Camera Deputatilor

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Costel Marian Ionescu. Va urma domnul deputat Sali Negiat.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Politici electorale și de imagine în sprijinul agriculturii".

Toate guvernele postdecembriste s-au ocupat numai declarativ de cosmetizarea imaginii proprii, în scopul rentabilizării agriculturii. Se știe că nivelul de trai al oricărei națiuni este reflectat și de factori ce țin de siguranța alimentară a populației.

În opinia Partidului România Mare, cine va ști să implementeze reforme economice performante în agricultură, acela va câștiga dreptul de gestionare a acestei țări bogate și mănoase.

Guvernele care au condus vremelnic această țară au avut pretenția să se ocupe de toate domeniile de activitate pe acele coordonate impuse de către organismele internaționale și nu au avut în vedere necesitățile concrete și obiective ale poporului român.

O maximă a lui Lichtemberg arată că: "O națiune care vrea să placă tuturor este vrednică de disprețul tuturor", iar Lech Walesa arăta "că dacă democrația nu dă pâine, înseamnă că nu e bună"

În orice țară, normalitatea se construiește prin asigurarea unui nivel de trai decent, considerat în acest moment de către Partidul România Mare ca prioritate cu adevărat națională, dar politica agricolă impusă de Uniunea Europeană solicită diminuarea drastică a personalului care se ocupă cu munca în agricultură, de la 48.000 existent, la circa 8%, în condițiile în care se importă peste 65% dintre produsele agro-alimentare, iar peste 55% din suprafața arabilă a țării este lăsată pârloagă.

În anul 2001 România a importat produse agroalimentare în valoare de 870 de milioane de dolari. În anul 2002 a importat aceleași produse agroalimentare în valoare de 1 miliard 370 mii de dolari, ceea ce reprezintă o creștere a importurilor în 2002, față de 2001, cu 63%. Acest lucru demonstrează indubitabil politica falimentară a Guvernului în primii doi ani de guvernare.

În aceste condiții, Guvernul a inițiat Ordonanța nr. 127 din 2002 privind unele măsuri de accelerare a acțiunilor de eliberare a titlului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, aspect procedural care a deschis drumul Ordonanței pentru modificarea Legii nr. 34 din 1994 privind impozitul pe venitul agricol, devenită Lege privind impozitul pe terenul agricol.

Această lege a fost aprobată de parlamentarii PSD, UDMR, PUR și respinsă de către parlamentarii PRM, deoarece aduce încă o dată o degradare accentuată a vieții țăranilor, prin introducerea impozitelor pe pământ, chiar dacă în campania electorală din anul 2000, PDSR a promis că nu va introduce impozitul pe venitul agricol până în anul 2004.

Datorită presiunii parlamentarilor Partidului România Mare, Guvernul a emis Ordonanța 158 din 2002, în care se prevede acordarea gratuită în anul 2003 a unui ajutor de îngrășăminte agricole producătorilor agricoli care au în proprietate teren arabil în extravilan, în suprafață totală de până la 2,5 hectare.

Partidul România Mare consideră că acordarea acestui ajutor numai posesorilor suprafețelor arabile de până la 2,5 hectare constituie inechitate și este o strategie comunistă pur electorală față de posesorii terenurilor de până la 10 hectare. Această ordonanță este total deficitară și discreționară, deoarece ar fi trebuit să acorde facilități în asigurarea cu îngrășăminte chimice pentru 2,5 hectare și celor care au până la 10 hectare.

Se precizează în această ordonanță că îngrășământul trebuie să conțină cel puțin două elemente fertilizante, cu maxim 40% substanță activă cu conținut obligatoriu în fosfor. Nu s-a precizat în ordonanță un raport util între cele două elemente, astfel producătorii de îngrășăminte au speculat această ambiguitate și au introdus în rețeta îngrășământului chimic cantitățile minime de fosfor, atât de necesare culturilor agricole.

Componența chimică variază de la 28% azot și 12% fosfor, la 27% azot și 13% fosfor. Se poate ajunge astfel ca producătorii să speculeze ambiguitatea acestei ordonanțe și să prezinte o compoziție cu 39% azot și 1% fosfor, în scopul realizării unor îngrășăminte chimice, cu preț de cost cât se poate de mic, în comparație cu prețul oferit prin ordonanță.

Azotatul de amoniu conține 33,5% azot și costă 250.000 lei sacul, față de îngrășământul chimic, electoral, de fapt, al cărui preț este de 410.000 lei pe sac precizat în ordonanță.

Din acest punct de vedere, Partidul România Mare atrage atenția asupra activităților speculative favorizate prin această ordonanță, făcută în scopul îmbogățirii prin corupție a întreprinderilor producătoare de îngrășăminte chimice. Termenul stabilit pentru distribuire este de 30 aprilie a.c.

În județul Dâmbovița, dintr-un total de 11.600 de tone repartizat s-au distribuit până la ora actuală aproximativ 600 de tone, ceea ce reprezintă 5,2% îngrășăminte agricole repartizate agricultorilor. Se pune problema când vor ajunge la agricultori toate cantitățile? Poate până la anul viitor, la cealaltă campanie agricolă.

Nu s-a făcut popularizarea cuvenită de către responsabilii Guvernului în teritoriu pentru probleme de agricultură, asupra organizării, aprovizionării și distribuirii gratuite a îngrășămintelor chimice, aspect ce determină pe foarte mulți beneficiari ai acestei ordonanțe să-și cumpere îngrășăminte din bani proprii, pentru că lucrările din agricultură nu depind de birocrația și indiferența guvernanților.

Partidul România Mare atrage atenția asupra licitației pentru stabilirea distribuitorilor. Când s-a făcut? Cine a participat și în ce publicație scrisă s-a anunțat? Pentru că adevărații beneficiari nu cunosc aceste lucruri.

Altă acțiune a actualilor guvernanți, tot în scop electoral și de imagine este Hotărârea Guvernului nr. 109 din 30 ianuarie 2003 prin care s-a acordat așa-zis sprijin producătorilor agricoli, în vederea achiziționării de motorină în anul 2003, cu finanțare de la bugetul de stat, cu o subvenție simbolică de 3.600 de lei la litru, ceea ce reprezintă circa 19% din preț.

Amintim că prețul de producție al motorinei la rafinărie este de circa 8.000 lei pe litru, iar dacă Guvernul PSD-UDMR-PUR ar fi dorit ca agricultura să reprezinte cu adevărat prioritate națională, ar fi trebuit să subvenționeze lucrările agricole cu motorină la prețul de producție, ceea ce ar fi generat inevitabil creșterea nivelului de trai, în special al populației care sărăcește din ce în ce mai mult.

Pentru a beneficia de această subvenție nesemnificativă sunt necesare foarte multe etape pe care trebuie să le parcurgă obligatoriu un agricultor, cum ar fi: eliberarea unor adeverințe de către directori generali ai agriculturii și industriei alimentare, întocmirea unei cereri tipizate, verificarea și certificarea cererilor și altele.

În concluzie, datorită birocrației, a mecanismelor greoaie, pe direcția mișcării hârtiilor, majoritatea agricultorilor care au dreptul la motorină subvenționată, conform ordonanței, renunță, pentru că timpul pierdut și efortul pentru întocmirea documentațiilor și drumurilor parcurse nu justifică ajutorul acordat.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.