Curriculum Vitae
Comunicate de presă
Activitate parlamentară
2020-prezent (dep.)
inițiative legislative
întrebări și interpelări
luări de cuvânt în plen
luări de cuvânt în ședințele Biroului permanent
votul electronic
declarație de avere
declarație de interese
2016-2020 (dep.)
2012-2016 (dep.)
 
Sunteti în sectiunea: Prima pagina > Legislatura 2020-prezent > Camera Deputaților > Ödön Szabó > Comunicate de presa Versiunea pentru printare


primită de la domnul deputat Szabo Odon (Grupul parlamentar al UDMR)

Istoria unui neam, a unui popor, a unei țări conține nu doar pagini glorioase, dar și pagini rușinoase, odioase. Fără dubiu Pogromul de la Iași este o asemenea pagină rușinoasă, odioasă.

Trăsăturile cele mai cumplite ale ființei umane au ieșit la suprafață în acele zile fatidice din 1941. Comemorarea sinceră a memoriei victimelor, prezentarea corectă a faptelor - fără farduri și retușuri istoricești - , construirea și menținerea unui sistem imunitar comunitar viu pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete vreodată, sunt aspectele de care trebuie să ținem cont în contextul acestor evenimente. Simon Wiesenthal spunea foarte corect: Istoria omenirii este o istorie sângeroasă și istoria se poate repeta. Deci informațiile pe care le avem constituie un mijloc de apărare. Prin intermediul acestora putem construi, trebuie să construim, o apărare împotriva repetiției.
Pogromul de la Iași deși fizic, databil a avut loc în 27-30 iunie 1941, practic a început mult mai repede. Legile antievreiești, discriminarea ridicată la rang de politică statală a pregătit, practic, și aceste evenimente. Discursurile incitatoare la ură din viața publică, apărute în presa vremii, și venite din partea unor intelectuali, oficialități au făcut ca acte de o duritate inimaginabilă, inumane să fie considerate normale la momentul respectiv. Nu poate fi acceptată nicio scuză pentru aceste evenimente. Nu poate fi acceptată nici o relativizare a acestora. Pogromul de la Iași nu a fost un ”accident”, nu a fost ceva întâmplător. În acești ani au fost pogromuri la Oradea, Dorohoi, București, iar autoritățile din vremea respectivă au omis să răspundă ferm, fără echivoc, cu toată puterea pentru stoparea acțiunilor violente. Cei care puteau să lupte, să ia decizii împotriva acestor pogromuri nu puteau, nu doreau să intervină și pentru că erau practic, în multe situații, de partea celor care conduceau asemenea acțiuni, sau, mai mult, ei înșiși erau protagoniștii violențelor. Mulți dintre ei avea aceleași resentimente ca și ei. La Iași, regimentele armatei, reprezentanții jandarmeriei, poliției civile, siguranței și prefecturii au fost actorii principali, instituționali ai agresiunilor, ai exterminărilor fizice îndreptate împotriva conaționalilor. Când însuși Ion Antonescu sau Mihai Antonescu au dat ordine sau au instigat și legitimat violențele, unii executau fără remușcări orice considerau că va duce la exterminarea unor cetățeni români de altă etnie, religie, care au fost dezumanizați în societate treptat, treptat în discursul public. Erau și mulți oameni de rând, care cuprinși de un fals patriotism s-au raliat acestor acțiuni violente. Mihai Antonescu a afirmat în fața miniștrilor, la ședința din 8 iulie, cu privire la conaționalii săi evrei: Veți fi fără milă cu ei. Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuire națională... Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera. Prea mulți erau precum Antonescu, convinși că acționează corect ucigându-și conaționalii. Mulți lideri așteptau și chiar primeau laude pentru discursurile anti-minoritare, deși ar fi trebuit să primească doar un oprobiu public.
Păcatul uman are un traseu bine stabilit. Apare mai întâi ca un gând, apoi se transformă în vorbă și din vorbă în faptă. Fapta poate fi realizată și din cauza ignoranței celor din jur. Trebuie să recunoaștem că și indiferența, poate lașitatea celor buni față de gândurile, vorbele, ideile înjositoare la adresa unei comunități minoritare etnice și religioase i-a ajutat foarte mult pe actorii răului în pogromurile din țara noastră. Numai la lași, în urma pogromului, au fost omorâți circa 14.000 de cetățeni români. Au murit pentru că erau de altă etnie, de altă religie. Aici au fost evreii. În alte locuri, la Tărcaia, Grădinari, Ginta, Aita Seacă au fost maghiarii. Dar prin situații similare sau cvasi similare au trecut și alte minorități naționale din țara noastră în diferite momente, contexte istorice. Mulți nu știu despre aceste traume ale comunităților noastre. Statul nu a fost interesat să abordeze critic propria istorie, atitudine. Poate această Ședință solemnă de comemorare a victimelor Pogromului de la Iași deschide o breșă, atât de necesară pentru ca actele reprobabile comise să fie recunoscute, asumate și condamnate în final de statul român.
Dacă nimeni sau foarte puțini vorbesc corect despre aceste evenimente, dacă nimeni sau foarte puțini aduc în discuție poate din rușine, poate din delăsare aceste acte inumane, atunci societatea nu va ajunge să cunoască în mod real cele întâmplate și nu își va dezvolta un sistem imunitar comunitar împotriva celor care instigă și azi împotriva minorităților etnice, religioase. Jane Haddam, o scriitoare americană, cu origini elene spunea că: Oamenii au părut că știu mereu doar o jumătate din istorie și că sunt derutați de cealaltă jumătate. Este și responsabilitatea noastră să arătăm nu doar jumătăți de istorie. Este și o responsabilitate instituțională, dar este și una personală. Lucrurile care duc spre o societate cu gândire sănătoasă, umană este o responsabilitate la care trebuie să contribuim individual noi toți și instituțional tot ce înseamnă acest stat, căruia i-am oferit o parte din suveranitatea noastră.
Sunt probleme în care nu pot fi acceptate jumătăți de măsură. Actele comise împotriva semenilor noștri, împotriva minorităților etnice, religioase, împotriva oamenilor, în general, sunt acte împotriva umanității și este obligația noastră să le condamnăm. Dar nu este suficient să le condamnăm, trebuie să acționăm astăzi, și zi de zi, astfel încât istoria să nu se repete. Prin urmare trebuie să avem multă, multă determinare și înțelepciune. George Bernard Shaw a spus la un moment dat că: Devenim înțelepți nu doar din cauza amintirii trecutului, ci din cauza responsabilității pe care o presupune viitorul.
Astăzi responsabilitatea pentru contemporaneitate și pentru viitor ne aparține nouă și nu trebuie să fugim de ea, ci dimpotrivă, trebuie să acționăm cu perseverență împotriva a tot ceea ce ar putea să facă posibil un nou pogrom împotriva oricui în această țară.
Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 14 iulie 2024, 0:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro