Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 1997

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		1.9	Nicolae Ionescu - la 90 de ani de la "acel însîngerat 1907", solicitarea unor măsuri de protecţie socială pentru ţăranul român;

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Doamnelor şi domnilor deputaţi, Continuăm lista, dându-i cuvântul domnului Ionescu Nicolae. Se pregăteşte domnul Lădariu Lazăr.

Domnul Nicolae Ionescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, În anul acesta, în cea de-a opta zi a lui făurar, comemorăm împlinirea a 9 decenii de la izbucnirea marii răscoale din 1907. În zilele noastre, până şi copiii din primele clase primare ştiu de ce s-au ridicat la luptă, în urmă cu 90 de ani, ţăranii români, pentru că nu aveau pământ, erau crunt exploataţi şi duceau o viaţă de mizerie. Potrivit unei statistici, întocmită de un reputat specialist al vremii, la începutul secolului XX, un număr de 6.211 familii de moşieri, arendaşi şi dregători rurali stăpâneau peste 3.319.000 hectare de pământ, în timp ce, aproape o jumătate de milion de familii ţărăneşti erau complet lipsite de pământ. Din cauza sărăciei, sute de mii de ţărani nu aveau nici un codru de pâine, fiind nevoiţi să mănânce ştir, rumeguş din coceni de porumb sau iarbă, asemenea animalelor. Oglindindu-se starea jalnică în care se aflau în 1907 masele ţărănimii, până şi lucrarea "Enciclopedia României" (rumoare cauzată de citirea greşită a penultimului cuvânt), tipărită în timpul domniei lui Carol I...

Domnul Vasile Lupu: Vă rugăm linişte! Poftiţi, domnule deputat. Deci, e clar cu "Enciclopedia".

Domnul Nicolae Ionescu: ... se consemna "...Lumea satelor îndură, suferă, dar clocoteşte. O scânteie poate dezlănţui revolta. De la oraşe, nimeni nu se ocupă, decât doctrinar de chestiunea ţărănească. Politicienii intrighează, înalta societate petrece". În condiţiile istorice date, "atunci când ţăranului i-a ajuns cuţitul la os", cum se exprima o minte luminată, s-a declanşat răzmeriţa. Ce s-a întâmplat apoi, ştim cu toţii. Printre altele, aşa cum se consemnează în lucrarea mai sus-citată, 11.000 de ţărani sunt măcelăriţi fără milă. Din partea dreaptă a sălii: Au fost 11.200! Uite-te în istorie!

Domnul Nicolae Ionescu: Da, vă uitaţi dumneavoastră... Deşi de la dramaticele evenimente din 1907 s-au scurs 90 de ani, setea de pământ, de dreptate şi de o viaţă mai omenească a ţăranului român este şi acum aproape la fel de acută ca şi la începutul veacului, cu toate că, în acest interval de timp, au avut loc 3 războaie, s-au derulat 3 revoluţii, dacă le putem denumi aşa, şi s-au decretat mai multe reforme agrare. Din nefericire, reformele la care ne referim n-au rezolvat nici până acum, în România, problema ţărănească. Mi-am dat seama de acest trist adevăr, atât în perioada recentelor alegeri parlamentare, cât şi după aceea, în urma numeroaselor întâlniri pe care le-am avut cu ţăranii argeşeni. Într-o discuţie mai recentă, mai mulţi săteni din comunele Albeşti, Băiculeşti, Budeasa, unii dintre ei veterani de război, s-au plâns că până acum n-au primit încă pământurile ce li se cuvin, potrivit reglementărilor de după 1989 şi bat pe la porţile primăriilor şi tribunalelor, pentru a li se face dreptate. Acum, când comemorăm împlinirea a 90 de ani de la acel însângerat 1907, când ţărănimea, încovoiată de greutăţile muncii şi vieţii, aşteaptă de la guvernanţii şi parlamentarii de azi măsuri de protecţie socială, măsuri care să le permită să lucreze mai cu spor pământurile. Avem cu toţii datoria să contribuim la stingerea scânteii. Un străvechi proverb românesc ne îndeamnă "să nu ne jucăm cu focul". O scânteie scăpată de sub control ar putea să dea naştere la o văpaie. Să fim deci prevăzători ca aşa ceva să nu se întâmple nici în ruptul capului. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule deputat.