranșăm este aceea dacă constructorul va fi obligat întotdeauna invariabil să monteze centuri.

În acel caz, textul lucrează clar de tot. Toți vor avea obligația să poarte centuri. Toți conducătorii auto, implicit și toțti pasagerii din dreapta sau din stânga. Dacă lăsăm însă la voia constructorului, la opțiunea lui să doteze sau să nu doteze un anume tip, art. 401 îl dotează, art.407 nu-l dotează, atunci vom avea o lege care nu se aplică decât parțial. Deci apare o normă discriminatorie evident, și asta creează conflicte și discuții pe șosea. Ai sau nu ai obligația, este prevăzută prin dotare sau nu. Mie mi se pare că pentru a elimina tocmai astfel de confuzii, ar trebui să eliminăm "prevăzut prin construcție", și totdeauna trebuie să introducem obligațiunea simplă și clară: "Conducătorul autovehicolului este obligat să poarte centuri de siguranță în timpul mersului". In momentul în care am spus acest lucru, am spus două lucruri. Că el trebuie să-și monteze centurile chiar dacă nu sunt prin dotare montate și 2, că acest lucru se întâmplă fie în afara, fie înăuntrul localitățtilor. Cu asta am terminat. Mie mi se pare că așa ar trebui să facem.

Este adevărat că ceea ce spune domnul colonel Ciobotea, anume că, punerea în practică e mai dificilă, dar e bine să începem de pe acum cu norme clare și fără situațiuni amestecate. Textul ar fi amalgamat. Ar provoca multe interpretări în stadiul în care este el acum. Deci vă propun să simplificăm textul în formula: "Conducătorul autovehiculului este obligat să poarte centuri de siguranță în timpul mersului".

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Cu alte cuvinte, propuneți eliminarea cuvintelor "prevăzut prin construcție cu centuri de siguranță".

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Nu, păi restul este reașezat.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, vă rog.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Domnule președinte,

V-aș ruga să reevaluăm puțin. Conducători de autovehicule sunt foarte mulți, inclusiv șoferii de pe camioane, de pe autobuze, de pe tractoare, de pe utilaje autopropulsate pentru lucrări, orice se mișcă pe drum pe propulsie proprie are un conducător de autovehicul. Deci, nu este vorba despre aceștia, marea majoritate a lor nu poartă centură, poartă numai unde este prevăzut prin construcție cu centuri. Sunt în această categorie, într-adevăr, automobilele, mai bine zis autoturismele, să nu confundăm autoturismele cu autovehiculele. Numai cei care "constructiv", și aici este vorba de performanța vehicolului, că dacă un vehicol merge cu 30 la oră constructiv, nu o să am niciodată centuri. Și știți și dumneavoastră, că ați circulat prin Occident, pe camioane nu sunt centuri de siguranță, nici în stânga nici în dreapta. Pe autobuze, cu mici excepții, nu sunt centuri de siguranță. La Geneva există un grup de lucru pentru constructorii de automobile care fac ștandarde europene ISO și care stabilesc pe ce automobile se dotează constructiv cu centura. Deci, termenul de "constructiv" trebuie să rămână.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, mențineți propunerea, domnule Popescu? Poate ne răspundeți așa mai scurt.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Pot să nu răspund deloc. Însă vă învederez că tocmai aceste răspunsuri scurte de multe ori nu rezolvă toate aspectele. Toate acele situațiuni despre care a vorbit domnul Ionescu sunt adevărate. Dar acolo este vorba de niște țări civilizate, cu niște conducători auto care lucrează, bine mersi, de 50 de ani în niște condiții. La noi sunt alte condiții. Chestiunea aceasta, și anume, v-am și spus de la început, dacă lăsăm la aprecierea constructorului, este o ipoteză. Asta înseamnă că vom avea unii care poartă, alții care nu poartă, sub imperiul aceleiași legi.

Personal nu înțeleg acest lucru, nu pentru că mintea mea nu vrea, ci pentru că la o frână puternică și la 30 de km se poate întâmpla ceva cu capul celui din față. Intră în geam, în parbriz, se lovește. Și la 20 de km viteză pe oră dacă frâna... este obligat să fie foarte puternică. Deci, toate aceste savantlâcuri și sofisticării nu fac decât să producă niște diferențieri de tratament, când este vorba de o rațiune foarte clară. Totdeauna cel ce stă la volan este mai expus decât persoana din spate. Cei ce stau pe bancheta din fața sunt mai expuși, în caz de accidente, indiferent de natura autovehicolului. Că el este cu 12 000 CP cu 17 roți sau cu nu știu câte pedale acolo, toate treburile acestea, sau cu 1000 de frâne, toate astea nu spun nimic, nu sunt decisive, și-mi permit respectuos să spun că domnii, acei experți, care fac acolo la Liège sau unde fac ce fac, greșesc și eu, fiindcă nu tot ce vine din Occident este perfect. Și eu am spus întotdeauna că...

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, mențineți ideea de a elimina.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Eu îmi mențin ideea că trebuie să instituim obligația la noi în țară pentru toată lumea și înăuntru și în afară. Că așa este bine.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă mulțumesc.

Cine este pentru a se elimina din textul alineatului 1, cuvintele : "prevăzut prin construcție cu centuri de siguranță"? 17 voturi pentru. Insuficient.

Supun votului dumneavoastră alineatul l, așa cum este el în text?

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Cu majoritatea de voturi a fost adoptat alineatul 1.

Alineatul 2. Dacă cineva dorește să se refere la el? Nu dorește nimeni. Il supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat și alineatul 2.

Alineatul 3. Supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.37 în totalitate.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Secțiunea III. Titlul. Il supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Art.38. Dorește cineva să se refere?

Domnule Gaspar, vă rog.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Este o problemă de redactare. Mi se pare improprie formularea aceasta din cuprinsul textului: "Conducătorul de autovehicol este obligat să se supună..." Eu v-aș propune două variante. Fie că spunem: "Conducătorul de autovehicule este obligat să se prezinte la examinarea medicală și psihologică, potrivit..." nu dispozițiilor, "...potrivit normelor emise de autoritatea competentă" sau :"Conducătorul de autovehicole este obligat să efectueze examenul medical și psihologic, potrivit normelor emise de autoritatea competentă". Deci, una din aceste două variante redacționale. Și sigur că se poate pune întrebarea, pentru că se utilizează foarte des în cuprinsul textului sintagma "autoritatea competentă", cine va stabili, cine va determina care este "autoritatea competentă"?

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Ajungem și acolo. Da.

Comisia, referitor la propunerile în cauză, "să se prezinte sau să efectueze examinarea... normelor...", nu "...dispozițiilor...".

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Suntem de acord.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Am avizul domnului președinte Popescu, deci vorbesc în contul dumnealui acum.

Este clar că acești conducători au două situații în care trebuie să efectueze aceste examene medico-psihologice. În momentul când trebuie să le efectueze ca urmare a unor periodicități impuse de o anumită reglementare, normă sau când sunt trimiși. Se constată la un moment dat că au un comportament mai deosebit și sunt trimiși să efectueze, li se suspendă permisul sau dreptul de a conduce... Sunt trimiși... În condițiile acestea mai mult s-ar potrivi "să se supună", pentru că una peste alta este foarte complicat să stabilim că trebuie să efectueze în momentul când i se impune sau trebuie să se supună în momentul când trebuie să efectueze din... Este destul de complicat să mergem și pe "să se prezinte". Acceptăm dialogul acesta acum.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

"...să se prezinte la examinarea medicală și psihologică..."

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

"...impusă conform normelor". Doar în formula aceasta merge "...emise de autoritatea competentă".

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule, nu mai contează dacă este impusă sau nu. Din moment ce este obligat să se prezinte, este foarte clar.

Așa, dacă mergem pe variante din acestea, am putea să spunem: "Este obligat cu supunere să se prezinte la..." Păi, zău. "Cu supușenie..."

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Da, eventual "cu căciula în mână", dacă se poate introduce aici.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. "Conducătorul de autovehicol este obligat să se prezinte la examinarea medicală". Așa am spus și prin alte legi și cred că este foarte românește.

La punctele a) și b) nu există nici un fel de probleme.

Supun textul cu modificarea propusă de domnul Gaspar: "Conducătorul de autovehicol este obligat să se prezinte la examinarea medicală și psihologică, potrivit normelor emise de autoritatea competentă..." și apoi textul curge în continuare.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă .

Abțineri? Nu se abține nimeni.

Este adoptat în unanimitate.

Art. 39.

Vă rog, domnule Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

La art.39 sunt niște obligații, mai ales în traseu, să ne prezentăm la cererea polițistului sau alte persoane care au drept de control și să prezentăm după caz permisul, certificatul și celelalte documente de la bordul autovehicolului, buletin etc. Există această situație care creează și anumite animozități. Trebuie să lămurim foarte clar care sunt relațiile, din punctul acesta de vedere în traseu, între conducător și cel care execută controlul. La "...potrivit legii.." aș ruga inițiatorul să fie de acord să introducem explicit, în loc "de lege" să introducem "art.132. lit.d) din prezentul cod", pentru că aici se face trimiterea, care sunt acele persoane care au drept de control și constatare. Pentru că în alte condiții o să ne pomenim cu o întreagă instituție a controlului pe capul acestui conducător, mai ales că au solicitat foarte mult instituții, vă informez, în decursul dezbaterii acestui cod, să li se permită dreptul de a face aceste controale pe traseu și sunt foarte interesante aceste cereri. Deci: "potrivit prevederilor art.132, lit. d) din prezentul cod". Asta la lit. c), domnule președinte.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

La art.39, nu?

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Mă scuzați, la art.39, aveți dreptate, la art.39, pentru că este o chestie de simetrie. La pct. f), mă scuzați, este aceeași problemă: "să transporte polițistul la destinație pe traseul indicat". Cu scuzele de rigoare, v-aș ruga, nu mai intervin la art. 40 pct. c), decât în momentul când va reveni să țineți cont de această intervenție. Deci, câștigăm timpul.

La art.39, alin.f) iarăși sunt probleme legate de momentul când "...se solicită transportul polițistului la destinație și pe traseul indicat de acesta..." Să introducem după "... traseul indicat..." sintagma "... după legitimarea sa..." Este o problemă obligatorie. Am discutat și cu inițiatorul, de principiu, că acest polițist trebuie să aibă și un însemn distinctiv , este vorba de un polițist, ținând de rutier, nu orice polițist. Pentru că această obligație de a-l transporta la destinație și pe traseul pe care ni-l indică reclamă anumite, nu numai dificultăți, dar și animozități între conducător și polițist. Deci: "...pe traseul indicat după legitimarea sa..."

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, domnul colonel Ciobotea.

Domnul Marton?

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acest articol are o paletă mai largă. Dacă până acum am vorbit că circulație fac numai agenții de circulație, aici prin polițist înțeleg într-adevăr toți polițiștii. Să ne gândim că pe raza unei comune se întâmplă o crimă undeva. Vine polițistul, trebuie să se deplaseze automat la crima respectivă. Este normal că el trbuie să-și decline competența, avem și noi instrucțiunile nostre interioare și mergem până acolo, încât dacă îi deturnăm cumva traseul, prin instrucțiunile noastre se stabilește să plătim chiar daunele respective pentru persoana care ne-a ajutat. Deci nu este neapărat nevoie numai de agentul de circulație, este vorba de polițist. El se duce la o catastrofă, la, eu știu, la un incendiu, la o crimă, trebuie să se deplaseze de urgență. Suntem de acord cu legitimarea, cu declinarea competenței, însă ca să salvăm o anumită situație, cred că trebuie să poată folosi mijlocul de transport respectiv, bineînțeles cu implicațiile pe care le-am spus, că avem instrucțiunile interioare, prin care se plătește dacă se abate chiar de la traseu.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul Marton Arpad.

 
   

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În primul rând, cred că ar trebui să specificăm că este vorba despre polițistul în misiune, pentru că noi, este adevărat că acum vorbesc în calitate de șofer,

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Păi, spune "urgența misiunii".

 
   

Domnul Marton Arpad Francisc:

...care ne deplasăm pe străzi, pe autostrăzi, știm că și polițiștii mai fac autostopul. Deci, fără a fi în misiune, fără a fi în timpul serviciului sau de la serviciu se duce spre casă. Foare bine, dacă mă duc în aceeași direcție și am un loc, îl iau și-l duc până acasă. Dar, se pune întrebarea, dacă vrea în sens invers să se ducă acasă, eu sunt obligat să-l iau? Evident, că nu pot să oblig pe nimeni la o asemenea...

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule Marton, scrie "urgența misiunii".

 
   

Domnul Marton Arpad Francisc:

"...urgența misiunii..." Eu zic că "în misiune" trebuie scris acolo și pe urmă să se legitimeze.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Asta s-a propus deja. Altceva?

 
   

Domnul Marton Arpad Francisc:

Pe urmă, eu mă bucur că există această reglementare interioară, că trebuie să se plătească. Dar cine știe de această reglementare, în afară de polițist care plătește sau nu plătește, după cum are posibilități sau cum dorește. Și există și altă problemă, o altă latură, adică dacă eu mă duc într-un sens și vreau să mă deplasez 10 sau 15 km și sunt obligat să mă duc în sens invers 250 de km. Oare chiar pot fi obligat? Deci mi-am propus o deplasare de o oră jumătate și voi fi obligat să fac o deplasare de 5 ore, numai pentru că în acea perioadă mă aflu în circulație.

Eu cred că acest pct. f) trebuie să fie regândit și dacă se poate să fie și acesta retrimis comisiei, dacă considerați, pentru că are prea multe implicații în sensul pe care vi l-am prezentat.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De acord, punctul e) se retrimite la comisie.

La pct. a) de la art.39 are cineva vreo problemă?

Il supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri? Nu se abține nimeni. (Vociferări în sală)

La pct. b). Eu am întrebat la pct. a) are cineva vreo problemă? Dânsul a întrebat dacă e pct. a) de la art.40 etc. S-a votat, nu e nici o problemă, folosiți un coleg de la Senat care să facă modificarea respectivă.

La pct.b) dacă cineva dorește să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

La pct. c), vă rog, domnule Corâci, și apoi domnul Barbaresso.

 
   

Domnul Ioan Cezar Corâci:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa cum se vede fac parte din categoria de care este vorba în pct. c).

Textul însă mi se pare, de asemenea, ca neavând de ce să facă parte dintr-o lege pentru că are chiar ceva anecdotic. Să aibă o pereche de ochelari de rezervă, dacă potrivit prescripțiilor medicale trebuie să poarte ochlari în timpul conducerii.

Înțeleg că spiritul acestui material al legii este de a ne asigura de faptul ca acel conducător care poartă ochelari, îi poartă tot timpul în timpul conducerii și nu văd de ce nu poate fi scris textual acest lucru. Deci aș propune ca textul să fie reformulat în modul următor: "Să poarte ochelarii în timpul conducerii, dacă potrivit prescripțiilor medicale trebuie să poarte ochelari". De unde face rost de ei, că are sau nu ochelari de rezervă, asta este o problemă care... Pentru că mi se pare mai puțin important dacă-i are sau nu, o pereche de ochelari de rezervă, decât dacă-i poartă sau nu în timpul conducerii. Asta este problema.

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

La pct. c) vă rog?

 
   

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Pentru că tot am început cu anecdotele, să vă spun anecdota până la urmă. Eu spun că nu trebuie să aibă o pereche de ochelari, ci chiar mai multe. Păi, dacă e miop, într-adevăr, cum sunt eu, trebuie să aibă două perechi. Dar dacă e hipermetrop îi trebuie ochelari de apropiere și ochelari de distanță. Eu spun că orice purtător de ochelari știe câte perechi de ochelari trebuie să aibă.

Deci propun eliminarea, în totalitate, că o să devenim de circ cu aceste perechi de ochelari. Să știți că de la Institutul Politehnic, când au citit au spus: "Doctore, câte perechi de ochelari ne recomanzi?" Să știți că prima critică a fost cu art.39, lit. c).

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, mai ales că sunt unii care poartă lentile de contact și bănuiesc că și aceia trebuie să aibă de rezervă, că poate îi scapă una.

Mai are cineva de făcut comentarii la lit. c)?

Vă rog.

 
   

Domnul Florin Ionescu:

Domnule președinte,

Problema se pune așa. Ați văzut permisul nou pe care l-am votat. Există limitări și spune acolo: "Poartă ochelari de corecție în timpul mersului". Deci, el este autorizat ca șofer dacă poartă ochelari de corecție. Este simplu de tot și bineînțeles că de distanță, că de aproape dacă citește, treaba lui, dar de distanță în primul rând. Despre ce este vorba?

În primul rând nu este o prevedere sancționabilă. Dar toate societățile de asigurări din străinătate, dacă nu găsește la bordul automobilului ochelari de rezervă, pierde asigurarea. Nu mai este despăgubit. Sunt câteva condiții în străinătate,pentru noi pare puțin curios. Dacă a trecut pe roșu, dacă nu a purtat centura, dacă nu are pneuri corespunzătoare și dacă nu are ochelari de rezervă.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

S-a vorbit aici de anecdote, am apărut și pe la "Cațavencu", probabil că o să și mai apărem, însă realitatea este că noi trebuie să ne gândim și la ceilalți participanți la trafic.

În primul rând, ne gândim la noi, într-adevăr, pentru că și eu port ochelari, dar dacă la un moment dat mi se strică ochelarii și sunt pe câmp, ce fac? Rămân pe câmp?

 
   

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Nu domnule colonel, îi puneți pe cei de rezervă, dar dacă pe aceia îi scăpați jos și se sparg, ce mai faceți? Deci trebuie două perechi de ochelari de rezervă și dacă și aceia se întâmplă ceva cu ei? Trebuie 3 perechi etc. Și nu mai ajungeți la destinație niciodată, asta este problema.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

În altă ordine de idei, presupunând că i s-au spart ochelarii persoanei respective, sunt unii imprudenți, care conduc, în continuare, așa cum sunt, fără ochelari. Nu ne gândim la ceilalți participanți la trafic?

Deci, acestea sunt considerentele pentru care l-am introdus.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da, vă rog. Vă rog să vă spuneți și numele, domnule coleg de la P.N.L.

Domnul Mogoș.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Alineatul acesta, la lit. c), mi se pare absolut o aberație.

Este imposibil și este hilar să obligi conducătorul auto, și, în același timp, să-i conferi posibilitatea agentului constatator, să știe, sau să-i faci dovada că tu porți ochelari de vedere.

Deci, este un lucru care nu încape îndoială că trebuie eliminat din text.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Cine este pentru eliminare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Sunt două voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva? Sunt 4 abțineri.

Deci, cu majoritate de voturi, lit. c) a fost eliminată.

Litera d). Supun votului dumneavoastră...

Doriți să luați cuvântul la lit. d)? Vă rog.

Domnul Sandu. Domnul Dumitru Sandu.

 
   

Domnul Dumitru Sandu:

Consider că includerea acestui alineat este un pic desuetă, pentru că există o Lege a evidenței populației, care impune ca fiecare cetățean român care-și schimbă domiciliul sau reședința, trebuie să se prezinte la poliție să-și facă mutația.

Pe de altă parte, un conducător auto, practic... Legea evidenței populației se poate să evolueze altfel, și atunci, în sistemul de legi, se pot naște fel de fel de incoerențe între o lege și alta. S-ar putea ca Legea evidenței populației să se schimbe. Înseamnă că un conducător auto este obligat să se prezinte la poliție în 15 zile? Este adevărat că Legea evidenței populației prevede niște excepții de la prezentarea la poliție în momentul în care și-a schimbat un cetățean domiciliul pentru studenți, militari în misiune, situații din acestea deosebite.

Deci, iată că s-ar putea crea o incoerență și în evoluția acestor două legi, adică, între...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Deci, propuneți eliminarea...

 
   

Domnul Dumitru Sandu:

Da.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Dacă mai dorește cineva să se refere la lit. d)?

Comisia ce părere are despre eliminarea aceasta? Spuneți-mi de acolo, domnule Popescu. Spuneți-mi pe scurt. Sunteți de acord sau nu? Nu sunteți de acord cu eliminarea.

Inițiatorul nu este de acord cu eliminarea. Foarte bine.

Sunt probleme diferite.

Deci, atât comisia, cât și inițiatorul nu sunt de acord cu această propunere, pentru că sunt chestiuni diferite, legate de documentele referitoare la circulația rutieră.

Supun votului dumneavoastră, totuși, propunerea de eliminare.

Cine este pentru? Sunt 8 voturi pentru, insuficiente ca să fie adoptată.

Supun votului dumneavoastră lit. d).

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Sunt două voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva? Sunt două abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptată lit. d).

Litera e), dorește cineva să ia cuvântul? O supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptată în unanimitate.

Litera f) am lăsat-o la comisie.

Litera g). Vă rog, domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Textul instituie obligația pentru conducătorul autovehiculului ca "... să declare pierderea la Monitorul Oficial", or, la Monitorul Oficial nu se declară pierderile, în Monitorul Oficial se publică, și atunci, v-aș propune ca textul să continue în felul acesta: "... să publice în Monitorul Oficial al României partea a III-a, pierderea..."

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da.

Vă rog, poftiți.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

În partea finală: " ...iar în cazul reintrării în posesia originalului, să-l predea imediat inspectoratului"..

Să predea orginalul, sau, cumva, duplicatul pe care între timp l-a obținut?

Din sală:

Un xerox. O copie.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Permiteți-mi să le spun colegilor că s-a râs despre chestia cu ochelarii, dar dacă ai nevoie de roata de rezervă, a cincea, cu atât mai mult ai nevoie de ochelari, și nu cred că cineva este de acord să lase pe cineva, un orb, să conducă la volan. Dacă pe un orb nu-l lăsați să conducă, cum să lăsați să conducă un om care poartă ochelari și nu-i are la el...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Deci, domnule Ciobotea: " ...iar în cazul reintrării în posesia originalului, să predea acest original".

Da, vă rog.

Domnul Mogoș.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Vă mulțumesc că mi-ați reținut numele.

Domnule președinte,

Textul este cât se poate de alambicat și neclar.

Deci, în primul rând, eu aș solicita ca termenul înlăuntrul căruia conducătorul auto aflat într-o asemenea situație să fie mai larg, de 30 de zile măcar, și nu de 15, pentru că în acest interval de vreme poți utiliza pe cale administrativă o dovadă de circulație, deci, de a circula. Deci, în loc de 15 zile să fie 30 de zile, timp în care este posibil să reintri în posesia lui, găsindu-l pe undeva, știu eu..., pe unde l-ai aruncat sau l-ai pierdut.

Apoi, se spune așa: " ...și să declare pierderea la Monitorul Oficial, iar în cazul reintrării în posesia originalului, după eliberarea altuia", aici, obligatoriu trebuie să condiționezi de eliberarea unui alt permis de conducere. Simpla publicare în Monitorul Oficial nu echivalează cu eliberarea unui permis de conducere nou, decât...

Deci, " ...după obținerea sau eliberarea altuia", completat numai în acest fel, să ai obligația să-l predai pe cel pe care, eventual, l-ai regăsit.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Vă rog.

Domnul colonel Ciobotea.

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Scopul publicării la Monitorul Oficial este tocmai de a reintra în posesia unui nou document. Deci, se înțelege foarte clar că, dacă l-am declarat nul pe cel care a fost, eu m-am dus la Monitorul Oficial și, chiar dacă într-o zi, două mi-a parvenit cel vechi, eu îl iau pe cel nou, că acela automat îmi este nul.

Deci, de asta este stipulat în felul acesta.

 
   

Domnul Alexandru Albu (din sală):

De ce nu la "România liberă"?

 
   

Domnul Dumitru Ciobotea:

Și la "România liberă", dacă vreți dumneavoastră, dar n-are rost să discutăm...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, nu. (Discuții în sala de ședință).

În legătură cu termenul, domnule colonel, acum eu cred că o dovadă sau ceva nu poți să obții decât dacă declari pierderea sau furtul. Deci, atunci, textul ar suna așa: " ...să declare în cel mult 15 zile", aici există și propunerea de 30 de zile, "...pierderea, furtul sau distrugerea permisului de conducere poliției pe raza căreia s-a constatat fapta și să publice în Monitorul Oficial partea a III-a, pierderea, iar în cazul reintrării în posesia originalului, să-l predea imediat inspectoratului de poliție în evidența căruia se află".

 
   

Domnul Cezar Ioan Corâci:

Din nou, mi se pare că lipsește în mod evident o anumită situație. Deci, admițând că posesorul nu găsește actul pe care l-a pierdut, dar acesta se află în posesia cuiva... Păi, el trebuie anulat de poliție, deci trebuie prevăzut un mod în care...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, dar acestea sunt obligațiile conducătorului.

 
   

Domnul Cezar Ioan Corâci:

Păi, odată declarată pierderea în Monitorul Oficial, trebuie să rezulte din ceva, că organul de poliție l-a declarat nul, iar dacă l-a declarat nul, obligația de a preda acest act nul după găsirea lui mi se pare caducă, inutilă.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

De acord, dar aici sunt obligațiile conducătorului. Legea așa este construită, deci sunt obligațiile conducătorului și undeva, în altă parte, sunt și obligațiile organului constatator.

 
   

Domnul Cezar Ioan Corâci:

Bun, dar ce rost are să predai inspectoratului de poliție un act nul, care a fost declarat nul? O hârtie, maculatură?

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Să nu fie folosit.

 
   

Domnul Cezar Ioan Corâci:

Atunci, haideți să prevedem și cealaltă situație.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da, dar aceea este obligația poliției și nu poate să intre aici. Aici sunt obligațiile conducătorului.

Deci, supun atunci votului dumneavoastră lit. g), așa cum este ea în raport, cu modificarea "publicării în Monitorul Oficial partea a III-a", care înțeleg că a fost adoptată și de către comisie și de către inițiator... De acord? Supun votului dumneavoastră în acest fel lit. g).

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

Deci, a fost adoptat în unanimitate.

Litera h). O supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptată în unanimitate.

Deci, a rămas numai lit. f) la comisie și articolul va fi supus votului în totalitate.

Articolul 40. La lit. a), domnul Sonea ne propune "...comanda regulamentară a polițistului" și se introduce "...comanda regulamentară a agentului care dirijează circulația". Bun, dar era vorba și despre niște polițiști care, pentru diverse alte motive... Sunteți de acord, da? Deci: "...să oprească imediat, la comanda regulamentară a agentului de circulație".

Din sală:

Fără "imediat"!

Nu avem cvorum!

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu. Asta numai un șef de grup parlamentar poate să ceară.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Trebuie să ne punem de acord dacă votăm lit. a) și c). La fel, în c): "...să prezinte, la cererea polițistului" niște documente.

Este momentul să ne hotărâm într-un fel dacă acceptăm, în continuare, această sintagmă de "agent de circulație", sau nu...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnule Bivolaru,

Vă rog să vă opriți puțin.

Având în vedere că sunt legate pct. f) de la art. 39, la care, tot așa, era ceva cu polițistul, sau cu agentul de circulație, pct. a) de la 40 și cu pct. c) de la 40, eu zic să le lăsăm pe toate la comisie, ca să faceți o corelare a acestor chestiuni.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Da. De acord.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

La pct. b), dorește cineva să ia cuvântul? La b). Vă rog să spuneți și cum vă numiți că am uitat... Nu, nu. Pentru stenogramă. Spuneți la microfon.

 
   

Domnul Mircea Vâlcu:

Domnule președinte,

Onorată Cameră,

La pct. b) se face o trimitere la art. 132. La art. 132 sunt făcute referiri la persoanele care pot opri conducătorul, pietonul și orice alt participant la trafic și așa mai departe și se spune cine sunt aceștia. La ultimul alineat, g), "...alte persoane stabilite de lege".

Formularea este ambiguă, pentru că, un conducător auto nu poate să știe care sunt acele "...alte persoane stabilite de lege".

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnule Vâlcu,

Dar aceasta este o problemă de la art. 132. Deci, când noi vom ajunge la 132, s-ar putea să mai modificăm articolului. Deci, dacă n-o să ne placă "...cu alte persoane stabilite de lege", o să eliminăm, dar aici "...să oprească la semnalul persoanelor prevăzute la art. 132" trebuie să rămână, iar dacă noi o să eliminăm la 132 "...toate persoanele", atunci, pe cale de consecință, o să cadă și pct. b) de aici.

 
   

Domnul Mircea Vâlcu:

Deci, prin urmare, rămâne...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

... Rămâne la 132.

Domnule Sandu,

Vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Sandu:

Sunt conștient că intru într-o chestiune la care nu mă pricep prea mult, dar, aș sesiza ineleganța unei legi în care sunt trimiteri în aval față de articole. Adică, autorii ar fi trebuit, ca art. 132, în conținutul său, să-l includă aici, fără să fie referiri la un articol cu un număr mai mare decât celălalt.

Este o chestiune de formă și de eleganță a unei legi.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Dacă mai este cineva care dorește să ia cuvântul la lit. b)?

Supun votului dumneavoastră lit. b).

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

Referitor la lit. d). Supun votului dumneavoastră lit. d).

Cine este pentru?

Voiați să luați cuvântul? Vă rog.

 
   

Domnul Didi Spiridon:

Domnule președinte,

Punctul d), propun să aibă aceeași soartă ca și pct. a) și pct. c). Să meargă înapoi la comisie, deoarece am impresia că se încalcă niște prevederi constituționale și, mai ales, nu precizează cine poate să facă acest control. Deci, articolul începe cu: "Conducătorul de autovehicul este, de asemenea, obligat să permită...", dar cui "să permită"? Nu are nici o legătură, deci, cu pct. a), b) și c).

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Bivolaru. Și apoi, domnul Marton.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Nu aș spune că observația colegului nostru nu este justificată, că prea multe instituții și organe se implică ca să facă tot felul de controale pe traseu.

Noi am stabilit, în cadrul acestei legi, 132 și rămâne la nivel de comisie să discutăm acel g), care este, într-adevăr, cu un semn de întrebare. Și, ca să nu stârnească, aceste într-adevăr justificate îndoieli asupra eficienței acestui alin. d), să nu mai introducem aici "în condițiile legii", pentru că acest Cod Rutier a stabilit foarte clar art. 132. Dacă se vor modifica vreodată alte lucruri, o să modificăm art. 132 și în condițiile acestea lămurim lucrurile definitiv.

Deci, să spunem " ...în condițiile art. 132", pentru că acolo sunt toate persoanele care au dreptul să facă acest control și la acte, și la mărfuri.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Deci, " ...în condițiile art. 132 al prezentei legi".

Domnul Marton.

 
   

Domnul Marton Arpad:

Aș aduce încă un argument, pentru ca să retrimiteți la comisie acest pct. d). Această parte, "...a bunurilor transportate" intră în domeniul percheziției, pentru că, atunci când poliția vrea să facă percheziție la mine acasă, sau vrea să-mi facă percheziție corporală, sunt situații distincte, stipulate prin lege, deci, trebuie să aibă un mandat, să existe o razie, nu ca oricând polițistul crede de cuviință să-mi între în mașină și să vadă ce am eu în portbagaj.

Situația, cel puțin din punctul meu de vedere, este identică cu situația mea de acasă, când vrea să-mi intre în cameră.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu este chiar identică, dar, în sfârșit.

Domnul Cezar Ioan Corâci, și apoi domnul Vâlcu.

 
   

Domnul Cezar Ioan Corâci:

Domnule președinte,

Oricum, mi se pare că sunt amestecate două lucruri care n-ar trebui să fie amestecate. Deci, eu v-aș propune ca pct. d) să rămână: "să permită controlul stării tehnice a vehiculului", care este un lucru tehnic, iar apoi, acea percheziție trebuie să o discutăm și propun să o trimitem înapoi comisiei, și comisia să vină cu o formulare neambiguă, legală și constituțională, pentru că, chiar controlul de mărfuri nu este...

Este absurdă amestecarea celor două idei într-un același alineat, pentru că n-au nici o legătură una cu alta.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Punctul d) la comisie.

Punctul e).

Vă rog, domnul Vâlcu.

 
   

Domnul Mircea Vâlcu:

Domnule președinte,

Onorată Cameră,

Acest punct, dincolo de formularea oarecum confuză, nu face referiri, și-mi pare foarte rău că trebuie să-l contrazic pe colegul meu, domnul deputat Bivolaru, nu face referiri la nici o prevedere a art. 132, pentru că la art. 132 nu se vorbește despre posibilitatea controlului tehnic, cine poate să-l facă...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnule Vâlcu,

Dar am stabilit ca se discută mâine la comisie...

 
   

Domnul Mircea Vâlcu:

Dar nu intră în competența art. 132 acest articol.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Nu, nu. Aceea a fost o idee a domnului Bivolaru, dar au fost și multe alte idei și eu constatând că sunt prea multe idei pe o temă prea îngustă...

 
   

Domnul Mircea Vâlcu:

Vreau să exprim însă o altă idee: mie mi se pare că sunt o serie de prevederi, mult prea multe, care dincolo de faptul că reglementează și normează, mă rog, circulația, pun prea mult la îndemâna polițistului conducătorul auto, pentru că ajungem la situația ca acest polițist, sau, cum i se va spune "agent de circulație", să fie un fel de factor, așa..., un factotum în tot ce întreprinde un conducător auto.

El are în vedere circulația, și așa cum se spunea și mai înainte, nu mă controlează, nu vede ce am în portbagaj, nu are curiozitatea să-mi vadă starea tehnică a autovehiculului și așa mai departe, pentru că el nici nu are calitatea tehnică, nici capacitatea tehnică, și nu poate să aibă dreptul de a umbla în mașină.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da. Toate chestiunile acestea se vor discuta la comisie.

Rog încă o dată, cei interesați de această lege să meargă mâine la comisie, unde va fi prezent și inițiatorul, și, pe rând, pe rând, să ia în dezbatere toate aceste chestiuni, pentru că, de joi încolo, nu vor mai fi persoane în această Cameră, interesate brusc, pe loc, de această lege. Da?

La pct. e). Vă rog.

Domnul Mogoș.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Cred că puteam să vă transmit mesajul meu și din sală.

Solicit să se restituie comisiei și redactarea acestui text, pentru că ar fi mai dificil, în momentul de față, să îi găsesc o altă formulare și nu vă dau decât un singur exemplu: agentul de circulație surprinde..., află că, conducătorul vehicolului ar fi în stare de ebrietate prin mijloacele tipic polițiste și conducătorul autovehiculului oprește în fața unei cârciumi, se dă jos din mașină și după 5 minute este surprins în restaurant și agentul de circulație îl invită pentru test... sau la o unitate sanitară pentru recoltare de probe biologice.

Sunt foarte multe abuzuri, încât aș ruga să se aplece cu foarte multă grijă redactorul textului în cadrul comisiei, în legătură cu înlăturarea oricăror suspiciuni, domnule președinte.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Spuneți textul acolo, domnule deputat.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Eu solicit să se restituie comisiei și acest alineat, pentru o formulare mult mai exactă, când anume trebuie...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Chestiunea asta o spuneți la comisie.

 
   

Domnul Ion Mogoș:

Propun trimiterea la comisie.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Da, domnule Mogoș.

Repet, încă o dată: cei care au astfel de idei și nu se prezintă mâine la comisie ca să și le susțină și să convingă eventual comisia, nu vor mai avea posibilitatea de joi, încolo, să vină în plen și să facă astfel de intervenții.

Comisia, în marea ei înțelepciune, cu majoritatea voturilor persoanelor, care de aceea s-au înscris în comisie, pentru că sunt cele mai competente dintre noi, va lua o decizie și acea decizie o voi supune votului și atât.

Punctul f). Nu dorește nimeni sa ia cuvântul? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Punctul g). Dorește cineva. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Două voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat cu majoritate.

Punctul h). Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

Punctul i).

Domnul Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Vă rog să fiți de acord să înlocuim "autovehiculului" cu "vehicolului", deoarece există o categorie de astfel de vehicule, care sunt blocate și trebuie scoase, adică, este vorba de remorci, și stim ce se întâmplă cu aceste remorci...

 
   

Domnul Radu Berceanu:

De acord.

Deci, cu această modificare, supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

Punctul j) îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Deci, au rămas câteva litere și de la acest articol și el va fi supus votului în totalitate, după ce comisia va veni cu o propunere concretă referitoare la acele litere.

Oprim dezbaterile aici, urmând ca să reluăm dezbaterile în plen, joi, la ora 8,30.

Mâine, începând cu ora 8,30 - 9,00, la comisii.

Ședința s-a încheiat la ora 16,30.

 
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 8 august 2022, 7:59
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro