Camera Deputatilor

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Márton Arpád.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Agricultura românească, în perspectiva aderării europene".

Alinierea mecanismelor de finanțare a agriculturii românești la modelul practicat de Comunitatea Europeană ar fi desigur optimă, dar este imposibilă și ireală în actuala structură. Motivul este foarte simplu: pentru o agricultură excesiv de fărâmițată și cu un nivel de dotare tehnică precar, riscul ca alocațiile bugetare să nu poată fi folosite în scopul dorit este foarte mare. Acest lucru este datorat și pentru că până în acest moment, sprijinul financiar primit a urmărit doar stimularea producției și subvenționarea lucrărilor și produselor agricole, ceea ce s-a dovedit pe parcursul ultimilor ani un adevărat balast economic.

Fie că are o producție agricolă deficitară sau excedentară, România nu găsește calea optimă de a soluționa această problemă națională. Acest lucru pune sub semnul întrebării capacitatea actualelor instituții administrative din domeniu de a stabili și fundamenta un model agricol bazat pe competitivitate și cerințele pieței. Rezultatul acestor tergiversări și neputințe o reprezintă imensa risipă de resurse financiare bugetare. Mai grav este faptul că asemenea experimente, de natură diferită și exercitate an de an, se finalizează cu falimentarea în masă a producătorilor agricoli, iar pentru cei care se încăpățânează să supraviețuiască, viitorul nu rezervă prea multe bucurii, devenind destul de sceptici față de promisiunile, mai ales de cele financiare, pe care le implică aderarea la Uniunea Europeană.

Aderarea din 2007 are obiective precise pe domenii de activitate. Astfel, pentru agricultură, sprijinul financiar urmărește obținerea unor rezultate certe pe baza fondurilor alocate. Ca atare, producătorii agricoli din România trebuie să cunoască cerințele referitoare la standardele privind calitatea și siguranța alimentelor, precum și să respecte codul de bune practici agricole.

Toate acestea, coroborate, impun selectarea măsurilor care corespund cel mai bine nevoilor morale. Important este ca volumul cheltuielilor să se încadreze în limite stabilite pentru țara noastră.

În aceste condiții, mai mult ca sigur, România trebuie să se orienteze spre investiții în ferme, susținerea tinerilor fermieri, în special pentru adaptarea produselor la cerințele U.E., îmbunătățirea calității produselor agricole, implementarea măsurilor de protejare a mediului, sprijinirea zonelor defavorizate, ajutoare în domeniul pădurilor, investiții în domeniul prelucrărilor și terenurilor agricole etc.

Din cele mai sus prezentate, o concluzie se desprinde cu certitudine: este necesar ca și pentru acest domeniu, adică agricultura, să depunem toate eforturile pentru ca fondurile comunitare pe care dorim să le folosim să poată fi utilizate în mod concret și benefic. Pentru că altfel avem posibilitatea să devenim o țară importatoare de produse agricole și în acest caz să nu ne încadrăm în criteriile economice stabilite de U.E. în vederea aderării. A venit momentul să demonstrăm că putem abandona actualul sistem de subvenționare a agriculturii, că putem folosi fondurile comunitare cu răspundere și în mod creativ, dar mai ales că putem practica o agricultură competitivă și la nivel european, chiar dacă în acest moment teoria este mai pregnantă decât practica.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.