Camera Deputatilor

Domnul Bende Sándor:

Accesul la energie electrică și la cel puțin o sursă de încălzire a locuinței pentru absolut fiecare cetățean al României ar putea face parte din drepturile fundamentale, dacă este să interpretăm în acești termeni prevederile alin. (1) al art. 47 din Constituție referitor la nivelul de trai - "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent".

Și ce ar trebui să facă statul?

Programul de guvernare din ianuarie 2017 prevede la Capitolul "Politici în domeniul energiei" înființarea de sisteme noi de distribuție de gaze și de energie electrică în localitățile care nu dispun de alimentare cu astfel de utilități, suma estimată pentru astfel de investiții fiind stabilită la 50 milioane de euro anual.

În Programul de guvernare revizuit în ianuarie 2018, este revizuit și acest obiectiv, suma dispare, la fel și energia electrică, rămâne în mod expres doar ca în cadrul Planului Național de Dezvoltare a Rețelelor de Distribuție de gaze naturale populația și agenții economici să fie conectați, cu noutatea descentralizării deciziei și competenței concesionării, de la minister la autoritățile publice locale. De asemenea, în contextul asigurării securității energetice naționale, se afirmă faptul că autorităților publice locale le revine un rol cheie în procesul de tranziție al sectorului energetic, precum și cel de redesenare a politicilor energetice la nivel național.

Și totuși, când se pune problema punerii în practică a acestor obiective, apar controversele. Uniunea Europeană deja pune problema altfel. Dezbaterile la nivelul decizional se axează pe noțiuni cum ar fi descentralizarea pieței energiei, transformarea consumatorului în producător, astfel încât acesta nu numai că devine autonom din punctul de vedere al asigurării consumului propriu, ci introduce în sistem energie, devenind producător-vânzător. În acest peisaj de interconexiune, dezbaterile din țară sunt anacronice, defazate atât tehnologic - vorbim despre cârpirea rețelelor construite în anii ’60 și ’70 - cât și conceptual. De ce pare mereu că despre ce vrea Europa și vorbește, noi aflăm după un cincinal și implementăm după un deceniu, când societatea și așteptările ei, tehnologia și peisajul economic s-au transformat iarăși total?

Poate ar fi cazul să ne redesenăm rețelele naționale, să regândim modul în care acestea, în urma unei cooperări pe baze sănătoase, ajung să hrănească economia și să dezvolte comunitățile în contextul mai larg al pieței unice europene. Ca variantă, am putea să luăm în calcul înființarea de rețele regionale și locale, ca blocuri de bază ale construcției sistemului național. Scopul primordial este să asigurăm prosperitate și, implicit, respectarea art. 47 din Constituție, ceea ce înseamnă proiectarea și implementarea unei piețe în care toți actorii joacă după aceleași reguli de transparență, echitate și competență. Poate astfel vor putea fi mulțumiți și consumatorul, atât cel casnic, cât și cel industrial, dar și agenții economici din sistemul energetic.