Camera Deputaţilor

Domnul Alexandru Sassu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule președinte,

Guvernul Roman a fost cel care a promovat și s-a bătut ca Legea nr. 58/1991, Legea privatizării să fie adoptată și să fie pusă în practică. În baza legii, procesul de privatizare trebuia încheiat și F.P.S.-ul desființat încă din anul 1998.

Derularea normală a acestui proces ar fi dus la crearea unui sector privat puternic și responsabil, la o economie solidă și la un mediu economic propice pentru mari investiții în România. Însă, începând cu anul 1992, Guvernul de atunci a emis o serie de acte normative, care au reprezentat într-un fel "variațiuni pe aceeași temă", iar efectul acestora nu a fost decât blocarea procesului de privatizare și, ceea ce este mult mai grav, compromiterea lui.

Legea privatizării prin metoda MEBO a fost, în fond, o lege populistă, care a profitat de mentalitatea veche, imprimată în timpul lui Ceaușescu prin acele celebre "părți sociale", mentalitate de fals proprietar și producător. În fond, rezultatul a fost același ca cel de atunci, oamenii nu au cumpărat decât paguba, iar cei care au profitat electoral și economic au fost cei apropiați guvernanților de atunci, și nu populația. Rezultatul final a fost, aproape peste tot, falimentul.

Au existat și acte normative speciale, date în favoarea unor investitori așa-ziși strategici. Un exemplu este "Legea DAEWOO", care a fost dată pentru a crea o situație favorabilă unei companii, care a cumpărat o întreprindere importantă fără concurență și în condiții extrem de favorabile. Acest lucru a dus la instaurarea neîncrederii altor investitori în economia românească.

Un efect deosebit l-a avut Legea cupoanelor, care a anulat, practic, prima emisiune de titluri, făcută în baza Legii nr. 58/1991. Aceasta, prin rezultatele ei, a dus la instaurarea unei neîncrederi a populației în procesul de privatizare. Astăzi se știe că acele cupoane electorale de 1 milion lei au adus câștiguri numai unui grup restrâns, privilegiat și apropiat puterii de atunci și în nici un caz populației.

Situația în care ne aflăm astăzi nu este deloc fericită. Nu numai că procesul nu a fost încheiat, așa cum prevedea inițial Legea nr. 58/1991, dar încă există un mare număr de întreprinderi care reprezintă un volum mare din capitalul social care nu au fost privatizate încă, iar viteza de privatizare este încă redusă.

Deși în ultimii ani au fost privatizate multe întreprinderi, sunt multe lucruri care pot fi criticate în activitatea F.P.S. Încă de la înființare, F.P.S. nu și-a exercitat rolul de administrator al averii deținute de stat prin intermediul lui în economie, lucru prevăzut în mod clar de lege.

Numirile în AGA sau în consiliile de administrație s-au făcut în primul rând pe criterii politice, ceea ce a făcut ca persoane lipsite de profesionalism să hotărască soarta multor companii, situație care a dus la falimentul multora dintre acestea.

Finanțări pe criterii politice și electorale, în afara oricăror legi economice, au dus la haos în economie, ca și la o crasă neîncredere a investitorilor în economia românească, îndepărtându-i pe aceștia.

Lipsa de transparență, manifestată și în ultimii ani a generat o neîncredere majoră a populației în procesul de privatizare, ceea ce a dus la discreditarea unui proces important, benenfic și vital pentru economia noastră.

Privatizări ca cele realizate la CONVEX-Constanța, singurul terminal mineralier al țării, la PETROTUB-Roman sau Hotel "BUCUREȘTI", precum și altele pe care presa le-a semnalat, sunt doar câteva exemple care ilustrează greșelile de care vorbeam în derularea procesului de privatizare.

Alta ar fi fost situația dacă procesul s-ar fi făcut prin bănci de investiții, transparent, așa cum s-a făcut în cazul unor companii de importanță națională sau prin Piața de Valori Mobiliare, ceea ce ar fi avut și un efect benefic asupra acestei piețe.

Nu putem trece peste privatizarea ROMTELECOM, care a transformat un monopol de stat într-un monopol privat, mult mai agresiv și mai dezinteresat de problemele cetățenilor. Nu prețul este problema acestei privatizări. După părarea noastră, prețul este corect, în condițiile din momentul respectiv, ci prevederile trecute în contract, care au generat, așa cum spuneam mai devreme, apariția unui monopol privat.

După părerea noastră, nu contează atât cât încasează statul astăzi din privatizare, din procesul de privatizare, ci cât va încasa în viitor statul dintr-o economie puternică, rezultată în urma unui proces corect de privatizare.

Un exemplu pozitiv de încercare de privatizare, prin creșterea de capital este cel al Companiei Naționale PETROM S.A., care n-a fost vândut atunci când ofertele au fost nesatisfăcătoare.

Este clar că sunt încă multe probleme de corectat, dar dacă astăzi este să tragem o concluzie, aceasta nu poate fi decât că este necesară creșterea vitezei de privatizare, pentru a atrage investiții în economie. O economie cu un sector încă majoritar de stat nu este interesantă pentru nici un investitor. În aceste condiții, dacă este să facem acum o alegere, aceasta nu poate fi decât creșterea vitezei de privatizare, în condiții de mare transparență, atragerea de investiții și realizarea unei economii puternice, capabilă să asigure o viață mai bună românilor.

În concluzie, P.D. nu va vota această moțiune și va pleda permanent pentru realizarea unei privatizări mai rapide, transparente și responsabile. (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință).