Camera Deputaților

Doamna Aurelia Cristea:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Doamna Aurelia Cristea:

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează "Cazul Iulia Ionescu. Despre responsabilitate și risipa banului public".

În ultimele zile, întreaga țară a urmărit un caz extrem de mediatizat, al unei adolescente din București care a fugit de acasă, încercând să se călugărească în nordul Moldovei. Am toată compasiunea pentru suferința acestei fete, cât și a familiei ei, îi doresc să ajungă să-și găsească liniștea interioară și să-și continue viața care pentru ea abia începe.

Dincolo însă de aspectul uman al acestei situații, vreau să semnalez o problemă care afectează întreaga societate. Procesul de căutare al acestei copile dispărute a implicat numeroase instituții ale statului din mai multe județe, costurile din bugetul public fiind foarte mari.

Întrebarea pe care vreau să o pun azi - și pe care mă mir că nu o ridică nimeni, nici în presă și nici la nivelul autorităților - este: cine plătește acești bani?

Este oare firesc să suporte contribuabilul toate cheltuielile? Nu ar trebui găsit un responsabil (sau mai mulți) pentru acest incident, care să contribuie din propriul buzunar la sumele cheltuite de autorități?

Și nu este vorba doar de acest caz particular, ci de multe altele, asemănătoare, care au loc zi de zi.

Urmărind povestea Iuliei Ionescu, putem observa că există un complex de împrejurări, persoane și instituții ce poartă cel puțin o parte din responsabilitate pentru situația creată.

Sunt o persoană credincioasă, dar nu pot însă să nu remarc, cu regret, atitudinea starețului de la mănăstirea unde a ajuns Iulia, care i-a mințit pe polițiștii veniți să o caute, sub pretextul că apără credincioșii.

Minciuna este sancționată de Biblie chiar în cele 10 porunci. Iar în acest caz, minciuna ne-a costat bani, pe fiecare dintre noi. De ce ar trebui autoritățile să treacă cu vederea acest incident, protejând un slujbaș al bisericii care nu-și respectă nici propriile dogme?

Nu intenționez să găsesc eu vinovați, nu este îndatorirea mea, ca parlamentar, să fac acest lucru. Doresc doar să semnalez aceste nereguli, să aduc în atenția publică detașarea cu care toată lumea tratează risipa de resurse alocate pentru acest caz și altele similare.

Oare dacă nu ar fi fost adus în atenția presei, ar mai fi beneficiat de un astfel de tratament? Peste 10 copii pe zi dispar în România, iar o treime dintre ei nu mai sunt găsiți. Oare fiecare dintre aceștia beneficiază de o atenție la fel de mare?

Ne plângem că există evaziune fiscală prea mare în România, că cetățenii nu respectă instituțiile statului, că nu există conștiință civică, că autoritățile au imagine proastă în rândul populației.

Nu ar fi oare timpul să-i respectăm pe românii care își plătesc taxele, arătându-le că le cheltuim banii responsabil, că risipa este redusă la minimum, că bugetul statului nu e un sac fără fund din care se pot împrăștia resurse, ci un fond bine organizat, din care se extrag bani cu chibzuință?

Nu ne permitem luxul de a risipi bani, există numeroase probleme grave în România din cauza lipsei de finanțare.

Vreau să subliniez foarte clar că nu susțin ca statul să nu intervină în astfel de cazuri. Din contră, statul are obligația de a interveni, folosind fondurile publice. Dar are, de asemenea, și obligația de a găsi responsabili și a-i pune să plătească, indiferent de statutul social al acestora.

Sunt sute de mii de întreprinzători în această țară care muncesc de dimineață până noaptea, străduindu-se să își crească mica lor afacere care produce bogăție pentru țara noastră, și dau de lucru zecilor de mii de oameni.

Sunt milioane de salariați care lucrează zi de zi cu speranța unui viitor mai bun, pentru ei și copiii lor. Marea majoritate a acestor cetățeni sunt plătitori onești de taxe către stat. Ei așteaptă însă și ca statul să-i respecte.

Consider că avem o datorie față de acești oameni și față de noi toți, atât morală, cât și materială.

Singurul mod pentru a progresa împreună este să ne respectăm unii pe alții, să nu ne mințim, să nu ne păcălim, să stabilim cu onestitate cine merită beneficii și cine are responsabilități.

Sper ca acest caz, trist, de altfel, să ne servească drept lecție și să ne ajute să vedem mai clar ce avem de schimbat, atât în legislație, cât și în atitudinea noastră. Vă mulțumesc.

Aurelia Cristea, deputat PSD de Cluj.