Camera Deputaților

Doamna Aurelia Cristea:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Azi am două declarații politice. Prima declarație este în sprijinul producătorilor autohtoni de medicamente, împotriva creșterii artificiale a taxei clawback.

Și cea de-a doua este o inițiativă comună pentru susținerea sectorului cultural independent. Voi citi însă doar prima declarație politică, și anume cea în sprijinul producătorilor autohtoni de medicamente împotriva creșterii artificiale a taxei clawback.

Stimați colegi,

Mi-a fost adusă la cunoștință recent o situație care, în cazul în care ar fi legiferată și ar produce efecte, poate pune România în situația de a deteriora relația cu investitorii autohtoni din domeniul producției de medicamente. Mă refer la actualizarea listei de medicamente compensate, cu toate efectele pe care aceasta le presupune.

În acest moment, situația din România poate fi descrisă facil în următorul fel: producătorii industriali de medicamente autohtoni au investit în ultimii 10 ani peste 2 miliarde de euro în domeniul achizițiilor directe, de extinderi și modernizări ale capacităților de producție din România. Industria românească a medicamentelor aduce un aport de 1,5% din PIB și oferă 8.000 de locuri de muncă directe și alte 15.000 indirecte. În același timp, exportă medicamente fabricate local în peste 90 de țări din lume.

Pe de altă parte, producătorii de aici fabrică peste 80% din volumul pastilelor care costă sub 20 RON. Acestea sunt consumate, în cea mai mare parte, de pacienții cu venituri modeste. De aceea, propunerea ca aceste medicamente să fie excluse de la compensare, fără a se baza pe un studiu de impact, va duce la limitarea accesului unei largi plaje de pacienți cu venituri modeste la medicamentele menționate. Mai mult, propunerea va avea efecte catastrofale asupra industriei locale de medicamente și va crește, pe termen mediu, costurile din sănătate.

Stimați colegi,

Vă rog să înțelegeți situația delicată în care ne aflăm. Măsura va servi exclusiv intereselor producătorilor internaționali, care nu au investit și, din păcate, probabil, nu vor investi în România. Vom deveni astfel dependenți și de importurile de medicamente, așa cum deja este cazul pentru vaccinuri, după închiderea Institutului "Cantacuzino".

Mai departe, trebuie neapărat semnalat faptul că s-a generat impresia că sănătatea din România va avea de suferit dramatic dacă lista medicamentelor compensate nu este actualizată. În fapt, 65% din românii care trăiesc în mediul rural nu au acces la servicii medicale elementare, cu atât mai puțin la medicamente de ultimă generație. Actualizarea listei de medicamente compensate, care va costa România peste 500 milioane RON/an, nu are cum să servească intereselor naționale, așa cum încearcă lobby-ul comercial să acrediteze ideea.

Acești bani, păstrați și reintegrați în sistemul medical, pot produce efecte în alte ramuri, cum ar fi construcția spitalelor regionale de urgență din Cluj și Iași sau creșterea salariilor medicilor. Chiar și finanțarea medicinei primare are foarte mult de suferit din acest punct de vedere.

Ceea ce nu se spune în promovarea actualizării listei medicamentelor compensate este că, din cauza formulei din prezent a taxei clawback - care nu a fost schimbată încă nici în 2013, în ciuda declarațiilor Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) - producătorii de medicamente din România vor plăti sume foarte mari de bani după actualizare, dar nu vor beneficia de venituri suplimentare din acest proiect.

Efectele care decurg de aici pot fi simplu descrise. Dacă în trimestrul I din 2013 producătorii de medicamente din România plăteau pe lângă cota unica de 16% alți circa 13% (taxa clawback), după aprobarea de către CNAS a listei de așteptare din octombrie 2013 (1600 de referate pentru care pacienții așteaptă aprobarea tratamentului) vor plăti circa 18% taxa clawback, deși nu beneficiază în niciun fel de venituri rezultate din modificarea listei.

Aprobarea Guvernului în cazul modificării listei de medicamente compensate, fără modificarea taxei clawback, va duce la aceea că producătorii de medicamente locali vor plăti, pe lângă cota unică, un nou clawback, de 25%. Subliniez încă o dată că în tot acest timp ei nu vor beneficia de venituri din actualizarea listei.

Stimați colegi,

Nu este greu să intuim efectele pe termen lung ale acestor decizii. Va trebui să înfruntăm derentabilizarea și decompetitivizarea agenților economici cu investiții industriale în România, care fie vor închide, fie vor evita să mai investească în țară. Dorim noi cu adevărat acest lucru? Este acest pas cu adevărat în interesul pacienților din România?

Vă solicit să luați în calcul și aceste date atunci când veți formula o opinie sau veți vota asupra proiectului de lege vizat. Vă rog să cântărim împreună toate aceste date și vă mai rog ca în toate deciziile pe care le adoptăm să stăm cu demnitate în sprijinul României, în primul rând. Producătorii locali și produsele noastre sunt cele care ar trebui să fie sprijinul economiei.

Așa cum susținem România în alte domenii, în alte ramuri ale economiei, la fel ar trebui să ne preocupe prosperitatea propriilor producători de medicamente. În fond, vorbim de un act natural de susținere a propriilor valori.

Vă mulțumesc.

Aurelia Cristea, deputat ales în Colegiul, 3 Cluj-Napoca.

Doamna Aurelia Cristea:

"O inițiativă comună pentru susținerea sectorului cultural independent"

Strategia sectorială a domeniului cultură pentru anii 2014-2020, elaborată de Ministerul Culturii, creionează o viziune amplă asupra sectorului cultural: "Cultura reprezintă un domeniu strategic de investiții pe termen lung, cu efecte care în timp se generalizează, pătrund și influențează majoritatea subsectoarelor economice". În aceeași strategie se afirmă că obligațiile statului sunt acelea de a respecta (fără să cauționeze dreptul cultural), de a proteja și de a pune în executare deciziile legate de dezvoltarea mediului cultural. În fine, documentul subliniază necesitatea promovării unui parteneriat activ între stat și societatea civilă, ca actor consacrat al sectorului cultural independent.

Pe de altă parte, la finalul anului trecut, o mare parte a ONG-urilor angrenate în sectorul cultural independent au semnat un document, "Carta pentru Cultură Vie". Printre doleanțele enumerate în acest document amintesc necesitatea introducerii bugetării multianuale a finanțărilor din partea statului, creșterea cuantumului finanțărilor adresate sectorului independent și necesitatea unei legi privind statutul artistului.

Vin în fața dumneavoastră cu aceste informații pentru a vă cere sprijinul și susținerea în crearea unei inițiative comune, care să susțină creșterea și competitivitatea sectorului cultural independent. Este un prim pas pe care îl fac în cadrul unui demers mai larg, de promovare și susținere a sectorului cultural independent. Cred că o astfel de inițiativă își găsește locul cuvenit pe agenda fiecărui partid din România, indiferent de orientare sau ideologie.

Sectorul cultural independent din România, care produce deja performanță recunoscută la nivel european și mondial, are nevoie de câteva instrumente strategice pentru a-și potența contribuția la dezvoltarea sectoarelor de activitate sociale.

Un astfel de instrument necesar este reforma sistemului de finanțare publică pentru proiectele culturale, cu accent pe nevoia de bugetare multianuală a proiectelor culturale. O altă doleanță este sprijinirea dezvoltării de programe și proiecte de formare profesională și mobilitate în sectorul cultural. Și vreau să subliniez că măsurile pe care ar trebui să le adoptăm, în sensurile propuse, sunt de multe ori foarte simple, iar beneficiile pe care România le-ar obține, pe termen lung, din implementarea acestor măsuri, ar fi extraordinare.

Vă chem să sprijinim o inițiativă comună a politicienilor în favoarea culturii vii. Vă rog să aveți deschiderea, încrederea și bunăvoința, de care ați dat dovadă de atâtea ori, de a ne pune împreună în slujba unui obiectiv din realizarea căruia România va avea doar de câștigat!