Dezbateri parlamentare
Sedinta Camerei Deputatilor din 26 februarie 2002
- Sumarul sedintei
- Stenograma completa
- publicata în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/2002
Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Sedinta Camerei Deputatilor din 26 februarie 2002 |
Sedinta Camerei Deputatilor din 26 februarie 2002
1. | Intervenții ale domnilor deputați: | ![]() |
|||
![]() |
1.3 | Vlad Gabriel Hogea - devoalarea provocărilor la care este supus Partidul România Mare, în demersurile sale justițiare; | ![]() |
................................................ |
Are cuvântul domnul Vlad Hogea. Se pregătește domnul Emil Rus. Insist asupra timpului ca să dăm posibilitatea tuturor colegilor să nu depășim trei minute. |
Domnule președinte, Stimați colegi, Prăbușirea economiei naționale se concretizează inclusiv sau în primul rând în rata ascendentă a sărăciei populației. După ocupația capului familiei, cele mai afectate familii sunt cele tinere, cu mai mulți copii, indiferent dacă este vorba despre șomeri, 60% se găsesc sub pragul minim de subzistență, agricultori 58%, liber-profesioniști 57%, angajați 30%, pensionari 25% sau întreprinzători particulari 10%. Zonele cu cele mai ridicate rate ale șomajului sunt Hunedoara, 14.5%, Neamț, 13,6 %, Vîlcea, 13,1% și Vaslui, 12,8%. Analiza acestor parametrii economici prin comparația cifrelor de acum câțiva ani cu cele din prezent, ne conduce la aceeași concluzie tulburătoare: nivelul de trai al românilor a înregistrat o scădere dramatică sub regimul așa-zis democratic de după 1989. Dacă în anii prăbușirii comunismului, pensia medie de asigurări sociale reprezenta 46,4% din salariul mediu, în anul 2000, aceasta a scăzut la numai 34,4%. Alocația pentru copii, de la 19,5% din salariu în 1989, a ajuns la infimul procent de 3,2% în anul 2000. Alocația suplimentară pentru al doilea copil introdusă în 1997 pentru familiile cu doi sau mai mulți copii a înregistrat o scădere semnificativă, de la 13,7% la 5,5% din salariu. Ajutorul social a scăzut și el de la 21,3% în 1995 la 7,7% în 2000. Alocația de sprijin, un beneficiu post șomaj a ajuns de la 20% din salariu în 1992 la numai 12,9% în anul 2000. Subvenția pentru un loc de muncă reprezenta 24,7% în 1994 și doar 17,4% în anul 2000. Toate aceste comparații bazate pe statistica economică nu fac decât să întărească ideea că România are nevoie de o schimbare adevărată, de o schimbare în bine, de o schimbare care să favorizeze interesele marii majorități a națiunii, nu pe cele ale unei restrânse clici clientelare. Propaganda integraționistă pentru Uniunea Europeană și NATO nu ține loc de foame. Românii au nevoie de locuri de muncă retribuite în mod corespunzător și de un cadru social propice unei existente decente. Nu prin sondaje de opinie mincinoasă și prin emisiuni radio-tv otrăvite cu stricnină internaționalistă va ajunge România în rândul țărilor civilizate, ci printr-o guvernare națională, justițiară, coerentă, pragmatică a țării, printr-o eficientizare a actului de administrare a treburilor publice și prin eradicarea reală nu numai declarată demagogic a fenomenului corupției din toate structurile statului. Iar această schimbare radicală de mentalitate și de sistem care vizează protejarea interesului național și democratizarea reală a României, în vederea integrării ei în concertul european, nu o poate face decât Partidul România Mare, singura formațiune politică care nu a pactizat cu mafia care deține controlul tuturor pârghiilor de putere economică, financiară și mediatică. Iată de ce se încearcă cu eforturi disperate, neîncununate de succes, spargerea partidului nostru. Pentru că noi suntem veriga lipsă din lanțul înrobirii României. Existența noastră deranjează, iar adevărurile rostite de liderul nostru supără cercurile implicate în declinul țării. P.R.M. continuă să fie principala forță de opoziție în ciuda tuturor provocărilor și răutăților. |
Vă mulțumesc. |