Camera Deputaţilor

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Ion Mocioi.

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să îmi îngăduiți în prima parte a declarației mele să răspund la prima povestioară a domnului Borbely, "Așa este la noi". Așa a intitulat-o dânsul. Eu îi voi răspunde cu o povestioară "Așa sunteți voi".

Eu sunt dintre cei care au făcut parte din prima clasă românească de la Bolyai din Târgu Mureș și vreau să vă spun că acolo, în liceu, am conviețuit cum nu se poate mai bine cu elevii și profesorii maghiari. A fost pentru atunci, poate și pentru astăzi, un model de conviețuire. Acum, lucrurile nu mai stau așa. Lumea s-a separat datorită presiunilor politice și intereselor străine. Astăzi, maghiarii se delimitează de comunitatea românească, năzuiesc spre autonomie de toate felurile, numai cu românii nu încape vorbă.

Acum, voi trece la obiectul declarației mele de astăzi.

Această declarație politică mi-a fost inspirată și provocată de o scrisoare deschisă a sindicatului jurnaliștilor din județul Bistrița Năsăud și, de ce nu aș spune-o direct, și de situația mass-mediei românești, care nu se bucură de o libertate deplină în societatea noastră pretinsă declarativ democratică și cu o economie de piață funcțională.

Eu nu știu dacă presa într-o țară cu democrație evoluată este prima sau a patra putere, dar dau toată dreptatea marelui istoric, scriitor și om politic Mihail Kogălniceanu care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, vedea rolul presei în dezvoltarea civilizației omenești identică cu rolul locomotivei cu aburi în dezvoltarea tehnicii și tehnologiei de atunci.

Apreciind astfel rolul presei, observăm cu amar că Televiziunea Națională și Societatea Națională de Radio, ca și televiziunile private sunt tare dependente de regimul Iliescu - Năstase, pe care îl laudă și îl piaptănă de ți-este mai mare sila de audio-vizualul românesc.

În cazul posturilor naționale și a televiziunilor comerciale, este greu să vorbești de echidistanță, de respectarea legilor și a deontologiei profesionale pentru că cei din conducere se străduiesc peste măsură să laude Puterea PSD-istă și pe președintele PSD-ului în scopul menținerii posturilor pe care le ocupă.

Jurnaliștii obișnuiți care ar dori să înfăptuiască o ziaristică cinstită sunt amenințați fie cu demiterea, fie cu diminuarea salariului pentru că este de unde să aleagă alți ziariști și probabil nu este neapărat ca aceștia să aibă prea multă școală și conștiință.

Marile cotidiene combat și ele conform intereselor pe care le au marii patroni ai acestora și este ușor de văzut direcția de atac de pe prima pagină încă, fără să mai cântărești cantitatea și calitatea reclamelor.

Pe plan local, la nivelul județelor, municipiilor și orașelor, rolul mass-mediei este în general puțin deviant. Totuși, tendințele de la centru se fac ușor simțite. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat de scrisoarea deschisă a sindicatului ziariștilor din Bistrița Năsăud că reclamă salarii decente pentru angajații din presă, ceea ce este firesc. Cu un salariu net de 2.500.000 de lei sau de 3.000.000 de lei nu se poate face muncă cinstită: "Este sub demnitatea și nivelul de supraviețuire a unui jurnalist".

Această luptă sindicală la nivel de protest și-a găsit replica din partea conducerilor, și citez din nou: "Ori îți dai demisia din sindicat, ori te dăm noi afară din serviciu."

Dacă așa stau lucrurile, atunci ce să mai zicem de comportamentul patronilor în general, care folosesc munca la negru și care obțin profituri nedemne din exploatarea inumană a forței de muncă?

Mai are lucrătorul din presă curajul de a dezvălui anormalul, de a prezenta corect situația, când patronul în cauză plătește reclama la ziarul pe care jurnalistul îl deservește?

Sigur, în această situație este ușor să racolezi și să asmuți pe unii ziariști mai nevoiași fie împotriva unor rivali politici ori împotriva unor autorități locale pentru că presa este liberă, nu-i așa?

De ce nu se acționează, pentru că se poate, în interesul național și al democrației pe toate căile - legislativ, executiv și în justiție, pentru ca într-o Românie liberă să avem o presă liberă și o democrație care să ne deschidă porțile Europei și ale lumii?

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.