Camera Deputaţilor

Domnul Răzvan-Ilie Rotaru:

"România nu acceptă dublul standard al produselor alimentare și solicită să fie tratată la fel ca toate țările Uniunii Europene"

Am spus că suntem un partid proeuropean, pentru că dezvoltarea României s-a datorat în bună parte faptului că suntem membri ai Uniunii Europene. Dar cred că România merită mai mult! Românii merită mai mult!

Vrem să fim membri cu drepturi egale în Uniunea Europeană. Nu mai putem accepta standarde duble. Nu mai putem accepta ca aceleași alimente, cu același ambalaj să fie mai bune în vestul Europei și mai proaste la noi în țară.

Trebuie să ne apărăm țara, astfel încât copiii noștri să mănânce hrană sănătoasă, de aceeași calitate ca cea din vestul Europei.

România are nevoie de patrioți în Europa, astfel încât medicamentele pentru copiii și bătrânii noștri să fie de aceeași calitate ca cele din Europa.

De ce spun că România merită mai mult? Pentru că nu suntem deloc o țară de mâna a doua! Am dovedit în multe rânduri că suntem o țară de primă clasă și avem multe lucruri bune de spus despre România în fața Europei!

Sunt două componente pe care Uniunea Europeană trebuie să pună accent. Prima componentă trebuie să vizeze o reformă în abordarea pe care Uniunea o are față de Piața Comună, iar a doua componentă se referă la stabilirea clară a actorilor care se confruntă cu dublul standard.

În ceea ce privește prima componentă, trebuie să depășim nivelul de deziderate, principii, obiective generale. Trebuie să intrăm în chestiuni de reguli bine determinate, o disciplină comercială concretă, reguli de concurență unitare, practici unitare de producție, comerț, valorificare și calitate.

În materie de dublu standard, suntem puși în situația unor declarații pozitive, neînsoțite însă de reglementări. Toți simțim dublul standard, aplicabil în materie de prețuri, de costuri, de calitate, de imagine, de servicii.

Și totuși, undeva, acțiunea de combatere este foarte timidă, iar această lipsă de acțiune conduce la efecte deosebit de grave.

În acțiunea sa de combatere a dublului standard, Uniunea Europeană s-a limitat la etichetare, la informarea consumatorului despre conținutul produsului și la recomandarea ca un produs să aibă același conținut, indiferent de teritoriul unde se valorifică. Este oare de ajuns? Dublul standard se oprește la conținutul produsului? Există un "delay" între consumul efectiv și o eventuală constatare a unei neconformități?

PSD a propus amendarea Directivei 29/2005 privind practicile comerciale neloiale și introducerea unui punct distinct care să se refere la interzicerea oricărei activități de comercializare a unui bun ca fiind identic cu un bun comercializat în mai multe alte state membre, deși produsele respective au compoziție sau caracteristici substanțial diferite.

PSD a susținut poziția Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlamentul European, care a publicat, în ianuarie 2018, un proiect de aviz privind dublul standard al produselor de pe Piața Unică, care conține următoarele propuneri: alocarea a două milioane de euro pentru elaborarea unei metodologii și efectuarea testelor comparative ale produselor alimentare în diferite state membre; se așteaptă ca testarea să fie finalizată cât mai curând posibil, de preferință în 2018; amendarea Directivei 2005/29/CE din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori și introducerea unei prevederi privind interdicția folosirii calității duale; înființarea unei agenții sau a unei alte unități specializate care să monitorizeze consistența compoziției și utilizarea proporțională a ingredientelor în produsele alimentare identic marcate și ambalate.

Cea de-a doua componentă, care vizează stabilirea clară a actorilor care se confruntă cu dublul standard, trebuie să aibă în vedere identificarea soluțiilor de combatere a acestui fenomen pe întreg lanțul de aprovizionare și transmiterea unui mesaj concret, neechivoc, asupra responsabilității acțiunii, deoarece tipul acesta de comunicare care culpabilizează întreg lanțul de valorificare nu poate aduce beneficii unei piețe care se bazează pe încredere și nevoie.

Reglementările ar trebui să garanteze că acești operatori pot concura în mod echitabil, contribuind astfel la eficiența de ansamblu a lanțului.