Camera Deputatilor

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnii deputați Florin Iordache și Vlad Hogea au depus intervențiile la secretariat. Și domnul Tiberiu Sbârcea, la fel. Vă mulțumesc.

Sunt 64 de înscrieri, așa că vă rog să concentrăm intervențiile.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Arcul de Triumf - lanțuri pentru români!"

La Blaj, pe Câmpia Libertății, în anul 1848, românii s-au pronunțat, printre altele, împotriva anexării forțate a Transilvaniei la Ungaria, și, deoarece toate revendicările lor au fost respinse, s-au declanșat o serie de confruntări militare româno-maghiare, care au durat până în anul 1849 și care s-au soldat cu pierderea de către români a peste 40.000 de vieți omenești, distrugerea a peste trei sute de sate și biserici și multe alte tragedii.

Cei treisprezece generali maghiari pe care îi omagiază monumentul de la Arad sunt responsabili în fața istoriei pentru odioasele crime săvârșite de unitățile militare de sub comanda lor, împotriva populației civile pașnice.

De aceea, se ridică întrebarea: operațiunile militare ale armatelor lui Kossuth sub comanda acestora, pentru cine anume au adus libertate?

Ei au fost condamnați penal de către justiția statului față de care depuseseră jurământul de credință ca militari. Guvernele Ungariei, de atunci și până astăzi, nu au întreprins nici o acțiune pe plan juridic, prin care să le fie anulate condamnările la moarte, să-i reabiliteze și să-i declare "eroi ai Libertății popoarelor" pe care le-au atacat și le-au adus prejudicii grave. Doar Viktor Orbán, premierul Ungariei din 1999, s-a adresat omologului său român Radu Vasile, să adopte o hotărâre de guvern în privința reabilitării "eroilor libertății", care a acceptat propunerea.

Guvernul român de atunci (din 1999) a adoptat o hotărâre în acest sens, care, însă, nu a fost pusă în aplicare nici de guvernul care a adoptat-o și nici de cel condus de Mugur Isărescu, care l-a urmat. Țărăniștii, cu toate păcatele lor, pentru care au fost măturați în anul 2000 din Parlamentul României, care acceptaseră la guvernare U.D.M.R.-ul, cu un ministru care era agent secret al Ungariei și cu un altul, care astăzi semnează propunerea legislativă privind înființarea Ținutului Secuiesc, nu au avut curajul să aplice în practică un asemenea act de iresponsabilitate, care lovea direct în însăși demnitatea națională a poporului nostru.

Banii și puterea au determinat P.S.D.-ul la o serie de concesii, cuprinse într-un protocol de colaborare pentru susținerea propunerilor legislative în Parlament cu U.D.M.R.- ul (sfidarea legilor românești, acțiuni separatiste, tăblițe bilingve la intrarea și ieșirea din localități - pe drumuri sau căi ferate, introducerea limbii maghiare în administrație și în justiție, vizite și declarații a diverse "jigodii" politice, pe teritoriul României, arborarea drapelului ungar pe clădiri oficiale, și câte și mai câte), dar, de data aceasta, s-a întrecut orice măsură și hotărârea de guvern este de fapt TRĂDARE DE ȚARĂ!

Domnule președinte Ion Iliescu, vă amintiți când ați declarat: "...Una e să ai idei, alta să le și promovezi...Cine o să aprobe așa ceva?...".

Domnule Adrian Năstase, vă amintiți când ați declarat că reamplasarea monumentului reprezintă: "un vis al iredentismului maghiar"?

Nici un politician european, nici un oficial al NATO și nimic nu ne obligă să acceptăm această ticăloșie, prin care sunt disprețuite suferințele neamului nostru. Parlamentul European a cerut Guvernului Năstase să ia măsuri concrete de combatere a corupției, de asigurare a independenței justiției și de libertate a presei, și nu de amplasare de statui și respectare de protocoale, prin care se ridică șmecheria la rang de politică de stat!

Guvernul României din 1925 a decis, printr-o hotărâre legal adoptată, demolarea "Statuii libertății de a maghiariza" și punerea ei într-un spațiu închis circuitului public, deoarece cei "treisprezece martiri" au luptat pentru o Ungarie Mare, în care românii, slovacii, rutenii, și alții să fie maghiarizați! Această hotărâre nu poate fi eludată de nici un guvern român, decât după ce ar fi declarată neîntemeiată, validată de Parlamentul României, promulgată de Președintele Țării, publicată în Monitorul Oficial și abia apoi reinstalat monumentul în cauză.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase, ați calculat consecințele pe care le va aduce reamplasarea monumentului, vizitele care se vor organiza, conferințele, simpozioanele, slujbele religioase care se vor ține, faptul că "Statuia Libertății Maghiare" va deveni o a doua "Mecca" internațională de pelerinaj al iredentismului și revizionismului agresiv maghiar? Dar diversele evenimente imprevizibile care ar putea surveni, când românii vor vedea cum paharul bucuriei ungurilor se umple, o dată cu paharul umilințelor lor istorice? Nu este prea periculos și scump jocul cu iredentismul și neorevizionismul maghiar internațional? Oare ce mai pregătiți ardelenilor?

Sper ca la alegerile generale din iarna anului 2004 electoratul să vă taxeze ca pe țărăniști ...

U.D.M.R. poate fi mulțumit pentru pașii mici pe care i-a făcut. Arcul de triumf în memoria eroilor din Transilvania căzuți în Revoluția din 1848, pentru construirea căruia Guvernul a estimat suma de 90 de miliarde de lei, și care ar putea avea o altă destinație, vestește, de fapt, triumful U.D.M.R.-ului în negocierile (șantajul/trocul) pe care le-a dus cu P.S.D.-ul mai bine de jumătate de an ... Se eludează adevărul istoric că românii au avut propria lor revoluție care s-a înăbușit în sânge de către o armată a unei țari străine, sub conducerea și a celor treisprezece generali, iar Transilvania a fost anexată prin silnicie și teroare la Ungaria, împotriva voinței majorității românești ... Este un mesaj prin care se dorește ca adevărul istoric al timpurilor apropiate să fie transmis falsificat peste veacuri.

Să ne aducem permanent aminte de cuvintele lui Alecu Russo, care, în 1848 scria: "Strigătul maghiar ...ljen Szabadság (Trăiască Libertatea), înseamnă lanțuri pentru români!"

În concluzie, Monumentul celor treisprezece martiri de la Arad are o putere simbolistică, diametral opusă, însă, pentru români și pentru maghiari. Acesta este motivul pentru care reconcilierea de azi, între români și maghiari, nu poate fi clădită pe acest monument, oricât de impresionant ar fi arcul de triumf care se preconizează a se ridica.

Parcul Reconcilierii româno-maghiare poate fi ridicat oriunde în Transilvania, cu un monument nou, care să exprime noile poziții care au intervenit în raporturile dintre cele două țări, dar și cu obligația de a i se ridica, prin reciprocitate, o replică pe teritoriul Ungariei.

Mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.