Camera Deputaţilor

Domnul Ioan Ghișe:

Declarație politică: "Necesitatea de a fundamenta, bazată pe principii, în mod echitabil, salarizarea în sectorul public".

Sistemul de salarizare din România reprezintă, de 15 ani, teren de dispută politică și sindicală. Acest domeniu a și cunoscut cele mai mari și frământate evoluții. Multiplele dezechilibre care apar în procesul de transformare a societății românești generează de multe ori inechități care duc la demotivarea specialiștilor pentru o muncă cinstită, și la frustrare, care se acumulează pe măsura trecerii timpului.

Presiunile sociale pentru creșteri salariale, exprimate de multe ori în stradă, și concesiile făcute de guvernanți, oricare și oricând ar fi fost ei, au generat slăbiciuni multiple ale unui sistem de salarizare de care se plâng toți cei care lucrează în sectorul public.

Datorită acestei cauze majore care o reprezintă inechitatea în a răsplăti munca cinstită și competentă, foarte mulți specialiști, fie au părăsit țara, fie au schimbat locul de muncă sau domeniul de activitate.

Ani mulți de viață se consumă în pregătirea de specialitate a tinerilor în institute de învățământ superior. Se cheltuiesc sume imense de bani de către statul român, adică prin contribuția cetățenilor, pentru formarea unor valoroși specialiști.

Dezamăgiți și demotivați, aceștia ajung să plece să lucreze în alte țări sau în alte domenii, fără ca societatea - în ansamblul ei- să beneficieze de investiția pe care statul, prin instituțiile sale, o face în bani, profesori, laboratoare, muncă, timp și energie consumate până la urmă în mod inutil.

De fapt, se risipesc resursele naționale concretizate în bani de la buget și formare profesională a specialiștilor de înaltă calitate. Nu multe țări în lume își permit o astfel de risipă. Altfel spus, statul gestionează greșit și risipește din contribuția cetățenilor, fără ca aceștia să fie la urmă și ei beneficiari ai investiției făcute pentru pregătirea unora dintre cei mai valoroși cetățeni.

Această eroare se petrece datorită lipsei de viziune, fundamentată pe principii și valori, în concordanță cu standardele constituționale ale democrației, statului de drept și obiectivelor strategice naționale pentru dezvoltarea durabilă a societății românești.

Criteriile după care ar trebui să fie generată o grilă de salarizare în domeniul public este necesar să fie determinate de: importanța socială a muncii, gradul de specializare, timpul necesar și obligatoriu pentru specializare în munca prestată și nivelul de pregătire, calitatea și cantitatea muncii, responsabilitatea individuală și reprezentativitatea instituțională.

Apreciem că sănătatea și educația cetățenilor trebuie să fie prioritare față de producția de bunuri materiale, care - dacă ar fi rebutate - se pot recicla și remodela.

Sunt foarte numeroase situațiile în care un economist sau inginer câștigă în sectorul public cât zece medici specialiști chirurgi, chiar dacă societatea comercială pe care o conduce economistul sau inginerul este falimentară și subvenționată de la bugetul public.

A devenit obișnuință ca, în aceleași condiții de pregătire, calificare și vechime, ingineri, economiști sau informaticieni să fie plătiți de câteva ori mai puțin dacă lucrează în învățământ, decât dacă lucrează în alt domeniu din sectorul public.

De asemenea, în funcție de responsabilitatea individuală și reprezentativitatea instituțională trebuie ca sporurile de funcții să contribuie la motivarea spre munca cinstită și în serviciul public și să nu reprezinte surse de demotivare și corupție.

Apare de neacceptat ca salariile angajaților și ale conducătorilor de societăți comerciale cu capital majoritar de stat în domenii social-economice cheie ale serviciilor publice și furnizorilor de materie primă și energie să fie retribuite cu sume de ordinul a câtorva zeci de economiști, arhitecți, profesori sau ingineri care lucrează în administrație.

În același timp, performanțele acestor societăți comerciale monopoliste pe domeniul lor sunt slabe, activitățile sunt susținute de subvențiile de la bugetul public, iar serviciile sunt de slabă calitate.

Altfel spus, cu banii luați de la cetățeni, statul, prin sistemul instituit, plătește în regim de lux pe cei care produc și vând servicii de slabă calitate, servicii pe care apoi aceștia le oferă cetățenilor în regim de monopol.

Acestea toate sunt anomalii care trebuiesc corectate.

Pledăm pentru ca Guvernul, prin Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, să inițieze un sistem de salarizare în domeniul public, fundamentat pe principiile și valorile enunțate mai sus.

Sistemul de salarizare trebuie să genereze echitate socială, și nu discriminări, trebuie să răsplătească valoarea socială a muncii, care dă viață și întreține sănătatea sau care educă pentru viață.

Sănătatea și educația cetățenilor sunt prioritare față de producția de bunuri materiale.

Susținătorii și beneficiarii serviciilor oferite de stat sunt cetățenii, și nu bunurile materiale și mașinile, care azi se fac și mâine se aruncă.

Valoarea supremă în statul democratic și onest este "Omul", privit ca "Cetățean", pentru care se produc și se oferă servicii.

Acest adevăr trebuie consfințit printr-o politică salarială principială și echitabilă. Doar o astfel de politică salarială poate duce la valorificarea uriașului potențial de creație al ființei umane, în general, și al calităților cetățenilor României, în particular.