Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of April 10, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
27-09-2022
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 10-04-1997 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of April 10, 1997

8. Dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1997 (dezbateri generale).  

Domnul Ion Diaconescu:

Reluăm lucrările noastre cu dezbaterea proiectului de Lege a bugetului de stat pe anul 1997.

Vă rugăm, luați loc!

în legătură cu modalitatea de desfășurare a dezbaterilor generale, Birourile permanente ale celor două Camere vă propun următoarele: fiecare grup parlamentar să aibă dreptul la un interval de timp care să fie suma intervalelor de timp acordate fiecărui parlamentar al grupului respectiv. Acest interval pentru un parlamentar să fie de 20 de secunde. în felul acesta, fiecare grup parlamentar din Cameră și din Senat poate folosi, cumulat, intervalele respective de timp, și anume: pentru grupurile parlamentare P.N.Ț.C.D. — Civic-ecologist: 40 minute în total; pentru grupurile parlamentare ale P.D.S.R.: 42 minute; pentru grupurile parlamentare U.S.D.: 22 minute; pentru grupurile parlamentare ale P.N.L.: 18 minute; pentru grupurile parlamentare ale U.D.M.R.: 12 minute; pentru grupurile parlamentare P.R.M.: 10 minute; pentru grupurile parlamentare P.U.N.R.: 10 minute; pentru Grupul parlamentar al minorităților naționale: 8 minute, și pentru Grupul parlamentar Uniunea Social Democrat㠗 Partidul Social Democrat Român: 8 minute.

Aceste minute sunt maximale; se poate vorbi și mai puțin. Pot fi folosite fie de o singură persoană, reprezentând ambele grupuri, fie de două persoane, una de la Cameră, alta de la Senat, din grupurile respective.

Pentru Guvern, în calitate de inițiator, vă propunem un timp de 30 de minute în vederea prezentării proiectului de lege și, bineînțeles, posibilitatea de a lua cuvântul, conform Regulamentului ședințelor comune, în finalul dezbaterilor generale.

Supun votului dumneavoastră această repartiție a timpilor dezbaterilor noastre.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Cine este împotrivă?

Cine se abține? Nimeni.

Deci, în unanimitate, a fost aprobată această repartiție.

Potrivit Regulamentului ședințelor comune, pentru început are cuvântul, din partea inițiatorului, domnul Mircea Ciumara, ministru de stat, ministrul finanțelor, pentru a prezenta elementele de fundamentare ale proiectului de buget.

Domnule ministru, aveți la dispoziție 30 de minute pentru a vă rosti cuvântul.

Domnul Mircea Ciumara (ministru de stat, ministrul finanțelor):

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Practica democratică spune că cel mai important act de guvernare, în fiecare an, este bugetul de stat. Cu acest act mă prezint azi în fața dumneavoastră…

Domnul Ion Diaconescu:

Scuzați, o secundă! Rog grupurile parlamentare să aducă aici, la domnul secretar, lista reprezentanților care vor lua cuvântul.

Continuați, domnule ministru. Scuzați!

Domnul Mircea Ciumara:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cu acest act mă prezint în fața dumneavoastră sperând că după dezbateri, prin vot, veți aproba bugetul printr-un act de voință națională, pentru că, în fond, sunteți reprezentanții națiunii și de aceea încep prin a vă expune sincer raționamentul care a stat la baza întocmirii acestui buget.

Am preluat în iarnă guvernarea României, puși în fața unor probleme deosebit de grele. Deficitul bugetar, după cum știți, în 1996 a fost mult peste cel care fusese acceptat inițial. Nu vreau să aduc nimănui nici o critică. Vreau să ne gândim cu toții, ca, pe viitor, când vom mai planifica într-un an întreg alegeri începând din primăvară până în toamnă, să știm că prețul acestor alegeri, acestui an electoral, îl vom plăti curând, în anul următor. Adevărul este că, în afară de o guvernare de stânga an de an, un an electoral prelungit din primăvară până în toamnă a dus la o relaxare și la un deficit bugetar enorm.

Am găsit băncile comerciale blocate cu credite neperformante, iar cele cu capital de stat, cu bonuri de tezaur cu o dobândă total nestimulativă, practic, în pragul falimentului.

Am găsit utilitățile publice blocate prin arierate imense — e vorba aici de RENEL, RADET, SNCFR — aproape în pragul opririi activității.

Moneda națională era supraevaluată și imposibil de susținut.

Prețurile în economia națională erau total iraționale, iar blocajul financiar căpătase proporții foarte grave.

Aveam de ales între a încerca, printr-un act de voință, să schimbăm mersul economiei românești, sau să dăm impresia că suntem și noi buni și blânzi, și pentru câteva luni de zile, maximum un an, să mai menținem puțin o stare "călduță", urmând, după aceea, în mod inevitabil, dar inevitabil, o inflație galopantă, cum vedem în alte țări din jurul nostru, sau un serviciu al datoriei publice pentru 1998 imposibil de suportat.

De aceea ne-am propus să introducem în țară, încă de la început, ordine, muncă și cinste. Este adevărat că în campania electorală am propus românilor un trai mai bun, dar nu din prima zi, fiindcă nu se putea. După un efort al întregii națiuni de câteva luni, vom putea într-adevăr să realizăm un trai mai bun și un viitor pentru națiunea noastră, vom putea realiza ca 1997 să fie ultimul an greu din istoria românilor.

Primul obiectiv avut în vedere în buget a fost transparența. Să nu mai existe cheltuieli mascate, împinse în domeniul extrafinanciar, care blocau activitatea; ca să știți exact, dumneavoastră, parlamentarii, când hotărâți, cât acordați fiecărui domeniu de activitate.

Ne-am propus un deficit bugetar suportabil, pentru ca România să poată fi guvernată și anul viitor, nu să creăm o datorie exagerată.

Am acordat o atenție deosebită protecției sociale, tocmai pentru ca în acest an, un an de reformă intensă, să protejăm în mod deosebit copiii, pensionarii din agricultură, pensionarii din restul economiei, pe cei cu salarii mici.

Conform legii, am acordat învățământului cei 4% din produsul intern brut, ceea ce s-a apreciat că este un procent acceptabil.

Toată națiunea română denotă că dorește integrarea în N.A.T.O.Au fost mari discuții pe tema aceasta. Raționamentul pe care ne-am bazat, după lungi discuții, a fost următorul: nici o țară nu va intra în N.A.T.O. în 1997. Intrarea se va face abia în 1999 — cei care vor fi acceptați. în 1999 trebuie să avem 3% din produsul intern brut pentru apărare. Dar tot în 1999 vom fi apreciați dacă avem o economie stabilă sau nu. Din practica de 7 ani de transformări din tot sud-estul european se vede că o terapie șoc, cât e ea de dureroasă, cam în 2-3 ani dă rezultate, deci putem spera ca în 1999, dacă în anul acesta vom putea obține acceptarea să intrăm în rândul țărilor care să fie primite în N.A.T.O., ne putem prezenta și cu 3% din produsul intern brut pentru apărare și cu o economie stabilă și dinamică.

Cu toate discuțiile care au fost, în presă și în Parlament, am dat o atenție deosebită, în afară de infrastructură, sănătății și cercetării științifice. Să nu uităm că sănătatea, ca activitate, beneficiază nu numai de banii de la minister — noi nu finanțăm ministere, ci domenii de activitate —, ci și de banii de la administrația locală, banii din creditele externe și cei din fondul special pentru sănătate. La fel, în cercetare. în afară de ministerul de resort, mai este Academia Română, mai este Ministerul învățământului.

în fața Parlamentului ne-am prezentat cu dorința sinceră de a colabora, fiindcă sunt decizii foarte grele. Este foarte greu să hotărăști ce este mai important: să consolidezi un tronson de cale ferată care riscă să se prăbușească la inundații sau să asiguri paturi de spital? Sunt decizii calitative, politice și nu se pot calcula exact. De aceea, gândirea dumneavoastră, soluțiile recomandate de dumneavoastră în Parlament prin amendamente la proiectul de lege înaintat de Guvern, prin experiența dumneavoastră din circumscripții și din domeniul de activitate,
le-am analizat cu toată seriozitatea și am venit în întâmpinarea dorinței dumneavoastră. O serie de amendamente am acceptat să le aducem drept corecturi în proiectul de buget. Când spun amendamente, nu țin seama de culoarea politică a partidului care le-a făcut. Au fost amendamente din partea partidelor aflate la putere — P.N.Ț.C.D., P.L., P.D. —, la fel cum au fost de la P.D.S.R., P.U.N.R. Ne-a interesat numai binele țării și nu culoarea politică a celui care face amendamentul. Sunt convins că la votul final fiecare dintre dumneavoastră va vota pentru binele țării, pentru a depăși cu bine acest an greu și nu pentru a fi în opoziție cu alții.

La elaborarea bugetului de stat și a bugetului general consolidat am avut în vedere creșterea economică de minus 3%. Deci ne așteptăm ca, pe total an, producția să scadă. Sperăm ca în partea doua a anului, începând de prin iunie, iulie, august să înceapă o relansare a economiei, o scădere a inflației, însă scăderea din prima parte a anului, cu mari transformări în domeniul prețurilor, în domeniul restructurării, în domeniul privatizării, nu va putea fi compensată în partea a doua a anului. Pe total, am plecat de la varianta cea mai proastă, aceea a diminuării produsului intern brut.

Indicele inflației avut în vedere a fost de 190%, cel al prețului de consum de 172; ne așteptăm la sfârșitul anului la o populație ocupată de 8 milioane 900 de mii de oameni și o rată medie a șomajului de 8%.

Din sală:

N-am înțeles! Cât?!

Domnul Mircea Ciumara:

8%!

Veniturile bugetare au fost evaluate în conformitate cu legislația în vigoare și cu prevederile Legii privind finanțele publice, dar am prevăzut în buget surse solide de a asigura echilibrul financiar. Printre aceste măsuri preconizate în Legea bugetului, care asigură veniturile strict necesare pentru echilibru, este efectuarea plății impozitului pe profit lunar până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul, având în vedere necesitatea încasării lunare a veniturilor bugetare pentru a efectua cheltuielile aprobate.

Am eliminat reducerea cu 50% a impozitului pe profit pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestui venit, în volumul total al veniturilor, în cazul contribuabililor care încasează venituri în valută din exportul bunurilor realizate prin activitatea proprie și din prestări de servicii internaționale.

Persoanele fizice autorizate, potrivit Decretului-lege
nr. 54/1990, precum și colaboratorii cu autoturisme proprii ai societăților care desfășoară activitatea de taximetrie sunt supuse pe viitor unui impozit forfetar trimestrial de 200 000 de lei.

Au crescut taxele speciale de consumație, accizele pentru unele produse cum sunt: băuturi spirtoase, inclusiv lichioruri, băuturi distilate, băuturi pe bază de vin, din care coniac de calitate medie.

Impozitul la țiței și gaze naturale din producția internă va fi actualizat periodic prin hotărâri de guvern, în funcție de modificările intervenite la nivelul prețurilor la import și ale celor cu ridicata.

Stabilirea taxei pe valoarea adăugată de 18% pentru legume și fructe comestibile proaspete, congelate, uscate etc.

Actualizăm cota majorării de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, corelând cu rata medie a dobânzii pe piața interbancară, la care se adaugă cel puțin 20 de puncte procentuale. Ca măsuri de reformă, cu impact asupra cheltuielilor bugetare, dând un caracter de austeritate bugetului, am redimensionat personalul finanțat de la bugetul de stat, în sensul reducerii acestuia. Am redus subvenția unitară la unele produse din industria extractivă, am redus substanțial, în 1997, dotările administrative de natura mijloacelor fixe și finanțarea, îndeosebi a obiectivelor de investiții în continuare. Plata celui de al 13-lea salariu în sectorul bugetar pentru 1997 este prevăzut a se efectua în 1998. în acest an se includ numai sumele aferente anului 1996 și plătite în ianuarie 1997.

în ceea ce privește structura veniturilor bugetului de stat pe 1997, menționez că în totalul acestora veniturile curente reprezintă 98,2%: 41,6 din impozite directe, iar 54,3 impozite indirecte. Impozitul pe salarii rămas ca sursă la bugetul de stat reprezintă 21,6% din totalul veniturilor bugetului de stat, situându-se pe primul loc între impozitele directe și demonstrând că o parte a gradului de fiscalitate este susținut încă de populație, că se impun măsuri de perfecționare a sistemului de impozitare. Impozitul pe profit deține o pondere de 18,3%. în cadrul impozitelor indirecte, ponderea cea mai mare o dețin taxa pe valoarea adăugată, cu 55,6%, accizele și impozitul pe circulație, 22,8, și taxele vamale, 21,4.

Taxa pe valoarea adăugată a fost stabilită avându-se în vedere o cotă de impozitare medie de 6,6%, cotă care arată că în sfera de aplicare a acestei taxe sunt operațiuni foarte multe care sunt scutite de plata taxei sau au o cotă de impozitare redusă, de 9%.

în domeniul cheltuielilor, cele pentru învățământ vor însuma 9,2 mii de miliarde de lei, cu 34,4% mai mult.

Cheltuielile pentru sănătate — 7 319 miliarde lei;

Apărarea național㠗 5 276 de miliarde lei;

Acțiuni pentru cultură, sport, religie — 378 de miliarde lei;

Cercetare, dezvoltare — 858 de miliarde lei.

Și în anul 1997, agriculturii i se acordă un sprijin financiar deosebit, prevăzând 4 108 miliarde lei, din care 1 400 de miliarde pentru instituirea unui sistem de cupoane pentru agricultori, 1 412 — subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif, și, din păcate, constatăm din practica de la începutul anului că, deși sunt sume mai mici decât era de așteptat, nici măcar acestea nu sunt utilizate.

Nu vreau să insist prin a prezenta niște cifre pe care le aveți în față.

Speranța mea este ca în dezbaterile de aici să putem găsi soluții pentru ca țara în acest an să știe că există o voință fermă de a depăși dificultățile actuale, există o voință fermă de a ne integra în Europa și Uniunea Europeană, există o voință fermă de a deveni un stat democrat, cu o economie de piață liberă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule ministru.

Vom da cuvântul, pe rând, în conformitate cu înscrierile și cu timpii anunțați, reprezentanților grupurilor parlamentare.

îl rog pe domnul Adrian Năstase, din partea Grupului P.D.S.R.

Din sală:

Comisia!

Domnul Ion Diaconescu:

Aveți dreptate!

Raportul comisiei!

Vă rog, domnule președinte.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

într-o vreme în care fiecare din noi încearcă să-și apropie cât mai mulți prieteni, membrii Comisiei pentru buget, finanțe și bănci riscă și-și piardă și o parte din prietenii pe care i-au avut, căpătând în schimb numeroși adversari și asta pentru că, în baza adreselor nr. L249 și 64 din 18 martie a.c. ale Birourilor permanente, cele două comisii de specialitate ale Parlamentului au avut dificila misiune de a examina în fond proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1997. Nu doresc să aduc elogii inutile colegilor mei pentru realizarea unor obligații parlamentare, de altfel, firești.

Dimensiunea proiectului de lege împreună cu anexele sale, cele peste 400 de amendamente analizate, amendamente propuse ori susținute de grupurile parlamentare, de comisiile permanente, de către distinșii noștri colegi senatori și deputați, dau imaginea exactă a efortului depus de membrii celor două comisii în timpul scurt pe care
l-am avut la dispoziție. Așa cum era de așteptat, numeroase amendamente au fost respinse, fie pentru că nu aveau precizată sursa de finanțare a unor cheltuieli suplimentare solicitate, fie pentru că sursele de finanțare indicate ar fi condus la afectarea altor sectoare și activități, fie pentru simplul motiv că veniturile ce pot fi mobilizate în cadrul bugetului public pe anul 1997 sunt insuficiente pentru tot ceea ce ne-am fi dorit să realizăm.

Cu amendamentele admise prezentate în Anexa nr. 1, comisiile sesizate în fond au hotărât supunerea spre examinare și adoptare plenului Parlamentului a proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1997.

Fără îndoială că, în cadrul dezbaterilor în plen, proiectul mai poate fi îmbunătățit. Doresc însă, în încheiere, să vă transmit ceva din spiritul în care s-au desfășurat lucrările în comisiile de specialitate reunite, un spirit de înaltă responsabilitate, atât față de textul propriu-zis al legii, dar, mai ales, față de cei cărora le este adresat, în ultimă instanță, față de noi toți, cei care trăim în această țară.

Situația unui buget aprobat chiar și cu unele imperfecțiuni, imperfecțiuni ce pot fi ameliorate pe parcursul anului prin mecanismul rectificărilor, este favorabilă situației actuale în care nivelul chletuielilor ce pot fi angajate se situează mult sub nivelul unei luni curente din anul trecut din cauza eroziunii provocate de inflație.

Vă mulțumesc, doamnelor și domnilor, pentru îngăduința cu care mi-ați permis să întregesc raportul care v-a fost prezentat în scris.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dau cuvântul domnului Adrian Năstase, din partea Grupului P.D.S.R.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Urmează să decidem în zilele următoare asupra proiectului de buget pe care Guvernul ni l-a trimis după 5 luni de la învestitura sa.

Probabil că acesta a fost documentul cel mai așteptat de toată lumea, pentru că bugetul oferă sintetic imaginea viziunii despre economie pe care o propune guvernul.

Dincolo de restricțiile pe care orice societate le întâlnește în evoluția ei, bugetul construiește un viitor în care se reflectă nu atât aceste limite și restricții, cât, în primul rând, distanța care separă guvernul de cetățeanul care, în definitiv, l-a ales.

Bugetul întărește speranțe sau poate, la fel de bine, să creeze temeri.

El este oglinda creditului, dacă mă pot exprima în astfel de termeni, cu care Guvernul onorează creditul pe care i l-a avansat cetățeanul în ziua alegerilor.

Mi-am amintit o idee pe care am formulat-o înainte de alegerile din toamna trecută: "Măsura limitelor viitoarei guvernări o va da proiectul viitorului buget. Dacă C.D.R. va avea cele 50 de miliarde de dolari de care amintea în Contractul cu România, o așteptăm să vină cu un proiect propriu de buget care să facă inutile discuțiile despre relația cu F.M.I. și deficitul bugetar". Acum, ironia istoriei face ca proiectul de buget să ne dea dreptate și să anuleze post festum întreaga campanie electorală a partidelor care au ajuns la putere. Nu intențonez să-mi axez intervenția pe tema neîndeplinirii promisiunilor electorale, aceasta este o chestiune aproape uitată, deoarece nimeni nu mai este atât de naiv în această țară încât să poată crede că fosta opoziție, puterea de astăzi, a intenționat vreun moment
să-și țină promisiunile. (Rumoare.) Când spun aceasta…

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă mulțumesc că ați aprobat această afirmație a mea!

… nu doresc decât să le fac un compliment distinșilor economiști ai puterii, care, în mod sigur, sunt atât de bine pregătiți încât au știut din capul locului că s-a promis imposibilul. Știm cât este de important bugetul pentru țară și știm, de asemenea, cât este de importantă adoptarea lui rapidă. Tocmai de aceea, am supus atenției comisiilor de specialitate peste 70 de amendamente, dorind să asigurăm țării un minim de normalitate.

Suntem în opoziție doar față de actuala formulă de putere, nu față de cetățenii pe care, într-un număr însemnat, îi reprezentăm aici, le reprezentăm interesele și așteptările.

O guvernare dezinteresată de soarta cetățeanului este de neacceptat. Atunci când nici nu are fondurile necesare guvernării, ea devine un rău insuportabil. Cum mai poate fi ea calificată atunci când își caută aceste fonduri nu în dezvoltarea aducătoare de profit, și în buzunarul, și așa golit, al cetățeanului.

Dezbaterea bugetului în Parlament este un act politic extrem de serios, echivalând, prin argumentările pro și contra, fie cu o adevărată moțiune de cenzură, fie cu un vot de încredere pentru guvernul în exercițiu.

Iată de ce am declarat încă de la bun început că nu vom întreprinde nimic din ceea ce ar putea bloca adoptarea lui cât mai rapidă. Nu înseamnă aceasta că nu ne vom spune punctul de vedere despre ceea ce ne oferă Guvernul sub numele de buget.

La început, prima tentație a fost aceea de a relua polemica îndreptată împotriva domnului prim-ministru, după show-ul televizat din ianuarie. Am renunțat, deoarece ceea ce oferea proiectul de lege întocmit chiar de Guvern era cel mai bun răspuns la unele improvizații ale domnului prim-ministru de la acea alocuțiune televizată.

în acest sens, aș dori să menționez că am rămas plăcut surprinși să constatăm că, prin raportul la proiectul de buget pe 1997, semnat de respectabilul nostru coleg, domnul ministru al finanțelor, domnul Mircea Ciumara, sunt infirmate imaginile apocaliptice despre așa-zisa "moștenire dezastruoasă lăsată de Guvernul Văcăroiu", imagini strâmbe, pe care domnul prim-ministru Victor Ciorbea s-a străduit să le mediatizeze cu o hărnicie tulburătoare. Iată că, acum, în mod firesc și corect, domnul ministru Mircea Ciumara, un om care merită tot respectul nostru pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, contrazice fundamental acel scenariu negru pus în operă, în fața întregii țări, cu o agresivitate îngrijorătoare. Astfel, acum nimeni nu mai poate nega că, în anul 1996, sub guvernarea Văcăroiu s-a înregistrat o evidentă creștere economică cu 4,1% din P.I.B., creștere comparabilă cu țările europene, cu indicatorii indicați de creștere.

Nu se mai poate nega nici faptul că s-a atins un nivel al salariului real de 75%, comparativ cu octombrie 1990, după cum nu se poate nega nici faptul că deficitul bugetului consolidat a fost de 3,9% din P.I.B., comparativ cu circa 6% cât, în mod fals, a fost anunțat și cu 4,5%, cât a proiectat Guvernul prin bugetul pe 1997.

Aceste date arată că țara intrase pe un anumit curs al dezvoltării care îndreptățea speranțe de mai bine și posibilitatea respectării a ceea ce a fost o valoare fundamentală pentru noi — asigurarea unei dezvoltări care să plece de la cerințele cetățenilor. Putem discuta despre ritmurile posibile ale dezvoltării și despre legătura dintre o anumită componentă a Guvernului și păstrarea acestor ritmuri. Dar problema esențială nu este a ritmului, ci a valorii și a principiului. Acum această dezvoltare nu mai este posibilă. Ea a fost întreruptă cu brutalitate, fără să existe nici o certitudine cu privire la posibilitatea reluării ei în viitorul apropiat. Din această perspectivă, bugetul pare făcut astfel încât să justifice temerile cetățenilor față de boală, prețuri și șomaj, pe care toate sondajele le scot cu consecvență în evidență.

Acest buget pare făcut astfel încât să ne îndepărteze de standardele de integrare fixate de Uniunea Europeană, tocmai într-un moment în care efortul pentru integrare trebuie susținut nu numai cu investiții, ci, mai ales, cu o concepție clară despre modelul dezvoltării României, așa cum arăta și astăzi, în această incintă, sub această cupolă, domnul președinte Santer.

Proiectul de buget pune capăt de asemenea și încercărilor de a mistifica datele reale privind rata anuală a inflației sau cele privind deficitul balanței comerciale. Atunci când un simplu calcul arată că rata probabilă a inflației va ajunge la sfârșitul anului 200%, problema viitorului și a nivelului de trai încep să devină mai puțin meditații pe marginea statisticilor, ci mai mult întrebări privind adevăratele rațiuni și interese ale formării coaliției de guvernare.

Aproape că am putea spune că proiectul de buget este un fel de reparație morală pe care P.D.S.R. a primit-o pentru toate neadevărurile care s-au spus pe seama lui.

Nu încercăm însă nici o mulțumire, dearece bugetul nu ne poate mulțumi nici pe noi și nici pe cetățeni.

Ținând seama de consultanța, aproape exhaustivă, oferită de Fondul Monetar Internațional, mergând, am putea spune, de la filozofia bugetului până la ortografia lui, este aproape stupefiantă și îngrijorătoare deruta și lipsa de orizont strategic minimal în privința fundamentării indicatorilor macroeconomici pe acest an, pe baza cărora se proiectează întreaga structură a bugetului pe 1997.

Pur și simplu, nu înțelegem cum a putut accepta Guvernul ca, în condițiile crizei economice actuale și a uriașului decalaj pe care-l are România față de țările europene cu dezvoltare medie, să-i îndemne pe români să reducă motoarele proiectând pentru acest an o scădere față de anul trecut a producției cu 3% și a P.I.B. tot cu 3%, ceea ce va reduce substanțial potențialul de export al țării.

Domnul ministru Ciumara ne-a lămurit însă și ne-a explicat că este vorba, de fapt, de o "creștere economică" de –3% și nu de o scădere economică…

Doamnelor și domnilor colegi,

Această rată negativă de creștere ne condamnă la sinucidere economică programată, în condițiile în care unele din țările din Europa Centrală și de Est alături de care vrem să pășim în N.A.T.O. și Uniunea europeană, au ritmuri de creștere pe 1997 de 4—5%, iar țările occidentale au ritmuri prognozate de 2,7%. Știați, desigur, domnule ministru, că o rată scăzută de creștere a P.I.B. atrage după sine o diminuare mult mai accentuată a surselor de alimentare a bugetului, ca urmare a efectului distructiv propagat. Nu știați și că, implicit, în condițiile unei rate negative a producției, se diminuează galopant baza de alimentare a exporturilor, ceea ce agravează fără precedent balanța comercială și echilibrele generale ale României.

Domnule ministru, timp de 4 luni de zile, Guvernul pe care-l reprezentați nu a oferit nici măcar o măsură care să meargă în sensul stimulării producției sau a creșterii profitului, așa cum s-a angajat în fața electoratului, ci numai în măsuri și amenințări care duc economia românească spre cea mai catastrofală criză. Nu se poate admite ca un guvern de profesioniști, cum probabil considerați că este Guvernul dumneavoastră, cu buni cunoscători ai realităților din economia românească și nu numai a pretențiilor Fondului Monetar Internațional, nu ar fi în stare să găsească pârghii specifice economiei de piață, care să ne asigure măcar orizontul unei creșteri economice minime, de 1—2 procente în acest an.

Situația este prea gravă pentru a se mai recurge la retorica moștenirii dezastruoase, pe care propriul dumneavoastră proiect de buget o face inutilă, sau la discursuri moralizatoare despre corupție, pe care nu le mai iau în seamă nici chiar oamenii dumneavoastră. Probabil că va trebui să explicați, la un moment dat, cum gândiți viitorul acestei țări. Nu să ne explicați nouă, deoarece noi știm, dar să le explicați cetățenilor care au învestit multă încredere în ideea de schimbare și pe care acum îi condamnați la o neputință pe termen lung.

Spun aceasta deoarece vă propuneți să asigurați 23% din veniturile bugetului prin impozitele pe salarii, în timp ce contribuția impozitului pe profit, care ar trebui să reflecte și o oarecare înviorare a profitabilității activității de producție, ca urmare a aplicării înțeleptei reforme, este de numai 19%.

Domnule ministru,

Ați atentat, cu o ușurință nepermisă, la alocațiile bugetare pentru sectoarele vitale pentru păstrarea vigorii și spiritualității cetățenilor acestei țări. Astfel, comparativ cu 1996, în acest an sunt diminuate cheltuielile pentru cercetare științifică, pentru învățământ, pentru cultură.

Reduceri drastice se constată și la resursele repartizate pentru programele de construcții de locuințe și îmbunătățirea mediului. De asemenea, deși se prezintă în mod triumfalist, volumul alocațiilor pentru protecția socială este, pe ansamblul bugetului, în termeni comparabili, mai scăzut decât în 1996 și total insuficient în raport cu explozia aberantă a prețurilor și a tarifelor deja declanșate.

De altfel, mult trâmbițata majorare a alocației de stat pentru copii la 50 de mii de lei nu reprezintă nici pe departe onorarea angajamentului U.S.D., deoarece, în realitate, ținând seama de inflație, alocația reală este de numai 20 de mii de lei, comparativ cu 12 mii de lei în trimestrul precedent.

Cu detașare îngrijorătoare se preconizează și dublarea T.V.A. la legume și fructe, eliminarea unor facilități fiscale acordate capitalului autohton, precum și a exporturilor, majorarea impozitelor la producția internă de țiței și gaze naturale. Efectul imediat al acestor decizii nesăbuite poate fi matematic calculat, scăderea dramatică a consumului cu 15,3% și a serviciilor prestate populației cu 20%. Nu știu ce se va întâmpla în final, dar ne îngrijorează superficialitatea manifestată în structura cheltuiuelilor bugetare sacrificându-se, după agricultură, și ultima zonă care ne mai maneține cu fruntea sus în lume, spiritualitatea și încă vigoarea miraculoasă a acestui popor.

Domnule ministru,

Domnului prim-ministru i-a plăcut să se compare cu Churchill în a promite sudoare și lacrimi. Probabil că domnului Ciorbea i-a scăpat amănuntul că Churchill a fost un conducător care a învins pentru poporul lui și împreună cu el. Domnia sa dorește, se pare, să-și învingă propriul popor. Sperăm să nu reușească.

Nu altfel se poate explica filozofia intrinsecă a acestui buget. El sacrifică fără distincție toate ramurile productive, fără a face măcar un efort de a le ierarhiza, de a orienta dezvoltarea și de a orienta un flux de investiții spre anumite domenii. Nu se poate întocmi un buget fără să se țină seama de un principiu elementar. Guvernul trebuie să se gândească la rezultate și la propria responsabilitate pe care o are față de cetățeni.

Cu cheltuieli de capital în reducere drastică, cu o scădere fără precedent a fondurilor alocate cercetării științifice, cu o politică vamală de-a dreptul antinațională care nu asigură stimularea și protecția producției autohtone și a exporturilor românești, dar are grijă să reducă, în mod substanțial, taxele vamale la importul produselor agroalimentare, bugetul nu face decât să distrugă capitalul național și pe micul producător agricol. El afectează securitatea alimentară a populației și îi reduce acesteia motivațiile, la nivelul cel mai elementar, dominat de teama de boală, de prețuri, de pierderea locului de muncă, adică de pierderea încrederii în viitor.

După ce a fost sacrificat cetățeanul, a fost sacrificată și reforma, deoarece, în lipsa dezvoltării, ea nu rămâne decât un exercițiu retoric.

Ne întrebăm, domnule ministru, ce fel de politică a ales, de fapt, să pună în aplicare, Guvernul dumneavoastră? Nu i-a spus nimic Guvernului preocuparea tot mai pronunțată a Uniunii Europene pentru problematica socială a dezvoltării? Mișcările sociale din Europa, cazul "Renault" nu au reprezentat un semnal de alarmă?!

Aceasta este, de fapt, esența acestui buget: neputința de a asigura dezvoltarea și creșterea economică, dezinteres față de muncă și față de salariați, apărarea unei minorități dispuse să vândă cât mai rapid avuția națională, pentru ca să o poată cumpăra la fel de repede. în fine, consolidarea unei puteri șubrede prin genoflexiuni făcute în fața oricui vine din străinătate.

Este un buget în egală măsură antieconomic și antinațional. El nu este un experiment pentru membrii C.D.R., U.S.D. și U.D.M.R., care trebuie să voteze, din disciplină de coaliție, el este bugetul țării și ar fi trebuit să fie făcut în interesul tuturor cetățenilor și în interesul țării.

Dacă Guvernul nu este în stare să mă convingă de contrariu, mi se pare normal ca un asemenea proiect de buget să fie respins. Nu fac, spunând aceste cuvinte, decât să urmez o cerință metodologică, formulată pentru prima dată de distinsul nostru coleg, domnul Ciumara, la discutarea bugetului din 1994.

Ce am constatat, așadar, din analiza acestui proiect de buget?! în primul rând, nici una din promisiunile electorale și, mai grav, din obiectivele pe termen scurt aprobate de Parlament nu își găsesc rezolvare prin bugetul pe 1997. în al doilea rând, bugetul propus este unul al recesiunii, al creșterii accelerate a șomajului, al scăderii dramatice a puterii de cumpărare și al sărăcirii populației. în la treilea rând, prin bugetul propus se confirmă caracterul inadecvat al reformei de tipul "terapiei de șoc", raportat la condițiile specifice ale României, ceea ce va conduce la creșterea decalajelor economice și sociale față de țările dezvoltate și la imposibilitatea îndeplinirii standardelor Uniunii Europene.

Iată de ce P.D.S.R. consideră că acet buget nu creează premise pentru asigurarea dezvoltării durabile a țării și îmbunătățirea calității vieții populației. El nu este un buget de responsabilitate, el este un buget de demagogie care se răzbună.

în esență, proiectul de buget demonstrează lipsa de responsabilitate a actualilor guvernanți față de populație și de interesele țării. Prin aceasta, el este imoral. El nu reprezintă atât de des invocata "singura soluție". El este, în realitate, cea mai nepotrivită soluție pentru realitățile din societatea românească, întrerupând brusc, șocant chiar, procesul creșterii economice, al redresării puterii de cumpărare a populației, aducând în schimb recesiune, șomaj și sărăcie. Considerăm că puteau fi adoptate alte variante, cu adevărat viabile, care să susțină dezvoltarea economică a țării, a producției și exportului, îmbunătățirea condițiilor de viață, asigurarea de noi locuri de muncă, ținerea sub control a inflației, protecția socială real㠗 pentru categoriile cele mai defavorizate. Deci, o evoluție pozitivă, convingătoare pentru accederea României în Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

P.D.S.R. a propus numeroase amendamente de natură să confere bugetului de stat pe 1997 un caracter activ în procesul dezvoltării țării, dar cele mai multe au fost respinse de către reprezentanții actualei puteri, în dezbaterile din comisiile de specialitate. Legat de aceasta, vă rog
să-mi permiteți să fac câteva referiri la raportul comun întocmit de comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere.

Raportul, care cuprinde 3 alineate, nu conține nici un element de analiză din partea comisiilor asupra proiectului de buget pe care Guvernul l-a înaintat Parlamentului. El nu exprimă considerentele pe care le-au avut în vedere cele două comisii atunci când au decis înaintarea acestuia Camerelor reunite. Din lectura raportului rezultă o mare superficialitate în motivarea unor amendamente și în special a celor respinse. în loc să evidențieze aspecte de ordin politic, economic și social ale proiectului de buget pe anul în curs, comisiile de specialitate s-au limitat la simple modificări ale valorii sumelor prevăzute inițial în proiectul înaintat de Guvern. Un aspect mai analitic și mai explicativ al amendamentelor propuse ar fi facilitat dezbaterea și adoptarea mai rapidă a proiectului de buget în plenul celor două Camere.

Aș mai menționa că, potrivit art. 46 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, deputații și senatorii pot prezenta comisiilor amendamente scrise și motivate. în raportul comun se prezintă atât amendamentele admise, cât și cele respinse. Primul raport care ne-a fost difuzat nu a cuprins toate amendamentele depuse de deputați, astfel încât numai după intervenția noastră în cadrul Biroului permanent s-a dispus ca și acestea să fie analizate și să fie întocmit un raport suplimentar care, este adevărat, a fost depus ca Anexa 3; el însă exprimă doar poziția comisiei Camerei Deputaților.

în fine, Anexa 1, în care sunt incluse amendamentele propuse a fi admise de plenul celor două Camere, nu indică cine sunt autorii acestor amendamente — grupurile parlamentare, deputații, senatorii, comisiile.

Rugăm ca aceste aspecte să fie soluționate până la începerea dezbaterii pe articole.

Acestea sunt observațiile noastre la proiectul de buget înaintat de Guvern.

în încheiere, v-aș cita un pasaj inspirat dintr-un discurs politic al lui Nicolae Filipescu, din 1901:

"Orice partid de opoziție se înalță pe greșelile adversarilor și pe meritele sale proprii.

în ceea ce privește greșelile adversarilor, ne vom îndeplini datoria de a exercita un control ager asupra tuturor actelor Guvernului. Cenzura noastră va fi totdeauna potrivită cu greutatea greșelilor Guvernului și cu sentimentul pe care îl avem că putem substitui acțiunii guvernamentale o mai bună soluțiune". Am încheiat citatul.

De aceea dorim ca Guvernul să-și asume până la capăt răspunderea pentru realitatea tragică ce se află dincolo de cifrele bugetului.

Grupurile parlamentare ale P.D.S.R. vor urmări felul în care, în cursul dezbaterilor, Guvernul și coaliția majoritară vor ține seama de amendamentele pe care le-am înaintat și vor vota în funcție de concluziile pe care le vor trage din acest mod de acțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnului Adrian Năstase.

Mă simt dator să fac o mică rectificare. Guvernul anterior a depus jurământul pe 12 decembrie.

Din sală:

Actualul guvern.

Domnul Ion Diaconescu:

Actualul guvern, da. Adică, pe 12 decembrie. Deci până astăzi nu s-au împlinit nici 4 luni, necum 5 luni, cum s-a afirmat aici.

Urmează la cuvânt domnul Gheorghe Cristea, P.N.Ț.C.D. — civic-ecologist.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă domnul prim-ministru ar fi fost aici ar fi putut rectifica aceasta și să mai socotim o dată!

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte,

Domnilor președinți ai Camerei Deputaților și Senatului,

Stimați colegi,

Vreau să spun că eu, personal, sunt dispus să facem un dialog aplicat la obiect asupra bugetului, așa cum în intervenția sa domnul Adrian Năstase ne îndeamnă. Lăsând asta la o parte (probabil că o să fac trimitere și la chestiunile care țin strict de latura electorală), aș vrea să încep cu sfârșitul intervenției Domniei sale, în care se spune că sunt puse sub semnul întrebării, în termeni reali, aderarea României la Uniunea Europeană și integrarea României în Uniunea Europeană.

Am început cu aceasta pentru că țelul, strategic vorbind, este integrarea în Uniunea Europeană, este acceptarea modelului de dezvoltare — și nu mă refer la un model anume, ci la modelul de dezvoltare care se bazează pe piață, pe concurență și pe tot ce ține de acest lucru.

Semnul meu de întrebare, care apare evident și care mi-a venit în minte imediat, a fost că acest proces, cel puțin ca intenție, a început mai în urmă. Noi l-am salutat, și fostul guvern l-a salutat, și în Parlamentul României au fost votate niște acorduri semnate de către fostul guvern, acorduri care stipuleaz㠗 repet, stipulează, fără dubii, fără posibilități de interpretare — atingerea de către România a unui anume nivel, a unui anume standard economic prin care economia românească să fie compatibilă, compatibilă în termeni reali, și nu compatibilă declarativ, cu integrarea în Uniunea Europeană.

Când spun compatibilă, nu vreau să intru în amănunte, sunt convins că dumneavoastră știți foarte mult ce înseamnă acest lucru.

Semnul meu de întrebare continuă în următoarea idee: de 2 ani, de 3 ani de când s-au semnat aceste acorduri, compatibilitatea către care trebuia să ne îndreptăm …

Din sală:

în termeni reali!

Domnul Gheorghe Cristea:

în termeni reali, sigur că da, pentru a avea într-adevăr acces, repet, nu verbal, nu s-a manifestat până acum absolut deloc. Și aș putea să exemplific, fără nici un fel de greutate: procedura de modificare a taxelor vamale care se încearcă acum, pentru că prin aceste acorduri noi nu ne-am angajat să menținem taxe vamale de 275% sau de 300% pentru a proteja industrii care ne consumă toate resursele sau aproape toate, ci ne-am angajat să micșorăm progresiv taxele vamale, făcând reformă în interior, în așa fel încât economia românească să poată deveni compatibilă.

Noi nu ne-am angajat în acest proces cu o monedă națională artificială, cu o monedă națională care nu exprimă pentru nimeni, în mod concret, care sunt eforturile economice făcute de societatea românească. Nu spune nimănui cu cât se produce, ca efort, în România, care sunt costurile pentru ca toți cei care produc în România bunuri să știe cu cât să vândă.

Dumneavoastră știți că în Uniunea Europeană se va pune în practică o monedă comună, un mecanism financiar comun. Păi, putem noi să ne apropiem de așa ceva cu o monedă națională care este ținută 5 luni pe loc, în raport cu dolarul, ca să asigurăm importuri așa-zis ieftine la un moment dat pentru a le deconta foarte scump într-un alt moment?! Și decontări de acestea sunt, din păcate, foarte multe.

Deci acesta este semnul de întrebare față de ceea ce s-a încercat să se spună. Și am să plec de la o întrebare: are cineva, din partea opoziției, dubii în ceea ce privește mobilizarea tuturor resurselor economiei naționale în constituirea unui buget care să satisfacă, atât cât se poate, necesitățile societății românești?

Dacă există astfel de dubii, ele trebuie spuse foarte clar. Dacă există resurse care n-au fost mobilizate și care nu vor fi mobilizate în baza legală existentă în România, este foarte ușor să se spună "Domnilor, ați făcut un buget mai mic pentru că ați ascuns ceva!"

V-aș întreba: este acest buget mic? într-adevăr? Sau este un buget, hai să spunem, bun sau prost?

Din sală (din partea stângă):

Este prost!

Domnul Gheorghe Cristea:

Sigur că da, din partea stângă a sălii se spune că este prost! Eu am să răspund foarte simplu: bugetul prezentat aici arată foarte clar, foarte sintetic, cum arată economia națională la ora actuală. Și când spun acest lucru, aș vrea să enumăr câteva chestiuni pe care, dacă nu sunt așa, v-aș ruga ca, în intervențiile dumneavoastră ulterioare, să le combateți cu argumente.

Economia noastră are o capacitate redusă de a crea profit, așa cum arată ea azi, demonstrată, de altfel, de-a lungul anilor, la întocmirea bugetului, și demonstrată bine, să-i spunem, de către fostul ministru al finanțelor care este acumpebancacomisiilordebuget-finanțe. Domnia sa ne-a demonstrat cu argumente, la vremea respectivă, eu personal trebuie să spun că m-am îndoit, în anumite situații, că avem o capacitate de a crea profit slab datorită menținerii în funcție a unor societăți comerciale, unele mari, altele foarte mari, care consumă ceea ce ceilalți produc.

Toți cei 7 ani de până acum ne demonstrează că avem o capacitate redusă de export. Se pare că există, la ora actuală, corelat cu ceea ce spuneam mai devreme, o anume barieră în acest sens. Nu putem, pe actuala structură economică, pe performanțele obținute, pe calitate și pe tot ce ține de acest lucru, să exportăm peste 8 miliarde de dolari. Nu putem să facem acest lucru! Ba, mai mult, pe anul trecut – și ar fi bine să știm acest lucru – deficitul este de peste un miliard și jumătate, în condițiile în care s-a spus aici că acest buget (am să citesc probabil mai departe câteva caracterizări) nu stimulează exportul. Și aș vrea să întreb – bugetul celălalt, prezentat nu de la microfonul ăsta, ci din Dealul Mitropoliei, care stimula exportul, a creat un deficit de un miliard și jumătate de dolari; bugetul celălalt, care propunea măsuri de creștere a producției – am văzut care erau măsurile și care s-au concretizat într-o creștere a producției, o creștere globală.

Fac o paranteză. Domnul ministru Mircea Ciumara n-a vrut să intre în amănunte probabil din politețe, dacă vreți, și să spună ce înseamnă exact această creștere a producției. Pentru cei care doresc date foarte exacte, recomand Raportul Băncii Naționale a României pe trimestrul III și pe trimestrul IV, și în acest raport o să constatăm date statistice făcute de o instituție specializată: dublarea producției pe stoc în România, care, privită dintr-un alt unghi, înseamnă creșterea producției industriale pe un anume procent. Că în această dublare a producției pe stoc s-au consumat resurse – și vreau să vă spun, stimați colegi, că s-au consumat resurse valutare, și nu puține – și că acești bani nu s-au întors în circuitul economic și, mai mult,
n-am produs profit, este o realitate, trebuie să o privim în ochi și trebuie să ne-o asumăm! Că există o altă condiționare absolut obiectivă și pe care dumneavoastră ați și menționat-o de altfel de foarte multe ori – evaziunea fiscal㠖 care deturnează de la bugetul statului sume foarte mari.

Dacă l-aș cita pe directorul Serviciului Român de Informații, aș putea să spun 40% din P.I.B. Eu nu neg și nici nu aprob cifra, dar mi se pare enorm! Adică este de necrezut că se poate întâmpla ca 40 % din P.I.B. să circule pe căi subterane, iar această circulație să nu aducă în bugetul statului nici un leu. Eu nu cred că e așa! Poate 40% din valoarea bugetului, ceea ce mi s-ar părea că este mai aproape de realitate, dar de o gravitate extraordinară, pentru că asta ar însemna să avem în actualul buget încă 20.000 de miliarde la venituri, sumă cu care s-ar fi putut demara imediat și programe, și proiecte de dezvoltare concrete, nemijlocite. Banii aceștia nu sunt în bugetul statului!

Sper ca noul Guvern să-i aducă în bugetul statului și să poată să spună că am adus din acest proces de evaziune fiscală 1.000 de miliarde sau 2.000 de miliarde la rectificarea de buget și să propunem noi aici către ce direcții prioritare să se îndrepte.

Există în România, și dumneavoastră o știți, o indisciplină financiară care provoacă mari dezechilibre. Știți dumneavoastră că noi am votat aici în Parlament o lege prin care propuneam niște mecanisme, să spunem, mai dure, dacă vreți, ca acești bani să ajungă la bugetul statului.
N-am înțeles însă de ce această indisciplină financiară, pentru că eu așa o numesc, a fost practicată de fostul guvern și a fost practicată la o scară extrem de mare în anii ’95–’96.

Pentru că, dați-mi voie, stimați colegi, cum calific eu acțiunea prin care nu aduc la bugetul statului banii extrem de necesari și pensionarilor, și salariaților, și învățătorilor cu lefuri foarte mici, sau bibliotecarilor cu lefuri extrem de mici? Iar eu, ca Guvern, vin și spun, pe o ordonanță, pentru că e posibil, amânăm la plată aceste sume! Ele înseamnă sute de miliarde. Amânăm la plată impozitul pe profit, care trebuia să fie în bugetul statului! Amânăm la plată impozitul pe salarii, care trebuia să fie în bugetul statului! Amânăm la plat㠖 și aici ar putea fi vorba și de o doză de cinism – C.A.S.-ul! Celebrul C.A.S., din care se alimentează pensia fiecărui om din această țară și care se întreabă, pe bună dreptate, de ce este mică.

Sigur că da, s-a practicat așa ceva! Nu în altă parte, nu acum 50 de ani, pe vremea burghezo-moșierimii, ci anul trecut! Pe vremea Guvernului condus de domnul Văcăroiu.

Acestea sunt lucruri care, adunate, au condus la o situație foarte critică.

Și eu vă spun fără nici o reținere că acest buget este total insuficient. Dar dacă situația economică a României indică o stare de criză, pe care nimeni din partea stângă n-o poate nega, în nici un fel, și bugetul indică aceeași stare de criză prin puținătatea resurselor pe care economia națională le poate pune la dispoziția acestui buget care, la rândul lui, trebuie să satisfacă alte cerințe, există o logică în toate aceste lucruri.

Aș vrea să mă mai refer la un lucru pe care toată lumea îl știe, îl știe și domnul Adrian Năstase, foarte bine îl știe. De altfel, a și intervenit, având în vedere funcția pe care o avea, pentru a ajuta niște oameni, cu cea mai bună intenție; am transformat RENEL-ul în cea mai puternică bancă, dar, de altfel, l-am transformat în C.S.P., în fostul Comitet de Stat al Planificării.

Stimați colegi, această instituție care se cheamă RENEL a ajuns să țină în funcțiune, chiar dacă unele bănci au reacționat, sectoare întregi și total neprofitabile.

Dacă Ministerul de Finanțe ne-ar pune la dispoziție date (și eu sunt convins că o poate face, așa cum i-am cerut și domnului Florin Georgescu la vremea respectivă și
n-am primit răspunsuri), despre relațiile societăților economice cu RENEL-ul, o să constatăm, fără nici un fel de greutate, că există societăți care consumă energie, consumă materii prime, consumă valută pentru a funcționa, dar rezultatul acestei funcționări care ar trebui să fie un anume profit la bugetul statului nu există, plata energiei nu se face, plata pentru pensii nu se face, impozitul pe salarii nu se achită... Și întrebarea v-o adresez dumneavoastră, așa cum mi-o pun și mie: este posibil ca aceste societăți să fie finanțate din bugetul statului pe niște programe care, spuneți dumneavoastră, nu există ca resurse, în termeni economici corecți și reali? Nu este posibil!

Și nu este posibil, pentru că, stimați colegi, aș vrea să vă spun că deficitul bugetar a crescut și că pe baza acestei creșteri a deficitului bugetar s-au acumulat niște datorii ale bugetului care nu vor putea fi suportate dacă mergem pe acest drum.

Cea mai spectaculoasă creștere a obligațiilor bugetare se află la plata dobânzilor către datoria publică, de 4,6 ori, cu 8.000 de miliarde mai mult decât anul trecut!

S-au auzit voci destule care au propus să preluăm în continuare la datoria publică diverse sume de bani, nu mici, în ideea că vom debloca activitatea unor societăți. Ba mai mult, să le dăm și bani de la stat.

Păi, vreau să vă spun că dacă mai preluăm la datoria publică 10.000 de miliarde, o să constatăm că anul viitor bugetul statului va trebui să se consume în procent de 25% numai pe plata acestor dobânzi. Credeți că este posibil, economic vorbind? Categoric, nu!

După cheltuielile social-culturale, este al doilea capitol de cheltuieli ca pondere.

Deja datoria publică ne consumă cât ne consumă învățământul și armata la un loc și încă ceva. Putem să mergem pe acest drum pe care dumneavoastră l-ați croit, l-ați pavat, dacă vreți, ca sistem economic? Nu putem să mergem, stimați colegi! Nu pentru că n-am vrea, ci pentru că realitatea nu ne permite acest lucru!

Și noi avem curajul să privim această realitate în față, să spunem că nu se mai poate merge pe acest drum și să apucăm pe un altul, extrem de dificil, de a așeza lucrurile într-o altă manieră.

Din sală (din partea de mijloc):

Schimbați-l!

Domnul Gheorghe Cristea:

Sigur că da, o s-o și facem, cu toate riscurile care derivă de aici! Trebuie să schimbăm sistemul, pentru că altfel n-avem nici o șansă.

Acest blocaj financiar extraordinar, care depășește bugetul, este o boală de care n-a putut să scape nici un guvern de până acum. îmi aduc aminte că primul a făcut-o fostul premier Stolojan, cu deblocarea, cu compensări globale, și cu toate celelalte.

Nici una din măsurile întreprinse sau din încercările făcute n-a dat vreun rezultat, ba, paradoxal, și este un lucru la care ar fi bine să ne gândim toți – și dumneavoastră, și noi –, el a crescut într-o economie despre care spunem că este de piață sau că vrem să fie de piață.

într-o economie de piață nu există așa ceva! într-o economie de piață există circuite financiare economice care angajează părțile și care fluidizează procesul în ansamblul lui.

S-a spus aici că impozitul pe salarii este mai mare decât impozitul pe profit. Sigur că este mai mare! E o constatare pe care o facem de 4, de 5 ani, de 6 ani. Și eu am făcut-o și am folosit-o ca exemplu atunci când criticam bugetul Guvernului Văcăroiu pentru a argumenta că economia românească nu este performantă, că nu este capabilă să producă profit și că sarcina susținerii bugetului, comparând cele două sectoare – salariile și activitatea productiv㠖, cade tot pe seama salariilor. Așa cade și în acest buget. Și cade dintr-un motiv elementar: că economia nu se putea schimba în 3 luni de zile pentru a trimite în bugetul statului sume mai mari de bani decât impozitul pe salarii.

Am mai reținut aici o chestiune – bugetul sacrifică ramurile productive, spunea domnul Adrian Năstase în intervenția Domniei sale.

îmi pare rău că n-a intrat puțin în niște detalii, pentru că eu nu prea am înțeles despre ce este vorba. Dar dacă este vorba de a da în continuare subvenții din bugetul statului fără nici o șansă ca acești bani să se întoarcă înapoi și dacă a produce o marfă te costă de 5 ori mai mult decât dacă nu o produci sau dacă o produci rentabil, eu sunt adeptul ideii de a nu produce această marfă până când nu pot să o produc rentabil.

Dacă vreau să produc în continuare o pereche de pantofi care mă costă 10.000 de lei și să-i vând cu 5.000 de lei și să mai și măresc producția pentru a arăta statistic o creștere economică, este un dezastru – și ca gândire, și ca realitate economică, și ca efect!

Despre bugetul antieconomic și antinațional care trebuia făcut în interesul cetățenilor, eu cred că bugetul acesta… las la o parte latura politică sau de declarație politică și așa mai departe, dar există și așa ceva, sigur că da!
N-o să spui despre un buget făcut de putere că-i bun, ba, dimpotrivă, trebuie să spui că este o nenorocire, dacă vrei să te creadă cineva, sigur! Dar, din păcate, realitatea acestui buget ne arată că nu este vorba de a fi antinațional! Un buget nu poate să fie antinațional! Asta, ca idee.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Efectele lui!

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu poate să fie antinațional! Este un sentiment și, mă rog,…

Pot să spun despre un buget că este antieconomic? Sigur că pot să spun! Trebuie să am și argumente. N-am descoperit în intervenția domnului deputat Adrian Năstase nici un fel de argumente, în afara unor afirmații.

Domnul Adrian Năstase:

Dar nici nu l-ați putut pune în discuție!

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci, sigur că da, eu vreau să vă spun că nici nu poate fi pusă în discuție o chestiune de buget antieconomic! Și nu vreau să intru în detalii.

Iar afirmația, și aș vrea să mă opresc, că acest buget nu este făcut în interesul cetățenilor...

Vreau să vă spun, stimați colegi, că tocmai interesul față de cetățean într-o situație de criză, și de criză profundă, se vede foarte bine și foarte clar în acest buget! Pentru cine vrea să vadă!

Faptul că acest capitol de cheltuieli social-culturale este cel mai mare, exprimă tocmai această stare și această grijă față de cetățean. Și dacă noi vrem să facem reform㠗 și o să facem această reform㠗 trebuie să ne gândim că nu cetățeanul este vinovat că noi n-am făcut reforma.

Din sală (din partea de mijloc):

Facem șomeri!

Domnul Gheorghe Cristea:

Sigur că da, dumneavoastră ați făcut șomeri și v-ați gândit să le dați 50.000 lei pe lună!

Noi vom produce șomeri, vor ajunge oameni șomeri în România datorită reformei, dar ne-am gândit să le dăm cel puțin salariul pe care îl aveau când au fost trecuți în șomaj, care nu este foarte mult. Ne-am gândit la acest lucru!

Din sală (din partea stângă):

Bravo! (Aplauze.)

Habar n-ai!

Domnul Gheorghe Cristea:

Mă bucur că sunteți de acord cu acest lucru.

Aștept argumente din partea dumneavoastră.

Deci, în final, revin la ceea ce am spus la început: bugetul României este așa cum este economia României! Este un buget mic pentru capacitatea economiei românești de a crea buget mai mare. Dar la ora actuală această capacitate este foarte redusă.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Urmează la cuvânt domnul Dan Vasiliu — U.S.D.-P.D.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Proiectul bugetului de stat este conceput ca o componentă de bază a strategiei de reformă, menit să determine consolidarea finanțelor publice și întărirea monedei naționale.

Având în vedere nivelul redus al resurselor posibil de mobilizat în raport cu cerințele de fonduri, în creștere, de obiectivele propuse prin programul de guvernare, proiectul de buget s-a alcătuit pe baza unor măsuri specifice unui buget de austeritate.

într-o țară ca a noastră, în care în prezent se trăiește destul de greu, populația înregistrează venituri tot mai scăzute, starea economiei este cea care dictează constrângeri specifice.

Fără a intra în polemică cu nimeni, în spiritul transparenței care caracterizează toate acțiunile Partidului Democrat, doresc să circumscriu sumar condițiile în care a fost elaborat acest proiect de buget, convins fiind că succesul unei anumite politici fiscale este asigurat de starea de încredere a populației, de creșterea credibilității celor care dețin pârghiile puterii în rândul cetățenilor.

Vorbind despre proiectul bugetului pe anul 1997, nu putem să nu ne oprim asupra acelor măsuri preconizate pentru restructurarea economică, macrostabilitatea economică și refacerea echilibrelor bugetare, crearea unui sistem integrat de piețe în regim liberalizat și concurențial, cu înlăturarea constrângerilor administrative. Toate acestea și multe altele ni le-am propus, pornind de la datele furnizate de existența, până în noiembrie 1996, a unei economii susținute de subvenții, marcate de indisciplină, subminate de corupție și paralizată de inflație. Trebuie deschise porțile țării, blocate de o politică economico-financiară care ne-a izolat de lumea civilizată și care a trezit neîncrederea organismelor internaționale asupra seriozității guvernanților de atunci și care a dus la suspendarea finanțării externe. Suntem acum nevoiți să acoperim cheltuieli aferente perioadei anterioare de aproximativ 10.000 de miliarde de lei. Avem de convins organismele internaționale și opinia internațională asupra hotărârii noastre definitive și irevocabile de restructurare economică, de consolidare și dezvoltare a proprietății private, ca un singur mod viabil de progres.

Proiectul bugetului, ca expresie bănească a politicii economice a Guvernului, tocmai aceste obiective le are în vedere, marcând un moment important în dinamica reformelor economice și sociale. Este adevărat, criza economică își cere tributul ei și aceasta se reflectă în asigurarea la limita minimă a fondurilor necesare tuturor sectoarelor bugetare.

Partidul Democrat, dând expresie modernă social-democrației, a fost și este, în continuare, preocupat de reflectarea în bugetul de stat a resurselor necesare asigurării unei reale protecții sociale a celor aflați în nevoie, a categoriilor sociale defavorizate. Militând pentru alocarea a 10% din produsul intern brut pentru protecție socială, ne exprimăm speranța că vom reuși, printr-un efort colectiv, să depășim starea de pauperitate, dar vă asigurăm că nu vom înceta să căutăm acele soluții viabile care să ne dea posibilitatea să intervenim în sprijinul acelora care au nevoie de ajutor din partea societății, cu fonduri suplimentare. Ne-am preocupat de reducerea gradului de fiscalitate, îndeosebi asupra veniturilor țăranilor și salariaților, pentru a crea premisele favorabile pentru o nouă politică pusă în slujba cetățeanului.

Proiectul de buget, în forma supusă dezbaterii, se apropie, în bună măsură, de acele exigențe care trebuie să funcționeze în cadrul oricărei politici fiscale sau bugetare și, în egală proporție, asigură premisele respectării întocmai a Programului de guvernare. Știm că totul este perfectibil, dar, spunând lucrurilor pe nume, cred că obligația noastră trebuie asumată cu seriozitatea pe care o impune starea de austeritate și, deasupra oricărei dispute politice, să facem efortul de a depăși criza economică și să aducem România acolo unde îi este locul, adică în rândul țărilor dezvoltate.

Cu aceste convingeri, noi, parlamentarii Partidului Democrat, susținem prevederile bugetului de stat pe anul 1997 și îl vom vota.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Urmează domnul deputat Traian Remeș, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Traian Decebal Remeș:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

încep prin a sublinia răspicat că grupul nostru parlamentar nu are motive de a se declara mulțumit cu proiectul de buget prezentat. Nu fac această afirmație pentru a da prilej de satisfacție opoziției, proiectul de buget fiind, în fapt, urmarea absolut firească a politicii falimentare inițiată în postura de fostă putere, ci pentru a atenționa colegii din majoritatea parlamentară că, până la toamnă, când vom prezenta proiectul de buget al anului 1998, avem obligația de a așeza legislativ premisele unei alte realități economice și sociale.

Ca membru al Comisiei pentru buget, finanțe, bănci
mi-am format convingerea că amendamentele, atât ale altor comisii cât și ale colegilor de comisie, au avut ca o caracteristică cvasiunanimă solicitarea de majorări pentru cheltuieli suplimentare de la un ordonator de credite la altul, în fond un alt fel de împărțire a sărăciei. Am ajuns aici pentru că, printr-o expresie nefericită care a făcut vogă: "Sărac și cinstit!", s-a inoculat o idee foarte dăunătoare, cinstea s-ar însoți obligatoriu cu sărăcia, numai că sărăcia nu-i o virtute, iar bunul-simț al românului ne obligă spre a ne apropia cât mai mult de virtute.

Proiecția unui buget se poate așterne peste orice realitate economică, iar aceasta, astăzi, în România, ca efect al unei terapii graduale, încercând să denumească o aberație, denumită pompos "economie socială de piață", ilustrează atât la nivel macro cât și micro, cuvinte, locuri comune ale trecutei guvernări, o stare jalnică de sărăcie.

Printre cauzele determinante ale diminuării cronice a veniturilor potențiale reținem:

– lipsa voinței politice în procesul de privatizare și de încurajare a sectorului privat;

– un lanț de ezitări în eliminarea prețurilor false din economie prin liberalizarea acestora;

– o piață a creditului viciată de interese și decizii extraeconomice;

– un curs al leului fixat arbitrar;

– o tratare a datoriilor către bugetul de stat cu larghețe de nabab, mergând până la legiferarea neplății acestora;

– stimularea producției pe stoc și a consumurilor intermediare la agenții economici cu capital de stat;

– păstrarea unui număr exagerat de regii autonome, inclusiv cu domenii de activitate strict similare cu ale unor societăți comerciale, și subvenționarea globală a acestora;

– importuri masive pentru consumuri marginale, dar și de bunuri la care oferta internă întrecea considerabil cererea;

– acoperirea, de regulă, a majorărilor salariale din emisie de monedă, în ciuda regulii de aur că, într-o economie sănătoasă, veniturile vin numai și numai din vânzări;

– menținerea rolului exagerat al statului în economie.

Bineînțeles că, așa cum am afirmat, nu ne mulțumește nivelul cheltuielilor din proiectul de buget la nici un capitol, dar mai ales la investiții, atât în curs de desfășurare cât și la cele noi. Este înainte de toate poziția la care cheltuielile formează, în contrapondere, venituri și au influență benefică prin cererea creată. Pentru a asigura sursa unor niveluri superioare de cheltuieli, ținta nu poate fi decât creșterea veniturilor publice. Cum România nu este prima țară într-o situație economică de impas, iar exemplul altor state este stimulent prin reușită, nu trebuie decât să îndrăznim și obligatoriu să facem.

Veniturile publice pot crește prin finalizarea foarte rapidă a procesului de privatizare în toate domeniile pretabile:

– majorarea bazei de impozitare prin încurajarea tuturor inițiativelor economice;

– restructurarea sistemului de impozitare și taxe, după principiul: "Puțin de la cât mai mulți", nu ca acum: "Foarte mult de la puțini";

– îngrădirea economiei subterane și a evaziunii fiscale;

– vânzări și concesionări ale proprietății publice;

– inițiative legislative, pentru a face din România un "rai fiscal" pentru firme străine;

– credite ieftine pentru sectoare tip "locomotivă" ale economiei.

Vom veni în fața dumneavoastră cu inițiativele legislative menite să instituie cadrul care să permită un spor substanțial de venituri, iar după multiplicarea veniturilor, operația de împărțire va deveni, cu fiecare an, mai facilă.

Colegilor din opoziție, pe care-i stăpânește gândul unor critici punctuale, le sugerez — și sunt singurele cifre la care fac trimitere — să acorde atenție plăților de dobânzi și altor cheltuieli aferente datoriei publice, comparativ, pentru anii 1995–1996–1997. Cifrele respective demonstrează mai mult decât un car de vorbe și, cu toate că nu au conotații politice, scot în evidență un anumit fel de politică.

Cu convingerea că niciodată nu vom mai avea în față un proiect de buget atât de auster, Grupul parlamentar liberal precizează susținerea necondiționată și anunță că va vota pentru acest proiect de lege. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Urmează la cuvânt domnul senator Stelian Marin, din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R.

Domnul Dan Stelian Marin:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1997 supus dezbaterii Parlamentului concretizează obiectivele Guvernului în domeniile economico-sociale specifice însă unei reforme de tip șoc, total nepotrivite condițiilor existente în România. în continuare, doresc să mă refer numai la câteva probleme desprinse din analiza proiectului de lege. în primul rând, vreau să mă refer la calitatea deficitului bugetar.

După cum se știe, un deficit bugetar este de calitate atunci când îndeplinește două condiții obligatorii:

– deficitul se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiții și, în special, în realizarea infrastructurii;

– deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure pentru a nu apela la emisiuni monetare inflaționiste.

Din cifrele prezentate în proiectul de buget rezultă că majoritatea deficitului se reflectă în cheltuieli curente, deci în consum curent. în acest fel, datoria publică corespunzătoare acestui deficit se transformă într-o povară fiscală pentru generațiile viitoare, care nu vor mai beneficia de costul acestei îndatorări.

în al doilea rând, dacă analizăm cheltuielile de investiții, așa cum sunt ele înscrise în proiectul de lege, constatăm că, practic, au fost sistate investițiile noi, iar pentru investițiile în continuare, în marea majoritate a cazurilor, sumele alocate nu asigură nici cheltuielile de conservare. în acest sens, dați-mi voie să vă dau câteva exemple:

– pentru continuarea lucrărilor la Magistrala nr. 5 a Metroului, cu termen de dare în funcțiune în anul 2002, s-a prevăzut, potrivit anexei nr. 3/23, imensa sumă de 30.000.000 lei;

– tot 30.000.000 lei — deci, rețineți, 30.000.000 —
s-au prevăzut pentru modernizarea Drumului Național Voineasa–Vidra;

— 300.000.000leis-auprevăzutpentrucontinuarealucrărilor la linia ferată Vâlcea–Vâlcele (deși cu 300.000.000 lei cred că nu putem să plătim nici paznicii care să păzească utilajele instalate pe șantierul de lucru);

– 500.000.000 lei s-au prevăzut pentru deschiderea și punerea în exploatare a câmpului minier "Câmpul lui Neag", cu o capacitate de 88.000 de tone huilă pe an (deci se alocă 500.000.000 lei dintr-un necesar total, potrivit datelor prezentate în buget, de 132.000.000.000 lei). Așadar, în acest ritm de alocare a resurselor pentru această investiție ne-ar trebui, pentru ca s-o realizăm, 264 de ani.

Să vă mai dau un exemplu. Pentru amenajarea Zonei libere Galați pe 30 de hectare s-au înscris în buget 315.000.000 lei. Exemple sunt foarte multe. Nu vreau să mă refer la ele, pentru că fiecare dintre dumneavoastră le regăsiți în anexa 3 la proiectul de lege.

Modul de alocare a resurselor financiare pentru obiective de investiții începute în anii anteriori demonstrează că volumul cheltuielilor de capital înscrise în proiectul de buget nu are, practic, efect de stimulare a economiei. Aceste cheltuieli constituie, în fapt, o risipă legiferată prin proiectul de buget.

Deci afirm că deficitul bugetar nu este de calitate. Deficitul este, practic, de proastă calitate.

în ceea ce privește sursele financiare de acoperire a deficitului, în expunerea de motive se afirmă că acestea provin din împrumuturi interne și externe, fără a se arăta concret ce împrumuturi externe au fost sau vor fi contractate cu această destinație: acoperirea deficitului bugetar. Acoperirea deficitului bugetar pe baza bonurilor de tezaur lansate pe piața internă contravine Legii finanțelor publice nr. 72 din 12 iunie 1996. Atragerea de resurse prin emisiunea de bonuri de tezaur se face pentru acoperirea eventualelor neconcordanțe în realizarea veniturilor bugetului de stat.

în al treilea rând, doresc să informez Parlamentul că, prin proiectul Legii bugetului de stat, Executivul propune modificarea unor legi organice sau a unor legi prin care sunt stabilite impozite și taxe sau sunt acordate facilități fiscale. La art. 2 din proiectul de lege se propune ca
art. 30 din Legea petrolului, nr. 134/1995, lege organică, să nu se aplice în anul 1997 pentru Regia Autonomă a Petrolului și pentru Regia Autonomă a Gazelor. în comisiile pentru buget, finanțe, bănci s-a convenit un alt text propus ca amendament, dar acest text nu schimbă fondul problemei, continuându-se, așadar, modificarea unei legi organice.

De asemenea, prin proiectul de buget se propune eliminarea reducerii cu 50% a impozitului pe profit, prevăzută de Legea nr. 77/1994, lege organică, privind programele asociaților salariaților și membrilor conducerii acestor societăți. Legea prevedea că, pe perioada de rambursare a creditului obținut de asociațiile de salariați, impozitul pe profit al societăților respective să fie redus cu 50%. Totodată, pentru "stimularea" exportului, se propune eliminarea reducerii cu 50% a impozitului pe profit obținut din activitatea de comerț exterior, facilitate fiscală prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 70 din 1994, ordonanță aprobată prin lege. Aveam și noi o facilitate pentru încurajarea exportului, dar și aceasta se propune a fi dată la o parte. De asemenea, prin Legea anuală a bugetului, sunt modificate și Legea nr. 42/1993, ordonanțele Guvernului
nr. 3/1992 și nr. 21/1996, ordonanțe — repet — aprobate prin lege. în ce sens sunt modificate:

– prin proiectul de lege se propune majorarea accizelor la băuturi și țigări medii;

– majorarea impozitului la țiței și gaze naturale;

– dublarea taxei pe valoarea adăugată la legume și fructe comestibile, proaspete, congelate, uscate, deshidratate, conservate sau prelucrate.

în altă ordine de idei, deși în Legea finanțelor publice nr. 72 din 12 iunie 1996 se menționează expres că nici o cheltuială nu se include în bugetul de stat fără existența bazei legale, totuși, în proiectul de buget pe care-l analizăm a fost cuprinsă la cheltuieli suma de 1.400 miliarde lei pentru instituirea unui sistem de cupoane pentru agricultori. în schimb, sumele necesare pentru sprijinirea de către stat a agriculturii au fost aproape total amputate. De altfel, Guvernul s-a angajat, în negocierile cu organismele financiare internaționale, că aprobă Legea nr. 83/1993 privind sprijinul acordat de stat agriculturii.

Proiectul de lege bugetară pe anul 1997 încalcă atât legislația română, cât și convențiile internaționale în ceea ce privește plata cu prioritate a drepturilor salariaților. Se prevede obligația băncilor comerciale de a nu elibera drepturile aferente, chenzina a doua, dacă nu au fost achitate, în prealabil, obligațiile către bugetele publice.

Cred că Executivul dorește reforma sistemului bancar din România prin revenirea la ceea ce a fost înainte de 1989, când băncile erau obligate să facă controlul fondului de salarii și să aplice sancțiuni.

Domnilor guvernanți, aveți în vedere faptul că în România funcționează peste 40 de bănci comerciale, de stat, private, mixte, străine. O asemenea prevedere ar crea derută în rândul tuturor băncilor. Oare, prin asemenea prevederi, dorim să facem convergentă legislația din România cu legislația țărilor Uniunii Europene?!

Vreau să vă mai spun totodată că, în proiectul de buget, s-a înscris la venituri suma de 695.000.000.000 lei, provenind din reducerea rezervei de stat de la 1.000.000.000 tone de grâu la 350.000 de tone grâu.

Atragem atenția că reducerea rezervei de grâu a statului, în condițiile liberalizării exportului, inexistenței rezervei pentru armată, a dobânzilor excesiv de ridicate care fac ca societățile comerciale să nu poată deține stocuri de grâu, atentează la siguranța alimentației populației.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Atrag atenția că, în aceste condiții, vom ajunge în situația Bulgariei.

Referitor la protecția socială, în bugetul de stat pe anul 1997, pentru construcția de locuințe, servicii și dezvoltare publică, cheltuielile în termeni reali scad cu aproape 50% față de anul 1996. De asemenea, transferurile către bugetele locale pentru investiții destinate alimentărilor cu apă, gaze naturale, construcții de șosele, poduri și alte obiective destinate ameliorării vieții oamenilor scad, în termeni reali, cu 37%.

Tot în cadrul cheltuielilor pentru asistența socială a fost inclusă și suma de 820.000.000.000 lei pentru compensarea creșterii prețului la pâine. Oare era nevoie să creștem prețul la grâul vândut de stat de la 450 la 1.100 de lei? Guvernul ne-a explicat că era necesară liberalizarea, dar liberalizarea când ai un singur vânzător și acela, în prezent, din februarie, este statul.

Deci luăm de la buget diferența de preț de la grâu și compensăm parțial, pentru unele categorii de cetățeni, creșterea prețului la pâine, ca, în acest fel, să arătăm că acești 820.000.000.000 de lei intră în protecția socială și realizăm acele 10 puncte procentuale... în protecția socială pe anul 1997 nu se au în vedere efectele creșterii șomajului, eliminării subvențiilor la energia termică, a subvențiilor din agricultură și minerit, precum și alte efecte dezastruase asupra nivelului de trai: reducerea cheltuielilor pentru sănătate, învățământ, apărare, ordine publică.

Cheltuielile aferente datoriei publice cresc, în anul 1997, cu peste 8.000 miliarde lei, de la 1.745 miliarde lei în 1996, la 9.799 miliarde lei în 1997. Majorarea acestor cheltuieli este consecința creșterii deficitului pe anul 1997, de la 3,9% din P.I.B., așa cum se arată în raportul Guvernului, la 4,5% din P.I.B. în anul 1997. Finanțarea acestui deficit de 12.454 miliarde lei necesită credite interne și externe purtătoare de dobânzi.

Aș vrea să-i răspund unui coleg, mare specialist în probleme privind costul datoriei publice, că, în anul 1997, datoria publică va crește exact cu acest deficit, nu cu 10.000 de miliarde, ci cu 12.454 de miliarde lei, pentru că deficitul trebuie acoperit financiar, așa cum am arătat, prin împrumuturi externe și interne, împrumuturi pe termen mediu sau lung. Totodată, o influență foarte mare asupra costului datoriei publice o au dobânzile bonificate de Ministerul Finanțelor la bonurile de trezorerie, la nivelul dobânzii practicate de Banca Națională la credite de refinanțare acordate băncilor comerciale. Plata de către Ministerul Finanțelor a unor dobânzi de 400%, 300% și, în ultima săptămână, de 198% anulează afirmațiile nejustificate care se fac mereu referitoare la moștenirea lăsată de fostul Executiv.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Dacă anul trecut la datoria publică costurile au fost de 40%, gândiți-vă că anul acesta, pe primele 3 luni, costurile au fost de peste 300%.

în cadrul dezbaterilor în comisiile de buget, finanțe, bănci au fost susținute amendamentele P.D.S.R. de suplimentare a sumelor destinate învățământului, sănătății, culturii, cercetării, apărării și ordinii publice, pe seama creșterii economice, deci a bazei de impozitare. Un calcul simplu ne arată că, în condițiile unei creșteri economice de 5% în anul 1997, veniturile bugetului ar fi fost mai mari cu peste 3.000 de miliarde lei. Nu înțeleg de ce reforma actuală înseamnă: scăderea economiei românești, șomaj ridicat, înrăutățirea condițiilor de viață ale populației.

Anul trecut au fost ample discuții în legătură cu cheltuielile pentru finanțarea cercetării științifice. S-a solicitat, cu insistență, îndeosebi de către fosta opoziție, ca pentru cercetare să se aloce 1% din P.I.B. Pentru această cerință am ajuns și la Curtea Constituțională.

Din lipsă de resurse, s-au înscris în bugetul pe anul 1996 cheltuieli de numai 0,6% din P.I.B. în bugetul actual, în forma elaborată de Guvern, sumele alocate finanțării cercetării științifice reprezintă numai 0,3 % din P.I.B., deci, jumătate din ceea ce s-a alocat în 1996.

Este bine, este rău? Asta trebuie să decideți dumneavoastră, majoritatea parlamentară!

Ca economist, și membru al P.D.S.R., consider că este foarte rău!

De asemenea, prin proiectul de lege a bugetului, se stabilește numărul maxim de personal care poate fi ocupat de ordonatorii principali de credite — de la 1 iunie 1997.

Pentru învățământ, obligația încadrării în numărul maxim de posturi a fost amânată cu două luni, respectiv la 1 august 1997. La învățământ, numărul maxim de posturi este de 401.000 salariați, față de 427.000 personal existent la 31 decembrie și față de numărul de posturi aprobat, de 460.000.

Am întrebat și eu, în ședința comună a comisiilor de specialitate, de ce a fost nevoie de această amânare, cu două luni, la învățământ. Mi s-a răspuns: "Domnule senator, nu putem lăsa clasele fără femei de serviciu!". Deci, de la 1 august, clasele rămân fără femei de serviciu, cu obligația ca profesorii să fie dotați cu mături și cârpe de șters...

Aceeași soartă o vor avea și medicii, pentru că și la sănătate reducerea de personal este substanțială.

Oare putem noi să fim de acord cu reducerea personalului din învățământ și din sănătate? Evident că nu putem să fim de acord! Ne gândim unde vor fi încadrați absolvenții facultăților de medicină, absolvenții universităților din România?

Poate ne dă răspunsul Executivul.

Doamnelor și domnilor,

Plec de la această tribună cu convingerea că, după dezbaterea proiectului de lege pe articole — bunînțeles, și acceptarea amendamentelor — Parlamentul României va adopta o lege corespunzătoare, lege care să respecte legislația țării, să respecte principiile economiei de piață, să respecte ceea ce s-a promis în legătură cu reducerea fiscalității și realizarea unei reale protecții sociale.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Domnul Kozsokár Gábor, U.D.M.R.

(Domnul Adrian Năstase solicită cuvântul.)

La replică? Procedură? Poftiți! Ați fost atacat de domnul Marin Stelian...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

în cursul dimineții, un coleg de la P.N.Ț.C.D. a avut amabilitatea să ofere o cravată colegului nostru Gheorghe Dumitrașcu. Aș ruga să nu se facă discriminări între parlamentari — și fac apel la Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D. să găsească resursele necesare pentru a oferi o cravată și domnului senator Radu Vasile...

Vă mulțumesc (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Bine... Aia a fost donată ca un premiu... ceva... Domnul Radu Vasile nu s-a evidențiat cu nimic, în ziua de azi...

Kozsokár Gábor....

(Domnul Ioan Gavra vine, neinvitat, la tribună.)

Domnul Ioan Gavra:

Deci, domnule președinte, o chestiune de procedură legată de derulajul luărilor de cuvânt...

Vă rugăm să dați, în ordine, la fiecare grup parlamentar o dată cuvântul și, apoi, să reveniți a doua oară, ca să nu vorbească un grup parlamentar de 5 ori și ceilalți să aștepte până la final... Deci să se meargă în ordine și să se revină apoi cu a doua prezentare... Nu contează!

Domnul Ion Diaconescu:

Am ținut seamă de numărul de minute... Dânșii au avut 42, ceilalți, care au 8 sau 10 minute, se înțelege că îi intercalăm. Da, ținem seama... Bine! Da, da, mulțumim! Vă rugăm, nu răpiți din timp, domne’... Poftiți!

Domnul Emanoil Dan Barbaresso:

îi mulțumesc domnului președinte executiv al P.D.S.R.-ului, dar cred că gestul ar fi foarte frumos din partea dumneavoastră... Eu domnului Dumitrașcu îi ofer și săpunul!... (Animație.)

Domnul Ion Diaconescu:

Kozsokár Gábor — U.D.M.R.

Vă rugăm, vă rugăm liniște!

Domnul Kozsokár Gábor:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Este absolut firesc ca, în fiecare parlament și în fiecare an, cele mai multe controverse, cele mai multe păreri divergente să apară în cadrul dezbaterii proiectului Legii bugetului de stat pe anul respectiv. Este firesc acest lucru, pentru că niciodată nu există certitudinea incontestabilă că s-a făcut o evaluare foarte exactă a resurselor, a veniturilor și, mai ales, a măsurii în care acestea vor putea fi încasate în perioada vizată. Dar mai multe controverse apar și în ceea ce privește capitolul de "cheltuieli", pentru că niciodată, cât de bogată ar fi o țară, cât de mare ar fi întinderea unui buget, nu poți să satisfaci cerințele, așteptările tuturor beneficiarilor alocațiilor bugetare.

Această constatare este cu atât mai valabilă pentru situația noastră de astăzi, când resursele bugetare sunt atât de limitate, încât este cu totul imposibil ca să satisfaci nevoile reale nici măcar la nivelul minimal. Eventual, încercăm să asigurăm acea alocare care garantează supraviețuirea, funcționarea cât de cât normală a instituțiilor și un trai, condiții de trai care tind spre un nivel decent.

Problemele sunt foarte dificile, pentru că nevoile reale, așteptările sunt foarte mari, dar posibilitățile, minime.

Ca unul care am participat la dezbateri în cadrul comisiilor raportoare, am putut constata — și confirm acest lucru — că toate comisiile permanente ale Parlamentului, cât și Executivul au manifestat înțelegere și bunăvoință în satisfacerea, în încercarea de a da mai mult celor care dovedeau o nevoie mai stringentă, o situație mai grea. De aceea, considerăm că forma la care a ajuns proiectul Legii bugetului de stat, anexele sale, pe diferiți beneficiari ai alocațiilor bugetare, reflectă posibilitățile obiectiv existente la ora actuală, obiective existente în lumina datelor pe care le putem cunoaște din toate domeniile de activitate, a evoluțiilor pe care le putem prevedea cu mai multă certitudine și le putem cuantifica într-o măsură, cât de cât, exactă.

Ținând seama de toate aceste împrejurări, grupurile parlamentare din Camera Deputaților și din Senat ale U.D.M.R., dezbătând proiectul bugetului de stat, pe lângă constatarea că este departe de a satisface, au concluzionat că altfel și mai mult nu se poate. De aceea, am ajuns să luăm acea hotărâre de a sprijini și de a vota favorabil acest proiect de lege.

Facem această apreciere și acest enunț conștienți fiind și de necesitatea inevitabilă a rectificării bugetului de stat, poate, cel mult, peste două-trei luni — atunci când vom reuși să reașezăm și legislația, când vom reuși să operăm acele modificări și completări în legislație, pe care trebuie să se bazeze un buget bine fundamentat. Atunci când vom avea date suplimentare pentru a evalua posibilitățile de majorare a resurselor și, drept consecință, de satisfacere mai bună a nevoilor absolut obiective.

Avem speranța că, în acest an chiar, vor exista posibilități de majorare a resurselor bugetului, pe mai multe căi. O principală cale poate ar fi încasarea creanțelor bugetului de stat care s-au amplificat foarte mult datorită amânărilor — binevoitoare — date până în prezent, datorită facilităților sau avantajelor acordate mai mult din motive populiste sau electorale.

Dar există și alte surse, dacă acțiunea de combatere a corupției va continua prin măsuri reale, ferme, hotărâte, obiective, imparțiale, recuperarea acelor pagube care s-au creat pe asemenea căi, în măsura în care vom ajunge să le facem, de asemenea, poate să sprijine mult eliminarea acelor pierderi, provocate și acoperite, direct sau indirect, datorită neaplicării măsurilor de reformă, datorită nerestructurării economiei și multe, și multe alte resurse...

în speranța că, până la data când vom dezbate măsurile de rectificare a bugetului, vor apărea noi posibilități și vom putea, pe baza unei aprecieri obiective, lua în considerare toate nevoile sectoarelor, ale domeniilor celor mai nevoiașe, dar și ale nevoilor, așteptărilor unităților administrativ-teritoriale, care, astăzi, sunt foarte dependente încă de sprijinul primit prin transferul de la bugetul central — pe acea bază vom putea adopta un buget mai mult perfect. Evident, în acest an, nu; poate nici în anul viitor, în ce privește satisfacerea nevoilor și așteptărilor.

Repet încă o dată, concluzia la care au ajuns cele două grupuri parlamentare ale Uniunii noastre, de a sprijini, de a susține proiectul bugetului de stat.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Pentru 10 cuvinte — în replic㠗 domnul Dumitrașcu.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnilor colegi,

Respect pe oricine dintre dumneavoastră, ca om, ca profesionist, în calitate de cetățean între oameni.

Astăzi, un om pe care nu-l cunosc, cu care n-am discutat niciodată ceva, de care habar n-am — și, probabil, că și alții habar n-au de Domnia sa, afară de niște doamne care mi-au spus că ar fi igienic să nu țină mâna în buzunar, atunci când vorbește de la tribună... probabil că ține săpunul —, a comis două gesturi neelegante față de mine. Primul — legat de cravată. Am luat, în ultimă instanță, am luat ca o glumă, ca o glumă... Am 16 cravate, nu port pentru că nu pot! Dar al doilea — legat de săpun...

Domnule, pe care nu te cunosc,

Unul dintre noi trebuie să se spele pe față! Uitați-vă bine, oameni buni, cine dintre noi trebuie să se spele pe față? Eu sau domnul acela?

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Urmează la cuvânt domnul Toma Năstase — P.R.M.

Vă încadrați în maximum 10 minute.

Domnul Toma Năstase:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor invitați,

Grupurile noastre parlamentare au examinat cu multă atenție proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1997, care prevede, la venituri: suma de 40.069,9 miliarde lei, iar la cheltuieli — 53.231,9 miliarde lei, estimându-se un deficit de 12.454,0 miliarde, ceea ce reprezintă 5,4% din produsul intern brut, prognozat pentru acest an; deficitul bugetului general consolidat al statului ajunge la 4,5% din P.I.B.

Constatăm cu regret că suntem, poate, singura țară care, pentru anul 1997, își propune, prin programul partidelor ce sunt la putere, să realizeze un produse intern brut mai mic decât în 1996.

în loc ca Guvernul să caute soluții pentru a pune în valoare potențialul material, tehnic și uman al țării, care este nefolosit în proporție de 40–50%, ne prezintă un program de închidere și lichidare, de vânzare aproape pe nimic a patrimoniului productiv al țării. Primul pas l-a făcut,
într-un termen record de câteva luni, prin înfometarea și lichidarea a sute de mii de porci și distrugerea unor complexe agroindustriale, care pot fi model, așa cum sunt, pentru alte țări.

Iată de ce considerăm că această politică este anticonstituțională și împotriva intereselor poporului român. Rolul și menirea Guvernului, respectiv ale statutului, sunt, așa cum prevede Constituția țării, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, iar populația, spunem noi, să simtă că trăiește mai bine. Proiectul de buget nu răspunde acestei cerințe și nu poate contribui la macrostabilizarea economică și la refacerea principalelor echilibre din economie.

Proiectul de buget, în forma prezentată, nu reflectă nimic din promisiunile făcute de partidele din coaliție în timpul campaniei electorale cu privire la reducerea impozitelor pe salarii, a impozitelor pe profit și altele, partidele respective nerespectându-și angajamentele pe baza cărora electoratul le-a acordat credit.

Astfel, în totalul veniturilor bugetului de stat, în timp ce impozitul pe profit reprezintă circa 15,6%, impozitul pe salarii reprezintă peste 22,0%. Dacă avem în vedere impozitele pe salarii, veniturile din accize și impozit pe circulația mărfurilor, care se suportă de populație din taxa pe valoarea adăugată, ajungem la concluzia că ponderea cea mai mare a veniturilor bugetului provine, direct și indirect, de la populație, care, o bună parte, trăiește în sărăcie.

în timp ce totalul veniturilor bugetului de stat crește, în 1997 față de 1996, cu 121,9%, impozitul pe profit crește cu numai 109,4%.

Având în vedere că, în prezent, agenții economici au datorii la buget, din cauza blocajului financiar, care se ridică la 4.000–5.000 de miliarde lei, putem spune că sumele incluse în buget din impozitul pe profit sunt foarte mult subevaluate.

Domnul prim-ministru Ciorbea arăta, cu două luni în urmă, că obligațiile agenților economici față de bugetul statului erau achitate în proporție de 54%, dar în proiectul de buget pe acest an nu se regăsesc aceste sume la încasări, iar creșterea acestor venituri, din impozitul pe profit, fiind una dintre cele mai mici.

Din examinarea proiectului de lege constatăm că actualul Guvern și-a propus să mențină și în viitor una din anomaliile fiscale, care constă în faptul că impozitul pe profit se calculează la profitul determinat ca diferență între veniturile din livrarea produselor și cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestora. Acest sistem, introdus prin Ordonanța guvernamentală nr. 70 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 273/1996 și aplicat timp de 2 ani, a creat mari dificultăți agenților economici.

Cum poate fi obligat un agent economic să plătească impozit pentru venituri pe care nu le-a încasat? Constatăm, de asemenea, că această politică fiscală a amplificat grav blocajul financiar, fiind una din cauzele decapitalizării societăților comerciale cu capital de stat și privat.

în veniturile bugetului de stat, constatăm că nu este prevăzută nici o sumă din vânzarea activelor societăților comerciale în procesul de privatizare. în schimb, sunt prevăzute venituri din valorificarea stocurilor de la rezervele de stat de 697 miliarde de lei. Față de această situație, considerăm că scoaterea la vânzare a rezervelor de grâu și alte materiale strategice și de mobilizare constituie o mare eroare a actualului Guvern.

Examinând partea de cheltuieli, constatăm că ele cresc, pe total, cu 124,3%. în cadrul acestora, cheltuielile pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape cresc numai cu 48,5%, iar cele pentru acțiuni economice, cu doar 38,5%, în timp ce plățile pentru dobânzi și alte cheltuieli privind datoria publică prezintă o creștere de 461,6%. Cheltuielile aferente datoriei publice, de 9.798,9 miliarde lei, împreună cu cele pentru rambursări de credite externe și plăți de dobânzi și comisioane la credite externe, în sumă de 1.675,1 miliarde lei, reprezintă 21,6% din totalul cheltuielilor bugetului de stat. Aceasta este o cifră care naște o mare îngrijorare, mai ales dacă avem în vedere că deficitul bugetului de stat pe anul 1997 va mări datoria publică cu încă 12.454,0 miliarde lei, iar împrumuturile la care vor apela guvernanții în 1997 vor spori și mai mult datoria externă.

în timp ce populația țării a fost înglodată în datorii interne și externe insuportabile, Banca Națională caută să convingă opinia publică în sensul că mai este loc de acumulări de alte datorii.

Comparațiile pe care le face asupra evoluției unor indicatori reprezentativi cum sunt gradul de îndatorare externă, rata serviciului datoriei externe, cu "anumite limite critice" folosite și în țările dezvoltate, nu se potrivesc condițiilor din România, unde economia este la pământ, unde totul se deteriorează cu sprijinul activ al politicilor monetare și valutare.

Deosebit de cele arătate, ne facem datoria de a informa Parlamentul că, în afară de datoria publică, de datoria externă și de deficitul mare prevăzut pe acest an, în economie mai sunt și alte pierderi care agravează dezechilibrul financiar al țării și despre care nu se spune nimic în buget.

Este vorba de pierderile de la Banca Națională a României, care, la jumătatea anului 1996, se ridicau la peste 6.000 de miliarde de lei, sub numele de "diferențe nefavorabile" din relațiile cu F.M.I. și alte organisme internaționale, prin reevaluarea activelor și pasivelor Băncii Naționale exprimate în aur, drepturi speciale de tragere și monede străine, ca urmare a modificării valorii și devalorizării leului.

Asemenea diferențe trebuiau, potrivit Legii nr. 34/1991, să fie regularizate anual cu Ministerul Finanțelor. Din cauza neregularizărilor, nu s-au putut reflecta în conturile de execuție a bugetelor pe anii respectivi și nici în datoria publică adevăratele dezechilibre din economie, ceea ce a făcut ca Parlamentul să fie pus în imposibilitatea de a cunoaște situația reală a finanțelor publice și de a lua măsurile necesare. Până la acoperirea lor, așa cum a stabilit Senatul, când a dezbătut Ordonanța guvernamentală
nr. 30/1996 și a aprobat ca ele să fie preluate și reflectate în cheltuielile și rezultatele Băncii Naționale, întrucât asemenea pierderi exercită presiuni asupra masei monetare, se creează puternice tensiuni inflaționiste.

Primul-ministru și guvernatorul Băncii Naționale repetă, de fiecare dată, ce consecințe grave au creat creditele de 2.000 de miliarde de lei direcționate, folosite în agricultură, care, cu toate neajunsurile constatate, au contribuit la realizarea producției agricole.

Din analizele făcute asupra bugetului de stat mai rezultă că nici pentru sănătate fondurile alocate nu sunt suficiente, dacă ținem seamă de gravele și complexele probleme ale sănătății românilor, de tragedia din spitale, policlinici, de criza aprovizionării cu medicamente și cu cele necesare unităților de profil.

în timp ce pentru nevoile de sănătate ale populației
s-au prevăzut fonduri la un nivel inacceptabil, Ministerul Finanțelor a avut grijă să-și prevadă fonduri de investiții pentru construirea a 53 de sedii, adevărate palate administrative, în timp ce industria, agricultura, sănătatea sunt într-o degradare totală.

Desigur, sunt și alte probleme importante pe care le ridică proiectul de buget pentru anul 1997, însă timpul afectat nu ne permite să le abordăm nici chiar într-o formă sumară.

Față de cele arătate mai sus, considerăm necesar următoarele:

1. Parlamentul să hotărască majorarea veniturilor bugetului de stat pe total cu 3.000 de miliarde de lei, cu localizarea la veniturile din impozitul pe profit, pe seama datoriilor restante ale agenților economici față de bugetul de stat de 4.000–5.000 de miliarde de lei. Cu suma de 3.000 de miliarde de lei — venituri suplimentare față de cele propuse în buget, să se majoreze cheltuielile pentru sănătate cu 2.000 de miliarde de lei, iar cu 1.000 de miliarde de lei să se reducă deficitul bugetar, întrucât deja datoria publică și datoria externă au devenit greu de suportat, aproape imposibil, dată fiind situația economică a țării și sărăcirea populației. Pentru a putea fi micșorate efectiv cele 3.000 de miliarde de lei din volumul actual mare al datoriilor restante, este necesar ca Guvernul și Banca Națională, împreună cu băncile comerciale, să prezinte Parlamentului un proiect de lege privind lichidarea blocajului financiar, cu măsuri pentru prevenirea altor arierate.

2. Guvernul să ia măsuri de lichidare a blocajului financiar, creându-se astfel premisa pentru realizarea procesului de privatizare, de restructurare, de înfăptuire a reformei. La o stare excepțională se impun măsuri excepționale.

3. întrucât răspunsul Ministerului de Finanțe la metodologia de calcul pentru defalcarea bugetelor locale nu a sosit în timp util, grupul nostru parlamentar își rezervă dreptul de a prezenta în plen observațiile necesare.

4. Pentru reformarea fundamentală a economiei, în concordanță cu mecanismele de piață și integrarea României în structurile euroatlantice, cerem Guvernului să prezinte Parlamentului, în termen de 3 luni, un proiect de strategie care să proiecteze direcțiile fundamentale de dezvoltare și prioritare, obiective clare și mijloacele necesare pentru înfăptuirea lor, astfel încât să se poată realiza o economie de piață care să îmbine eficiența economică cu dreptatea și echitatea socială, să asigure o creștere economică sănătoasă.

Față de cele prezentate, Grupurile parlamentare
ale P.R.M. își vor preciza poziția privind acceptarea proiectului de buget, în raport de disponibilitatea arcului guvernamental de a se analiza și aproba unele din amendamentele propuse de grupurile noastre parlamentare.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim! Ați vorbit 16 minute!

Din partea P.U.N.R. — domnul nicolae Bud. Aveți tot 10 minute!

Domnul Nicolae Bud:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule ministru de stat,

Domnule ministru,

De câțiva ani, guvernele care s-au perindat la conducerea statului n-au reușit să înainteze la termenul stabilit, spre dezbaterea de către Parlament, a bugetului de stat — lege financiară esențială a statului de drept.

Din acest punct de vedere, și anul acesta nu face excepție, Parlamentul procedând la examinarea acestuia când unul din cele 4 trimestre ale anului — căruia îi este destinat — a și trecut!

Este dincolo de orice îndoială că o asemenea situație nefirească atrage după sine necesitatea convenirii unei atitudini adecvate, care să permită adoptarea lui în cât mai scurt timp cu putință. Este proiectul de buget pe anul 1997, adus în fața Parlamentului, lipsit de minusuri, astfel încât să se poată proteja pe sine și pe cei care l-au întocmit de criticile de care deja este împresurat?

întrebarea își are rostul doar în măsura în care ea justifică o alta, inevitabilă: putea fi croit în condițiile ce caracterizează societatea românească de azi acel proiect de buget care să reziste analizei atente, calificate și îndreptățite, exigente, a diferitelor fracțiuni parlamentare?

Se poate aprecia că proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1997 reflectă strădania guvernanților de a gestiona, mai mult sau mai puțin bine, resursele bugetare
— foarte limitate — și cheltuielile mari și presante. Aceasta fiind situația de fapt, socotim că problema fundamentală constă în modul în care trebuie acționat ca acest buget să fie executat fără noi acumulări în spațiul datoriei publice. Privind retrospectiv, în toți anii care au trecut după 1990, cheltuielile bugetare — justificate sau nu — nu au putut fi controlate și drept urmare, an de an, dezechilibrele s-au acumulat și au crescut. Dacă Guvernul își propune ca obiectiv execuția bugetară în limita cheltuielilor stabilite și acest lucru este realizat la sfârșitul lui 1997, tot este un câștig pentru țară.

în cele ce urmează vom ridica mai puțin problema redistribuirii veniturilor spre diferite destinații de cheltuieli sau pe ordonatori de credite. Fondurile disponibile sunt atât de modeste comparativ cu nevoile, încât astfel de modificări nu pot duce la schimbări radicale de situații. O primă problemă privește capacitatea administrației de stat, în sensul larg al termenului, de a realiza veniturile bugetare. Aceasta privește, pe de o parte, ansamblul normelor și reglementărilor care stau la baza formării resurselor bugetare, iar pe de altă parte, instrumentele utilizate și a personalului disponibil și capabil să realizeze aceste încasări. în mod deosebit există reale probleme de taxare, urmărire și încasare în domeniul impozitului pe profit și a taxelor vamale. Pe de altă parte, la alte venituri bugetare se impune redimensionarea amenzilor, penalizărilor care se plătesc pentru întârzieri și nerespectarea prevederilor legale în domeniu.

în acest context se pune mai ales problema elaborării și actualizării — potrivit noilor condiții — nivelului amenzilor, penalizărilor și a modului de urmărire. în mod firesc, în buget s-au menționat subvențiile bugetare pentru anumite domenii: agricultură și minerit. Este foarte important ca alocarea acestor subvenții să fie condiționată de realizarea unor cerințe ale statului față de cei subvenționați, adică măririle de salariu să fie acceptate în condițiile realizării de anumite producții, singura corelație valabilă fiind cea dintre venituri și productivitate. Altfel, compensarea unei părți din creșterile de prețuri prin sporirea salariilor peste baza economică creată de accelerarea productivității este o mare amăgire. Astfel de condiționări sunt destinate să disciplineze solicitanții care s-au învățat să ceară și să primească totul de la buget. Experiența a dovedit că acordarea subvențiilor bugetare necondiționat sau potrivit principiului "cine strigă mai tare" nu va conduce la redresarea economică reală.

Colaborarea cu B.N.R. ca bancă centrală de a supraveghea și disciplina activitățile băncilor comerciale în acordarea de credite... Chiar dacă nu au fost făcute publice anumite date, băncile comerciale cu capital de stat au acordat credite neperformante, în primul rând întreprinderilor de stat, credite care nu pot fi recuperate sau care se încearcă a fi acoperite în diferite moduri. în mod similar se pune problema supravegherii pieței monetare, valutare și de capital. în acest cadru se poate constitui o piață activă a titlurilor de stat. Potrivit practicilor din țările dezvoltate, titlurile de stat nu aduc venituri atât de ridicate ca acelea private, dar venitul sigur și garanția statului le face atractive pentru investitori. Situația actuală a titlurilor de stat trebuie rezolvată prin identificarea posibilităților de redresare a pieței. Pentru o parte importantă a populației aceste titluri pot deveni o alternativă investițională și de aici, fonduri la dispoziția bugetului.

O atenție deosebită credem că trebuie să se acorde fondurilor destinate subvenționării exporturilor. Chiar dacă fondurile sunt reduse comparativ cu nevoile sau cu volumul exporturilor, este absolut necesară gândirea rolului Eximbank ca bancă ce acționează în acest domeniu. Oricum, criteriul de acordare a creditelor cu dobânzi preferențiale și asigurarea creditelor de export trebuie să aibă în vedere profitabilitatea de ansamblu a firmei care beneficiază de ele. în concepția P.U.N.R. se impune, în acest sens, elaborarea unui program național de finanțare a exporturilor cu scheme de finanțare care să atragă și o participare a băncilor comerciale, dar nu cum se realizează acum, în condiții de comisioane și dobânzi aberante la creditele în valută, de 14–25%.

Doamnelor și domnilor,

P.U.N.R. crede că bugetul de stat pe 1997 este rezultatul unor constrângeri care nu se puteau evita. Din acest punct de vedere se pot menționa, într-un spirit de corectitudine, unele părți notabile. în primul rând, asigurarea cu prioritate a fondurilor pentru protecția socială, în procent de 10,6 din P.I.B., fonduri care să susțină creșterea alocațiilor universale pentru copii, plata alocațiilor suplimentare pentru familiile cu mai mulți copii, creșterea pensiilor pentru țărani, indexarea celorlalte categorii de pensii, indexarea integrală a ajutoarelor sociale, finanțarea programului de protecție prin sistemul cantinelor sociale și cantinelor mobile, sprijinirea categoriilor defavorizate ale populației prin subvenționarea prețurilor la pâine.

în al doilea rând, asigurarea unui deficit rezonabil, respectiv 4,5% pe bugetul consolidat și 5,4% pe bugetul de stat, având în vedere că costurile finanțării acesteia au început să devină de la an la an tot mai mari, respectiv dela1.750demiliarde în 1996 — adică 1,6% din P.I.B. — la circa 9.800 de miliarde lei în 1997 — adică 4,2% din P.I.B. —, precum și finanțarea acesteia în majoritate prin împrumuturi externe, circa 3,6% din P.I.B.

în al treilea rând, reducerea semnificativă, dar poate prea bruscă a cheltuielilor bugetare pe seama subvențiilor acordate sectorului industrial și agricol, indexări parțiale ale salariilor din administrația publică, diminuarea ratei ocupării forței de muncă etc.

Din punct de vedere al P.U.N.R. documentul supus dezbaterii comportă unele semne de întrebare și în acest sens amintim: proiecția veniturilor reprezintă o supraevaluare a acestora și, în condițiile în care acestea nu se vor realiza, atunci toate programele de susținere a protecției sociale, a plății datoriei interne și externe și a altora vor rămâne fără suport. Astfel, impozitul pe profit proiectat cu o creștere de 109,4%, mai mult decât dublu, în condițiile în care se estimează o scădere cu 3% a creșterii economice și a P.I.B. real. Poate ni se explică pe ce căi se pot crește încasările de la 3.500 miliarde lei la 7.366,5 miliarde lei.

Impozitul pe salariu rămas ca sursă a bugetului de stat reprezintă 22,6% din totalul veniturilor bugetului de stat, dar după reducerea sumelor defalcate pentru bugetele locale, pentru că, dacă raportăm întregul impozit pe care vor trebui să-l plătească salariații, el ar reprezenta circa 32%, ceea ce duce la concluzia că cea mai mare parte a gradului de fiscalitate este susținut de salariați.

Și impozitele indirecte prezintă o creștere spectaculoasă de 147,8%, mai mult decât o dublare în condițiile de recesiune existente, de la 9.300 de miliarde la peste 22.000 de miliarde lei. în cadrul acestora, T.V.A. înregistrează o creștere de 131,2%, deși singura măsură fiscală propusă prin Legea bugetului este creșterea cotei la legume și zarzavaturi proaspete, de la 9% la 18%, în rest rămânând același volum de operațiuni scutite de plata T.V.A. și cote din 1996 care au adus mai puțin decât jumătate din veniturile propuse în 1997.

De asemenea, taxele vamale, deși au pondere relativ redusă, de 11,8% din total venituri, au volum de aproape două ori mai mare, adică de la 1.800 de miliarde lei, la 4.760 miliarde lei. Poate ni se explică pe ce bază. Se estimează cumva creșterea taxelor vamale sau mărirea bazei de impozitare prin sporirea volumului de importuri în dauna exportului, cu repercusiune directă asupra balanței de plăți?

Se va putea răspunde: prin eliminarea exceptărilor de taxe vamale, însă se omite că aceste exceptări de taxe vamale nu se dădeau pentru banane și portocale, ci pentru utilaje destinate retehnologizării.

Deci, ca o concluzie generală, am dori să ni se prezinte baza de calcul și fundamentarea acestor venituri, pentru că nerealizarea acestora poate face ca bugetul, în componenta sa de cheltuieli, să rămână fără suport.

în ce privește agricultura, deși sumele alocate în acest an depășesc volumul absolut al acestora din 1996, totuși ponderea lor în P.I.B. scade cu circa 0,6%, adică cu aproximativ 1 300 de miliarde lei care își vor pune amprenta asupra dezvoltării acestei importante ramuri economice și este de natură să îngrijoreze atât pe cei aflați direct în domeniu, cât și pe cei care acționează în industriile conexe ale agriculturii. De n-ar fi să luăm în seamă decât adevărul sfânt că viața noastră, a fiecăruia dintre noi, a pornit de acolo și rămâne cât va exista marcată de trăirile satului, înseamnă că avem datoria să le îndulcim existența și, dacă vrem să ne ușurăm de această povară, trebuie să ne grăbim a găsi fără întârziere drumul într-acolo. Satul nu trebuie să-și poarte singur de grijă. Suspinele sale sunt o dovadă ca fiecare dintre noi să ne întoarcem cu fața spre el.

în ceea ce privește industria, bugetul este deosebit de vitreg cu aceasta. Cheltuielile cu caracter economic prevăzute pentru ministerul de resort reprezintă mai puțin de 4% din totalul cheltuielilor bugetare. Nu este mai puțin adevărat că nici industria de stat nu este mai puțin vitregă cu bugetul dacă avem în vedere rentabilitățile deosebit de mici care, pe ansamblu, nu au depășit 3% în ultimii ani. De aceea, vă rog să reflectăm cu toții asupra următoarei situații pe care o sugerează proiectul de buget, conjugat cu programul de guvernare, și anume: se poate continua realizarea...

Domnul Ion Diaconescu:

Timpul, domnule deputat! Timpul, vă rog!

Domnul Nicolae Bud:

...termin imediat, domnule președinte, vă mulțumesc.

Se poate continua realizarea unei restructurări reale a industriei de stat, obiectiv al programului guvernamental pe termen scurt, cu numai 0,6% din cât reprezintă cheltuielile de capital prevăzute pentru 1997 în sectorul fostului minister al industriei și în condițiile în care, în programul de guvernare pe termen lung, politica bugetară este dominată de ideea diminuărilor cheltuielilor de capital în totalul cheltuielilor bugetare.

încerc să închei, domnule președinte. Din respect pentru munca oamenilor și specialiștilor care și-au pus amprenta și propriile lor convingeri pentru a configura acest proiect de buget — încă un buget de austeritate —, P.U.N.R. crede că se cuvine să le acordăm creditul necesar pentru a ne apropia cât mai repede de momentul votului.

P.U.N.R. crede că o atitudine destructivă acum nu ar face decât să descurajeze mersul reformei și să amâne transpunerea în practică a măsurilor proprii tranziției la economia de piață. Prin urmare, să fim exigenți față de fisurile dovedite de proiectul bugetului de stat, dar să pornim în definirea atitudinii noastre la vot de la șansa pe care ne-o oferă documentul dezbătut de a ști măcar de Paști ceea ce trebuia să știm de la Crăciun, adică ce bani ne putem permite a cheltui în acest an, cu scopul de a asigura resursele financiare vitale pentru societate.

Vă mulțumesc, domnilor. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Domnul Radu Vasile, P.N.Ț.C.D. Dispuneți de maxim 15 minute.

Domnul Radu Vasile:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

îmi pare rău că domnul președinte executiv al P.D.S.R. a părăsit sala, dar am admirat gestul dânsului de a-mi ceda cravata înainte de a trebui. Sigur că este o chestiune care merită toată atenția, dar mă miră, din punctul de vedere al unei funcții atât de importante, că ironia dânsului s-a consumat pe o cravată lipsită de simbolism politic. Dar să încheiem acest intermezzo liric și să vedem în ce constă problema bugetul cu care, astăzi, parlamentarii României se confruntă în discuții generale.

Buget, prin definiție, reprezintă în același timp instrumentul prin care se produce redistribuirea veniturilor obținute într-o economie, într-un anume moment, iar pe de altă parte, este purtătorul concret al unei anumite politici fiscale. Bugetul oricărei țări și în oricare perioadă nu poate să nu țină seama de realitatea economică a perioadei și a țării respective.

Eu cred, deși s-a subliniat că este un fapt negativ, în sensul că s-a proiectat o creștere negativă de 2%, că tocmai acest lucru reprezintă, pentru prima oară, o asumare realistă a dificultăților în care se află România. Sigur că se puteau "mișca" cifrele, sigur că statistica este o știință manipulabilă. Se cunoaște faimoasa maximă că "există 3 feluri de minciuni: minciuna obișnuită, minciuna sfruntată și minciuna statistică." Sigur că se putea ajunge să se proiecteze o creștere economică de +3%, de exemplu, dar nu era interesul țării și al nostru să mobilizăm resursele intelectuale prin prelucrarea statistică.

Eu cred că coaliția guvernamentală de astăzi are principalul merit de a recunoaște realitatea. Cum este tratată această realitate, este altceva! Reprezentantul unui partid din actuala opoziție a atacat vehement proiectul de buget — deși nu cred că la proiectul de buget actual se referea, pentru că toate datele respective se refereau la anii 1995–1996. Este imposibil ca în 3 luni să schimbi ceva ce în 4 ani a avut o anumită evoluție, fără să negăm și fără să facem apel la moștenire. Este imposibil ca în
3 luni de zile să acoperi niște datorii pe termen scurt care trebuiau achitate în aprilie și nu au fost achitate înainte. Este imposibil să faci o creștere economică când, de fapt, toate corelațiile macroeconomice au fost destabilizate, să nu se supere domnul — nu-i pronunț numele ca să nu se prelungească cu dreptul la replic㠗 dar, după părerea mea, anul 1996 ar putea fi scos din istoria economică a României cu multă ușurință și am fi avut același rezultat.

Sigur că bugetul este nesatisfăcător, cine spune altfel probabil supralicitează din multe puncte de vedere, dar el este expresia realității. Se poate discuta și este bine că s-a pus accentul pe deficitul de 4,5% al bugetului consolidat. într-adevăr, trebuie să avem grij㠖 să atragem atenția în mod serios și repetat — ca acest deficit să fie finanțat noninflaționist pentru că acesta este pericolul cel mai mare.

Dobânzile de care se vorbea aici, după părearea mea, vor avea o tendință de scădere în următoarea perioadă, dar și aceasta, ca în orice domeniu al macroeconomiei, ascunde un alt revers; o scădere a dobânzilor, absolut necesară pentru finanțarea unor credite, nu poate să ducă la o dobândă negativă, pentru că primejdia inflaționistă va fi mult mai puternică decât este acum.

Prin urmare, cei care dau soluții minune să mobilizăm potențialul economic și așa mai departe, cei care dau și spun că vom face și că este păcat că nu s-a făcut și nu s-a acordat, trebuie să țină minte un principiu de macroeconomie elementară; orice măsură economic㠗 oricare ar fi ea — are două aspecte. Problema este să diminuez pierderile în combinarea celor două aspecte. Problema este să găsești momentul optim și drumul optim pentru a diminua pierderile. Nu există soluții minune și nu vor exista. în domeniul monetar și fiscal nu există decât două feluri de politici: restrictivă sau stimulativă. deci, în total, 4. Cum se combină ele rămâne la decizia celor ce decid — ca să spunem așa — în domeniul macroeconomic.

Genul de lamentare pe care l-am auzit aici, cum că un sector sau altul se află într-o anumită situație, nu este rezultatul celor 3 luni de când s-a format Guvernul. Acestea sunt evoluții pe termen mediu sau pe termen lung. Un astfel de gen de lamentare și de atac ar trebui să apară după 2–3 ani de aplicare a unei anumite politici. A ataca acest buget acum, în condițiile care se cunosc și cei care sunt specialiști — P.D.S.R. are specialiști care recunosc acest lucru —, este pur și simplu un gest electoral și nici nu știu dacă are efect electoral. Nici măcar nu știu dacă are efect politic, pentru că la ora asta populația acceptă încă, subliniez, posibilitatea ca unică soluție de a împinge lucrurile mai departe de unde au fost lăsate.

Or, bugetul din 1997, chiar dacă se pot spune multe despre el — și eu pot spune multe despre el, și despre structura lui și despre alte elemente care se pot măsura, trebuie înțeles că nu există altă soluție. Dacă ar exista altă soluție — pun întrebarea retoric —, credeți că cei care sunt la putere nu ar vrea să spună că în 1997 creșterea economic㠗 deci P.I.B. real — va crește cu 5%? Nu am vrea să ne afișăm, ca să zic așa, la sfârșitul anului cu asemenea performanță? Nu am vrea noi — că ar fi contraproductiv politic — să acordăm atât cât trebuie și cât se consideră necesar de unii și de alții într-un anume domeniu?! Dar, spre deosebire de alții — nu dau nume, că sunt persoane importante —, ne asumăm această responsabilitate a realismului politic. Asumându-ne această responsabilitate, eu cred că restul discuțiilor nu-și mai au rostul. Puteți propune modificări într-o formă sau alta din anexă, dar aceasta este structura. Ceea ce trebuie acum — să veghem și din punct al coaliției guvernamentale — este ca, într-adevăr, deficitul bugetar să nu fie finanțat decât din surse noninflaționiste. Aceasta este, de fapt, cheia întregului sistem pe care este construit acest buget. Orice altă derogare nu-și are rostul.

Domnul Florin Georgescu, cu care, de altfel, am avut multe discuții...

Cred că dumneavoastră ați vorbit, nici nu am vrut să mă uit la dumneavoastră, dar v-am recunoscut vocea...

Domnul Florin Georgescu (din sală) :

Vorbeam altceva.

Domnul Radu Vasile:

Păi, asta este prost, că vorbeați altceva. Deci, din acest punct de vedere, cu dânsul am avut multe discuții și îi recunosc și calitățile de specialist, ar însemna să facem paradă de noncunoaștere — una este să gândești, să-ți asumi responsabilitatea susținut de o anumită stare de spirit a populației care așteaptă, chiar cu unele reacții normale, după părerea noastră, această mișcare și alta este să acționezi într-un vid — dacă pot spune așa, poate exagerat — de neacceptare a opiniei publice.

Sigur, doamnelor și domnilor parlamentari, privind bugetul se pot scrie multe teze de doctorat, sunt multe cărți scrise, se poate vorbi la nivel teoretic sau practic, eu însumi aș putea spune că susțin — și am susținut de la început cu vehemență, pot spune — adoptarea unei politici fiscale — subliniez cuvântul "politică" nu "fiscalism" — pe o anumită perspectivă medie. Spun medie, nu scurtă. Dar tot atât de bine înțeleg că nu se poate trece la o politică fiscală anume — indiferent de cine e decisă, dintre cei care trebuie să decid㠗 fără să existe o curățire pe cât posibilă a economiei românești de pierderile care, de fapt, pot duce la o situație financiară dramatică. Deci acesta este rostul acestui buget. Dacă vom reuși — pe baza programului cunoscut — să eliminăm pierderile, atunci pot veni reproșuri din partea opoziției, atunci putem spune și noi unde este politica fiscală așteptată de relansare, unde este politica fiscală de stimulare și așa mai departe. Până atunci, după părerea mea, nu cred că se impune prelungirea discuțiilor despre ce ar putea să fie, cât ar putea să fie, despre mobilizarea potențialelor tehnice, despre mobilizarea energiilor și așa mai departe.

A trecut timpul acestui gen de lozinci, trebuie să gândim în termeni reali, în termeni corecți, să ne asumăm responsabilitatea, să recunoaștem unde s-a greșit, să arătăm ce am făcut bine și atunci sunt convins că toți
— inclusiv adversarii politici — în acest caz, vor vota bugetul.

Eu vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Urmează domnul deputat Avramescu, P.D.S.R., pentru 8 minute.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Din toate discuțiile purtate în comisii și din declarațiile Executivului a rezultat că suntem în fața unui buget de austeritate și chiar mai mult.

Multe din prevederile proiectului sunt dure, dar toți cei conștienți — sau care vor să fie conștienți — de realitatea existentă știu că nu există altă posibilitate. Această austeritate se referă la capitolul de "Cheltuieli" în mod dureros — o știm cu toții — la toate capitolele respective, dar este de remarcat faptul că din toate aceste capitole, cele care se referă la plățile de dobânzi și alte cheltuieli aferente datoriei publice, reprezintă 18,40% din total, față de 7,35% în 1996. Nu avem posibilitatea să afirmăm azi în ce măsură acestea reprezintă scadențe normale sau amânate și lăsate cu bună știință pe seama noii guvernări.

în ceea ce privește protecția socială, s-a afirmat că aceasta este mai redusă decât în 1996. Este un lucru fals. Calcule aritmetice simple arată că în valori reale 10,2% din P.I.B. acordat în acest an reprezintă mai mult decât 8% din P.I.B. 1996, cu toată reducerea acestui P.I.B. cu 3%.

în ceea ce privește alocația pentru copii, tot un calcul elementar ne arată că acei 12.500 lei de anul trecut reprezintă, ținând cont de inflația recunoscută, prognozată, în același timp, circa 23.000 de lei, în prezent, or, noi acordăm 50.000 lei.

în altă ordine de idei, trebuie să recunoaștem că structurarea bugetului de stat, inclusiv a bugetului consolidat, ține seama de prevederile legii finanțelor publice, așa cum este ea în prezent. Cu alte cuvinte, concepția actualului proiect de buget este structurată și prezentată pe principiile bugetelor din anii anteriori. Este o situație obiectivă, care credem că va fi îmbunătățită la viitorul buget rectificativ, până la care vor trebui aduse o serie de amendamente la legislația în vigoare.

De asemenea, credem că în această perioadă se vor produce ameliorări care să conducă la înscrierea unor prevederi care să satisfacă în mai mare măsură necesitățile obiective ale economiei în special și ale societății în general.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim. Urmează, pentru 10 minute, domnul Petre Partal, de la U.S.D.-P.D.

Domnul Petre Partal:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați membri ai Guvernului,

Onorați invitați,

Adoptarea proiectului bugetului de stat constituie de fiecare dată un bun prilej pentru Executiv și Legislativ de a se întâlni și a discuta cu cărțile pe masă asupra realizărilor, dar și neîmplinirilor, asupra viitorului apropiat și îndepărtat.

întocmit cu multă operativitate după un an electoral, bugetul pe anul 1997 a fost discutat și aprobat în comisiile de specialitate reunite ale celor două Camere într-un timp record: două zile, dacă ne referim, în mod concret, la perioada cuprinsă între momentul colectării tuturor rapoartelor comisiilor reunite de specialitate ale celor două Camere și momentul întocmirii raportului final. Este de menționat faptul că adoptarea bugetului în comisiile reunite de buget-finanțe în timp record s-a realizat și datorită existenței unui nucleu cu vocație constructivă în cadrul opoziției.

Bugetul de stat este parte componentă a bugetului general consolidat și reprezintă în general 56–57% din acesta. Proiectul bugetului de stat reprezintă capacitatea moștenită a economiei românești de a genera venituri impozabile. Sursa principală de venituri o reprezintă T.V.A., 30,8% din total, urmată de impozitul pe salarii, 21,6%; impozitul pe profit, 18,3%; accize și impozitul pe circulație, 12,7%, și taxele vamale, 11,7%. Aceste 5 surse reprezintă 95% din veniturile bugetului statului și aproape 60% din veniturile bugetului consolidat.

Față de anul 1996, creșteri procentuale mai spectaculoase înregistrează, în ordine: accizele și impozitul pe circulație, taxele vamale, T.V.A. și, nu în ultimul rând, impozitul pe profit și impozitul pe salarii.

Peste media de creștere a venitului bugetului de stat pe 1997 față de 1996, de 219%, se situează: accizele, taxele vamale și taxa pe valoarea adăugată, iar sub media de creștere: impozitul pe profit și impozitul pe salarii, deci un lucru bun.

Având în vedere greutatea specifică a T.V.A. în totalul veniturilor bugetului de stat și creșterea de 230% față de 1996, coroborate cu datele prezentate mai sus, rezultă că politica de impozitare a Guvernului Ciorbea se înscrie în măsurile considerate moderne de către teoriile economice occidentale actuale. Taxa pe valoarea adăugată reprezintă pilonul principal al unui sistem reformat de impozitare a întreprinderilor, constituind o resursă fiscală majoră, după cum subliniază economistul american Ronald McKeenan, în lucrarea sa "Etapele procesului de liberalizare economică", ediția 1996.

Intenția Guvernului de a spori veniturile, prin micșorarea ponderii impozitelor asupra populației, în totalul veniturilor bugetului de stat, atât prin reducerea cotelor de impozit, cât și prin așezarea acestora pe baze largi de impozitare, se înscrie în cadrul acelorași tendințe de fiscalitate modernă subliniate mai sus. Realizarea veniturilor bugetului de stat constituie atributul exclusiv al Ministerului Finanțelor, în timp ce alocarea resurselor reprezintă atributul Guvernului și, prin extensie, al coaliției majoritare.

Administrarea fiscală modernă, potrivit părerii a din ce în ce mai multor economiști occidentali actuali, reprezintă prima măsură de reformă pe care trebuie să o ia un guvern care gestionează o economie în tranziție.

încasarea operativă și în totalitate a veniturilor statului permite alocarea fluentă a resurselor bugetare, salariile personalului bugetar, investițiile, cheltuielile materiale și serviciile, dar și diminuarea deficitului bugetar programat.

De fiecare dată ne lovim de insuficiența veniturilor bugetului de stat și transformarea acestui subiect în cal de bătaie electorală. Dar ne-am gândit vreodată la sursele suplimentare de venit și, mai ales, la modul cum pot fi ele încasate?!

Dacă aceptăm existența unei economii subterane de 40% din P.I.B. înseamnă că există venituri neimpozabile de peste 90.000 de miliarde de lei la care, dacă aplicăm o cotă medie de impozitare de 30% doar, obținem peste 27.000 de miliarde de lei venituri suplimentare, ce pot reprezenta taxe vamale neachitate la contrabanda cu țigări, alcool, cafea, accize la evaziunea fiscală în domeniul alcoolului, impozit pe profit neplătit și impozit pe salarii neplătite pentru munca le negru, la toate acestea adăugându-se taxa pe valoarea adăugată necalculată și, evident, neîncasată, și contribuția pentru asigurări sociale, adică un plus de peste 67% din veniturile bugetului statului, actual.

Asta, în timp ce Garda Financiară raportează venituri din evaziunea fiscală de doar 3.000 miliarde lei — aproape 11%.

Iată de ce, în urma aspectelor menționate și a discuțiilor avute în comisiile de specialitate, în legătură cu prevederile art. 62 din proiectul de buget actual, suntem conștienți de imposibilitatea Ministerului Finanțelor de a modifica, în timpul scurt pe care l-a avut la dispoziție, actele normative ce permit executarea veniturilor statului, și acceptăm situația actuală, recomandându-i să-și țină promisiunea de a perfecționa modul de încasare a impozitelor și taxelor cuvenite bugetului statului, asanarea finanțelor publice fiind elementul forte al programului de reformă și guvernare.

Realizarea veniturilor statului asigură securitatea statului, orice evaziune fiscală fiind un atentat la siguranța statului. "Condiția sine qua non pentru reușita reformelor guvernamentale o reprezintă existența unei administrații financiare capabile să încaseze impozitele în cadrul unei piețe descentralizate în formare", spune același economist american, Ronald McKeenan, în lucrările sale.

Principiile care stau la baza strategiei Guvernului în domeniul realizării veniturilor sunt moderne din punct de vedere al concepțiilor economice. Ele țin cont de faptul că numai cu o bază de impozitare foarte largă Guvernul va reuși să-și crească veniturile suficient de mult, pentru a evita inflația, fără să recurgă la confiscarea arbitrară a profiturilor întreprinderilor sau a proprietății personale. Nivelul veniturilor bugetului statului ne arată potențialul economiei românești. Strategia Guvernului Ciorbea în domeniul reformelor are la bază stabilizarea economică, care constă în măsuri pe termen scurt destinate scăderii inflației, reducerii deficitului din balanța de plăți și scăderea deficitului bugetar, ajustările structurale privite ca un set de măsuri ce au ca scop să facă economia competitivă și măsuri de liberalizare a comerțului, liberalizarea prețurilor și reforma taxelor, precum și acțiunea de privatizare. Această strategie este corectă, după cum apreciază și părintele reformei poloneze.

Ce aduce nou acest buget? Transparența. Prezentarea realității și nu cosmetizarea ei.

Se văd clar în buget sumele alocate pentru investiții, pentru subvenții și pentru protecție socială, numărul de salariați plătiți din bugetul statului. Iar, la o analiză sumară se poate trage o primă concluzie, și anume, aceea că, la alocarea resurselor, Guvernul a dat cea mai mare sumă pentru protecție socială, ținând cont de faptul că acest an esteanulreformelor economice,costul social constituindu-l o rată mare a șomajului. însă, România nu mai trebuie să protejeze întreprinderile neprofitabile, în defavoarea întreprinderilor mici și mijlocii. A nu face reformă înseamnă un șomaj la fel de mare, dar mai bine mascat.

Având în vedere condițiile de austeritate ale anului 1997, Guvernul a orientat resursele, în principal, pentru sănătate, învățământ, asigurări sociale și, mai departe, a ținut cont ca sumele alocate bugetelor locale, alături de veniturile proprii și sumele defalcate, să poată crea condiții administrațiilor locale pentru mai buna gospodărire a localităților.

Conceptul, bugetul de stat aferent anului 1997, îmbracă forma austerității pe care o traversează țara în această perioadă de tranziție.

Insuficiente și provocând discuții și interpretări la nivelul alocării prioritare, cheltuielile bugetare devin și mai mici dacă le corectăm cu rata inflației și indicele de creștere a prețurilor.

Dacă ținem cont numai de aceste două aspecte, și se impune o primă rectificare a bugetului de stat. însă momentul actual este decisiv pentru reforma din România. Trebuie depășite toate obstacolele care ar putea apărea în calea reformei. Dacă ne referim doar la acțiunea de privatizare, putem identifica deja câteva posibile obstacole menționate în sutele de cazuri, după cum urmează:

– angajații se tem de micșorarea salariilor și de pierderea locurilor de muncă;

– conducerea întreprinderilor se teme de pierderea puterii;

– funcționarii guvernamentali vor să evite limitarea sferei lor de competență;

– opoziția politică poate exploata procesele de privatizare pentru a-și îmbunătăți propria poziție;

– armata este, adesea, direct implicată în managementul și controlul întreprinderilor publice.

în afară de aceasta se ridică mereu voci izolate împotriva privatizării.

Cea mai mare problemă, însă, a perioadei o constituie crearea cadrului legislativ pentru reformă, un exemplu elocvent în acest sens fiind necesitatea modificării normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, a cărei aplicare a decapitalizat întreprinderile, întinerind artificial mijloacele fixe din economie, subvalorizându-se cea mai sigură dintre posibilități — recapitalizarea societăților comerciale cu capital de stat profitabile —, și anume, cea bazată pe amortizarea mijloacelor fixe. Și, nu în ultimul rând, explicarea și informarea populației privind părțile dificile ale unui asemenea proces. Poporul trebuie să știe care sunt costurile reformei și care sunt costurile sociale ale facerii reformei.

Iar sindicatele și alte organizații ale salariaților trebuie să știe că o pot duce destul de bine în cadrul competiției democratice, dar ele sunt deseori reprimate cu brutalitate, dacă democrația cade.

Iată deci motive în plus care ar trebui să ne îndemne pe toți să votăm bugetul, în forma prezentată.

Totodată, avem convingerea că programul de reformă aplicat de Guvern ne va da posibilitatea ca la rectificare să putem opera majorările de credite.

Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat susțin votarea proiectului de buget, nu numai pentru că face parte din coaliția majoritară, ci și pentru că există suficiente elemente, dintre care unele au fost prezentate mai sus, care ne îndreptățesc să credem că în această perioadă de austeritate, bugetul de stat este, conceptual, bine definit și în concordanță cu realitățile concrete ale economiei românești actuale.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Urmează domnul senator Paul Păcuraru, P.N.L.

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Privit din exterior, bugetul de stat este — la propriu și la figurat — un volum impresionant care sintetizează sute de mii de cifre, aparent încurcate și impenetrabile.

în spatele acestui ocean de cifre, de corelații, de fundamentări și priorități stau cele două dimensiuni fundamentale ale vieții economice și sociale: veniturile sau posibilitățile și cheltuielile, adică necesitățile.

Inevitabil, disproporția dintre sărăcia resurselor și imensitatea necesităților se reflectă în fiecare capitol al bugetului și este principalul factor de nemulțumire a noastră și a cetățenilor României. Credem însă că, decât să ne adâncim în labirintul cifrelor și al propunerilor fără soluții, este mai importantă identificarea cauzelor actualei situații. Cu alte cuvinte, să vedem de ce veniturile sunt atât de mici, în contrast cu nevoile sociale extrem de ridicate. Nivelul estimat al veniturilor globale, prevăzut în buget aproximativ la 40.777 de miliarde lei, reflectă starea de fapt a economiei românești. Privită fără ochelari colorați, fără amăgiri și fără cosmetizări, economia României este o economie subdezvoltată. După 7 ani de reformă și încercări starea economiei interne s-a agravat. în locul modernizărilor, absolut necesare, România a achiziționat, spre regretul tuturor, un plus de subdezvoltare. Afirmația este susținută prin:

– declinul accentuat al industriei aflată într-un accentuat retard și regres tehnologic, însoțit de o acută decapitalizare și îndatorare;

– de eșuarea reformei agricole, care a întors producția agricolă la nivelul gospodăriei țărănești de subzistență, în locul fermelor de producție moderne;

– în fine, relansarea greșită a sectorului privat. Deși în sectorul privat s-au pus extrem de multe speranțe, în ceea ce privește structurile sale, el se apropie mai mult de lumea începutului de secol, decât de sfârșitul secolului în care trăim.

Evident, evoluția negativă a acestor 3 factori ne dă un răspuns la a doua întrebare: "De ce nevoile publice sunt atât de uriașe"?

Prăbușirea nivelului de trai și erodarea tuturor indicatorilor de calitate a vieții sunt însoțite de servicii edilitare și comunitare absolut dezastruoase. Ecartul dintre decent și realitate s-a mărit an de an. Dacă la aceste trăsături sumare enumerate vom adăuga faptul că din orientare politică greșită România și-a consumat — în bună parte — și viitorul, prin angajarea de credite internaționale și prin creșterea periculoasă a datoriei publice, vom avea o imagine mult mai precis definită a conjuncturii proiecției bugetului de stat.

Spre deosebire de bugetele anilor anteriori, în care marea majoritate a resurselor s-au consumat nu pentru modernizare, ci pentru stabilizarea și conservarea subdezvoltării, pentru prima dată din 1990 încoace, proiectul de buget este un instrument eficient, în slujba reformei.

în mod clar și irevocabil, în România se pune în practică un alt model de reformă. Asistăm, de la gradualismul patologic — pe ici pe colo, dar să nu se schimbe nimic —, la o reformă hotărâtă bazată pe relansarea a ceea ce este sănătos, a ceea ce este capabil să producă profit. în termeni clasici, din punct de vedere al politicii economice și al instituțiilor financiare, reforma are 3 etaje distincte, pe care proiectul de buget le susține.

Un prim etaj este cel al stabilizării. Ea constă în măsuri pe termen scurt, destinate scăderii inflației, reducerii deficitului bugetar și echilibrării balanței de plăți.

Proiectul de buget pe anul 1997 este încadrat acestui obiectiv.

După cum este cunoscut, pentru anul 1997 se estimează un deficit al bugetului general consolidat al statului de 4,5 procente din P.I.B., iar finanțarea acestuia se va realiza exclusiv pe căi neinflaționiste, și anume prin împrumuturi externe, circa 3,4% din P.I.B. și, prin împrumuturi interne, circa 1,1% din P.I.B., în condiții de dobândă care să asigure consolidarea fondurilor avansate de investitori, fără a afecta accesul sectorului neguvernamental la creditul bancar.

Al doilea etaj de reform㠗 ajustarea structural㠗 cuprinde un set de măsuri având ca scop să facă economia competitivă. El cuprinde o multitudine de laturi, adesea eterogene, mergând de la liberalizarea prețului la reforma impozitelor și taxelor. Lipsa de timp și penuria de surse a făcut dificilă aplicarea unei politici de reducere a fiscalității, cu efecte de ajustări structurale. Timpul pe care guvernul îl are la dispoziție până la rectificarea și consolidarea bugetului din semestrul II va permite, indiscutabil, introducerea setului de măsuri legislative de corecție și îmbunătățire a sistemului de impozitare, a rigorii și disciplinei financiare.

O speranță deosebită o avem în Legea finanțelor publice locale.

în fine, ultimul mare etaj al reformei — și poate cel mai important — este privatizarea. Sub aspect economic, privatizarea se autodefinește.

Principala direcție prin care proiectul de buget susține programul de privatizare este, evident, aplicarea unei politici restrictive, prin reducerea semnificativă a subvenționării societăților comerciale neperformante. întâmplarea a făcut ca săptămâna trecută să fac o discuție cu un număr de 15 societăți comerciale cu capital majoritar de stat din agricultură, care aveau o datorie restantă de aproximativ 70 de miliarde, cumulate din anii anteriori.

în urma discuțiilor cu ei... Sigur, toată lumea cerea bani pentru finanțarea campaniei agricole de primăvară. în urma discuțiilor cu ei să încercăm să inversăm rolurile: "Dacă dumneavoastră ați fi bănci sau stat ați permite să susțineți un astfel de deficit, care an de an crește și, sigur, nimeni nu și-ar asuma un astfel de rol?"

Având în vedere faptul că proiectul Legii bugetului de stat și al bugetului de asigurări sociale susține programul de reformă al Guvernului Ciorbea, Grupul parlamentar liberal din Senat votează favorabil proiectul de buget.

Aș vrea, în încheierea discursului meu, să fac o referire la o luare de cuvânt a unui distins coleg, din opoziție, pe care de altfel îl apreciez extrem de mult profesional, care a făcut o referire la zona liberă Galați. Am fost încântat de faptul că un domn din România, din altă parte decât din județul meu, se gândește la sursele de finanțare ale acestei zone libere, am urmărit cu atenție discursul, domnul senator comenta faptul că la o investiție atât de importantă s-au alocat doar 13–15 milioane pentru întreg anul 1997 și, fără să vreau mi-am adus aminte de o tristă istorie din județul meu, în care, până acum s-au consumat aproape 6 miliarde, care nu servesc — practic — la nimic, deci s-au consumat în anii anteriori (1994–1995–1996), s-a reușit doar construirea unui gard.

Niște societăți de construcții, nu comentez ale cărui partid, au folosit acești bani și au realizat venituri substanțiale, gardul — din păcate — nu servesc la nimic, pentru că zona liberă este inutilizabilă, ea este aflată sub nivelul Dunării, iar acum s-a propus supraînălțarea terenului. Deci vă imaginați ce înseamnă 130 de ha care trebuie să fie supraînălțate cu 3 m și nici acum, după atâtea finanțări, ea nu are nici un fel de utilități publice, nu are racorduri la energie, la apă, la nimic. Este practic inutilizabilă și sigur că mi-aș permite să invit Banca Comercială Română, deci, pe altcineva decât banul public, să vină să facă o investiție, dacă crede că cheltuieli absolut dezastruoase care au secătuit bugetul de stat pot fi continuate în atare condiții.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Ultimul vorbitor, domnul Nagy István, de la U.D.M.R.

Domnul Ștefan Nagy:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domnilor miniștri,

Stimați invitați,

Una din îndatoririle fundamentale ale Parlamentului — în orice țară democratic㠗 este discutarea bugetului de stat.

Astăzi am început discutarea primului proiect de lege privind bugetul de stat, întocmit de Guvernul Ciorbea.

Este un eveniment politic important, cu efecte directe în viața socială, economică a țării noastre. înainte să trec la menționarea câtorva exemple concrete, de importanță politică și economică, pe marginea acestui proiect de buget, vă rog să-mi îngăduiți să fac câteva considerațiuni privind caracterul special al acestuia.

Sunt convins că acesta este ultimul buget care este discutat în anul la care se referă și nu în anul anterior, cum ar fi normal, adică cum este prevăzut în Legea finanțelor publice și așa cum se întâmplă în orice stat de drept cu un sistem politico-economic consolidat și democratic.

Este un buget de tranziție.

Actualul guvern a avut de ales dintre două variante: putea să supună atenției noastre proiectul de buget întocmit de fostul guvern, cu eventualele șlefuiri, sau putea să întârzie întocmirea și supunerea spre dezbatere a acestuia numai după schimbarea întregului cadru juridic, conform programului de guvernare impus de reformă.

Necesitatea adoptării unui buget a fost și este de cea mai mare importanță, de urgență. S-a ales varianta pe care o discutăm. Este un buget de tranziție pentru că se bazează pe cadrul legislativ existent, cu limitele sale, dar conține deja primele elemente ale unei concepții noi despre buget, despre veniturile și cheltuielile acestuia, concepție care va putea sta la baza unei proiecții noi despre buget, după adoptarea pachetului de legi privind reforma în finanțele publice. în continuare, doresc să mă refer la câteva dintre trăsăturile economice ale problemei bugetului pe anul 1997.

Acest proiect de buget este oglinda deciziei actualului Guvern, a coaliției aflate la guvernare, de a asigura echilibrarea situației financiare a țării, respectiv realizarea echilibrului bugetar.

După deficitul enorm din anul trecut, este un pas, este o măsură absolut obligatorie, iar dimensionarea veniturilor și cheltuielilor arată responsabilitatea pentru prezent și viitor.

Este primul proiect de buget în care sunt alocate mai mult de 10% din P.I.B. pentru protecție socială. Considerăm că această prevedere oglindește, fără tăgadă, că actuala coaliție de guvernământ tratează problema socială ca pe o prioritate. Ajutorarea categoriilor sociale defavorizate este o datorie pentru noi toți. Acest proiect conține niște datorii grele pentru care actualul Guvern, actuala coaliție nu are nici o vină. Mă refer, concret, la serviciul datoriei publice și al dobânzilor aferente. Ca urmare a unei politici financiare deficitare din toate punctele de vedere, practicată în anii anteriori, am ajuns la situația destul de neplăcută ca dobânzile aferente datoriei publice să reprezinte peste 18% din totalul cheltuielilor față de 8% cât era în 1996. în 1997 trebuie să plătim ceea ce s-a cheltuit nechibzuit în anii precedenți.

în sfârșit, o remarcă generală. Considerăm că este nevoie de o schimbare fundamentală în concepția întocmirii bugetului de stat. Această schimbare să fie reflectată în modificarea Legii finanțelor publice și adoptarea Legii finanțelor publice locale cât se poate de urgent, împreună cu modificarea sistemului fiscal și a legislației corespunzătoare. Suntem convinși că această schimbare va avea loc în curând.

Considerând acest proiect de buget ultimul din seria celor centralizate și ultimul din cele de tranziție, Grupul parlamentar U.D.M.R. susține votarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor,

Au luat cuvântul toți cei înscriși la cuvânt.

Ne oprim aici, ne vedem mâine dimineață la ora 9,00, ascultând mai întâi pe domnul ministru Ciumara, care va trebui să dea replica într-o sală mai plină ca aceasta, după care vom trece imediat la dezbaterea pe articole.

Lucrările ședinței se încheie la ora 19,25.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 4 october 2022, 12:21
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro