Camera Deputaţilor

Domnul Găvrilă Ghilea:

"Titluri de stat... degeaba!"

Ministerul Finanțelor Publice a dat startul, în aceste zile, unei noi serii de emisiuni de titluri de stat în cadrul Programului Tezaur, obligațiunile având scadențe la 1, 2, 3 și 5 ani și dobânzi anuale de 3,5%, 4%, 4,5% și, respectiv, 5%, aproape duble față de media bonificațiilor bancare oferite în prezent pentru depozitele populației.

Trecând peste faptul că ne aflăm deja la a treia serie de astfel de emisiuni din acest an, după cele din lunile februarie și martie, nu putem decât să privim cu circumspecție comunicatul de presă recent al instituției emitente care precizează triumfalist că "alternativa de economisire a Ministerului Finanțelor Publice se bucură de un interes crescut al românilor, astfel că, până în prezent, peste 20.000 de români au investit în titluri de stat, mai mult de 1,2 miliarde de lei".

Prudența în abordarea acestei stări de fapt este mai mult decât necesară, dacă ținem seama că emisiuni similare, dar cu o dobândă la jumătate față de oferta actuală și maturitate la numai doi ani, au mai fost puse în circulație și în anii 2015-2018 de către același emitent.

Dar cum a venit vremea scadenței, Ministerul Finanțelor Publice nu a avut încotro, fiind nevoit să pună în funcțiune rotativa obligațiunilor de stat, mărind miza dobânzilor neimpozabile, proporțional cu perioada lor de maturitate.

Pe de altă parte, publicitatea persuasivă a randamentului "cincinal" al acestor instrumente de economisire este de natură să ridice mari semne de întrebare asupra sustenabilității reale a unui asemenea plasament, în condițiile în care dobânda la scadența de 5 ani este și în prezent mai mică decât rata actuală a inflației, estimată la 5,4%.

Ce nu se spune decât cu jumătate de gură și numai celor care întreabă și insistă, este că aceste titluri de stat nu sunt transferabile, nici tranzacționabile, neputând fi răscumpărate decât la scadența maturității lor, investitorii fiind astfel lipsiți de posibilitatea denunțării anticipate a plasamentului, chiar cu riscul pierderii dobânzii.

Ministerul Finanțelor Publice și-a anunțat deja intenția de a emite titluri de stat pentru populație pe tot parcursul anului 2019, în fiecare lună perioada de subscriere fiind de trei săptămâni, maturitățile urmând să fie stabilite în funcție de interesul manifestat de investitori.

Mă tem că asistăm deja la un circuit de schemă Ponzi, în care, investitorii, atâția câți vor mai fi, își vor da seama prea târziu că din sumele atrase prin titlurile puse în vânzare statul le plătește, de fapt, pensiile și salariile.

În aceste condiții, poate că statul nu va da faliment, dar nimeni nu garantează că cetățenii săi investitori în titluri nu își vor declara insolvența atunci când dobânzile promise nu se vor mai vedea de rata inflației.