Camera Deputatilor

Doamna Aurelia Cristea:

"Evaziunea fiscală, un fenomen împotriva căruia trebuie să luptăm împreună"

Din ce în ce mai des avem de-a face cu investigații răsunătoare care aduc în fața legii cazuri de evaziune fiscală. Cel mai cunoscut caz din ultima vreme este cel în care au fost efectuate 160 de percheziții și a fost dispusă urmărirea penală a 50 de persoane, printre care se numără angajați ai Ministerului Finanțelor Publice. Aici, prejudiciul este estimat la peste 50 de milioane de euro. Numeroase alte cazuri au ajuns în atenția mass-media, după ce procurorii DNA sau DIICOT au efectuat percheziții, au solicitat arestări preventive și au dispus începerea urmăririi penale în mai multe astfel de acțiuni. Și, să nu uităm că inclusiv fostul șef al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, este implicat într-un dosar de evaziune fiscală

Cotidianul "Gândul" a publicat recent un material din care rezultă că România ar fi pierdut, în 2012, 18 miliarde de euro din evaziunea fiscală, cauza principală fiind neîncasarea TVA (60% din valoarea totală a pierderilor înregistrate de bugetul național). Munca la negru a generat o pierdere de 4 miliarde de euro. De altfel, materialul publicat de Gândul oferă și o trecere în revistă a metodelor folosite cel mai des în evaziunea fiscală, pe care nu mai are sens să le amintesc aici.

Aș vrea, totuși, să reținem suma: 18 miliarde de euro. Aceștia sunt banii pe care i-am pierdut, noi, toți, anul trecut, din cauza evaziunii fiscale. Este un fenomen care, stimați colegi, ne afectează pe toți: ea presupune măsuri suplimentare apoi din partea statului pentru a recupera prejudiciile create bugetului. Și aceste măsuri ni se aplică tot nouă, sub forma creșterii taxelor și impozitelor. Adică pierdem pe de o parte investițiile și serviciile care s-ar fi putut crea prin aceste fonduri, și de care am fi beneficiat, și mai pierdem și banii pe care statul ni-i va percepe în plus pentru a acoperi pierderile. E un preț cam pipărat, cred.

În acest context, nu mă pot opri să nu mă întreb de ce nu înțelegem să acționăm chiar noi, cetățenii, în scopul blocării tentativelor de a frauda bugetul statului. Angajații firmelor care prejudiaciază statul ar trebui să înțeleagă că, pe termen lung, faptele pe care le ascund se vor întoarce împotriva lor și a familiilor lor, prin taxe crescute și servicii mai puține și mai proaste. Cu bani mai puțini la buget, nu avem nicio șansă să creștem performanța în educație sau să susținem sistemul medical, astfel încât să acopere costurile necesare asigurării unui trai sănătos. Responsabilitatea individuală este un prim pas în rezolvarea acestei probleme care ne afectează serios.

Și mai este o întrebare serioasă pe care suntem datori să o punem: ce fac celelalte instituții ale statului pentru a preveni și a stopa evaziunea fiscală? De ce mereu justiția este cea care demantelează astfel de structuri, și nu instituțiile clasice abilitate pentru a controla și a reglementa încasarea sumelor? Oare nu cumva avem de-a face cu o problemă de sistem? Cum a ajuns chiar șeful ANAF din perioada Guvernului Boc să fie cercetat pentru evaziune fiscală?

Din acest punct de vedere, poate că ar bine ca fiecare dintre noi să transmitem un mesaj, la nivel local. Să arătăm că vremea marilor fraudări ale bugetului a trecut. Să arătăm că noi, puterea USL, refuzăm să fim părtași la un jaf național care are efecte dezastruoase pentru toți oamenii, inclusiv pentru noi înșine.

Poate că acesta este primul pas în combaterea evaziunii fiscale. Să înțelegem că ea ne costă pe fiecare dintre noi din ce în ce mai mult, indiferent de cine câștigă. Lipsa acelor bani o resimțim în lipsa investițiilor. Gândiți-vă doar că ne-am fi rezolvat, din acești bani, într-un singur an, rețeaua de autostrăzi. Gândiți-vă câte beneficii am fi avut de pe urma acestei sume.

De aceea, cred că e important să acționăm, fiecare dintre noi, prin tot ceea ce putem, în primul rând, în sensul conștientizării că evaziunea e un fenomen care ne afectează, ca țară, pe toți. Că astfel fiecăruia dintre noi îi sunt răpite oportunități. Și în al doilea rând, să avem curajul să afirmăm public că nu e suficient să așteptăm ca justiția să fie mereu cea care reglementează aceste situații. Că împreună putem să dăm un semnal care să fie înțeles de către restul instituțiilor abilitate: și acela este că nu vom mai tolera pierderi la acest nivel. Că nu ne mai permitem să facem asta!